Lecţia 11. Principii biblice de finanţe

„Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine şi de care vei avea parte, dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău” (Deuteronom 28:2).

„Nici un om nu-şi poate strânge o comoară în ceruri fără a descoperi viaţa sa de pe pământ îmbogăţită şi înnobilată în felul acesta.” – Educaţia, pg. 145, engl. [cap. Principii şi metode în afaceri, subcap. Procedee cinstite în afaceri]

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, pg. 70-75, engl. [cap. Avertizare împotriva făţărniciei]; Educaţia, pg. 135- 145 engl. [cap. Principii şi metode în afaceri]

Duminică 10 iunie

1. FINANţE PERSONALE

a. Ce rezultat poate aduce pentru acum şi pentru veşnicie neglijarea cauzei Domnului? Hagai 1:5-11.

Aşa vorbeşte acum Domnul oştirilor: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre! Semănaţi mult, şi strângeţi puţin, mâncaţi, şi tot nu vă săturaţi, beţi, şi tot nu vă potoliţi setea, vă îmbrăcaţi, şi tot nu vă este cald; şi cine câştigă o simbrie o pune într-o pungă spartă!” Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre! Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne şi zidiţi Casa! Eu Mă voi bucura de lucrul acesta şi voi fi proslăvit, zice Domnul. Vă aşteptaţi la mult, şi iată că aţi avut puţin; l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? – zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui. De aceea, cerurile nu v-au dat roua, şi pământul nu şi-a dat roadele. Am chemat seceta peste ţară, peste munţi, peste grâu, peste must, peste untdelemn, peste tot ce poate aduce pământul, peste oameni şi peste vite şi peste tot lucrul mâinilor voastre.” (Hagai 1:5-11).

„Cei care sunt egoişti reţinându-şi mijloacele, să nu fie surprinşi dacă mâna lui Dumnezeu le risipeşte. Ceea ce ar fi trebuit să fie dedicat pentru înaintarea lucrării şi cauzei lui Dumnezeu, dar care a fost reţinut, poate fi încredinţat unui fiu nechibzuit şi el le poate risipi. Un cal frumos, mândria unei inimi orgolioase, poate fi găsit mort în grajd. Din când în când, poate muri o vacă. Poate să apară pierderea rodului sau a recoltei. Dumnezeu poate risipi mijloacele pe care El le-a împrumutat ispravnicilor Săi, dacă ei refuză a le folosi spre slava Sa. Am văzut că unii nu aveau nici una din aceste pierderi pentru a le reaminti de neglijenţa lor faţă de datorie, dar cazurile lor pot fi şi mai fără speranţă.” – Testimonies, vol. 2, pg. 661, 662, engl.[Mărturia nr. 20, cap. Cauza din Vermont]

„Neglijarea de a-L mărturisi pe Hristos în registrele tale contabile te privează de marele privilegiu de a avea numele scris în cartea vieţii Mielului.” – Înalta noastră chemare, pg. 192 engl. [cap. Cum stai cu socotelile? 5 iulie]

b. Ce ar trebui luat în considerare de toţi care de obicei au tendinţa de a cere ajutor în loc de a-l oferi? Deuteronom 28:12, 13.

Domnul îţi va deschide comoara Lui cea bună, cerul, ca să trimită ţării tale ploaie la vreme şi ca să binecuvânteze tot lucrul mâinilor tale: vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut. Domnul te va face să fii cap, nu coadă; întotdeauna vei fi sus, şi niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului Dumnezeului tău pe care ţi le dau astăzi, dacă le vei păzi şi le vei împlini (Deuteronomul 28:12, 13).

Luni 11 iunie

2. FĂGĂDUINţE CONDIţIONATE

a. Ce doreşte Dumnezeu chiar astăzi pentru poporul Său? Deuteronom 28:1-6.

Dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău păzind şi împlinind toate poruncile Lui pe care ţi le dau astăzi, Domnul Dumnezeul tău îţi va da întâietate asupra tuturor neamurilor de pe pământ. Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine şi de care vei avea parte, dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău: Vei fi binecuvântat în cetate şi vei fi binecuvântat la câmp. Rodul pântecelui tău, rodul pământului tău, rodul turmelor tale, fătul vacilor şi oilor tale, toate acestea vor fi binecuvântate. Coşniţa şi postava ta vor fi binecuvântate. Vei fi binecuvântat la venirea ta şi vei fi binecuvântat la plecarea ta. (Deuteronomul 28:1-6).

„Cuvântul ajunge la fiecare credincios: ‘Pregătiţi calea Domnului, neteziţi în pustie un drum pentru Dumnezeul nostru’ (Isaia 40:3, engl.). Faceţi economie în cheltuielile mijloacelor pentru voi înşivă. Primul pas de tăgăduire de sine este, în majoritatea cazurilor, cel mai dificil, dar începeţi fără întârziere. Jertfele voastre tăgăduitoare de sine vor fi folosite în acest camp pentru a sprijini lucrători ca să dea ultima solie de har unei lumi căzute.” –The General Conference Bulletin, 1 aprilie 1899.

„Nu este intenţia lui Dumnezeu ca creştinii, ale căror privilegii depăşesc mult pe cele ale naţiunii iudaice, să dăruiască mai puţin decât au dat ei. ‘Cui i s-a dat mult,’ spunea Salvatorul, ‘i se va cere mult’ (Luca 12:48). Dărnicia cerută evreilor era, în cea mai mare măsură, spre beneficiul propriei lor naţiuni; astăzi, lucrarea lui Dumnezeu se extinde pretutindeni pe pământ. În mâinile urmaşilor Săi, Hristos a pus comorile Evangheliei şi asupra lor El a aşezat responsabilitatea de a duce lumii vestea bună a mântuirii. Cu siguranţă, obligaţiile noastre sunt mult mai mari decât erau cele ale vechiului Israel.” – Istoria faptelor apostolilor, pg. 337, 338, engl. [cap. 32, O biserică darnică]

b. Ce făgăduinţe sunt asigurate tuturor celor care urmează planul financiar al lui Dumnezeu? Maleahi 3:11, 12.

Şi voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă (lăcusta), şi nu vă va nimici roadele pământului, şi viţa nu va fi neroditoare în câmpiile voastre, zice Domnul oştirilor. Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veţi fi o ţară plăcută, zice Domnul oştirilor. (Maleahi 3:11, 12).

„Toţi pot avea simţământul că stă în puterea lor să joace un rol în purtarea preţioasei lucrări de salvare. Fiecare bărbat, femeie şi tânăr poate deveni un vistiernic pentru Domnul şi poate fi un agent care să împlinească cererile din partea visteriei. Apostolul spune: ‘Fiecare dintre voi să pună deoparte ce va putea, după cum l-a binecuvântat Dumnezeu.’ (1 Corinteni 16:2, engl.).

„Mari obiective sunt atinse prin acest sistem. Dacă ar fi acceptat de toţi, fiecare ar fi un vistiernic vigilent şi credincios pentru Dumnezeu; şi nu ar mai fi nici o lipsă de mijloace prin care să se ducă mai departe lucrarea de vestire a ultimei solii de avertizare a lumii. Visteria va fi plină dacă toţi vor adopta acest sistem, iar cei care contribuie nu vor fi lăsaţi mai săraci. Prin fiecare investiţie pe care o fac, ei ajung mai mult legaţi de cauza adevărului prezent.” – Solii pentru tineret, pg. 304, 305, engl. [cap. 100, Zecimea]

Marţi 12 iunie

3. LECţII DIN ZILELE LUI HRISTOS

a. Cum poate sluji drept încurajare pentru noi devotamentul magilor faţă de Copilul din Betleem? Matei 2:1, 2, 11.

După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.” (Matei 2:1, 2).

Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă. (Matei 2:11).

„Magii au fost printre primii care I-au urat bunvenit Răscumpărătorului. Darul lor a fost cel dintâi depus la picioarele Sale. Şi, prin acest dar, ce privilegiu de slujire au avut ei! Lui Dumnezeu Îi face plăcere să onoreze jertfa dintr-o inimă iubitoare, dându-i cea mai înaltă eficienţă în slujirea pentru El. Dacă ne predăm inimile lui Isus, şi noi Îi vom aduce darurile noastre. Aurul şi argintul, cele mai de preţ bunuri pământeşti, cele mai înalte înzestrări mentale şi spirituale vor fi consacrate de bunăvoie Aceluia care ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi.” – Hristos Lumina lumii, pg. 65, engl.[cap. 6, I-am văzut steaua]

b. Ce ar trebui să învăţăm din ungerea făcută de Maria lui Isus? Marcu 14:3.

Pe când şedea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. (Marcu 14:3).

„Când hotărâţi proporţia care să fie dăruită pentru cauza lui Dumnezeu, mai bine să depăşească, decât să fie insuficientă faţă de cerinţele datoriei. Luaţi în considerare pentru cine trebuie făcută această jertfă. Această aducere aminte va alunga lăcomia. Gândiţi-vă numai la marea dragoste prin care ne-a iubit Hristos şi jertfele noastre cele mai bogate vor apărea nevrednice de a fi acceptate de El. Când Hristos este ţinta sentimentelor noastre, acei care primesc dragostea Sa iertătoare nu se vor opri să calculeze valoarea vasului de alabastru cu mir preţios. Iuda cel lacom ar putea face aceasta; dar cel care primeşte darul salvării nu va regreta decât că jertfa lui nu a fost un parfum mai scump şi cu o valoare mai mare.” – Testimonies,vol. 4, pg. 485, engl. [Mărturia nr. 29, cap. Relaţiile dintre membrii comunităţii]

c. Cum pot acei care de obicei trăiesc din fapte de caritate să devină – asemenea Mariei – surse ale faptelor de caritate? Faptele Apostolilor 20:35.

În toate privinţele v-am dat o pildă şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: „Este mai ferice să dai decât să primeşti.”(Faptele apostolilor 20:35).

„Dacă acei care nu au făcut din viaţă un succes ar dori să fie instruiţi, ei s-ar putea auto-instrui în obiceiuri de jertfire de sine şi economie strictă şi ar avea satisfacţia de a deveni mai degrabă dăruitori, decât primitori ai faptelor de caritate. Sunt mulţi servi leneşi. Dacă ei ar vrea să realizeze ceea ce stă în puterea lor de a realiza, atunci ar experimenta o aşa binecuvântare în ajutorarea altora, încât ei ar putea într-adevăr să înţeleagă faptul că ‘este mai ferice să dai decât să primeşti’ (Faptele Apostolilor 20:35).” – Idem, vol.3, pg. 400, 401, engl. [Mărturia nr. 24, cap. Zecimi şi daruri]

Miercuri 13 iunie

4. ÎN VREMEA APOSTOLILOR

a. În proclamarea Evangheliei, la ce intensitate a rezultatului ar trebui să luăm parte alături de primii creştini? Faptele Apostolilor 4:32-37.

Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte.Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi.Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vânduteşi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tălmăcire, fiul mângâierii, un levit, de neam din Cipru,a vândut un ogor pe care-l avea, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor. (Faptele Apostolilor 4:32-37).

„[Faptele Apostolilor 4:34, 35 citat.] Această dărnicie din partea credincioşilor era rezultatul revărsării Duhului. Cei convertiţi la Evanghelie erau ‘o inimă şi un suflet’ (versetul 32). Un singur interes comun îi stăpânea – succesul misiunii ce le-a fost încredinţată; iar lăcomia nu mai avea nici un loc în vieţile lor. Dragostea lor pentru fraţii lor şi pentru cauza căreia s-au consacrat era mai mare decât iubirea lor de bani şi averi. Faptele lor mărturiseau că preţuiau sufletele oamenilor ca având o valoare mai înaltă decât bogăţia pământească. La fel va fi întotdeauna când Duhul lui Dumnezeu va pune stăpânire pe viaţă. Cei ale căror inimi sunt pline de dragostea lui Hristos vor urma exemplul Său care, de dragul nostru, a devenit sărac, pentru ca prin sărăcia Sa noi să putem fi făcuţi bogaţi. Bani, timp, influenţă – toate darurile pe care ei le-au primit din mâna lui Dumnezeu, le vor preţui numai ca mijloace de înaintare a lucrării Evangheliei. Aşa era în prima biserică; şi când în biserica de astăzi se vede că, prin puterea Duhului, membrii şi-au depărtat sentimentele de la lucrurile lumii şi că sunt gata să facă sacrificii pentru ca semenii lor să audă Evanghelia, adevărurile proclamate vor avea o influenţă puternică asupra ascultătorilor.” – Istoria faptelor apostolilor, pg. 70, 71, engl.[cap. 7, Avertizare împotriva făţărniciei]

b. Ce putem învăţa din minciuna şireată a lui Anania şi Safira şi din consecinţele înfiorătoare ale acesteia? Faptele Apostolilor 5:1-11.

Dar un om, numit Anania, a vândut o moşioară, cu nevasta sa Safira, şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă şi a pus-o la picioarele apostolilor. Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri. Flăcăii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară şi l-au îngropat. Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevasta sa, fără să ştie ce se întâmplase. Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât aţi vândut moşioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta.” Atunci Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor lua şi pe tine.” Ea a căzut îndată la picioarele lui şi şi-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară şi au îngropat-o lângă bărbatul ei. O mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri. (Faptele apostolilor 5:1-11).

„Dorind să obţină renume pentru jertfire de sine, dărnicie şi devotement faţă de credinţa creştină, Anania şi Safira şi-au vândut proprietatea şi au adus o parte din câştig la picioarele apostolilor, susţinând că au dat totul. Ei nu au fost obligaţi să dea tot ce aveau pentru această cauză. Dumnezeu ar fi acceptat o parte. Dar ei doreau să se creadă despre ei că dăduseră tot. În felul acesta s-au gândit să câştige renumele pe care îl râvneau şi, în acelaşi timp, să-şi păstreze şi o parte din banii lor. Ei credeau că au avut succes în planul lor; dar ei Îl înşelau pe Domnul şi El a pedepsit fără întârziere acest cel dintâi caz de înşelătorie şi minciună din biserica nou formată. El i-a nimicit pe amândoi, ca o avertizare pentru toţi în legătură cu pericolul sacrificării adevărului în scopul obţinerii unui câştig.” – Slujirea medicală,pg. 126, 127, engl. [secţ. 7, cap. Salarii şi plăţi, subcap. Rerezentaţi drept principiile]

Joi 14 iunie

5. TĂGĂDUIRE DE SINE SISTEMATICĂ

a. Ce trebuie să înţelegem cu privire la activitatea şi susţinerea financiară a cauzei lui Dumnezeu de pe acest pământ? 1 Corinteni 14:33.

…căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinţilor. (1 Corinteni 14:33).

„[Dumnezeu] doreşte ca lucrarea Lui să fie dusă înainte în mod desăvârşit şi cu exactitate, astfel încât El să-Şi poată pune sigiliul aprobării Sale asupra ei. Creştin să fie unit cu creştin, biserică să fie unită cu biserică.” –

Istoria faptelor apostolilor, pg. 96, engl. [cap. 9, Cei şapte diaconi]

b. Ce trebuie să învăţăm din modurile în care poporul credincios allui Dumnezeu a dat dovadă de tăgăduire de sine? Evrei 11:8-10,24-26, 37-40.

Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce. Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună-moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe. Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu. (Evrei 11:8-10).

Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon,ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire. (Evrei 11:24-26).

…au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi ei, de care lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit;pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi. (Evrei 11:37-40).

„A fost o vreme când doar puţini ascultau şi îmbrăţişau adevărul şi nu aveau multe din bunurile acestei lumi. Atunci era necesar ca unii să-şi vândă casele şi pământurile şi să cumpere ceva mai ieftin, în timp mijloacele lor erau împrumutate de bunăvoie Domnului pentru a publica adevărul şi pentru a ajuta la înaintarea cauzei lui Dumnezeu într-un mod diferit. Aceşti oameni jertfitori de sine au îndurat lipsuri; dar dacă vor răbda până la sfârşit, mare le va fi răsplata. Dumnezeu a mişcat inimile multora. Adevărul pentru care câţiva au jertfit atât de mult a triumfat şi mulţimi de oameni l-au îmbrăţişat. În providenţa lui Dumnezeu, acei care au fonduri au fost aduşi la adevăr, astfel încât, pe măsură ce lucrarea se extinde, cerinţele cauzei Sale să poată fi satisfăcute. Dumnezeu nu cere acum casele de care poporul Său are nevoie să locuiască în ele; dar dacă acei care au belşug nu aud vocea Sa şi nu se despart de lume şi nu se sacrifică pentru Dumnezeu, El va trece pe lângă ei şi îi va chema pe aceia care sunt binevoitori să facă orice pentru Isus, chiar să-şi vândă locuinţele lor pentru a ieşi în întâmpinarea nevoilor cauzei. Dumnezeu doreşte daruri de bunăvoie. Acei care dăruiesc, trebuie să considere aceasta ca un privilegiu. – Sfaturi despre isprăvnicie, pg. 215, engl. [cap.42, Pericolul lăcomiei, subcap. Depărtarea de tăgăduirea de sine a pionierilor]

Vineri 15 iunie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum poate primitorul de fapte de caritate să devină dătăror?

2. Cum ar trebui ca dărnicia noastră să se asemene cu aceea a iudeilor de odinioară?

3. Ce exemple de generozitate din timpul lui Hristos ar trebui săn e inspire?

4. Ce putem învăţa din spiritul primei biserici creştine?

5. Cum poate tăgăduirea de sine a pionierilor adevărului prezent să fie reînviată astăzi?