Lecţia 5. Energie şi eficienţă

„…şi pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: Împărăţia cerurilor este aproape” (Matei 10:7).

„Pentru că timpul este scurt, ar trebui să lucrăm cu sârguinţă şi să ne dublăm energia.” – Testimonies, vol. 3, pg. 159, engl. [Mărturia nr. 22, cap. Educaţia potrivită, subcap. Munca fizică pentru studenţi]

Recomandare pentru studiu: Parabolele Domnului Hristos, pg. 342-346, engl. [cap. Talanţii, subcap. Timpul]

Duminică 29 aprilie

1. UN TALENT PENTRU FIECARE

a. Chiar în secolul vitezei în care trăim, ce ne oferă Dumnezeu plin de îndurare - şi de ce? Eclesiastul 3:1.

Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. (Eclesiastul 3:1).

„Timpul nostru Îi aparţine lui Dumnezeu. Fiecare clipă este a Lui şi noi ne aflăm sub cea mai solemnă obligaţie de a o valorifica pentru slava Sa. Pentru niciun talent pe care El ni l-a dat nu ne va cere o socoteală mai strictă decât pentru timpul nostru... Mai avem doar câteva zile de probă în care trebuie să ne pregătim pentru veşnicie. Nu avem niciun timp de pierdut, niciun timp pe care să-l dedicăm plăcerii egoiste, niciun timp pentru îngăduirea păcatului. Acum trebuie să ne formăm caractere pentru viaţa viitoare, nemuritoare. Acum trebuie să ne pregătim pentru judecata de cercetare.” - Parabolele Domnului Hristos, pg. 342, engl. [cap. Talanţii, subcap. Timpul]

b. Ce elemente ar trebui să luăm în considerare când ne planificăm folosirea timpului nostru? Iacov 4:13-15.

Ascultaţi, acum, voi care ziceţi: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie şi vom câştiga!”, şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.” (Iacov 4:13-15).

„Scurtimea timpului cere o energie care nu s-a produs printre cei care pretind a crede adevărul prezent.” – Sfaturi despre sănătate, pg. 506, engl. [secţ. XI, cap. Evanghelizarea medicală]

„Dacă toţi ar vrea să-şi folosească timpul cu cea mai bună chibzuinţă, foarte multe mijloace ar fi economisite pentru cauza adevărului. Când inima este în lucrare, aceasta va fi făcută cu seriozitate, energie şi rapiditate.” – Testimonies, vol. 4, pg. 451, engl. [Mărturia nr. 29, cap. Editurile noastre]

Luni 30 aprilie

2. PREVĂZĂTOR FAţĂ DE STRATEGIA VRĂJMAşULUI

a. În urmărirea progresului lucrării lui Dumnezeu, ce trebuie să înţelegem? 1 Petru 5:8; Apocalipsa 12:12.

Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. (1 Petru 5:8).

De aceea, bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.” (Apocalipsa 12:12).

„Nu avem timp de pierdut. Puterile întunericului lucrează cu energie intensă şi, pe furiş, Satan face progrese în a-i prinde pe cei care acum dorm, ca un lup care îşi prinde prada. Acum avem avertismente pe care le putem da, acum avem o lucrare pe care o putem face, dar în curând va fi mai greu decât ne imaginăm.” – Evanghelizare, pg. 218, engl. [secţ. 8, cap. Vestind a doua venire]

„Oh! noi trebuie să avem o seriozitate grozavă pentru a impresiona fiecare suflet că este un cer de câştigat şi un iad de evitat. Orice energie a sufletului trebuie să fie trezită pentru a-i sili să intre şi să pună stăpânire pe împărăţie cu forţa. Satan este activ şi noi trebuie să fim activi de asemenea. Satan este neobosit şi perseverent şi noi trebuie să fim la fel. Nu este niciun timp de a ne scuza şi de a acuza pe alţii pentru căderile noastre; niciun timp acum pentru a măguli sulfetul [că] de ar fi fost împrejurările mai prielnice, cu cât mai bine, cu cât mai uşor [ar fi] pentru noi să lucrăm lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să spunem chiar şi celor care mărturisesc a crede în Hristos că ei trebuie să înceteze a-L insulta pe Dumnezeu prin scuze păcătoase.” - Manuscript Releases, vol. 12, pg. 336.

b. Ce ne învaţă Inspiraţia cu privire la lupta ce ne stă înainte? Efeseni 6:12; Matei 24:13.

Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. (Efeseni 6:12).

Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. (Matei 24:13).

„Având în vedere scurtimea timpului, noi ca popor ar trebui să veghem şi să ne rugăm şi în niciun caz să nu ne permitem să fim abătuţi de la lucrarea solemnă de pregătire pentru marele eveniment dinaintea noastră.

Pentru că timpul se prelungeşte în aparenţă, mulţi au devenit nepăsători şi indiferenţi în ceea ce priveşte cuvintele şi acţiunile lor. Ei nu-şi dau seama de pericolul lor şi nu văd şi nu înţeleg îndurarea Dumnezeului nostru în prelungirea timpului lor de probă, pentru ca ei să poată avea timp să-şi formeze caractere pentru viaţa viitoare, nemuritoare. Fiecare clipă este de cea mai înaltă valoare. Le este acordat timp, nu pentru a se angaja în a căuta comoditatea personală şi a deveni locuitori ai pământului, ci pentru ca acesta să fie folosit în lucrarea de biruinţă asupra oricărui defect din propriile caractere şi în ajutorarea altora, prin exemplu şi efort personal, pentru a vedea frumuseţea sfinţeniei.” – Testimonies, vol. 4, pg. 306, 307, engl. [Mărturia nr. 28, cap. Pregătirea pentru venirea lui Hristos]

„Cu zel şi energie sporite trebuie să ducem mai departe lucrarea Domnului până la încheierea timpului.” – Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, pg. 548, engl. [secţ. XIV, cap. Lucrarea studentului misionar]

Marţi 1 mai

3. RESURSE FĂCUTE FOLOSITOARE

a. Care sunt câteva puncte pe care Stăpânul nostru vrea să le înţelegem cu privire la talentele încredinţate nouă? Luca 19:13.

A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli şi le-a zis: „Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce.” (Luca 19:13).

„Oricât de mari, oricât de mici ar fi proprietăţile cuiva, să nu uite că acestea i-au fost doar încredinţate. Pentru puterea, îndemânarea, timpul, talentele, ocaziile şi mijloacele sale, el trebuie să dea socoteală lui Dumnezeu. Aceasta este o lucrare individuală; Dumnezeu ne dă, pentru ca noi să putem deveni ca El, generoşi, nobili, darnici, prin aceea că dăruim altora. Acei care, uitându-şi misiunea lor divină, caută doar să economisească sau să cheltuie pentru îngăduirea mândriei sau egoismului, pot să-şi asigure câştigurile şi plăcerile acestei lumi; dar în ochii lui Dumnezeu, apreciaţi după realizările lor spirituale, ei sunt săraci, nenorociţi, ticăloşi, orbi şi goi.” – Sfaturi despre isprăvnicie, pg. 22, engl. [cap. 3, De ce îi foloseşte Dumnezeu pe oameni ca făctori de milostenii, subcap. Averile noastre, doar încredinţate]

„Nu pot să găsesc niciun exemplu în viaţa lui Hristos în care El să-şi fi dedicat timpul jocului sau distracţiei. El a fost marele educator al vieţii prezente şi viitoare; totuşi, n-am putut să găsesc niciun exemplu în care El

să-i fi învăţat pe ucenici să se angajeze în distracţii pentru a face exerciţiu fizic. Răscumpărătorul lumii dă fiecărui om lucrarea sa şi îi porunceşte: ‘Ocupă-te de ea până voi veni’ (Luca 19:13 engl.). Făcând acest lucru, inima se entuziasmează. Toate puterile fiinţei sunt înrolate în efortul de a asculta. Avem o chemare înaltă şi sfântă.” – Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, pg. 309, engl. [secţ, VIII, cap. O instruire practică]

b. Ce ar trebui să învăţăm din experienţa lui Solomon? Eclesiastul 2:10, 11.

Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea. Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt, şi că nu este nimic trainic sub soare. (Eclesiastul 2:10,11).

„Noi trebuie să părăsim miile de teme care ne solicită atenţia. Există chestiuni care ne consumă timpul şi trezesc întrebări, dar care nu duc la niciun rezultat. Interesele cele mai mari solicită o atenţie încordată şi energie care sunt adesea acordate lucrurilor comparativ nesemnificative.” – Divina vindecare, pg. 456, engl. [cap. Importanţa căutării adevăratei cunoştinţe]

„Fie ca oamenii să vadă că ai un cuget dedicat pentru utilitate şi datorie şi pentru salvarea de suflete. Nu acorda atenţie distracţiilor care consumă timpul, doar pentru a satisface eul.” – Slujirea medicală, pg. 82, engl. [secţ. IV, Colegiul nostru medical, cap. Nu distracţie, ci lucrare consacrată]

„Energiile concentrate acum asupra bunurilor ieftine, pieritoare ar trebui înrolate în lucrarea care trebuie să lumineze lumea. Lăsaţi ca orice energie, pe care a dat-o Dumnezeu să fie folosită în lucrarea care poartă cu ea satisfacţia binecuvântată care rămâne pentru timp şi veşnicie.” – Manuscript Releases, vol. 6, pg. 267.

Miercuri 2 mai

4. O PROPRIETATE CUMPĂRATĂ

a. De ce este atitudinea bogatului nebun o avertizare pentru noi? Luca 12:16-21.

Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult. Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.” „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!” Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu. (Luca 12:16-21).

„Există o tristă reţinere faţă de Dumnezeu din partea pretinsului Său popor. Mijloacele şi eforturile care ar trebui date lui Hristos sunt dedicate plăcerii de sine. Dumnezeu este jefuit de timp, bani şi slujire. Dragostea de sine, mulţumirea de sine îndepărtează dragostea lui Isus de la suflet şi de aceea nu există în biserică un zel mai mare şi o dragoste mai arzătoare pentru Cel care ne-a iubit mai întâi.” – The Signs of the Times, 22 decembrie 1890.

„Oamenii acţionează ca şi cum ar fi lipsiţi de raţiune. Ei sunt cufundaţi în grijile vieţii acesteia. Ei nu au timp pentru a-l consacra lui Dumnezeu, nu au timp să-I slujească. Muncă, muncă, muncă este lozinca zilei. Toţi din jurul lor sunt solicitaţi să lucreze după un plan forţat, să îngrijească de ferme mari. Dorinţa lor este să dârâme şi să construiască unele mai mari, pentru a avea în ce să-şi depoziteze bunurile. Totuşi, tocmai aceşti oameni care sunt copleşiţi de bogăţiile lor trec drept urmaşi ai lui Hristos. Ei au reputaţia că cred că Hristos trebuie să vină în curând, că sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape; totuşi ei nu au un spirit de sacrificiu. Ei se afundă tot mai adânc şi mai adânc în lume. Ei îşi lasă doar puţin timp pentru a studia cuvântul vieţii şi pentru meditaţie şi rugăciune. Ei nu oferă acest privilegiu nici celor din familia lor sau celor ce le slujesc. Totuşi aceşti oameni mărturisesc a crede că această lume nu este casa lor, că ei sunt doar peregrini şi străini pe acest Pământ, pregătindu-se să se mute într-o ţară mai bună. Exemplu şi influenţa unora ca aceştia este un blestem pentru cauza lui Dumnezeu. Ipocrizia falsă caracterizează vieţile lor de pretinşi creştini. Ei Îl iubesc pe Dumnezeu şi adevărul doar atât cât arată faptele lor şi deloc mai mult. Un om va exprima prin comportament toată credinţa pe care o are.” – Testimonies, vol. 2, pg. 662, 663, engl. [Mărturia nr. 20, cap. Cauza din Vermont]

b. Ce ar trebui să avem în primul rând în minte întotdeauna? 1 Corinteni 3:23; 6:20.

…şi voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu. (1 Corinteni 3:23).

Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. (1 Corinteni 6:20).

„Fie că Îi dăm sau nu lui Dumnezeu mintea, sufletul şi puterea, ele toate Îi aparţin. Dumnezeu vorbeşte fiecărei fiinţe umane, spunând: ‘Am o pretenţie de la tine. Dă-Mi zelul tău, capacităţile tale, energia ta, mijloacele tale.’ El are dreptul să ceară aceasta; pentru că noi suntem ai Lui, răscumpăraţi din slujirea păcatului prin dragostea Sa nemărginită şi prin agonia de pe crucea Calvarului.” – The Signs of the Times, 2 ianuarie 1901.

Joi 3 mai

5. PREGĂTIRE PENTRU PLOAIA TÂRZIE

a. Ce înţelegere ar trebui să ne trezească pe fiecare la acţiune? 2 Corinteni 6:2; Matei 10:7.

Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” (2 Corinteni 6:2).

Şi pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: „Împărăţia cerurilor este aproape!” (Matei 10:7).

„Avem nevoie de o seriozitate mai mare pentru cauza lui Hristos. Solia solemnă a adevărului ar trebui să fie dată cu o intensitate care va impresiona pe necredincioşi că Dumnezeu lucrează cu eforturile noastre, că sursa

noastră vie de putere este Cel Prea Înalt... Va continua această indiferenţă an de an? Va triumfa Satan întotdeauna şi Hristos va fi dezamăgit de slujitorii pe care i-a răscumpărat cu un preţ infinit? Noi aşteptăm cu nerăbdare timpul în care ploaia târzie va fi revărsată, cu speranţă încrezătoare pentru o zi mai bună, când biserica va fi înzestrată cu putere de sus şi astfel va fi gata să facă o lucrare mai eficientă pentru Dumnezeu. Dar ploaia târzie nu va împrospăta şi înviora niciodată sufletele nepăsătoare, care nu folosesc puterea pe care Dumnezeu le-a dat-o deja. Lenea spirituală nu ne va aduce mai aproape de Dumnezeu. Trebuie să avem energie şi zel precum şi devotament şi evlavie personală, întreţesute în toate faptele noastre.” – The Signs of the Times, 9 decembrie 1886.

b. Care este chemarea lui Dumnezeu pentru noi astăzi? Isaia 60:1, 2; Matei 5:14–16.

Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine, şi slava Domnului răsare peste tine. Căci iată, întunericul acoperă pământul, şi negură mare, popoarele; dar peste tine răsare Domnul, şi slava Lui se arată peste tine. (Isaia 60:1,2).

Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. (Matei 5:14-16).

„O biserică lucrătoare este o biserică vie. Membri ai bisericii, lăsaţi lumina să strălucească. Lăsaţi ca vocile voastre să fie auzite în rugăciune umilă, în mărturisire împotriva necumpătării, nebuniei şi distracţiilor acestei

lumi şi în proclamarea adevărului pentru acest timp. Vocea voastră, influenţa voastră, timpul vostru – toate acestea sunt daruri de la Dumnezeu şi trebuie folosite în câştigarea de suflete la Hristos. Vizitaţi-vă vecinii şi arătaţi interes pentru salvarea sufletelor lor. Treziţi orice energie spirituală la acţiune. Spuneţi celor pe care-i vizitaţi că sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape.” – Slujirea medicală, pg. 332, engl. [secţ. 18, cap. Mergeţi înainte]

Vineri 4 mai

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. De ce este timpul atât de valoros?

2. Ce capcană obişnuită ne poate împiedica să lucrăm pentru Hristos?

3. Ce înclinaţie ne poate face să stagnăm în condiţia de laodiceean?

4. Ce ar trebui să ne încurajeze să lucrăm pentru Hristos?

5. De ce nu vor primi mulţi ploaia târzie?