Lecţia 10. Planul lui Dumnezeu de a finanţa lucrarea Sa

„Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 3:9).

„Dumnezeu i-a făcut pe oameni administratorii Săi. Averea pe care a pus-o în mâinile lor reprezintă mijlocul pe care El l-a prevăzut pentru răspândirea Evangheliei.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 529, engl. [cap. 50,

Zecimi şi daruri]

Recomandare pentru studiu: Testimonies, vol. 4, pg. 571-575, 645, 646, engl. [Mărturia nr. 30, cap. Economie şi lepădare de sine şi cap. Simplitatea în îmbrăcăminte – ultima parte]

Duminică 3 iunie

1. CEVA PENTRU FIECARE

a. Care este metoda lui Dumnezeu pentru desăvârşirea şi unirea oilor Sale risipite? Efeseni 4:11-16.

Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste. (Efeseni 4:11-16).

„Prin trimiterea predicatorilor Lui, Salvatorul nostru le-a oferit daruri oamenilor, întrucât, prin ei, El transmite lumii cuvintele vieţii veşnice. Acesta este mijlocul pe care Dumnezeu l-a destinat pentru desăvârşirea sfinţilor în cunoştinţă şi în sfinţenie adevărată.” – Testimonies, vol. 5, pg. 237,engl. [Mărturia nr. 31, cap. Unitatea creştină]

b. Cum implică aceasta o datorie şi un privilegiu pentru fiecare credincios? 1 Corinteni 3:7, 8.

…aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt totuna; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui. (1 Corinteni 3:7, 8).

„Domnul a lăsat ca proclamarea Evangheliei să depindă de abilitatea consacrată şi darurile şi jertfele voluntare ale poporului Său. Chemând oameni pentru a vesti Cuvântul, El a făcut un privilegiu al întregii biserici, acela de a lua parte la lucrare prin contribuţia cu mijloacele lor la sprijinirea ei.” – In Heavenly Places, pg. 303.

Luni 4 iunie

2. ÎNVĂţÂND CALEA DOMNULUI

a. Cum repetă mulţi astăzi păcatul lui Nadab şi Abihu? Leviticul 10:1, 2.

Fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu, şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea şi au pus tămâie pe foc; şi au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise. Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului. (Leviticul 10:1, 2).

„Unde, în îndrumările lui Dumnezeu pentru sprijinirea lucrării Lui, se menţionează de vreun fel de bazare, concerte, târguri la modă şi distracţii asemănătoare? Trebuie să depindă cauza Domnului tocmai de lucrurile pe care El le-a interzis în Cuvântul Său – de acele lucruri care îndepărtează mintea de Dumnezeu, de sobrietate, pietate şi sfinţenie? Şi ce impresie se face asupra minţilor necredincioşilor? Standardul sfânt al Cuvântului lui Dumnezeu este coborât în praf. Se aruncă dispreţ asupra lui Dumnezeu şi asupra numelui de creştin. Cele mai corupte principii sunt întărite de această cale non-Scripuristică de strângere de fonduri. şi aceasta este exact ce-şi doreşte Satan. Oamenii repetă păcatul lui Nadab şi Abihu. Ei folosesc foc obişnuit, în loc de foc sfânt în slujba lui Dumnezeu. Domnul nu acceptă astfel de jertfe.” – Sfaturi despre isprăvnicie, pg. 204, 205, engl.[cap. 41, Metode răspândite de apel, subcap. Repetând păcatul lui Nadab şi Abihu]

b. Ce putem învăţa din modul în care a strâns Moise fonduri – şi din răspunsul israeliţilor? Exodul 35:4, 5, 21, 29; 36:3-7.

Moise a vorbit întregii adunări a copiilor lui Israel şi a zis: „Iată ce a poruncit Domnul. Luaţi din ce aveţi şi aduceţi un prinos Domnului. – Fiecare să aducă prinos Domnului ce-l lasă inima: aur, argint şi aramă. (Exodul 35:4, 5).

Toţi cei cu tragere de inimă şi bunăvoinţă au venit şi au adus un prinos Domnului pentru lucrarea Cortului întâlnirii, pentru toată slujba lui şi pentru veşmintele sfinte. (Exodul 35:21).

Toţi copiii lui Israel, bărbaţi şi femei, pe care-i trăgea inima să ajute la lucrul poruncit de Domnul prin Moise, au adus Domnului daruri de bunăvoie. (Exodul 35:29).

Ei au luat dinaintea lui Moise toate prinoasele pe care le aduseseră copiii lui Israel ca să facă lucrările rânduite pentru slujba Sfântului Locaş. Chiar şi după ce se începuse lucrarea, tot se mai aduceau lui Moise, în fiecare dimineaţă, daruri de bunăvoie. Atunci toţi bărbaţii iscusiţi, prinşi la toate lucrările Sfântului Locaş, şi-au lăsat fiecare lucrul pe care-l făceau şi au venit de au spus lui Moise: „Poporul aduce mult mai mult decât trebuie pentru facerea lucrărilor pe care a poruncit Domnul să le facem.” Moise a pus să strige în tabără ca nimeni, fie bărbat, fie femeie, să nu mai aducă daruri pentru Sfântul Locaş. Au oprit astfel pe popor să mai aducă daruri. Materialul adus era de ajuns pentru toate lucrările care trebuiau făcute, ba încă mai şi trecea. (Exodul 36:3-7).

Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu.” (2 Corinteni 9:7).

„Planul lui Moise de a strânge mijloace pentru construirea tabernacolului a fost de mare succes. N-a fost nevoie de nici o constrângere. Nici nu s-a folosit de nici unul din mijloacele la care recurg bisericile din zilele noastre. El n-a făcut o sărbătoare mare. El nu a invitat poporul la spectacole de petrecere, dans şi distracţii comune; nici nu a organizat loterii, nici orice alt system profan de acest fel, pentru a obţine mijloace ca să ridice tabernacolul pentru Dumnezeu. Domul l-a îndrumat pe Moise să-i invite pe copiii lui Israel săşi aducă jertfele lor. El trebuia să primească daruri de la fiecare din cei care dăruiau de bunăvoie, din inimă. Şi jertfele veneau în aşa mare număr încât Moise a rugat poporul să înceteze de a aduce, întrucât au adus mai mult decât putea fi folosit.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 529, engl. [cap. 50, Zecimi şi daruri]

c. Ce trebuie să păstrăm în minte cu privire la dăruire? 2 Corinteni 9:7

Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu.” (2 Corinteni 9:7),

„I-aţi adus voi lui Dumnezeu darurile şi jertfele voastre din belşugul pe care l-a revărsat asupra voastră? I-aţi dat ceea ce El pretinde ca aparţinându- I? Dacă nu, încă nu este prea târziu să îndreptaţi răul. Spiritul lui Isus poate topi gheaţa egoismului care umple sufletul.” – The Review and Herald, 13octombrie 1896.

Marţi 5 iunie

3. SFAT PRACTIC

a. Cum putem risca să primim blestemul aşezat peste Meroza? Judecători 5:23.

Blestemati pe Meroza, a zis Ingerul Domnului, blestemati, blestemati pe locuitorii lui; caci n-au venit in ajutorul Domnului, in ajutorul Domnului, printre oamenii viteji. (Judecători 5:23).

„[Judecători 5:23 citat.] Ce făcuseră cei din Meroza? Nimic. Acesta era păcatul lor. Blestemul lui Dumnezeu a venit peste ei pentru ceea ce ei nu făcuseră.” – Testimonies, vol. 2, pg. 284, engl. [Mărturia nr. 17, cap. Înşelăciunea bogăţiilor]

„Roadele egoismului ies mereu la iveală prin neglijarea datoriei şi prin nefolosirea darurilor încredinţate de Dumnezeu pentru înaintarea lucrării Sale.” – Sfaturi despre isprăvnicie, pg. 26, engl. [cap. Principiile opuse ale lui Hristos şiale lui Satan, subcap. Roadele egoismului]

„Doar o cantitate mică din mijloace se revarsă în tezaurul Domnului pentru a fi destinată salvării de suflete şi până şi aceasta se obţine cu multă greutate. Dacă ochii tuturor ar putea fi deschişi să vadă cum zgârcenia care domină împiedică înaintarea lucrării lui Dumnezeu, şi cât de mult s-ar putea face dacă toţi ar proceda în conformitate cu planul lui Dumnezeu în zecimi şi daruri, ar fi o reformă hotărâtă din partea multora; întrucât ei nu ar cuteza să împiedice lucrarea înaintării cauzei lui Dumnezeu aşa cum au făcut-o până acum.” – Testimonies,vol. 4, pg. 483, engl. [Mărturia nr. 29, cap. Testamente şi moşteniri]

b. Ce ne învaţă Scriptura despre economia personală? Proverbele 21:20; Ioan 6:12.

Comori de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte. (Proverbele 21:20).

După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.”(Ioan 6:12).

c. În ce fel cer strigătele macedoniene de astăzi ceva de la fiecare din noi şi cum suntem binecuvântaţi dacă le acordăm atenţie? Faptele Apostolilor 16:9, 10.

Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia stătea în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!” După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia. (Faptele apostolilor 16:10).

„Fiecare ar trebui să se străduiască să facă pentru Isus tot ceea ce este posibil din partea lui, prin eforturi personale, daruri, sacrificii. Ar trebui să existe hrană în casa Domnului şi aceasta înseamnă o visterie plină, ca să se poată răspunde la strigătele macedoniene care vin din toate ţările. Ce trist este că suntem obligaţi să spunem acelora care strigă după ajutor: ‘Nu putem trimite nici oameni, nici bani. Avem o visterie goală.’ ” – Sfaturi despreisprăvnicie, pg. 298, engl. [cap. 58, O pledoarie pentru economisire]

„Trebuie să punem în visteria Domnului toate mijloacele pe care le putem rezerva. Câmpurile nelucrate, în nevoie strigă după aceste mijloace. Din multe ţări răsună strigătul: ‘Treci... şi ajută-ne’ (Faptele Apostolilor

16:9). Membrii bisericii noastre ar trebui să simtă un profund interes acasă şi în misiunile străine. Mari binecuvântări vor veni asupra lor, în timp ce fac eforturi jertfitoare de sine pentru a înălţa steagul adevărului în teritorii noi. Banii investiţi în această lucrare vor aduce rezultate bogate.” – Testimonies,vol. 9, pg. 49, engl. [secţ. I, cap. Dărnicia lui Dumnezeu]

Miercuri 6 iunie

4. PARTEA NOASTRĂ ÎN PLANUL LUI DUMNEZEU

a. În ce fel sunt legate zecimea şi darurile noastre de înfiinţarea de noi câmpuri? 1 Timotei 5:17, 18.

Prezbiterii care cârmuiesc bine să fie învredniciţi de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea şi cu învăţătura pe care o dau altora. Căci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului când treieră bucate”; şi: „Vrednic este lucrătorul de plata lui.”(1 Timotei 5:17, 18).

„Zecimea este a Domnului şi acei care se amestecă în aceasta vor fi pedepsiţi şi vor pierde comoara lor cerească dacă nu se vor pocăi. Nu îngăduiţi ca lucrarea să fie mai departe împiedicată din cauza că zecimea a fost deviată în diverse canale, altele decât cel în care Domnul a spus că ar trebui să meargă. Trebuie să se facă provizii şi în celelalte linii ale lucrării. Ele nu trebuie susţinute din zecime. Dumnezeu nu S-a schimbat; zecimea trebuie încă folosită pentru sprijinirea predicatorilor. Deschiderea de câmpuri noi cere mai multă eficienţă a predicatorilor decât avem acum şi acolo trebuie să fie mijloace în tezaur.” – Slujitorii Evangheliei, pg. 227, 228, engl. [cap. SprijinireaEvangheliei, subcap. O obligaţie sfântă]

„Dacă întregul pretins popor al lui Dumnezeu, atât vârstnici, cât şi tineri, şi-ar face datoria lor, n-ar fi nici o lipsă în tezaur. Dacă toţi ar plăti zecimea credincios şi ar dedica Domnului primele roade din venitul lor, ar fi o întreagă provizie de fonduri pentru lucrarea Sa.” – Testimonies, vol. 6, pg.385, engl. [secţ. VI, cap. Toate lucrurile aparţin lui Dumnezeu]

b. Cum ne încurajează David să fim dăruitori generoşi? 1 Cronici 29:10-14.

David a binecuvântat pe Domnul în faţa întregii adunări. El a zis: „Binecuvântat să fii Tu, din veac în veac, Doamne Dumnezeul părintelui nostru Israel! A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice! De la Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta este tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile. Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm şi preamărim Numele Tău cel slăvit. Căci ce sunt eu şi ce este poporul meu, ca să putem să-Ţi aducem daruri de bunăvoie? Totul vine de la Tine şi din mâna Ta primim ce-Ţi aducem. (1 Cronici 29:10-14).

„Dumnezeu este Cel care binecuvântează pe om cu bunuri şi El face aceasta pentru ca ei să poată fi în stare să dea mai departe pentru înaintarea cauzei Sale. El trimite soarele şi ploaia. El face să crească vegetaţia. El dă sănătate şi capacitatea de a câştiga mijloace. Toate binecuvântările noastre vin din mâna Lui darnică. În schimb, El doreşte ca bărbaţii şi femeile să-şi arate mulţumirea returnându-I o parte în zecimi şi daruri – în daruri de mulţumire, daruri de bunăvoie şi jertfe de ispăşire. Dacă mijloacele ar curge în tezaur potrivit cu acest plan stabilit de Divinitate – o zecime din tot venitul şi daruri de bunăvoie – ar fi belşug pentru înaintarea lucrării Domnului.” – Istoria faptelorapostolilor, pg. 75, engl. [cap. 7, Avertizare împotriva făţărniciei]

„Dacă ar fi fost urmat planul lui Dumnezeu, acum s-ar revărsa mijloace în tezaurul Său; şi ar fi din abundenţă fonduri pentru a permite ca predicatorii să pătrundă în câmpuri noi şi lucrătorii să se alăture predicatorilor în ridicarea standardului adevărului în locurile întunecate ale pământului.” – Testimonies, vol. 6, pg. 386, engl. [secţ. VI, cap. Toate lucrurile aparţin lui Dumnezeu]

Joi 7 iunie

5. O RESPONSABILITATE şI UN PRIVILEGIU

a. Cum grăbeşte sau întârzie poporul lui Dumnezeu întoarcerea lui Hristos pe nori în slavă? 2 Petru 3:11, 12.

Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? (2 Petru 3:11, 12).

„Dacă biserica lui Hristos şi-ar fi făcut lucrarea stabilită aşa cum Domnul a rânduit, întreaga lume ar fi fost avertizată deja, iar Domnul Isus ar fi venit pe pământ cu putere şi cu mare slavă.” – Hristos Lumina lumii, pg. 633, 634,engl. [cap. 69, Pe Muntele Măslinilor]

„Lucrarea lui Dumnezeu care ar trebui să meargă înainte cu o putere şi o eficienţă de zece ori mai mare, este reţinută, ca primăvara întârziată de bătaia rece a vântului de iarnă, pentru că unii care pretind a fi din poporul lui Dumnezeu îşi însuşesc mijloacele care ar trebui dedicate în slujba Sa. Întrucât dragostea jertfitoare de sine a lui Hristos nu este întreţesută în practicile vieţii, biserica este slabă acolo unde ar trebui să fie puternică. Prin propriul curs şi-a stins lumina şi a jefuit milioane de oameni de Evanghelia lui Hristos.” – Sfaturi despre isprăvnicie, pg. 54, engl. [cap. 10, O chemare la seriozitatemai mare, subcap. Spiritul de sacrificiu]

b. Ce privilegiu se extinde asupra fiecărui credincios? 1 Corinteni 3:9.

Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. (1 Corinteni 3:9).

„Dumnezeu le-a încredinţat oamenilor împărţirea darurilor, făcându-I parteneri cu El Însuşi în marea lucrare de înaintare a împărăţiei Sale pe pământ; dar ei pot urma cursul urmărit de servul necredincios şi făcând astfel pot pierde cele mai preţioase privilegii încredinţate vreodată omului. De mii de ani, Dumnezeu a lucrat prin agenţi umani, dar El poate înlătura, după voinţa Sa, pe cel egoist, iubitor de bani şi lacom. El nu depinde de mijloacele noastre şi nu este limitat de agentul uman. El poate să-şi continue lucrarea, chiar dacă noi nu avem nici un rol în ea. Dar cine dintre noi ar fi mulţumit dacă Domnul ar face aceasta?” – Idem, pg. 198, 199, engl. [cap. 40,Daruri de bunăvoie, subcap. Darul cu reticenţă, o bătaie de joc la adresa lui Dumnezeu]

Vineri 8 iunie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Care este una din căile prin care putem ajuta la desăvârşirea şi unirea poporului lui Dumnezeu?

2. În ce sens sunt metodele greşite de strângere de fonduri în opoziţie faţă de calea lui Dumnezeu?

3. Cum pot micile cheltuieli personale să împiedice lucrarea lui Dumnezeu?

4. Ce s-ar întâmpla dacă toţi ar cultiva generozitatea lui David?

5. Cum poate fi grăbită sau întârziată întoarcerea Domnului?