Lecția 2. Nu mai amânați!

Text de memorizat: „Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării.” (Efeseni 4:30)

„Conștiința este vocea lui Dumnezeu ce se aude în mijlocul conflictului pasiunilor omenești; când i se rezistă, Duhul lui Dumnezeu este întristat.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 120 engl. (cap. 10 — Mustrări și avertizări)

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, pp. 537-541 engl. (cap. 59 — Uneltirile preoților)

Duminică 2 aprilie

1. SOLICITÂND AJUTORUL

a. Din moment ce toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu (Romani 3:23), merită cineva să fie îndreptățit? Iov 25:4-6.

Iov 25:4-6: „Cum ar putea omul să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu? Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat? Iată, în ochii Lui nici luna nu este strălucitoare, și stelele nu sunt curate înaintea Lui; cu cât mai puțin omul, care nu este decât un vierme, fiul omului, care nu este decât un viermișor!”

b. Cum putem fi mântuiți dacă nu merităm aceasta? Psalmii 55:16; Faptele 2:21.

Psalmii 55:16: „Dar eu strig către Dumnezeu, și Domnul mă va scăpa.”

Faptele 2:21: „Atunci, oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.”

c. Cum este posibil ca eu, în păcătoșenia mea, să pot invoca numele sfânt al lui Dumnezeu? Psalmii 55:17; 2 Cronici 6:36-39; Romani 8:26; 1 Ioan 1:7, 9.

Psalmii 55:17: „Seara, dimineața și la amiază, oftez și gem, și El va auzi glasul meu.”

2 Cronici 6:36—39: „Când vor păcătui împotriva Ta, căci nu este om care să nu păcătuiască, și când vei fi mâniat împotriva lor și-i vei da în mâna vrăjmașului, care-i va duce robi într-o țară depărtată sau apropiată, dacă își vor veni în fire în țara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine și Îți vor face cereri în țara robiei lor și vor zice: ‘Am păcătuit, am săvârșit fărădelegi, am făcut rău’, dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor și din tot sufletul lor în țara robiei lor, unde au fost duși robi, dacă-Ţi vor face rugăciuni cu privirile întoarse spre țara lor, pe care ai dat-o părinților lor, spre cetatea pe care ai ales-o și spre casa pe care am zidit-o Numelui Tău, ascultă din ceruri, din locul locuinței Tale, rugăciunile și cererile lor și fă-le dreptate; iartă poporului Tău păcatele făcute împotriva Ta!”

Romani 8:26: „Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite.”

1 Ioan 1:7, 9: „Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat... Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.”

„Din aceste pasaje ale Scripturii este evident faptul că Dumnezeu nu vrea să fii neîncrezător și să îți torturezi sufletul cu teama că El nu te va accepta, din cauză că ești păcătos și nevrednic. ‘Apropiați-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi’ (Iacov 4:8). Prezintă-ți cazul înaintea Sa, apelând la meritele sângelui care a fost vărsat pentru tine pe crucea Golgotei. Satan te va acuza că ești un mare păcătos, iar tu trebuie să recunoști acest fapt, însă poți să spui: ‘Știu că sunt un păcătos, și tocmai acesta este motivul pentru care am nevoie de un Mântuitor. Domnul Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoși… Eu nu am nici un merit sau vreo bunătate prin care să pot pretinde mântuirea, dar prezint înaintea lui Dumnezeu sângele atot-ispășitor al Mielului neprihănit al lui Dumnezeu, care a ridicat păcatul lumii. Aceasta este singura mea apărare. Numele lui Isus îmi acordă intrare la Tatăl. Urechile Sale, inima Sa sunt deschise pentru cererea mea cea mai neputincioasă, iar El îmi împlinește nevoile cele mai adânci.’” — Credința și faptele, pp. 105, 106 engl. (cap. 16 — Acceptat în Hristos)

Luni 3 aprilie

2. DIN CULISELE POCĂINŢEI

a. Pentru ce am putea să ne rugăm? Faptele 3:19; Psalmii 51:1.

Faptele 3:19: „Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare.”

Psalmii 51:1: „Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, șterge fărădelegile mele!”

b. Întrucât am primit iertarea păcatelor, [înseamnă că] ne-am pocăit. Dar cum ajungem la punctul pocăinței? Faptele 5:30, 31; Ioan 16:7, 8.

Faptele 5:30, 31: „Dumnezeul părinților noștri a înviat pe Isus, pe care voi L-ați omorât, atârnându-L pe lemn. Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălțat cu puterea Lui și L-a făcut Domn și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor.”

Ioan 16:7, 8: „Totuși vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite. Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata.”

„Asemenea lui Nicodim, trebuie să fim gata să intrăm în viață la fel ca și cel mai mare păcătos. Afară de Hristos, ‘nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți’ (Faptele 4: 12). Prin credință primim harul lui Dumnezeu; dar credința nu este Mântuitorul nostru. Ea nu ne dă nici un câștig. Ea este mâna prin care ne prindem de Hristos și ne însușim meritele Lui, care sunt remediul împotriva păcatului. Și nici măcar nu putem să ne pocăim fără ajutorul Duhului Sfânt.” — Hristos, Lumina lumii, p. 175 engl. (cap. 17 - Nicodim)

c. Este adevărat că Domnul Și-a lăsat poporul în această lume să spună păcatului pe nume (Isaia 58:1), dar ce este necesar pentru a naște convingere în inima unei persoane la care încercăm să ajungem? Ioan 14:26; Luca 24:49; Faptele 1:8.

Ioan 14:26: „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

Luca 24:49: „Și iată că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu, dar rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus.”

Faptele 1:8: „Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.”

„Lumina care pornește de la cruce descoperă iubirea lui Dumnezeu. Iubirea Lui ne atrage către Sine. Dacă nu ne împotrivim acestei atracții, vom fi conduși la piciorul crucii, plini de pocăință pentru păcatele care L-au răstignit pe Mântuitorul. După aceea, Duhul lui Dumnezeu produce prin credință o nouă viață în suflet. Gândurile și dorințele sunt aduse în ascultare de voința lui Hristos. Inima și mintea sunt create din nou, după chipul Aceluia care lucrează în noi ca să-și supună totul. Apoi se scrie Legea lui Dumnezeu în minte și inimă și putem zice împreună cu Hristos: ‘Îmi place să fac voia Ta, Dumnezeule’ (Psalmii 40:8).” — Ibid., p. 176 engl. (cap. 17 - Nicodim)

d. Întrucât lucrarea Duhului Sfânt este atât de importantă, ce avertisment ne este dat cu privire la primirea Lui? Matei 12:31, 32; Efeseni 4:30.

Matei 12:31, 32: „De aceea vă spun: Orice păcat și orice hulă vor fi iertate oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat, dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.”

Efeseni 4:30: „Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării.” (engl. KJV: „prin care sunteți pecetluiți...”)

„Adeseori, noi ne tânguim din cauză că faptele rele aduc urmări neplăcute pentru noi, dar aceasta nu e pocăință. Adevărata întristare pentru păcat este rezultatul lucrării Duhului Sfânt. Duhul descoperă nerecunoștința inimii care L-a disprețuit și întristat pe Mântuitorul și ne aduce cu remușcare la piciorul crucii. Prin fiecare păcat, Isus este rănit din nou; și atunci când privim la Acela pe care noi L-am străpuns, plângem pentru păcatele care au adus chin și suferință asupra Lui. Un astfel de plâns va duce la renunțarea la păcat.” — Ibid., p. 300 engl. (cap. 31 — Predica de pe munte)

Marți 4 aprilie

3. CE ÎNSEAMNĂ SĂ-L ÎNTRISTĂM?

a. Ce acțiune specifică determină Duhul Sfânt să se întristeze? Evrei 10:26, 27; 2 Tesaloniceni 2:10, 11.

Evrei 10:26, 27: „Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o așteptare înfricoșată a judecății și văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiți.”

2 Tesaloniceni 2:10, 11: „și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună.”

„Ce este păcatul împotriva Duhului Sfânt? Este atunci când, în mod voit, atribuim lui Satan lucrarea Duhului Sfânt. De exemplu, să presupunem că cineva este martor al lucrării speciale a Duhului lui Dumnezeu. El are dovada convingătoare că lucrarea este în armonie cu Scriptura, și Duhul mărturisește cu duhul său că este de la Dumnezeu. Cu toate acestea, mai târziu, el cade în ispită; mândria, egoismul sau alte trăsături rele de caracter îl iau în stăpânire; și respingând toate dovezile caracterului său divin, el declară că ceea ce recunoscuse mai înainte a fi puterea Duhului Sfânt era, de fapt, puterea lui Satan. Prin mijlocirea Duhului Sfânt, Dumnezeu lucrează asupra inimii omenești; și atunci când oamenii, în mod voit, resping Duhul și declară că este de la Satan, ei întrerup canalul prin care Dumnezeu poate comunica cu ei. Tăgăduind dovada pe care Dumnezeu a avut plăcerea să le-o dea, ei alungă lumina care a strălucit în inimile lor, iar ca urmare sunt lăsați în întuneric. În acest fel, sunt adeverite cuvintele Domnului Hristos: ‘Dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!’ (Matei 6:25). Pentru o vreme, persoanele care au comis acest păcat pot părea că sunt copii ai lui Dumnezeu; dar când se ivesc ocazii care să dezvolte caracterul și să dea pe față spiritul lor, atunci se va descoperi că se află pe terenul vrăjmașului, stând sub stindardul lui cel negru.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 634 engl. (cap. 77 — Iubirea lui Dumnezeu pentru cei păcătoși)

b. Cum comite cineva în mod voit un păcat — și este posibil să prevenim acest lucru? Proverbele 28:13; Evrei 3:15.

Proverbele 28:13: „Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare.”

Evrei 3:15: „câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii.”

c. Care sunt rezultatele acestei stări? Proverbele 28:9; Matei 12:45; 2 Petru 2:20—22.

Proverbele 28:9: „Dacă cineva își întoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar și rugăciunea lui este o scârbă.”

Matei 12:45: „Atunci se duce și ia cu el alte șapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, și starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai așa se va întâmpla și cu acest neam viclean.”

2 Petru 2:20-22: „În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii decât, după ce au cunoscuto, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată. Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” și „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăși în mocirlă”.

„Sfințirea este o lucrare zilnică. Nimeni să nu se înșele, crezând că Dumnezeu îl va ierta și binecuvânta cât timp calcă în picioare una din poruncile Sale. Săvârșirea cu premeditare a unui păcat cunoscut înăbușă mărturia glasului Spiritului și desparte sufletul de Dumnezeu. Oricât de mare ar fi extazul simțământului religios, Domnul Isus nu poate rămâne într-o inimă care nesocotește Legea divină. Dumnezeu îi va onora doar pe cei care-L onorează.” — Solii către tineret, p. 114 engl. (cap. 30 — Credința vie)

Miercuri 5 aprilie

4. O CALE FĂRĂ ÎNTOARCERE

a. Este păcatul împotriva Duhului Sfânt ceva ce are loc instantaneu sau se produce treptat? 2 Cronici 36:16.

2 Cronici 36:16: „Dar ei și-au bătut joc de trimișii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele și au râs de prorocii Lui, până când mânia Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac.”

„Nimeni nu este atât de împietrit ca aceia care au respins chemarea lui Dumnezeu și au acționat în ciuda Duhul harului. Cea mai obișnuită manifestare a păcatului împotriva Duhului Sfânt este continua nesocotire de a asculta invitația cerului la pocăință. Fiecare pas făcut în respingerea lui Hristos este un pas spre respingerea mântuirii și spre păcatul împotriva Duhului Sfânt.

Lepădând pe Hristos, poporul iudeu a comis păcatul de neiertat; refuzând invitația harului, și noi putem comite aceeași greșeală. Noi Îl insultăm pe Prințul vieții și-L facem de ocară înaintea sinagogii lui Satan și în fața universului ceresc, atunci când refuzăm să ascultăm de solii Lui împuterniciți și ascultăm în schimb de agenții lui Satan, care atrag sufletul departe de Hristos. Atâta vreme cât cineva face lucrul acesta - nu poate găsi nădejde sau iertare și, în cele din urmă, va pierde orice dorință de împăcare cu Dumnezeu.” — Hristos, Lumina lumii, pp. 324, 325 engl. (cap. 33 — Cine sunt frații mei?)

b. Este posibil să îndreptăm pe cineva după ce a ajuns în ultimele etape ale acestui proces? Ieremia 8:20; Osea 4:17; Amos 8:11, 12; Evrei 6:4—6.

Ieremia 8:20: „Secerișul a trecut, vara s-a isprăvit, și noi tot nu suntem mântuiți!”

Osea 4:17: „Efraim s-a lipit de idoli: lasă-l în pace!”

Amos 8:11, 12: „Iată, vin zile”, zice Domnul Dumnezeu, „când voi trimite foamete în țară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame și sete după auzirea cuvintelor Domnului. Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviți încoace și încolo, ca să caute Cuvântul Domnului, și tot nu-l vor găsi.”

Evrei 6:4—6: „Căci cei ce au fost luminați odată și au gustat darul ceresc și s-au făcut părtași Duhului Sfânt și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor, și care totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți iarăși și aduși la pocăință, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu și-L dau să fie batjocorit.”

„De mai mult de o mie de ani, iudeii abuzaseră de harul lui Dumnezeu, atrăgând asupra lor judecățile Sale. Ei respinseseră avertismentele și îi omorâseră pe proroci…

În fiecare generație li se dă oamenilor ziua lor de lumină și privilegiu, un timp de probă în care pot să se împace cu Dumnezeu. Dar harul acesta are o limită; poate să stăruie ani de zile și totuși să fie disprețuit și lepădat; dar vine un timp când harul face ultimul apel. Inima ajunge atât de împietrită, încât încetează să mai răspundă Duhului lui Dumnezeu. Atunci, glasul dulce și fermecător nu se mai roagă stăruitor pe lângă păcătos, mustrările și avertismentele încetează.

Ziua aceasta sosise acum pentru Ierusalim. Isus a plâns în agonie pentru cetatea blestemată, dar nu putea să o izbăvească. El epuizase toate mijloacele. Respingând avertismentele Duhului lui Dumnezeu, Israel respinsese singurele mijloace de ajutor. Nu mai exista altă putere prin care ei să poată fi eliberați.

Națiunea iudeilor era un simbol pentru oamenii din toate veacurile care disprețuiesc apelurile Iubirii Nemărginite. Când a plâns asupra Ierusalimului, lacrimile lui Hristos erau pentru păcatele din toate vremurile. În judecățile pronunțate asupra lui Israel, cei care resping mustrările și avertismentele Duhului Sfânt al lui Dumnezeu pot să-și citească propria condamnare.” — Ibid., pp. 584-587 engl. (cap. 64 — Un popor blestemat)

Joi 6 aprilie

5. NĂDEJDE

a. Cum știm dacă am mers prea departe în a-L întrista pe Dumnezeu? Isaia 30:21.

Isaia 30:21: „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeți pe el!”, când veți voi să vă mai abateți la dreapta sau la stânga.”

„În generația aceasta, sunt mulți care pășesc pe același drum, întocmai ca iudeii necredincioși. Ei au fost martorii manifestării puterii lui Dumnezeu; Duhul Sfânt a vorbit inimii lor; dar ei se agață de necredința și împotrivirea lor. Dumnezeu le trimite avertismente și mustrări, dar ei nu vor să-și mărturisească rătăcirile și resping solia și pe solul Său. Tocmai mijloacele pe care El le folosește pentru îndreptarea lor devin pentru ei o piatră de poticnire.” — Hristos, Lumina lumii, p. 587 engl. (cap. 64 — Un popor blestemat)

b. În timp ce privim la planul de mântuire, ce trebuie să realizăm — și pentru ce ar trebui să ne rugăm Mântuitorului nostru? Psalmii 51:11, 12; Evrei 3:7, 8.

Psalmii 51:11, 12: „Nu mă lepăda de la Fața Ta și nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt! Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale și sprijină-mă cu un duh de bunăvoință!”

Evrei 3:7, 8: „De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie.”

„Mustrarea Domnului se răsfrânge asupra poporului Său pentru mândria și necredința lor. El nu le va reda bucuria mântuirii Sale, în timp ce ei se îndepărtează de la instrucțiunile cuvântului și Spiritului Său. El va da har acelora care se tem de El și merg în calea adevărului, și va retrage binecuvântările Sale de la toți aceia care se aseamănă lumii. Milă și adevăr sunt făgăduite celui umil și pocăit, și judecăți sunt rostite împotriva celor răzvrătiți.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 190 engl. (cap. 19 — Lumea în biserică)

„Transformarea caracterului trebuie să fie mărturia față de lume cu privire la sălășluirea lăuntrică a iubirii lui Hristos. Domnul așteaptă ca poporul Său să arate că puterea răscumpărătoare a harului poate lucra asupra caracterului defectuos și poate face ca acesta să se dezvolte într-o simetrie și deplină rodnicie.

Dar pentru ca noi să împlinim scopul lui Dumnezeu, trebuie să fie făcută o lucrare de pregătire. Domnul ne îndeamnă să ne golim inima de egoism, care este rădăcina înstrăinării. El dorește să reverse asupra noastră Spiritul Său Sfânt într-o măsură bogată și ne îndeamnă să curățăm calea prin renunțarea la sine.” — Ibid., vol. 6, p. 43 engl. (cap. 4 - Adunările în tabără)

Vineri 7 aprilie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Prin ce mod anume îl invită Dumnezeu pe păcătos la pocăință?

2. Datorită rolului important pe care îl deține Duhul Sfânt, ce avertisment ne este dat?

3. Cum este posibil ca noi să-l întristăm pe Duhul Sfânt astăzi?

4. Ce presupune păcătuirea împotriva Duhului Sfânt?

5. Ce ar trebui să analizăm în mod continuu cu privire la viața noastră personală?