Lecția 8. Ziua lui Dumnezeu, ziua iubirii

Text de memorizat: „Sfințiți Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine şi voi, ca să ştiți că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!” (Ezechiel 20:20).

„Dumnezeu a văzut că un Sabat era esențial pentru om, chiar și în Paradis. El avea nevoie să lase deoparte, în una din cele șapte zile, propriile interese și ocupații, pentru ca să poată contempla mai profund lucrările lui Dumnezeu și să mediteze asupra puterii și bunătății Sale. El avea nevoie de un Sabat ca să-i reamintească mai viu de Dumnezeu și să-i trezească mulțumirea pentru că toate [lucrurile] de care beneficia și [pe care le] deținea veneau din mâna binefăcătoare a Creatorului.” — Patriarhi și profeți, p. 48 engl. (cap. 2 — Creațiunea)

Recomandare pentru studiu: Îndrumarea copilului, pp. 527-537 engl. (secț. 18 — Menținând experiența religioasă)

Duminică 14 mai

1. VIAŢA VEȘNICĂ

a. Ce trebuie să înțelegem cu privire la singurii oameni care vor avea privilegiul de a merge pe acel pământ mai bun? Apocalipsa 22:12-14; Iacov 2:10.

Apocalipsa 22:12-14: „Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul. Ferice de cei ce își spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate!”

Iacov 2:10: „Căci cine păzește toată Legea și greșește într-o singură poruncă se face vinovat de toate.”

„În timp ce [mulți] refuză să creadă și să asculte de vreuna din cerințele lui Dumnezeu, ei stăruiesc să-I ofere serviciile lor formale de închinare. Dar Duhul lui Dumnezeu nu răspunde la un astfel de serviciu. Indiferent cât de zeloși ar fi în respectarea ceremoniilor religioase, Domnul nu-i poate primi dacă ei stăruie mai departe în călcarea conștientă a vreuneia dintre poruncile Lui.” — Patriarhi și profeți, p. 634 engl. (cap. 61 — Lepădarea lui Saul).

b. Ce ar trebui să facem cu această lege și unde ar trebui păstrată? 2 Corinteni 13:5; Evrei 8:10.

2 Corinteni 13:5: „Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă cercați-vă. Nu recunoașteți voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteți lepădați.”

Evrei 8:10: „Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile”, zice Domnul: „Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu.”

„Noi trebuie să comparăm caracterele noastre cu standardul infailibil al Legii lui Dumnezeu. Pentru a face acest lucru, trebuie să cercetăm Scripturile și să ne măsurăm realizările după Cuvântul lui Dumnezeu.” — The Review and Herald, 14 februarie 1893.

Luni 15 mai

2. RESTAURAREA PROFETIZATĂ

a. Ce profeție arată că poporul lui Dumnezeu va acorda o atenție deosebită legii sale morale a celor Zece Porunci? Ieremia 6:16; Isaia 58:12.

Ieremia 6:16: „Așa vorbește Domnul: „Stați în drumuri, uitați-vă și întrebați care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblați pe ea, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!”

Isaia 58:12: „Ai tăi vor zidi iarăși pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit Dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile și face țara cu putință de locuit.”

„La vremea sfârșitului, orice instituție divină va fi restaurată. Spărtura făcută în Lege atunci când Sabatul a fost schimbat de om urmează să fie reparată. Rămășița poporului lui Dumnezeu, stând înaintea lumii ca reformatori, trebuie să arate că Legea lui Dumnezeu este temelia oricărei reforme durabile și că Sabatul poruncii a patra trebuie să stea ca memorial al creațiunii, o reamintire constantă a puterii lui Dumnezeu. În cuvinte distincte și clare ei trebuie să prezinte nevoia ascultării de toate preceptele Decalogului. Constrânși de dragostea lui Hristos, ei trebuie să colaboreze cu El în reclădirea locurilor pustii. Ei trebuie să fie dregătorii spărturii, cei ce dreg cărările pe care să rămâi.” — Profeți și regi, p. 678 engl. (cap. 57 - Reforma)

b. Numiți punctul specific care trebuie luat în considerare în această restaurare și explicați rezultatul. Isaia 58:13, 14.

Isaia 58:13, 14: „Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov”, căci gura Domnului a vorbit.”

„Atunci când începe Sabatul, trebuie să punem o strajă asupra noastră, asupra faptelor și cuvintelor noastre, ca nu cumva să-L jefuim pe Dumnezeu însușindu-ne timpul care este în mod strict al Lui. Nu trebuie să facem și nici să le îngăduim copiilor noștri să facă vreun fel de lucrare pentru întreținere sau orice altceva ce ar fi putut fi făcut în cele șase zile lucrătoare. Vinerea este ziua de pregătire. Atunci este timpul dedicat pregătirii necesare pentru Sabat, dar și gândurilor și discuțiilor despre el. Nimic din ceea ce în fața cerului va fi privit ca o încălcare a sfântului Sabat nu trebuie spus sau făcut în Sabat. Dumnezeu nu ne cere doar să ne abținem de la munca fizică în Sabat, ci și mintea să fie disciplinată să stăruie asupra subiectelor sacre. Porunca a patra este efectiv călcată prin discuții despre lucruri lumești sau prin angajarea în conversații ușuratice și banale.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pp. 702, 703 (secț. — Responsabilitate pentru lumina primită)

„Pentru toți aceia care primesc Sabatul ca un semn al puterii creatoare și răscumpărătoare a lui Hristos, el va fi o desfătare. Văzând pe Hristos în Sabat, ei se desfată în El. Sabatul îi îndrumă către lucrările creațiunii, ca o dovadă a marii Lui puteri de a mântui. În timp ce ne atrage atenția către pacea Edenului care a fost pierdută, el ne vorbește despre pacea restabilită prin Mântuitorul.” — Hristos, Lumina lumii, p. 289 engl. (cap. 29 - Sabatul)

Marți 16 mai

3. REFORMAREA ÎN PRIVINŢA SABATULUI

a. Cum a căutat Dumnezeu să corecteze atitudinea poporului Său față de Sabat — și ce urma să se întâmple dacă ei ar fi continuat să-l respingă? Ieremia 17:24-27.

Ieremia 17:24-27: „Dacă Mă veți asculta în adevăr”, zice Domnul, „și nu veți aduce nicio sarcină înăuntru, pe porțile acestei cetăți, în ziua Sabatului, ci veți sfinți ziua Sabatului și nu veți face nicio lucrare în ziua aceasta, atunci pe porțile acestei cetăți vor intra împărați și voievozi care vor ședea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni în care și călare pe cai, ei și voievozii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului, și cetatea aceasta va fi locuită în veci. Vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile Ierusalimului, din țara lui Beniamin, din vale, de pe munte și de la miazăzi, ca să aducă arderi-de-tot și jertfe, să aducă daruri de mâncare și tămâie și să aducă jertfe de mulțumire în Casa Domnului. Dar, dacă nu veți asculta când vă poruncesc să sfințiți ziua Sabatului, să nu duceți nicio povară și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la porțile cetății, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului și nu se va stinge.”

„Cu o ocazie, la porunca Domnului, prorocul s-a așezat la una din intrările principale în cetate și a susținut acolo importanța sfințirii zilei de Sabat. Locuitorii Ierusalimului erau în primejdie să piardă din vedere sfințirea Sabatului și au fost avertizați cu solemnitate împotriva preocupării lor cu cele vremelnice în ziua aceea…

Astfel, prorocul a susținut cu tărie principiile sănătoase ale viețuirii corecte, atât de lămurit conturate în cartea legii. Dar împrejurările care predominau în țara lui Iuda erau de așa natură că numai prin cele mai hotărâte măsuri se putea produce o schimbare în bine.” — Profeți și regi, p. 411, 412 (cap. 34 — Ieremia)

b. Cum generează aceleași acțiuni consecințe similare? 1 Corinteni 10:5, 6. Oare S-a schimbat Dumnezeu? Maleahi 3:6; Evrei 13:8.

1 Corinteni 10:5, 6: „Totuși cei mai mulți dintre ei n-au fost plăcuți lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie. Și aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.”

Maleahi 3:6: „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea voi, copii ai lui Iacov, n-ați fost nimiciți.”

Evrei 13:8: „Isus Hristos este același ieri și azi și în veci!”

„Oriunde există aceeași cauză vor urma aceleași consecințe. Acela care în mod deliberat își înăbușă convingerile cu privire la datorie, pentru că nu se potrivesc cu înclinațiile sale, va pierde în cele din urmă puterea discernământului între adevăr și rătăcire. Rațiunea se întunecă, conștiința se tocește, inima se împietrește, iar sufletul se desparte de Dumnezeu. Acolo unde solia adevărului divin este disprețuită sau socotită fără importanță, acolo biserica va fi învăluită în întuneric, credința și dragostea se vor răci, iar înstrăinarea și certurile vor pătrunde înăuntru. Membrii bisericii își concentrează interesele și energiile în planuri lumești, iar păcătoșii se împietresc în nepocăința lor.” — Tragedia veacurilor, pp. 378, 379 engl. (cap. 21 — O avertizare respinsă)

„Astăzi, Satan folosește aceeași uneltire pentru a introduce aceleași rele, iar eforturile lui sunt urmate de aceleași consecințe care, în zilele lui Israel, au coborât pe atâția în mormânt.” — The Review and Herald, 4 februarie 1909.

„Același pericol există și astăzi în mijlocul poporului, al celor care mărturisesc că sunt depozitarii Legii lui Dumnezeu. Ei sunt prea înclinați să se flateze că stima pe care o au față de porunci îi va apăra de puterea judecății divine. Ei refuză să fie mustrați pentru cele rele și îi învinuiesc pe slujitorii lui Dumnezeu că sunt prea zeloși să îndepărteze păcatul din tabără.” — The Signs of the Times, 12 februarie 1880, Art. B.

Miercuri 17 mai

4. DIFICULTĂŢI a. De unde știm că Sabatul exista înainte de Muntele Sinai? Exodul 20:8; 16:4, 5. Cum și-au manifestat evreii disprețul față de aceeași lege? Exodul 16:27-30.

Exodul 20:8: „Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești.”

Exodul 16:4, 5: „Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine din ceruri. Poporul va ieși afară și va strânge cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare și să văd dacă va umbla sau nu după Legea Mea. În ziua a șasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult decât vor strânge în fiecare zi.”

Exodul 16:27-30: „În ziua a șaptea, unii din popor au ieșit să strângă mană, și n-au găsit. Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Până când aveți de gând să nu păziți poruncile și legile Mele? Vedeți că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a șasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui și, în ziua a șaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găsește.” Și poporul s-a odihnit în ziua a șaptea.”

„În fiecare săptămână, în timpul lungii lor călătorii în pustie, israeliții au fost martorii unei întreite minuni, menite a impresiona mințile lor cu privire la sfințenia Sabatului: o dublă cantitate de mană ce cădea în ziua a șasea, dar niciodată în cea de-a șaptea zi, iar porția necesară pentru ziua Sabatului se păstra proaspătă și curată, pe când dacă ar fi fost păstrată altă dată, de pe o zi pe alta, n-ar mai fi fost bună de mâncat.

În împrejurările legate de căderea manei, avem dovada concludentă că Sabatul nu a fost instituit, așa cum pretind unii, atunci când a fost dată Legea pe Sinai. Mai înainte ca israeliții să vină la Sinai, ei au înțeles că păzirea Sabatului este imperativă pentru ei. Fiind obligați să adune în fiecare zi de vineri o porție dublă de mană în pregătirea lor pentru Sabat, zi în care nu cădea mană deloc, natura sacră a zilei de odihnă era mereu întipărită asupra lor. Iar când unii oameni din popor au ieșit în ziua Sabatului să strângă mană, Domnul a întrebat: ‘Până când veți refuza să țineți poruncile și legile Mele?’” — Patriarhi și profeți, pp. 296, 297 engl. (cap. 26 — De la Marea Roșie la Sinai)

b. A fost acesta un incident izolat, din pustie, cu privire la păzirea Sabatului ? Explicați. Ezechiel 20:10-13.

Ezechiel 20:10-13: „Și i-am scos astfel din țara Egiptului și i-am dus în pustie. Le-am dat legile Mele și le-am făcut cunoscute poruncile Mele pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele. Le-am dat și Sabatele Mele să fie ca un semn între Mine și ei, pentru ca să știe că Eu sunt Domnul, care-i sfințesc. Dar casa lui Israel s-a răzvrătit împotriva Mea în pustie. N-au urmat legile Mele, ci au lepădat poruncile Mele pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele și Mi-au pângărit peste măsură de mult Sabatele Mele. Atunci am avut de gând să-Mi vărs mânia peste ei în pustie, ca să-i nimicesc.”

„În tot timpul celor patruzeci de ani în pustie, în fiecare săptămână i se amintea poporului, prin miracolul manei, obligația sfântă a păzirii Sabatului. Și totuși, nici aceasta nu i-a dus la ascultare. Cu toate că nu s-au dedat la o călcare atât de fățișă și îndrăzneață ca cel care primise o pedeapsă atât de izbitoare, s-a dat totuși pe față o mare delăsare în păzirea poruncii a patra. Dumnezeu declară prin profetul Său: ‘Mi-au pângărit peste măsură de mult Sabatele Mele’ (Ezechiel 20:13-24). Și acesta este enumerat printre motivele de excludere a primei generații din Ţara Făgăduită. Și, cu toate acestea, copiii lor n-au învățat lecția. Atât de mare a fost nepăsarea lor față de păzirea Sabatului, în timpul celor patruzeci de ani de pribegie în pustie, încât chiar dacă Dumnezeu nu i-a oprit să intre în Canaan, El a declarat că aveau să fie împrăștiați printre păgâni, după așezarea lor în Ţara Făgăduinței.” — Ibid., pp. 409, 410 engl. (cap. 36 — În pustie)

Joi 18 mai

5. O SEMNIFICAŢIE IMPORTANTĂ

a. Cum demonstrează porunca privitoare la Sabat că nu este o poruncă nouă? Exodul 20:8-11.

Exodul 20:8-11: „Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o.”

„Sabatul nu este introdus ca o instituție nouă, ci ca una care a fost întemeiată la creațiune. Trebuie să ne aducem aminte de el și să-l respectăm ca pe un mijloc de aducere aminte a lucrării Creatorului. Arătând spre Dumnezeu ca Făcător al cerurilor și al pământului, el Îl deosebește pe adevăratul Dumnezeu de toți ceilalți dumnezei falși. Toți cei care țin ziua a șaptea arată prin acest act că sunt adoratori ai lui Dumnezeu. În acest fel, Sabatul este semnul ascultării omului de Dumnezeu.” — Patriarhi și profeți, p. 307 engl. (cap. 27 — Legea data lui Israel)

b. Unde putem găsi porunca originală și ce semnificație are această instituție a Sabatului asupra adevăratului popor al lui Dumnezeu? Geneza 2:1-3; Ezechiel 20:20.

Geneza 2:1-3: „Astfel au fost sfârșite cerurile și pământul și toată oștirea lor. În ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse.”

Ezechiel 20:20: „Sfințiți Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine și voi, ca să știți că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!”

„Ca și Sabatul, săptămâna își are originea la creațiune și a fost păstrată, ajungând până la noi de-a lungul istoriei biblice. Dumnezeu Însuși a delimitat prima săptămână ca un etalon pentru săptămânile ce aveau să se succeadă până la sfârșitul timpului. La fel ca toate celelalte, ea a fost formată din șapte zile literale. Șase zile au fost folosite pentru lucrarea creațiunii; în ziua a șaptea, Dumnezeu S-a odihnit și a binecuvântat atunci această zi, punând-o deoparte ca zi de odihnă pentru om.” — Ibid., p. 111 engl. (cap. 9 - Săptămâna creațiunii, o săptămână literală)

„Pentru că El S-a odihnit în Sabat, ‘Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o’ — a pus-o deoparte pentru un scop sfânt. El i-a dat-o lui Adam ca o zi de odihnă. Era un semn de aducere aminte a lucrării de creațiune și, în felul acesta, un semn al puterii lui Dumnezeu și al iubirii Sale.” — Hristos, Lumina lumii, p. 281 engl. (cap. 29 - Sabatul)

Vineri 19 mai

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Care este legătura dintre viața veșnică și Cele Zece Porunci?

2. Ce trebuie să învățăm din restaurarea profețită cu privire la problema Sabatului?

3. În timpul nostru, care sunt consecințele unei abordări delăsătoare, ca în zilele lui Ieremia?

4. Cât de predominantă a fost nesocotirea Sabatului în pustie și care au fost consecințele?

5. Ce semnificație are ziua Sabatului pentru tine personal?