Lecția 6. O mie de ani de pustiire (II)

Text de memorizat: „Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărățit cu Hristos o mie de ani.” (Apocalipsa 20:4).

„Îngerul a spus: ‘Mânia lui Dumnezeu și a Mielului este cea care provoacă distrugerile sau moartea celor răi. La auzirea glasului lui Dumnezeu, sfinții vor fi puternici și de temut ca o armată sub steagurile ei, dar ei nu vor împlini atunci judecata scrisă. Executarea sentinței va fi la încheierea celor o mie de ani’.” — Scrieri timpurii, p. 52 engl. (secț. — Ultimele plăgi și judecata)

Recomandare pentru studiu: Scrieri timpurii, pp. 289-295 engl. (cap. Pământul pustiit, A doua înviere, A doua moarte.)

Duminică 30 aprilie

1. STAREA LUI SATAN

a. Ce se întâmplă cu Satan în timpul mileniului? Apocalipsa 20:1-3. Explicați care sunt „lanțurile” — cum și când vor fi îndepărtate acestea. Apocalipsa 20:5, 7, 8.

Apocalipsa 20:1-3: „Apoi am văzut coborându-se din cer un înger care ținea în mână cheia adâncului și un lanț mare. El a pus mâna pe balaur, pe șarpele cel vechi, care este diavolul și Satan, și l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în adânc, l-a închis acolo și a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înșele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puțină vreme.”

Apocalipsa 20:5, 7, 8: „Ceilalți morți n-au înviat până nu s-au sfârșit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere... 7-8Când se vor împlini cei o mie de ani, Satan va fi dezlegat și va ieși din temnița lui ca să înșele neamurile care sunt în cele patru colțuri ale pământului, pe Gog și pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.”

„Pământul arăta ca un ținut sălbatic pustiit. Orașe și sate, spulberate de cutremur, zăceau în mormane de moloz. Munții se mișcaseră din locurile lor, lăsând în urmă cratere enorme. Stânci zgrunțuroase, aruncate afară din mare sau rupte chiar din uscat, erau risipite pe toată suprafața lui. Copaci mari fuseseră dezrădăcinați și risipiți pe tot pământul. Iată care avea să fie căminul lui Satan și al îngerilor lui pentru o mie de ani. Aici va fi țintuit, pentru a străbate de-a lungul și de-a latul scoarța sfâșiată a pământului și a vedea efectele răzvrătirii lui împotriva Legii lui Dumnezeu. Timp de o mie de ani, el se poate bucura de roadele blestemului pe care el însuși l-a provocat. Limitat doar la planeta Pământ, el nu va avea privilegiul de a ajunge la alte planete, pentru a-i ispiti și necăji pe cei care nu au căzut.” — Scrieri timpurii, p. 290 engl. (secț. — Pământul pustiit)

„La încheierea celor o mie de ani, Hristos Se întoarce din nou pe pământ… În timp ce coboară într-o maiestate înfricoșată, poruncește morților nelegiuiți să învie pentru a-și primi pedeapsa.” — Tragedia veacurilor, p. 662 engl. (cap. 42 — Sfârșitul luptei)

Luni 1 mai

2. JUDECÂND NEAMURILE ȘI ÎNGERII

a. Ce vor face sfinții în timpul celor o mie de ani? Apocalipsa 20:4; 3:21; 1 Corinteni 6:2, 3.

Apocalipsa 20:4: „Și am văzut niște scaune de domnie; și celor ce au șezut pe ele li s-a dat judecata. Și am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și ale celor ce nu se închinaseră fiarei și icoanei ei și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână. Ei au înviat și au împărățit cu Hristos o mie de ani.”

Apocalipsa 3:21: „Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.»’ ”

1 Corinteni 6:2, 3: „Nu știți că sfinții vor judeca lumea? Și dacă lumea va fi judecată de voi, sunteți voi nevrednici să judecați lucruri de foarte mică însemnătate? Nu știți că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieții acesteia?”

„După ce sfinții sunt îmbrăcați în nemurire și ridicați în văzduh pentru a fi cu Isus, după ce-și primesc harpele, hainele și cununile și intră în cetate, Isus și sfinții se așază în vederea judecății. Sunt deschise cărțile — cartea vieții și cartea morții. Cartea vieții conține faptele bune ale sfinților, iar cea a morții cuprinde faptele rele ale celor nelegiuiți. Aceste cărți sunt comparate cu cartea de statute, Biblia, iar oamenii sunt judecați după aceasta. Sfinții, în perfectă armonie cu Isus, declară verdictul asupra morților celor răi. ‘Privește’, a spus îngerul, ‘în armonie cu Isus, sfinții participă la judecată și îi cântăresc pe cei răi în funcție de faptele pe care le-au comis în trup, iar ceea ce trebuie să primească aceștia la executarea sentinței este așezat în dreptul numelui lor.’ Am văzut că aceasta era lucrarea sfinților, împreună cu Isus, în timpul celor o mie de ani în Cetatea cea Sfântă, înainte ca aceasta să coboare pe pământ.” — Scrieri timpurii, pp. 52, 53 engl. (secț. — Ultimele plăgi și judecata)

b. Odată încheiată această lucrare, ce se întâmplă cu capitala cerească, Noul Ierusalim? Apocalipsa 21:2, 10; Galateni 4:26.

Apocalipsa 21:2, 10: „Și eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei... 10Și m-a dus, în Duhul, pe un munte mare și înalt. Și mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se cobora din cer, de la Dumnezeu.”

Galateni 4:26: „Dar Ierusalimul cel de sus este slobod și el este mama noastră.”

„La încheierea celor o mie de ani, Isus, cu îngerii și toți sfinții, părăsesc Cetatea cea Sfântă; și, în timp ce coboară spre pământ împreună cu ei, cei răi sunt înviați și apoi, chiar cei ‘ce L-au străpuns’, înviați și ei, Îl vor zări de departe în toată slava Sa, avându-i cu Sine pe îngeri și pe sfinți, și se vor tângui amarnic din pricina Lui.” — Ibid., p. 52 (secț. — Ultimele plăgi și judecata)

„Hristos coboară pe Muntele Măslinilor, de unde S-a înălțat după învierea Sa și unde îngerii au repetat făgăduința revenirii Sale. Profetul spune: „Atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, și toți sfinții împreună cu El! Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care este în fața Ierusalimului, spre răsărit; muntele Măslinilor se va despica la mijloc ... și se va face o vale foarte mare.... Și Domnul va fi Împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, și Numele Lui va fi singurul Nume’ (Zaharia 14:5, 4, 9). În timp ce Noul Ierusalim, în splendoarea lui orbitoare, se coboară din ceruri și se așază pe locul curățit și pregătit să-l primească, Hristos, împreună cu poporul Său și cu îngerii, intră în Cetatea Sfântă.” — Tragedia veacurilor, pp. 662, 663 engl. (cap. 42 — Sfârșitul luptei)

Marți 2 mai

3. JUDECATA EXECUTORIE

a. Deși Satan plănuiește să cucerească capitala, cum va avea acest lucru ca rezultat o altă judecată? Apocalipsa 20:9 p.p., 11, 12.

Apocalipsa 20:9 (prima parte), 11, 12: „Și ei s-au suit pe fața pământului și au înconjurat tabăra sfinților și cetatea preaiubită... 11, 12Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb și pe Cel ce ședea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui și nu s-a mai găsit loc pentru ele. Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea.”

„Acum Satan se pregătește pentru o ultimă luptă pentru supremație. Cât timp a fost lipsit de putere și întrerupt din lucrarea lui de amăgire, prințul răului s-a simțit nenorocit și descurajat; dar când morții nelegiuiți învie și el vede acele mulțimi de partea lui, nădejdea lui reînvie și se hotărăște să nu renunțe la marea luptă. Își va pune în linie de bătaie, sub steagul lui, toate oștile celor pierduți și prin ei va căuta să-și aducă la îndeplinire planurile. Cei nelegiuiți sunt prizonierii lui Satan. Respingându-L pe Hristos, ei au acceptat conducerea marelui răzvrătit. Ei sunt gata să primească sugestiile lui și să împlinească poruncile lui. Dar, consecvent șireteniei lui de la început, el nu recunoaște că ar fi Satan. El pretinde a fi prințul care este proprietarul de drept al lumii și a cărui moștenire i-a fost răpită pe nedrept. El se prezintă supușilor lui amăgiți ca salvator, asigurându-i că puterea lui i-a scos din morminte și că este pe punctul de a-i scăpa de cea mai crudă tiranie. Prezența lui Hristos fiind îndepărtată, Satan face minuni pentru a-și susține pretențiile. El îi întărește pe cei slabi și le inspiră tuturor spiritul și energia sa. Le propune să-i conducă împotriva taberei sfinților și să pună stăpânire pe Cetatea lui Dumnezeu. Cu o bucurie diabolică arată spre milioanele nenumărate de oameni care au fost înviați din mormintele lor și declară că, în calitate de conducător al lor, este în stare să cucerească cetatea ca să-și recâștige tronul și împărăția.” — Tragedia veacurilor, p. 663 engl. (cap. 42 — Sfârșitul luptei)

b. Cum se va executa judecata? Apocalipsa 20:9 (ultima parte), 10; Isaia 34:8-10.

Apocalipsa 20:9 (ultima parte), 10: „...Dar din cer s-a coborât un foc care i-a mistuit... Și diavolul, care-i înșela, a fost aruncat în iazul de foc și de pucioasă, unde sunt fiara și prorocul mincinos. Și vor fi munciți zi și noapte în vecii vecilor.”

Isaia 34:8-10: „Căci este o zi de răzbunare a Domnului, un an de răsplătire și răzbunare pentru Sion. Pâraiele Edomului se vor preface în smoală și pulberea lui, în pucioasă; da, țara lui va fi ca smoala care arde. Nu se va stinge nici zi, nici noapte, și fumul lui se va înălța în veci. Din veac în veac va fi pustiit și nimeni nu va trece prin el în veci de veci.”

„Flăcări cad de la Dumnezeu din cer. Pământul se crapă. Armele ascunse în adâncurile lui sunt scoase în afară. Flăcări nimicitoare izbucnesc din fiecare prăpastie deschisă. Chiar și stâncile ard. A venit ziua care va arde ca un cuptor. Elementele se topesc de dogoarea mistuitoare, pământul cu tot ce este pe el arde. (Maleahi 4:1; 2 Petru 3:10) Suprafața pământului pare o masă topită — un lac de foc uriaș, clocotind. Este vremea judecății și a pierzării oamenilor nelegiuiți.” — Ibid., pp. 672, 673 engl. (cap. 42 — Sfârșitul luptei)

c. Cum știm că acest foc nu este pentru veșnicie? Ieremia 17:27; Iuda 1:7.

Ieremia 17:27: „Dar, dacă nu veți asculta când vă poruncesc să sfințiți ziua Sabatului, să nu duceți nicio povară și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la porțile cetății, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului și nu se va stinge.”

Iuda 1:7: „Tot așa, Sodoma și Gomora și cetățile dimprejurul lor, care se dăduseră ca și ele la curvie și au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veșnic.”

Miercuri 3 mai

4. NIMICIREA CELOR NELEGIUIŢI

a. Cum este comparată „curățarea” finală cu potopul din vremea lui Noe? 2 Petru 3:10-13.

2 Petru 3:10-13: „Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură și pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri și trupurile cerești se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea.”

„În timp ce pământul este învăluit în focul distrugerii, cei drepți locuiesc în siguranță în Sfânta Cetate. A doua moarte nu are nicio putere asupra acelora care au avut parte de prima înviere. În timp ce Dumnezeu este un foc mistuitor pentru cei nelegiuiți, pentru poporul Său El este un soare și un scut. (Apocalipsa 20:6; Psalmii 84:11)” — Tragedia veacurilor, p. 673 engl. (cap. 42 — Sfârșitul luptei)

„Focul care îi consumă pe cei nelegiuiți curăță pământul. Orice urmă de blestem este îndepărtată. Niciun iad arzând veșnic nu va păstra înaintea celor răscumpărați consecințele grozave ale păcatului.” — Ibid., p. 674 engl. (cap. 42 — Sfârșitul luptei)

b. Cât de completă este această nimicire? Maleahi 4:1-3; Psalmii 37:10.

Maleahi 4:1-3: „Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toți cei trufași și toți cei răi vor fi ca miriștea; ziua care vine îi va arde”, zice Domnul oștirilor, „și nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. Dar pentru voi, care vă temeți de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii și tămăduirea va fi sub aripile Lui; veți ieși și veți sări ca vițeii din grajd. Și veți călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenușa sub talpa picioarelor voastre în ziua pe care o pregătesc Eu”, zice Domnul oștirilor.”

Psalmii 37:10: „Încă puțină vreme și cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era și nu va mai fi.”

„Sfinții se vor odihni în Cetatea cea Sfântă și vor domni ca regi și preoți timp de o mie de ani; apoi, Isus va coborî împreună cu sfinții pe Muntele Măslinilor, iar muntele se va despica în două și va deveni o câmpie întinsă, pe care va fi așezat Paradisul lui Dumnezeu. Restul pământului nu va fi curățat până nu se vor sfârși cei o mie de ani, când sunt înviați cei răi și se adună în jurul cetății. Picioarele celor nelegiuiți nu vor întina niciodată pământul făcut nou. Din cer de la Dumnezeu va cădea foc și îi va mistui — îi va arde cu totul, și rădăcină, și ramură. Satan este rădăcina, iar copiii săi sunt ramurile. Același foc care îi va mistui pe cei răi va curăți și pământul.” — Scrieri timpurii, pp. 51, 52 engl. (secț. — Pentru turma cea mică)

„Numai o singură amintire rămâne: Mântuitorul nostru va purta pentru veșnicie semnele răstignirii Sale. Pe fruntea Sa rănită, pe coasta Sa, pe mâinile și picioarele Sale, sunt singurele urme ale lucrării pline de cruzime pe care a făcut-o păcatul. Privindu-L pe Hristos în slava Sa, profetul spune: ‘Din coasta Lui pornesc raze, și acolo este ascunsă tăria Lui’ (Habacuc 3:4 ). [În] acea coastă împunsă, din care a curs șuvoiul purpuriu care l-a împăcat pe om cu Dumnezeu — acolo este slava Mântuitorului, acolo ‘este ascunsă tăria Lui’. [Întrucât a fost] puternic ca să mântuiască, prin jertfa răscumpărării, El a fost puternic să execute dreptatea asupra acelora care au disprețuit mila lui Dumnezeu. Iar semnele umilinței Sale formează cinstea Sa cea mai înaltă; prin veacurile veșnice, rănile de la Calvar vor provoca lauda Sa și vor face cunoscută puterea Sa.” — Tragedia veacurilor, p. 674 engl. (cap. 42 — Sfârșitul luptei).

Joi 4 mai

5. PĂMÂNTUL CURĂŢAT

a. Ce se va întâmpla cu universul pe care îl cunoaștem? Apocalipsa 21:1, 5. Cum se vor uni atunci toate făpturile din univers? Apocalipsa 5:13.

Apocalipsa 21:1, 5: „Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră, și marea nu mai era. 5Cel ce ședea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Și a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut și adevărate.”

Apocalipsa 5:13: „Și pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare și tot ce se află în aceste locuri le-am auzit zicând: „Ale Celui ce șade pe scaunul de domnie și ale Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!”

„Anii veșniciei, în desfășurarea lor, vor aduce descoperiri mai bogate și mai slăvite despre Dumnezeu și despre Hristos. Pe măsură ce crește cunoștința, cresc și dragostea, respectul și fericirea. Cu cât oamenii Îl vor cunoaște pe Dumnezeu mai mult, cu atât mai mare va fi admirația lor față de caracterul Său. Când Isus deschide în fața lor bogățiile mântuirii și realizările uimitoare în lupta cea mare cu Satan, inimile celor mântuiți sunt cuprinse de o devoțiune și mai arzătoare și, cu o bucurie și mai entuziastă, își ating harpele de aur și atunci de zece mii de ori zece mii și mii de mii de glasuri se unesc pentru a înălța coruri puternice de laudă…

Marea luptă s-a sfârșit. Păcatul și păcătoșii nu mai există. Universul întreg este curat. O singură vibrație de armonie și de bucurie străbate prin creațiunea imensă. De la Acela care a creat toate se revarsă viața, lumina și fericirea prin domeniile spațiului nelimitat. De la atomul minuscul și până la lumile cele mari, toate lucrurile, însuflețite și neînsuflețite, în frumusețea lor neumbrită și într-o bucurie desăvârșită, declară că Dumnezeu este iubire.” — Tragedia veacurilor, p. 678 engl. (cap. 42 — Sfârșitul luptei)

b. Având în vedere această realitate, ce ar trebui să ne întrebăm? Evrei 3:7, 8.

Evrei 3:7, 8: „De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie.”

„Acum trebuie să ne trezim și să facem un efort hotărât pentru un caracter armonios. ‘Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile.’ …

Ce faceți, fraților, în timpul marii lucrări de pregătire?” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 216 (cap. 23 — Sigiliul lui Dumnezeu)

Vineri 5 mai

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce îl limitează pe Satan și cum este eliberat?

2. În ce fel de lucrare sunt implicați sfinții timp de o mie de ani și care sunt urmările?

3. Deși Satan încearcă să cucerească Cetatea lui Dumnezeu, cum generează acest fapt judecata finală?

4. Cum este curățat întregul univers?

5. Care este starea finală a universului lui Dumnezeu?