Lecția 5. O mie de ani de pustiire (I)

Text de memorizat: „Ceilalți morți n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. Fericiți şi sfinți sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoți ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăți cu El o mie de ani.” (Apocalipsa 20:5, 6).

„Lumea vede chiar grupa aceea pe care a batjocorit-o, a disprețuit-o și pe care a dorit să o nimicească, trecând neatinsă prin molimă, furtună și cutremur. Acela care pentru călcătorii Legii Sale este un foc mistuitor, pentru poporul Său este o ocrotire sigură.” — Tragedia veacurilor, p. 654 engl. (cap. 41 — Pustiirea pământului)

Recomandare pentru studiu: Tragedia veacurilor, pp. 653-661 engl. (cap. 41 — Pustiirea pământului)

Duminică 23 aprilie

1. ÎNCEPUTUL CELOR O MIE DE ANI

a. Ce eveniment are loc la începutul celor o mie de ani (mileniului)? Apocalipsa 20:5

Apocalipsa 20:5: „Ceilalți morți n-au înviat până nu s-au sfârșit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.”

b. Cine este înviat la prima înviere și când are loc acest eveniment? Apocalipsa 20:6 (prima parte); 1 Corinteni 15:22, 23. Ce ar trebui să ne determine realitatea învierii pe fiecare dintre noi să luăm în considerare, prin rugăciune?

Apocalipsa 20:6 (prima parte): „Fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere...”

1 Corinteni 15:22, 23: „Și după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos, dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.”

„Hristos apare în slava Sa și îi cheamă pe sfinții adormiți. Sfinții aflați în viață sunt preschimbați și, odată cu morții înviați, sunt ridicați de pe pământ și purtați de îngeri pentru a-L întâmpina pe Domnul lor în văzduh. Pământul este lăsat ca un pustiu dezolant.” — Spiritual Gifts, vol. 3, p. 83.

„Oamenii pot să spună că au o mare credință în Isus și că voi nu puteți face nimic, ci că Domnul Hristos va face totul pentru voi. Dar, când Domnul Hristos îi va chema din morminte pe cei morți, depinde numai de conduita voastră, dacă veți fi înviați pentru viața veșnică sau pentru condamnare.” — Credința și faptele, p. 55 engl. (cap. 7 - Cum să știm că Dumnezeu este cel care conduce)

Luni 24 aprilie

2. ÎNVIEREA CELOR NEPRIHĂNIŢI

a. Ce fel de distincții îi caracterizează pe cei drepți când sunt înviați la revenirea Domnului Hristos de la începutul mileniului? Apocalipsa 20:4-6.

Apocalipsa 20:4-6: „Și am văzut niște scaune de domnie; și celor ce au șezut pe ele li s-a dat judecata. Și am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și ale celor ce nu se închinaseră fiarei și icoanei ei și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână. Ei au înviat și au împărățit cu Hristos o mie de ani. Ceilalți morți n-au înviat până nu s-au sfârșit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. Fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos și vor împărăți cu El o mie de ani.”

„Domnul Hristos… așteaptă cu interes timpul revenirii Sale. Atunci, drepții cei morți vor învia în corp nepieritor, iar drepții cei vii vor fi duși în cer fără să vadă moartea.” — Hristos, Lumina lumii, p. 530 (cap. 58 — Lazăre, vino afară!)

„Dătătorul de viață îi va striga pe cei răscumpărați să se ridice la prima înviere și până la acel ceas triumfător, când va suna ultima trâmbiță și armata uriașă va înainta spre o biruință veșnică, fiecare sfânt adormit va fi păstrat în siguranță și păzit ca un mărgăritar prețios, fiind cunoscut de Dumnezeu pe nume. Prin puterea Mântuitorului, care a sălășluit în ei pe parcursul vieții, și pentru că au fost părtași ai naturii divine, ei sunt înviați din morți.

„‘Vine ceasul’, a spus Domnul Hristos, ‘în care toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși afară din ele.’ Acea voce va răsuna prin toate locuințele morților; și fiecare sfânt care doarme în Isus se va trezi și va ieși din locul care-l ținea captiv. Atunci virtutea caracterului pe care am primit-o prin neprihănirea Domnului Hristos ne va uni cu măreție adevărată, de cel mai înalt grad.” —Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 359 engl. (cap. Cei morți în Hristos vor învia mai întâi).

„Numai cei fericiți și sfinți vor fi pregătiți pentru prima înviere; prin urmare, când Hristos va veni, El nu va preschimba caracterul… Cuvântul Domnului declară că trebuie să fim găsiți fără vină, fără pată sau fără vreo zbârcitură sau vreun lucru de acest fel. Acum este timpul să învățăm supunere, ascultare de voința divină, pentru ca Dumnezeu să lucreze în noi voința și îndeplinirea după bunul Său plac, iar noi să putem lucra la propria mântuire cu frică și cutremur. Însă, propriile noastre eforturi nu sunt de niciun folos în ispășirea păcatului sau reînnoirea inimii. Doar sângele Domnului Hristos poate ispăși pentru noi; numai harul Său poate crea în noi o inimă curată și ne poate ajuta să ascultăm de legea lui Dumnezeu. În El este singura noastră nădejde.” — The Signs of the Times, 9 februarie 1891.

b. Analizați maniera în care Domnul Hristos revine pentru cei care L-au iubit. 1 Tesaloniceni 4:13-16.

1 Tesaloniceni 4:13-16: „Nu voim, fraților, să fiți în necunoștință despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristați ca ceilalți, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos.”

„Hristos îi pretinde ca fiind ai Săi pe toți cei care au crezut în numele Lui. Puterea înviorătoare a Duhului Sfânt, care sălășluiește în trupul muritor, leagă de Domnul Hristos (pe) fiecare suflet credincios. Cei care cred în Isus sunt sfinți pentru inima Sa; căci viața lor este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.” — Solii alese, vol. 2, p. 271 engl. (cap. Cei îndoliați/Cei ce au pierdut pe cineva prin moarte).

Marți 25 aprilie

3. CĂMINUL CERESC

a. Ce se va întâmpla cu drepții cei vii, alături de sfinții cei înviați? 1 Tesaloniceni 4:17.

1 Tesaloniceni 4:17: „Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”

„[Hristos] a fost acuzat de blasfemie și a fost condamnat la o moarte crudă; dar El a sfărâmat lanțurile morții, a înviat din morți triumfător și a declarat deasupra mormântului împrumutat de la Iosif: ‘Eu sunt Învierea și Viața’ (Ioan 11:25). Toată puterea din cer și de pe pământ a fost învestită în El, iar cei drepți vor ieși din morminte, de asemenea, liberi în Hristos. Ei vor fi socotiți vrednici să obțină acea lume și învierea dintre cei morți. . .

Ce dimineață glorioasă va fi dimineața învierii! Ce scenă minunată se va deschide când Hristos va veni să fie adorat de cei credincioși! Toți cei care au fost părtași cu Hristos la umilirea și suferințele Sale vor fi părtași cu El în slava Sa. Prin învierea lui Hristos din morți, fiecare sfânt credincios care adoarme în Isus va ieși din închisoarea morții triumfător…

Domnul Isus Hristos a triumfat asupra morții și a sfărâmat lanțurile mormântului, iar toți cei care dorm în mormânt vor împărți aceeași biruință; vor ieși din mormintele lor așa cum a făcut Biruitorul.” — Solii alese, vol. 2, pp. 271, 272 engl. (cap. 27, Cei îndoliați, subcap. Dimineața învierii, plină de slavă).

b. Cum vor fi adunați laolaltă [cei drepți] și cu ce scop? Matei 24:29-31; Ioan 14:3; 13:36.

Matei 24:29-31: „Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nuși va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate semințiile pământului se vor boci și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.”

Ioan 14:3: „Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.”

Ioan 13:36: „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „unde Te duci?” Isus i-a răspuns: „Tu nu poți veni acum după Mine, unde Mă duc Eu, dar mai târziu vei veni.”

„Multă vreme, noi am așteptat revenirea Mântuitorului nostru. Dar totuși, făgăduința Lui este sigură. În curând, vom fi în țara făgăduită nouă. Acolo, Isus ne va conduce lângă apa vieții, care curge de la tronul lui Dumnezeu și ne va lămuri întâmplările întunecoase ale providenței prin care ne-a trecut El pe pământul acesta, pentru a ne desăvârși caracterele. Acolo vom privi în chip neîntunecat frumusețile Edenului restaurat. Aruncând la picioarele Mântuitorului coroanele pe care El le-a pus pe capul nostru și atingându-ne harpele de aur, vom umple tot cerul de laude pentru Acela care șade pe tron.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 254 engl. (cap. 41 — Spre casă)

„Slavă Domnului! Iată locuințele spre care îmi îndrept privirea. Nu sunt locuințele pământești de aici, pentru că acestea vor fi dărâmate în curând de marele cutremur de pământ; ci sunt acele locașuri cerești pe care Hristos  le-a pregătit pentru cei credincioși. Noi nu avem o casă aici. Suntem doar străini și călători, în trecere către o patrie mai bună, chiar cerească.” — In Heavenly Places, p. 354.

Miercuri 26 aprilie

4. EXPERIENŢA CELOR NELEGIUIŢI

a. Ce se întâmplă cu cei păcătoși (nelegiuiți) la a doua venire a lui Hristos — și de ce? 2 Tesaloniceni 1:7, 8; 2:7, 8.

2 Tesaloniceni 1:7, 8: „și să vă dea odihnă atât vouă, care sunteți întristați, cât și nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu și pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.”

2 Tesaloniceni 2:7, 8: „Căci taina fărădelegii a și început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o oprește acum să fie luat din drumul ei. Și atunci se va arăta acel nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale și-l va prăpădi cu arătarea (engl. „strălucirea”) venirii Sale.”

„Cei nelegiuiți sunt copleșiți de regrete, nu din cauza neglijării păcătoase față de Dumnezeu și de semenii lor, ci pentru că Dumnezeu a biruit. Ei deplâng rezultatul acestui fapt; dar nu se pocăiesc de nelegiuirea lor.” — Tragedia veacurilor, p. 654 engl. (cap. 41 — Pustiirea pământului)

„Hristos nu ne prezintă aici un mileniu temporal, o mie de ani în care urmează să se pregătească toți pentru veșnicie. El ne spune că, după cum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi când va veni Fiul omului.” — Hristos, Lumina lumii, p. 633 engl. (cap. 69 — Pe Muntele Măslinilor)

b. Descrieți această răzbunare (aplicare a pedepsei). Apocalipsa 19:11-16; Isaia 24:17-22; Ieremia 25:30-33.

Apocalipsa 19:11—16: „Apoi am văzut cerul deschis și iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el se cheamă „Cel credincios” și „Cel adevărat” și El judecă și Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărătești și purta un nume scris pe care nimeni nu-l știe decât numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu”. Oștile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subțire, alb și curat. Din gura Lui ieșea o sabie ascuțită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Și va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. Pe haină și pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraților și Domnul domnilor”.

Isaia 24:17-22: „Groaza, groapa și lațul vin peste tine, locuitor al țării! Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă și cel ce se ridică din groapă se prinde în laț, căci se deschid stăvilarele de sus și se clatină temeliile pământului! Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade și nu se mai ridică. În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oștirea de sus, iar pe pământ, pe împărații pământului. Aceștia vor fi strânși ca prinși de război și puși într-o temniță, vor fi închiși în gherle și, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiți.”

Ieremia 25:30-33: „Și tu să le prorocești toate aceste lucruri și să le spui: ‘Domnul va răcni de sus; din Locașul Lui cel Sfânt, va face să-I răsune glasul; va răcni împotriva locului locuinței Lui; va striga, precum cei ce calcă în teasc, împotriva tuturor locuitorilor pământului. Vuietul ajunge până la marginea pământului, căci Domnul Se ceartă cu neamurile, intră la judecată împotriva oricărei făpturi și dă pe cei răi pradă sabiei’”, zice Domnul. Așa vorbește Domnul oștirilor: „Iată, nenorocirea merge din popor în popor și o mare furtună se ridică de la marginile pământului. Cei pe care-i va ucide Domnul în ziua aceea vor fi întinși de la un capăt al pământului până la celălalt; nu vor fi nici jeliți, nici adunați, nici îngropați, ci vor fi un gunoi de pământ.”

„Acum toți au decis; nelegiuiții s-au unit deplin cu Satan în lupta contra lui Dumnezeu. A venit timpul ca Dumnezeu să restabilească autoritatea Legii Sale călcate în picioare. Acum lupta nu mai este numai cu Satan, ci și cu oamenii. ‘Domnul Se ceartă cu popoarele’; ‘El va da sabiei pe cei nelegiuiți.’…

Lucrarea de distrugere începe cu aceia care au pretins că sunt păzitorii spirituali ai poporului. Străjerii falși sunt primii care cad. Nu există nimeni care să fie vrednic de milă sau de cruțat. Bărbați, femei, fete și copii pier deopotrivă.” — Tragedia veacurilor, p. 656 engl. (cap. 41 — Pustiirea pământului)

c. Descrieți ce se întâmplă cu toți cei morți — și starea pământului de la acel moment. Apocalipsa 19:17-21; Ieremia 4:23-29; Isaia 24:1-4.

Apocalipsa 19:17-21: „Apoi am văzut un înger care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare și a zis tuturor păsărilor care zburau prin mijlocul cerului: „Veniți, adunați-vă la ospățul cel mare al lui Dumnezeu, ca să mâncați carnea împăraților, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor și a călăreților și carnea a tot felul de oameni, slobozi și robi, mici și mari!” Și am văzut fiara și pe împărații pământului și oștile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce ședea călare pe cal și cu oastea Lui. Și fiara a fost prinsă. Și, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei și se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceștia au fost aruncați de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă. Iar ceilalți au fost uciși cu sabia care ieșea din gura Celui ce ședea călare pe cal. Și toate păsările s-au săturat din carnea lor.”

Ieremia 4:23-29: „Mă uit la pământ, și iată că este pustiu și gol; mă uit la ceruri, și lumina lor a pierit! Mă uit la munți, și iată că sunt zguduiți și toate dealurile se clatină! Mă uit, și iată că nu este niciun om și toate păsările cerurilor au fugit! Mă uit, și, iată, Carmelul este un pustiu și toate cetățile sale sunt nimicite înaintea Domnului și înaintea mâniei Lui aprinse! Căci așa vorbește Domnul: „Toată țara va fi pustiită, dar nu o voi nimici de tot. Din pricina aceasta, țara este în jale și cerurile sus sunt întunecate, căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta, și nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi întoarce. La vuietul călăreților și arcașilor, toate cetățile fug; se ascund în păduri și se suie pe stânci; toate cetățile sunt părăsite, nu mai au locuitori.”

Isaia 24:1-4: „Iată, Domnul deșartă țara și o pustiește, îi răstoarnă fața și risipește locuitorii; cum se întâmplă preotului, se întâmplă și poporului; stăpânului, ca și slugii; stăpânei, ca și slujnicei; vânzătorului, ca și cumpărătorului; celui ce dă cu împrumut, ca și celui ce ia cu împrumut; datornicului, ca și celui căruia îi este dator. Ţara este pustiită de tot și prădată; căci Domnul a hotărât așa. Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniți și tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere.”

„La venirea Domnului Hristos nelegiuiții sunt șterși de pe fața întregului pământ, nimiciți de suflarea gurii Sale și distruși de strălucirea slavei Sale. Hristos Își ia poporul în cetatea lui Dumnezeu, iar pământul este golit de locuitorii lui…

Pământul întreg pare ca un pustiu dezolant. Ruinele orașelor și satelor distruse de cutremur, copaci dezrădăcinați, stânci sfărâmate, aruncate de mare sau scoase din pământ, zac răspândite pe suprafața lui, în timp ce văgăuni uriașe marchează locul de unde au fost smulși munții din temeliile lor.” — Tragedia veacurilor, p. 657 engl. (cap. 41 — Pustiirea pământului)

Joi 27 aprilie

5. PUSTIIREA

a. Ce au făcut locuitorii acestui pământ ca să atragă o asemenea mânie din partea unui Dumnezeu sfânt? Isaia 24:5, 6.

Isaia 24:5, 6: „căci țara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu țineau poruncile și rupeau legământul cel veșnic! De aceea mănâncă blestemul țara și suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiți locuitorii țării și nu mai rămâne decât un mic număr din ei.”

„Timp de șase mii de ani a continuat marea luptă; Fiul lui Dumnezeu împreună cu solii cerești au fost în luptă cu puterea celui rău, pentru a-i avertiza, a-i lumina și a-i salva pe fiii oamenilor. Acum toți au decis; nelegiuiții s-au unit deplin cu Satan în lupta contra lui Dumnezeu. A venit timpul ca Dumnezeu să restabilească autoritatea Legii Sale călcate în picioare. Acum lupta nu mai este numai cu Satan, ci și cu oamenii. ‘Domnul Se ceartă cu popoarele’; ‘El va da sabiei pe cei nelegiuiți.’” — Tragedia veacurilor, p. 656 engl. (cap. 41 — Pustiirea pământului)

b. Este acesta finalul complet? Ieremia 4:27. Cât timp vor rămâne în această stare? Apocalipsa 20:5.

Ieremia 4:27: „Căci așa vorbește Domnul: „Toată țara va fi pustiită, dar nu o voi nimici de tot.”

Apocalipsa 20:5: „Ceilalți morți n-au înviat până nu s-au sfârșit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.”

„Cei răi fuseseră nimiciți și trupurile lor moarte zăceau pe fața pământului. Mânia lui Dumnezeu, manifestată prin cele șapte plăgi de pe urmă, căzuse asupra locuitorilor pământului, făcându-i să-și muște limbile de durere și să-L blesteme pe Dumnezeu. Păstorii mincinoși fuseseră obiectul deosebit al mâniei lui Iehova. Ochii li se mistuiseră în orbite și limbile lor în gură în timp ce ei stăteau încă în picioare. După ce sfinții fuseseră izbăviți de glasul lui Dumnezeu, mulțimea de oameni răi (nelegiuiți) și-au întors mânia unii asupra altora. Pământul părea inundat cu sânge și trupurile moarte erau întinse pretutindeni, de la un capăt la altul.” — Scrieri timpurii, pp. 289, 290 engl. (secț. — Pământul pustiit)

„Apocalipsa profetizează alungarea lui Satan, precum și starea de haos și pustiire la care va fi adus pământul și declară că această stare va dăinui timp de o mie de ani.” — Tragedia veacurilor, p. 658 engl. (cap. 41 — Pustiirea pământului)

Vineri 28 aprilie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce eveniment marchează începutul mileniului și cum se desfășoară?

2. Care era teama tesalonicenilor și cum aduc mângâiere cuvintele lui Pavel?

3. Cum ne aduc alinare făgăduințele Domnului Hristos? Care dintre ele în mod special?

4. De ce sunt distruși cei nelegiuiți de strălucirea venirii lui Hristos?

5. Cât de profundă este distrugerea finală a celor răi?