Lecția 7. Moștenirea sfinților

Text de memorizat: „Dar, după cum este scris: ‘Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc’.” (1 Corinteni 2:9).

„Când Tatăl L-a dăruit pe Fiul lumii noastre, El a oferit în acest dar unic toate comorile cerului. Nu a reținut nimic. El nu poate face mai mult decât a făcut pentru a-i întoarce pe oameni la pocăință. El nu are vreun alt mijloc ținut în rezervă pentru mântuirea lor.” — The Review and Herald, 17 septembrie 1901.

Recomandare pentru studiu: Tragedia veacurilor, pp. 355-374 engl. (cap. 20 — O mare redeșteptare religioasă)

Duminică 7 mai

1. STAREA INIŢIALĂ

a. Ce a pregătit Dumnezeu pentru încununarea lucrării Sale de creație — și de ce? Geneza 1:1; Isaia 45:18; 43:7. Geneza 1:1: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.”

Isaia 45:18: „Căci așa vorbește Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut și l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: „Eu sunt Domnul, și nu este altul!”

Isaia 43:7: „pe toți cei ce poartă Numele Meu și pe care i-am făcut spre slava Mea, pe care i-am întocmit și i-am alcătuit.’”

„Deasupra tuturor celorlalte categorii de făpturi inferioare, Dumnezeu a plănuit ca omul, lucrarea care a încoronat creația Sa, să exprime gândirea Lui și să dezvăluie slava Sa. Dar omul nu trebuie să se înalțe pe sine ca fiind Dumnezeu.” —Divina vindecare, p. 415 engl. (cap. 35 — Lumina cunoașterii slavei lui Dumnezeu)

„După ce pământul și toate fiarele de pe el au fost create, Tatăl și Fiul și-au dus la îndeplinire planul, care a fost conceput înainte de căderea lui Satan, și anume — de a face om după chipul lor. Ei lucraseră împreună la crearea pământului și a tuturor viețuitoarelor de pe acesta.” — The Spirit of Prophecy, vol. 1, p. 24.

b. Descrieți ceea ce avea să rezulte din răzvrătirea (Geneza 3:9-14) împotriva planului inițial al lui Dumnezeu. Geneza 2:17; Romani 6:23.

Geneza 2:17: „dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.”

Romani 6:23: „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”

c. De ce a continuat omul să trăiască după ce a căzut în păcat — și ce este implicat în planul de mântuire? Luca 19:10; Apocalipsa 13:8 (up); Mica 4:8.

Luca 19:10: „Pentru că Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.”

Apocalipsa 13:8 (up): „... cei ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieții Mielului înjunghiat de la întemeierea lumii.” (trad. BTF)

Mica 4:8: „Iar la tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni și la tine va ajunge vechea stăpânire, împărăția fiicei Ierusalimului!”

„[Hristos] a fost Răscumpărător atât înainte, cât și după întruparea Sa. Îndată ce s-a ivit păcatul, a existat și un Mântuitor.” — Hristos, Lumina lumii, p. 210 engl. (cap. 21 — Betesda și Sinedriul)

Luni 8 mai

2. AL TREILEA CER

a. Câte ceruri există? 2 Corinteni 12:2 (prima parte). Descrieți primul cer. Geneza 1:6-8; 6:7.

2 Corinteni 12:2: „Cunosc un om în Hristos care, acum paisprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer ...”

Geneza 1:6-8: „Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape și ea să despartă apele de ape.” Și Dumnezeu a făcut întinderea, și ea a despărțit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Și așa a fost. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a doua.”

Geneza 6:7: „Și Domnul a zis: „Am să șterg de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare și până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut.”

b. Ce se află în al doilea cer? Geneza 15:5; Psalmii 8:3; Deuteronom 4:19.

Geneza 15:5: „Și după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer și numără stelele, dacă poți să le numeri.” Și i-a zis: „Așa va fi sămânța ta.”

Psalmii 8:3: „Când privesc cerurile — lucrarea mâinilor Tale —, luna și stelele pe care le-ai făcut.”

Deuteronom 4:19: „Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicându-ți ochii spre cer și văzând soarele, luna și stelele, toată oștirea cerurilor, să fii târât să te închini înaintea lor și să le slujești, căci acestea sunt lucruri pe care Domnul Dumnezeul tău le-a făcut și le-a împărțit ca să slujească tuturor popoarelor, sub cerul întreg.”

c. Unde este locul în care Dumnezeu Își ia poporul — și cine locuiește acolo? 2 Corinteni 12:2, 4; Apocalipsa 2:7; 22:1, 2; 1 Împărați 8:30.

2 Corinteni 12:2, 4: „Cunosc un om în Hristos care, acum paisprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu știu, dacă a fost fără trup, nu știu — Dumnezeu știe). Și știu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu știu — Dumnezeu știe) a fost răpit în rai și a auzit cuvinte care nu se pot spune și pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească.”

Apocalipsa 2:7: „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: ‘Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieții, care este în raiul lui Dumnezeu’. ”

Apocalipsa 22:1, 2: „Și mi-a arătat un râu cu apa vieții, limpede ca cristalul, care ieșea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului. În mijlocul pieței cetății și pe cele două maluri ale râului, era pomul vieții, rodind douăsprezece feluri de rod și dând rod în fiecare lună; și frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor.”

1 Împărați 8:30: „Binevoiește și ascultă cererea robului Tău și a poporului Tău Israel, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă-i din locul locuinței Tale, din ceruri, ascultă-i și iartă-i!”

„Teama de a nu face moștenirea viitoare să pară prea materială i-a făcut pe mulți să spiritualizeze chiar acele adevăruri care ne conduc să o privim ca fiind căminul nostru. Isus i-a asigurat pe ucenicii Săi că S-a dus să le pregătească locașuri în casa Tatălui. Aceia care primesc învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu nu vor fi în totală necunoștință cu privire la căminul ceresc. Și, cu toate acestea, ‘lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc’ (1 Corinteni 2:9). Limbajul omenesc este insuficient să descrie răsplata celor neprihăniți. [Aceasta] va fi cunoscută numai de aceia care o vor vedea. Nicio minte mărginită nu poate cuprinde slava Paradisului lui Dumnezeu.

În Biblie, moștenirea celor mântuiți este numită ‘patrie’ (Evrei 11:14- 16). Acolo, păstorul ceresc Își conduce turma la izvoare de apă vie. Pomul vieții își dă roadele în fiecare lună, iar frunzele pomului sunt pentru folosul neamurilor. Acolo sunt izvoare care curg continuu, limpezi precum cristalul, și, pe malul lor, pomi unduind își aruncă umbrele pe cărările pregătite pentru răscumpărații Domnului. Acolo, câmpiile întinse se continuă cu coline pline de frumusețe, iar munții lui Dumnezeu își înalță crestele înalte. Pe acele câmpii pașnice, lângă izvoarele pline de viață, poporul lui Dumnezeu, atâta vreme peregrin și rătăcitor, va găsi un cămin.” — Tragedia veacurilor, pp. 674, 675 engl. (cap. 42 — Sfârșitul luptei)

d. Care este lucrarea Domnului Isus în acel loc? Evrei 8:1; 9:27; 1 Timotei 2:5.

Evrei 8:1: „Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri.”

Evrei 9:27: „Și, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.”

1 Timotei 2:5: „Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos.”

„Mijlocirea lui Hristos în favoarea omului, din Sanctuarul de sus, este tot atât de importantă, pentru Planul de Mântuire, ca moartea Sa pe cruce.” — Ibid., p. 489 engl. (cap. 28 — În fața raportului vieții)

„Lucrarea de mijlocire a Domnului Hristos pentru noi constă în faptul că El prezintă meritele Sale divine, oferindu-Se înaintea Tatălui ca înlocuitor și garant al nostru, deoarece Domnul Hristos S-a înălțat la cer spre a face ispășire pentru nelegiuirile noastre.” — Credința și faptele, p. 105 engl. (cap. 16 — Acceptat în Hristos)

Marți 9 mai

3. NOUL PĂMÂNT

a. Ne-a promis Domnul Isus un loc veritabil — și unde vom merge dacă suntem găsiți credincioși? Ioan 14:1-3; Matei 5:12.

Ioan 14:1-3: „Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.”

Matei 5:12: „Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.”

b. Ce aduce cea mai mare bucurie în viață — și care era speranța înaintașilor noștri credincioși? Luca 10:20; Evrei 11:13-16.

Luca 10:20: „Totuși să nu vă bucurați de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.”

Evrei 11:13-16: „În credință au murit toți aceștia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite, ci doar le-au văzut și le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini și călători pe pământ. Cei ce vorbesc în felul acesta arată deslușit că sunt în căutarea unei patrii. Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieșiseră, negreșit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rușine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.”

„În cetatea cea sfântă este o ordine și o armonie desăvârșită. Toți îngerii care sunt însărcinați să viziteze pământul dețin o cartelă aurie, ca o legitimație, pe care o prezintă îngerilor de la porțile cetății când ies sau intră. Cerul este un loc minunat.” — Scrieri timpurii, p. 39 engl. (secț. — Dragostea lui Dumnezeu pentru poporul Său)

c. Cât timp vom petrece pe Noul Pământ? Matei 5:5; Romani 4:13.

Matei 5:5: „Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul!”

Romani 4:13: „În adevăr, făgăduința făcută lui Avraam sau seminței lui, că va moșteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credință.”

„Cuvântul lui Dumnezeu n-a dat greș; nici nu s-a împlinit în totul prin ocuparea Canaanului de către poporul iudeu. ‘Făgăduințele au fost făcute lui Avraam și seminței lui’ (Galateni 3:16). Avraam însuși trebuia să fie părtaș la moștenire. Poate părea că împlinirea făgăduinței lui Dumnezeu întârzie mult, căci ‘pentru Domnul o zi este ca o mie de ani, și o mie de ani sunt ca o zi’ (2 Petru 3:8); s-ar putea să pară că întârzie; dar, la timpul hotărât, ‘va veni și se va împlini negreșit’ (Habacuc 2:3). Darul făcut lui Avraam și seminței lui nu cuprinde numai țara Canaanului, ci tot pământul. Așa spune apostolul, că făgăduința ca să fie el moștenitor al lumii n-a fost făcută lui Avraam, nici seminței lui prin lege, ci prin îndreptățirea prin credință. (Romani 4:13). În Biblie ni se vorbește în mod clar că făgăduințele făcute lui Avraam urmează să fie împlinite prin Hristos. Toți cei ce sunt ai lui Hristos sunt ‘sămânța lui Avraam, moștenitori prin făgăduință’ — moștenitori ‘la o moștenire nestricăcioasă și neîntinată, care nu se poate veșteji’ (Galateni 3:29; 1 Petru 1:4), un pământ eliberat de blestemul păcatului. Căci ‘domnia, stăpânirea și puterea tuturor împărățiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinților Celui PreaÎnalt’; iar ‘cei blânzi moștenesc țara și au belșug de pace’. (Daniel 7:27; Psalmii 37:11)

Dumnezeu i-a dat lui Avraam prilejul să vadă această moștenire nepieritoare și, cu nădejdea aceasta, el a fost mulțumit. ‘Prin credință a venit și s-a așezat el în țara făgăduinței, ca într-o țară care nu era a lui și a locuit în corturi, ca și Isaac și Iacov, care erau împreună moștenitori cu el ai aceleiași făgăduințe. Căci el aștepta cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu’ (Evrei 11:9, 10).” — Patriarhi și profeți, pp. 169, 170 engl. (cap. 14 — Distrugerea Sodomei)

Miercuri 10 mai

4. UN LOC FERICIT

a. De ce a venit Domnul Isus să ne mântuiască — nu în păcatele noastre, ci din păcatele noastre? Matei 1:21; Apocalipsa 21:27; 22:14.

Matei 1:21: „Ea va naște un Fiu și-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”

Apocalipsa 21:27: „Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.”

Apocalipsa 22:14: „Ferice de cei care îndeplinesc poruncile Sale, ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate!” (engl. KJV)

„Isus a venit în această lume pentru a-și mântui poporul din păcatele lor. El nu ne va mântui în păcatele noastre, pentru că El nu este slujitorul păcatului. Noi trebuie să răspundem la atracția divină a lui Hristos și să ne pocăim de păcatele noastre, unindu-ne cu Hristos întocmai cum mlădița este unită cu vița. Domnul Isus spune: ‘Și după ce voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toți oamenii.’ Isus îi atrage pe toți oamenii, dar cine va răspunde la această chemare? Mulți oameni vor fi puternic influențați de viața și exemplul celor care pretind că au răspuns acestei iubiri divine care atrage inimile oamenilor. Mulți vă vor urmări pe voi, cei care mărturisiți Numele Lui, pentru a vedea dacă aceasta vă face bărbați mai buni și femei mai vrednice. Ei vor urmări să vadă dacă sunteți asemenea lui Hristos, blânzi și amabili în căminul vostru. Domnul a spus: ‘După roadele lor îi veți cunoaște.’” — The Signs of the Times, 15 februarie 1892.

„Nu este o dovadă reală că ești creștin doar pentru motivul că emoția ta este stârnită, că duhul tău este mișcat de adevăr. Întrebarea este: Crești tu în Hristos, conducătorul tău cel viu, Capul? Se dă pe față, în viața ta, harul lui Hristos? Dumnezeu dă harul Său oamenilor pentru ca aceștia să-și dorească și mai mult din harul Său. Harul lui Dumnezeu este un lucrător activ asupra inimii omului și, când este primit, dovada primirii lui se va arăta în viața și caracterul primitorului; căci viața spirituală va fi văzută dezvoltându-se dinlăuntru. Harul lui Hristos în inimă va nutri întotdeauna viața spirituală și se va realiza progres spiritual. Fiecare avem nevoie de un Mântuitor personal, altfel vom pieri în păcatele noastre. Lăsați să se nască întrebarea în sufletele noastre: Creștem noi în Hristos, conducătorul nostru viu? Dobândim noi cunoștințe avansate despre Dumnezeu și despre Isus Hristos, pe care L-a trimis El? Noi nu vedem plantele crescând pe câmp, dar avem totuși siguranța că ele cresc; să nu ne dăm oare seama de propria noastră tărie și creștere spirituală?” — That I May Know Him, p. 163.

b. La ce fel de experiență putem să ne așteptăm în acel loc nou? Isaia 33:24; 35:1-10; Apocalipsa 21:4; 22:3.

Isaia 33:24: „Niciun locuitor nu zice: „Sunt bolnav!” Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.”

Isaia 35:1-10: „Pustia și țara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli și va înflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori și va sări de bucurie, cu cântece de veselie și strigăte de biruință, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului și a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreția Dumnezeului nostru. Întăriți mâinile slăbănogite și întăriți genunchii care se clatină! Spuneți celor slabi de inimă: „Fiți tari și nu vă temeți! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El Însuși va veni și vă va mântui.” Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci șchiopul va sări ca un cerb și limba mutului va cânta de bucurie, căci în pustie vor țâșni ape și în pustietate pâraie; marea de nisip se va preface în iaz și pământul uscat, în izvoare de ape. În vizuina care slujea de culcuș șacalilor vor crește trestii și papură. Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi „Calea cea sfântă”: niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinți; cei ce vor merge pe ea, chiar și cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească. Pe calea aceasta nu va fi niciun leu și nicio fiară sălbatică nu va apuca pe ea, nici nu va fi întâlnită pe ea, ci cei răscumpărați vor umbla pe ea. Cei izbăviți de Domnul se vor întoarce și vor merge spre Sion cu cântece de biruință. O bucurie veșnică le va încununa capul, veselia și bucuria îi vor apuca, iar durerea și gemetele vor fugi!”

Apocalipsa 21:4: „El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

Apocalipsa 22:3: „Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.”

„Toate strâmtorările și luptele s-au isprăvit. Cântările de biruință umplu tot cerul, în timp ce răscumpărații stau în jurul tronului lui Dumnezeu.” — My Life Today, p. 348.

Joi 11 mai

5. PREGĂTIREA

a. Cum putem descrie noi, în limbajul omenesc, al treilea cer? 1 Corinteni 2:9.

1 Corinteni 2:9: „Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”

„Chiar și în viața aceasta putem avea priveliști ale prezenței lui Dumnezeu și putem gusta din bucuriile legăturilor cu cerul; dar nu putem ajunge plinătatea fericirii și binecuvântărilor Sale decât în Împărăția lui Dumnezeu. Numai veșnicia poate descoperi destinul măreț pe care îl poate atinge omul refăcut după chipul lui Dumnezeu.” — Patriarhi și profeți, p. 602 engl. (cap. 58 — Școlile profeților) „Este nevoie de toată veșnicia pentru a dezvălui slava și a scoate la lumină comorile prețioase ale Cuvântului lui Dumnezeu.” — Comentarii Biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 6, p. 1107 engl. (cap. referitor la 2 Corinteni 12).

b. De ce ne-a oferit Dumnezeu șansa de a auzi aceste lucruri minunate despre cer? Ioan 3:16, 17; Matei 6:19-21.

Ioan 3:16, 17: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”

Matei 6:19-21: „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.”

„Domnului Hristos Îi place să ia un material aparent lipsit de speranță, pe aceia pe care Satan i-a degradat și prin care a lucrat — și să facă din ei supușii harului Său. El Se bucură să-i elibereze de suferință și de mânia care va cădea asupra celor neascultători. El face din copiii Săi uneltele Sale prin care va aduce la îndeplinire această lucrare, iar în succesul ei, chiar și în viața aceasta, ei găsesc o răsplată prețioasă.

Dar ce e aceasta, în comparație cu bucuria pe care o vor avea în marea zi a descoperirii finale? ‘Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci vom vedea față în față.’ Acum, cunoaștem în parte, dar atunci vom cunoaște deplin, așa cum am fost și noi cunoscuți pe deplin. (1 Corinteni 13:12.)” — Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pp. 308, 309 engl. (cap. 37 — Răsplătirea servirii)

Vineri 12 mai

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Explicați de ce omul a putut să trăiască în continuare după ce a căzut în păcat.

2. Vom petrece cu adevărat veșnicia într-un loc numit „Rai”? Vă rugăm, explicați.

3. Explicați care este moștenirea veșnică a celor răscumpărați și nădejdea lui Avraam într-un astfel de loc.

4. Descrieți cerul nou și pământul cel nou.

5. Cum este posibil să petrecem eternitatea într-un asemenea loc?