Lecția 12. Intră în odihna lui Dumnezeu

Text de memorizat: „Le-am dat şi Sabatele Mele să fie ca un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfințesc.” (Ezechiel 20:12).

„Sabatul dat lumii este un semn că Dumnezeu este Creator și că El l-a sfințit. Puterea care a creat toate lucrurile este puterea care creează din nou sufletul după chipul Său.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 350 engl. (cap. 44 — Respectarea Sabatului).

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, pp. 281-289 engl. (cap. 29 — Sabatul).

Duminică 11 iunie

1. SEMNUL NOULUI LEGĂMÂNT

a. Cât timp a intenționat Dumnezeu ca legământul Său să dureze și la ce fel de legământ se face referire? Exodul 31:16; Evrei 8:10.

Exodul 31:16: „Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei și urmașii lor, ca un legământ necurmat.”

Evrei 8:10: „Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile”, zice Domnul: „Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu.”

b. De ce S-a odihnit Dumnezeu la sfârșitul săptămânii creației și ce legătură are odihna cu noul legământ? Geneza 2:2, 3; Exodul 35:2; 20:11.

Geneza 2:2, 3: „În ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse.”

Exodul 35:2: „Șase zile să lucrați, dar ziua a șaptea să vă fie sfântă; acesta este Sabatul, ziua de odihnă închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua aceea să fie pedepsit cu moartea.”

Exodul 20:11: „Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o.”

c. Cum ilustrează repausul după munca fizică — odihna într-un sens spiritual? Evrei 4:4, 10; Efeseni 2:8, 9; Ezechiel 20:12.

Evrei 4:4, 10: „Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a șaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui... 10Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.”

Efeseni 2:8, 9: „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”

Ezechiel 20:12: „Le-am dat și Sabatele Mele să fie ca un semn între Mine și ei, pentru ca să știe că Eu sunt Domnul, care-i sfințesc.”

d. Când o persoană se naște din nou (Ioan 3:5, 6), ce fel de lucrări încetează în viața sa? Galateni 5:19-21; Exodul 31:15.

Galateni 5:19-21: „Și faptele firii pământești sunt cunoscute și sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăția, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînțelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibările și alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.”

Exodul 31:15: „Să lucrezi șase zile, dar a șaptea este Sabatul, ziua de odihnă închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului va fi pedepsit cu moartea.”

„Pentru aceia care sfințesc ziua Sabatului, acesta este semnul sfințirii. Adevărata sfințire înseamnă a fi în armonie cu Dumnezeu, a fi una cu El în caracter. Ea se primește prin ascultarea de principiile care sunt o transcriere a caracterului Său. Iar Sabatul este semnul ascultării. Acela care ascultă din toată inima de porunca a patra, va asculta de întreaga Lege. El este sfințit prin ascultare.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 350 engl. (cap. 44 — Respectarea Sabatului).

Luni 12 iunie

2. PUTERE DIVINĂ

a. De ce nu a reușit națiunea ebraică să intre în odihna spirituală a lui Dumnezeu — și ce avertisment este adresat acum nouă? Evrei 4:1, 2; 3:12, 19; 4:4-6.

Evrei 4:1, 2: „Să luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. Căci și nouă ni s-a adus o veste bună ca și lor, dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credință la cei ce l-au auzit.”

Evrei 3:12, 19: „Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu... 19Vedem dar că n-au putut să intre din pricina necredinței lor.”

Evrei 4:4-6: „Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a șaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui.” Și aici este zis iarăși: „Nu vor intra în odihna Mea!” Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta și pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea din pricina neascultării lor.”

„Cauza slăbiciunii lui Israel a constat în îndepărtarea lor de Dumnezeu prin neascultarea de poruncile Lui. Motivul slăbiciunii și al apostaziei Israelului modern este neglijarea lor de a asculta de legea divină. Dumnezeu cere din partea întregii omeniri ascultare față de poruncile Sale. Întreaga lume va fi judecată după legea morală, conform cu posibilitatea sau ocazia pe care o au de a se familiariza cu ea, fie prin rațiune, fie prin tradiție sau cuvântul scris.” — The Signs of the Times, 9 iunie 1881.

b. Cum a ajuns poporul Israel în acest punct al necredinței lor? S-a întâmplat subit — și cum a început de fapt? Evrei 3:8-11, 15-18.

Evrei 3:8-11, 15-18: „nu vă împietriți inimile ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, unde părinții voștri M-au ispitit și M-au pus la încercare și au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! De aceea M-am dezgustat de neamul acesta și am zis: ‘Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele!’ Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!... 15-18câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii.” Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toți aceia care ieșiseră din Egipt prin Moise? Și cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră și ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? Și cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră?”

„Atunci când își lasă inima în voia necredinței, oamenii se așază sub controlul lui Satan și nimeni nu poate spune până unde îi poate duce el.” — Patriarhi și profeți, p. 389 engl. (cap. 34 — Cele douăsprezece iscoade)

c. Este posibil să sfințim Sabatul dacă nu am experimentat biruința spirituală în viața noastră? Explicați. 1 Ioan 5:4.

1 Ioan 5:4: „pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruiește lumea; și ceea ce câștigă biruință asupra lumii este credința noastră.”

„Orice greșeală săvârșită de copiii lui Dumnezeu trebuie pusă pe seama lipsei lor de credință.” — Ibid., p. 657 engl. (cap. 64 — David ca fugar).

„Atâta vreme cât există cerul și pământul, Sabatul va fi și mai departe un semn al puterii Creatorului… Nicio altă instituție încredințată iudeilor n-a urmărit așa de mult să-i deosebească de neamurile din jurul lor cum a făcut-o Sabatul. Dumnezeu a intenționat ca păzirea lui să-i desemneze ca închinători ai Săi. Trebuia să fie un semn al despărțirii lor de idolatrie, al legăturii lor cu adevăratul Dumnezeu. Dar, pentru a sfinți Sabatul, oamenii trebuie să fie ei înșiși sfinți. Prin credință, ei trebuie să ajungă părtași la neprihănirea lui Hristos. Când i s-a dat lui Israel porunca: ‘Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești’, Domnul a mai spus și ‘Să-Mi fiți niște oameni sfinți’ (Exodul 20:8; 22:31). Numai în felul acesta Sabatul putea să-i deosebească pe israeliți ca închinători ai lui Dumnezeu.” — Hristos, Lumina lumii, p. 283 engl. (cap. 29 — Sabatul).

Marți 13 iunie

3. ÎNDREPTĂŢIREA

a. Începe îndreptățirea cu ascultare? Cum se manifestă aceasta în păzirea Sabatului? Romani 3:28; Deuteronom 5:15.

Romani 3:28: „Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credință, fără faptele Legii.”

Deuteronom 5:15: „Adu-ți aminte că și tu ai fost rob în țara Egiptului, și Domnul Dumnezeul tău te-a scos din ea cu mână tare și cu braț întins, de aceea ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să ții ziua de odihnă.”

„Ce este îndreptățirea prin credință? Este lucrarea lui Dumnezeu care coboară în țărână slava omenească și face pentru oameni lucrarea pe care ei nu au puterea să o facă singuri. Când oamenii își văd nimicnicia, sunt pregătiți să fie îmbrăcați cu neprihănirea lui Hristos.” — Credința prin care trăiesc, p. 111 engl. (cap. Neprihănirea lui Hristos--suficientă).

„Noi nu avem o neprihănire a noastră, prin care să răspundem cerințelor legii lui Dumnezeu. Dar Domnul Hristos a găsit o cale de scăpare pentru noi. El a trăit pe pământ în mijlocul încercărilor și ispitelor, așa cum trebuie să trăim și noi. El a trăit o viață fără păcat. A murit pentru noi și acum Se oferă să ia păcatele noastre și să ne dea în schimb neprihănirea Sa. Dacă ne predăm Lui și-L primim ca Mântuitor personal, atunci, oricât de păcătoasă ar fi fost viața noastră, noi suntem socotiți neprihăniți pentru El și prin El. Caracterul Domnului Hristos este pus atunci în locul caracterului tău, și tu ești primit înaintea lui Dumnezeu ca și când n-am fi păcătuit niciodată.” — Calea către Hristos, p. 62 engl. (cap. 7 — Dovada adevăratei ucenicii).

„Domnului Isus Îi place să venim la El exact așa cum suntem, păcătoși, neputincioși, dependenți. Să venim la El cu toată slăbiciunea noastră, cu toată nesocotința și păcătoșenia noastră și să cădem în pocăință la picioarele Sale. Este slava Sa de a ne cuprinde în brațele iubirii Sale, de a ne lega rănile și a ne curăți de orice întinăciune.” — Ibid., p. 52 engl. (cap. 6 — Credința și acceptarea).

b. Cum este ilustrată în săptămâna creațiunii puterea divină de a aduce iertare și transformare a caracterului? Exodul 31:16, 17; Psalmii 51:10.

Exodul 31:16, 17: „Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei și urmașii lor, ca un legământ necurmat. Aceasta va fi între Mine și copiii lui Israel un semn veșnic, căci în șase zile a făcut Domnul cerurile și pământul, iar în ziua a șaptea S-a odihnit și a răsuflat.’” ”

Psalmii 51:10: „Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!”

„Sabatul este un semn al puterii lui Hristos de a ne sfinți.” — Hristos, Lumina lumii, p. 288 engl. (cap. 29 — Sabatul).

c. Putem spune că același proces de creație are loc în convertire? 2 Corinteni 5:17.

2 Corinteni 5:17: „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”

„Când păcătosul, atras de puterea lui Hristos, se apropie de crucea înălțată a Domnului și se pleacă înaintea ei, are loc o nouă creație. Atunci, îi este dată o inimă nouă. El devine o creatură nouă în Isus Hristos.” — Parabolele Domnului Hristos, p. 162 engl. (cap. 13 — Doi închinători).

„Când sufletul se predă lui Hristos, o putere nouă ia în stăpânire inima cea nouă. Se produce o schimbare pe care omul nu o poate face niciodată pentru sine. Este o lucrare supranaturală, care aduce un element supranatural în natura omenească.” — Hristos, Lumina lumii, p. 324 engl. (cap. 33 — Cine sunt frații mei?).

Miercuri 14 iunie

4. SFINŢIREA

a. Cum ilustrează Sabatul sfințirea? Leviticul 20:7, 8; Exodul 31:13.

Leviticul 20:7, 8: „Voi să vă sfințiți și să fiți sfinți, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Să păziți legile Mele și să le împliniți. Eu sunt Domnul, care vă sfințesc.”

Exodul 31:13: „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul, care vă sfințesc.”

b. Ca preoție a lui Dumnezeu (1 Petru 2:9), ce trebuie să facem săptămânal, chiar înainte de apusul soarelui în cea de-a șasea zi a săptămânii? Neemia 13:22, 19.

Neemia 13:22, 19: „Am poruncit și leviților să se curățească și să vină să păzească porțile, ca să sfințească ziua Sabatului. Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule, și pentru aceste lucruri și ocrotește-mă după marea Ta îndurare! ... 19Apoi am poruncit să se închidă porțile Ierusalimului înainte de Sabat, de îndată ce le va ajunge umbra, și să nu se deschidă decât după Sabat. Și am pus câțiva din slujitorii mei la porți, să oprească intrarea sarcinilor de mărfuri în ziua Sabatului.”

c. Ce este simbolizat prin [timpul] când erau pregătite pâinile pentru punere înainte — și cum ajută acest lucru la sfințire? 1 Cronici 9:32; Ioan 6:48, 53, 54, 56, 63; Evrei 4:12.

1 Cronici 9:32: „Și unii din frații lor, dintre chehatiți, erau însărcinați să pregătească pentru fiecare Sabat pâinile pentru punerea înaintea Domnului.”

Ioan 6:48, 53, 54, 56, 63: „Eu sunt Pâinea vieții... 53, 54 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi... 56Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, și Eu rămân în el... 63Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață.”

Evrei 4:12: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii.”

„A mânca trupul și a bea sângele Fiului lui Dumnezeu înseamnă a studia Cuvântul lui Dumnezeu.” — The Ellen G. White 1888 Materials, p. 1683.

„După cum sângele este în trup, tot așa și viața lui Hristos trebuie să fie în cei care transmit Cuvântul, circulând prin ei ca o putere vitalizantă. Omul nu trebuie să fie înălțat. Duhul Sfânt este cel care transformă inima păcătosului, iartă răzvrătirea și păcatul, oferindu-i pace, bucurie și lumină în Domnul. Nicio putere în afară de adevărul, așa cum este în Isus, nu poate sfinți inima.” — Letters and Manuscript, vol. 12 (1897), Ms 138, 1897.

„Biblia este glasul lui Dumnezeu, care ne vorbește tot atât de sigur ca și când l-am auzi cu urechile noastre. Dacă ne-am da seama de lucrul acesta, cu cât respect am deschide Cuvântul lui Dumnezeu și cu ce sârguință am cerceta preceptele lui! Citirea și contemplarea Scripturilor ar fi considerată ca o audiență la Cel Veșnic.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 393 engl. (cap. 48 — Hristos in toată Biblia).

d. Ce activitate importantă este esențială în Sabat, mai ales când ne apropiem de sfârșitul timpului? Leviticul 23:3; Evrei 10:24-26.

Leviticul 23:3: „Șase zile să lucrați, dar ziua a șaptea este Sabatul, ziua de odihnă, cu o adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului în toate locuințele voastre.”

Evrei 10:24-26: „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții, și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie. Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate.”

„Când frații noștri lipsesc deliberat de la serviciile divine, când Dumnezeu nu este luat în considerație și nu este venerat, când El nu este ales ca sfătuitor al lor și turnul lor puternic de apărare, cât de curând pătrund gândurile firești și necredința cea rea, iar sentimentul de încredere orgolioasă și filozofia deșartă iau locul credinței umile și pline de încredere.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 426 engl. (cap. 48 — Afacerile și religia).

„Niciodată să nu întrețineți gândul că puteți fi creștini și totuși să vă închideți în voi înșivă. Fiecare este o parte a marii țesături a omenirii, iar natura și calitatea experienței voastre va fi determinată în mare măsură de experiențele celor cu care vă însoțiți.” — Ibid., vol. 7, p. 190 engl. (secț. — Biserica și casa de editură).

Joi 15 iunie

5. BINECUVÂNTAREA SABATULUI

a. Ce primim când ne bucurăm pe deplin de Sabat în viața noastră? Isaia 56:2; 58:14; Psalmii 144:15.

Isaia 56:2: „Ferice de omul care face lucrul acesta și de fiul omului care rămâne statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu-l pângărească, și stăpânindu-și mâna, ca să nu facă niciun rău!”

Isaia 58:14: „atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov”, căci gura Domnului a vorbit.”

Psalmii 144:15: „Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!”

„Pentru toți aceia care primesc Sabatul ca un semn al puterii creatoare și răscumpărătoare a lui Hristos, el va fi o desfătare. Văzând pe Hristos în Sabat, ei se desfată în El. Sabatul îi îndrumă către lucrările creațiunii, ca o dovadă a marii Lui puteri de a mântui. În timp ce ne amintește de pacea Edenului care a fost pierdută, el ne vorbește despre pacea restabilită prin Mântuitorul.” — Hristos, Lumina lumii, p. 289 (cap. 29 - Sabatul)

b. Pentru cine a fost conceput Sabatul și ce devine el atunci când îl acceptăm pe deplin, atât într-o manieră literală, cât și într-o manieră spirituală? Marcu 2:27, 28; Ezechiel 20:20; Evrei 4:9.

Marcu 2:27, 28: „Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul, pentru Sabat; așa că Fiul omului este Domn chiar și al Sabatului.”

Ezechiel 20:20: „Sfințiți Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine și voi, ca să știți că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!›”

Evrei 4:9: „Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.”

„Sabatul dat lumii ca semn că Dumnezeu este Creator este, de asemenea, semnul că El este Cel ce sfințește. Puterea care a creat toate lucrurile este puterea care creează din nou sufletul după chipul Său. Pentru aceia care sfințesc ziua Sabatului, ea este semnul sfințirii. Adevărata sfințire înseamnă a fi în armonie cu Dumnezeu, a fi una cu El în caracter. Ea se primește prin ascultarea de principiile care sunt o transcriere a caracterului Său. Iar Sabatul este semnul ascultării. Acela care ascultă din toată inima de porunca a patra, va asculta de întreaga Lege. El este sfințit prin ascultare.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 350 engl. (cap. 44 — Respectarea Sabatului).

Vineri 16 iunie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cât de importante sunt noul legământ și nașterea din nou, pentru adevărata păzire a Sabatului?

2. De ce fel de experiență avem nevoie pentru a păstra sfințenia Sabatului?

3. Cum este ilustrată îndreptățirea în modul în care Dumnezeu l-a eliberat pe Israel din Egipt?

4. Cum poate o persoană să mențină o experiență sfântă sfințitoare?

5. Ce binecuvântare specială primim când ținem cu adevărat Sabatul așa cum a intenționat Dumnezeu?