Lecția 3. Cine va putea sta în picioare?

Text de memorizat: „Aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos.” (Tit 2:13).

„Unul dintre cele mai solemne și mai glorioase adevăruri descoperite în Biblie este cel cu privire la a doua venire a Domnului Hristos, pentru a desăvârși marea lucrare de mântuire… Doctrina cu privire la a doua venire este nota dominantă a Sfintelor Scripturi.” — Tragedia veacurilor, p. 299 engl. (cap. 17 — Vestitorii dimineții)

Recomandare pentru studiu: Tragedia veacurilor, pp. 635-652 engl. (cap. 40 — Poporul lui Dumnezeu salvat)

Duminică 9 aprilie

1. O REVENIRE LITERALĂ

a. Numiți cea mai fericită făgăduință din Scriptură. Ioan 14:1-3; 2 Timotei 4:8.

Ioan 14:1-3: „Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.”

2 Timotei 4:8: „De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.”

„Revenirea Domnului a fost în toate veacurile nădejdea urmașilor Săi adevărați. Făgăduința Mântuitorului la despărțirea de pe Muntele Măslinilor, că va reveni, a luminat viitorul ucenicilor Săi, umplându-le inimile de bucurie și nădejde pe care întristarea n-o putea stinge și încercările n-o puteau umbri. În mijlocul suferinței și a persecuției, ‘arătarea marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos’ a fost ‘fericita nădejde’. Când creștinii tesaloniceni erau copleșiți de durere la înmormântarea celor dragi, care nădăjduiseră să trăiască pentru a fi martorii revenirii Domnului, Pavel, învățătorul lor, le îndrepta atenția către învierea care urma să se producă la revenirea Mântuitorului.” - Tragedia veacurilor, p. 302 engl. (cap. 17 — Vestitorii dimineții)

b. De ce sunt atât de însemnate detaliile aflate în profețiile cu privire la revenirea Domnului Hristos? Matei 24:30, 31; Evrei 9:28.

Matei 24:30, 31: „Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate semințiile pământului se vor boci și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.”

Evrei 9:28: „tot așa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L așteaptă.”

„Doctrina cu privire la pocăința întregii lumi și la domnia spirituală a lui Hristos n-a fost susținută de către biserica apostolică. Nu a fost primită la nivel general de creștini până pe la începutul secolului al XVIII-lea. Ca oricare altă rătăcire, urmările ei aveau să fie rele… Această învățătură a indus un simțământ de încredere și de siguranță care nu avea niciun temei sigur și i-a condus pe mulți să neglijeze pregătirea necesară pentru a-L întâlni pe Domnul lor.” — Ibid., pp. 321, 322 engl. (cap. 18 — Un reformator american)

Luni 10 aprilie

2. LITERAL ȘI VIZIBIL

a. În ce fel va reveni Domnul Isus? Faptele 1:9-11.

Faptele 1:9-11: „După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălțat la cer, și un nor L-a ascuns din ochii lor. Și cum stăteau ei cu ochii pironiți spre cer pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în alb și au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer.” „Făgăduința celei de a doua veniri a lui Hristos trebuia să fie păstrată mereu proaspătă în mintea ucenicilor Săi. Același Isus, pe care ei Îl văzuseră înălțându-Se la cer, urma să vină iarăși spre a-i lua la Sine pe aceia care pe acest pământ se consacră slujirii Lui. Același glas care le spusese: ‘Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului’, urma să le ureze bun venit înaintea feței Sale, în Împărăția cerească.” — Faptele Apostolilor, p. 33 engl. (cap. 3 — Marea însărcinare)

„Cu adevărat prețioasă a fost această făgăduință făcută ucenicilor îndurerați — că Îl vor vedea din nou pe Domnul Isus, Cel prea iubit de toți. Prețioasă este, de asemenea, această făgăduință pentru fiecare adevărat urmaș al lui Hristos. Nici unul dintre cei care Îl iubesc cu adevărat pe Isus nu va regreta că El va veni din nou...

Domnul Isus revine în același fel în care S-a înălțat la cer, însă cu splendoare suplimentară. El vine în slava Tatălui Său și toți sfinții îngeri alături de El, care-L însoțesc pe calea Sa. În loc de nemiloasa coroană de spini care să-I străpungă tâmplele sfinte, o coroană de slavă uluitoare îi va împodobi fruntea sfântă… El nu va purta o haină simplă, fără cusături, ci un veșmânt mai alb decât zăpada — de o strălucire orbitoare. Domnul Isus vine! Dar nu pentru a domni ca un prinț pământesc, vremelnic. El va învia pe cei neprihăniți care au murit, îi va preschimba pe sfinții în viață într-o nemurire glorioasă și, împreună cu toți sfinții, va prelua împărăția de sub întregul cer.” — Credința prin care trăiesc, p. 351 engl. (cap. Același Isus se va întoarce).

b. Înseamnă oare aceasta că Isus a înviat în trupul Său propriuzis? Ioan 2:19-21.

Ioan 2:19-21: „Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricați templul acesta și în trei zile îl voi ridica.” Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci și șase de ani ca să se zidească Templul acesta, și Tu îl vei ridica în trei zile?” Dar El le vorbea despre templul trupului Său.”

„După înviere, preoții și conducătorii au răspândit vestea că Hristos n-a murit pe cruce, că El a fost numai leșinat și că, după aceea, Și-a revenit. Alte vești susțineau că în mormânt nu fusese pus un corp adevărat din carne și oase, ci numai asemănarea unui trup. Însă, măsurile luate de ostașii romani resping aceste neadevăruri. Ei nu I-au sfărâmat picioarele, pentru că El deja murise. Pentru a-i mulțumi pe preoți, ei I-au străpuns doar coasta. Dacă n-ar fi fost deja mort, această rană I-ar fi adus imediat moartea.” — Hristos, Lumina lumii, p. 772 engl. (cap. 80 — În mormântul lui Iosif)

„După învierea Sa, El a mai zăbovit o perioadă pe pământ, pentru ca ucenicii să se poată obișnui cu El în trupul Său înviat și proslăvit. Acum era gata să-și ia rămas-bun. El dovedise faptul că este un Mântuitor viu. Ucenicii Lui nu mai trebuia să-L asocieze cu mormântul. Ei puteau să se gândească la El ca fiind proslăvit înaintea universului ceresc.” — Ibid., p. 829 engl. (cap. 87 — La Tatăl Meu și Tatăl vostru)

Marți 11 aprilie

3. GLORIOASA LUI ARĂTARE

a. Descrieți revenirea literală a Domnului Isus Hristos pe norii cerului. Matei 25:31.

Matei 25:31: „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale.”

„Nicio limbă nu poate descrie slava acelei scene. Norul viu, de o maiestate și slavă neîntrecută, se apropia din ce în ce mai mult, și noi am putut privi clar persoana minunată a lui Isus. El nu purta o cunună de spini, ci pe fruntea Lui sfântă odihnea o coroană de slavă. Pe haina și pe coapsa Lui era scris un nume: Împăratul împăraților și Domnul domnilor. Chipul Îi strălucea ca soarele la amiază, ochii Îi erau ca o flacără și picioarele Lui se asemănau cu o aramă fină. Vocea Lui răsuna ca multe instrumente muzicale. Pământul s-a cutremurat înaintea Lui, cerurile s-au strâns ca un sul când este rulat, și fiecare munte și insulă au fost mutate din locurile lor.” — Scrieri timpurii, pp. 286, 287 engl. (secț. - Izbăvirea sfinților)

b. Câți dintre locuitorii vii ai pământului nu vor fi capabili să recunoască o asemenea revenire? Matei 24:24-27; Apocalipsa 1:7; 6:16, 17.

Matei 24:24-27: „Căci se vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși, vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși. Iată că v-am spus mai dinainte. Deci, dacă vă vor zice: ‘Iată-L în pustie’, să nu vă duceți acolo! ‘Iată-L în odăițe ascunse’, să nu credeți. Căci, cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, așa va fi și venirea Fiului omului.”

Apocalipsa 1:7: „Iată că El vine pe nori. Și orice ochi Îl va vedea; și cei ce L-au străpuns. Și toate semințiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.”

Apocalipsa 6:16, 17: „Și ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeține de Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui și cine poate sta în picioare?”

„Îngrozitor va fi împlinită rugăciunea aceea în ziua cea mare a judecății. Când Domnul Hristos va veni iarăși pe pământ, oamenii Îl vor vedea nu ca pe un prizonier împresurat de gloată. Îl vor vedea ca pe Împăratul cerului. Hristos va veni în slava Sa, în slava Tatălui Său și în slava sfinților îngeri. De zece mii de ori zece mii și mii de mii de îngeri, fiii minunați și biruitori ai lui Dumnezeu, de un farmec și o slavă inegalabile, Îl vor escorta în drumul Său. Apoi El va sta pe tronul slavei Sale și înaintea Sa vor fi adunate toate națiunile pământului. Atunci orice ochi Îl va vedea, chiar și cei care L-au străpuns. În locul unei coroane de spini, El va purta o coroană de slavă — coroană în coroană. În locul acelei vechi haine împărătești de purpură, El va fi îmbrăcat cu haine de cel mai imaculat alb, ‘de o albeață pe care niciun înălbitor de pe pământ n-o poate da’ (Marcu 9:3). Pe haina și pe coapsa Lui va fi scris un nume: ‘Împăratul împăraților și Domnul domnilor’ (Apocalipsa 19:16). Aceia care și-au bătut joc de El și L-au lovit, vor fi și ei prezenți. Preoții și conducătorii vor privi iarăși scena din sala judecății. Fiecare amănunt va fi adus înaintea lor, ca și când ar fi scris cu litere de foc. Atunci, aceia care s-au rugat: ‘Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri’ vor primi răspuns la cererea lor. Iar lumea întreagă va ști și va înțelege. Își vor da seama împotriva cui și [împotriva] a ce au luptat ei, niște ființe sărmane, slabe și limitate. Într-o agonie și o groază teribilă, vor striga munților și stâncilor: ‘Cădeți peste noi, și ascundeți-ne de Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, și cine poate sta în picioare?’ (Apocalipsa 6:16-17)” — Hristos, Lumina lumii, pp. 739, 740 engl. (cap. 77 — În sala de judecată a lui Pilat)

Miercuri 12 aprilie

4. SCOPUL REVENIRII LUI

a. Care este scopul principal al revenirii lui Isus? Matei 16:27.

Matei 16:27: „Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi, și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.”

„În rânduiala Sa divină, prin favoarea Sa nemeritată, Domnul a stabilit ca faptele bune să fie răsplătite. Noi suntem acceptați numai prin meritele lui Hristos, iar faptele de milă și de bunătate pe care le facem sunt roadele credinței; ele devin o binecuvântare pentru noi, întrucât oamenii vor fi răsplătiți după faptele lor. Mireasma meritelor lui Hristos este cea care face ca faptele noastre bune să fie plăcute înaintea lui Dumnezeu, iar harul este cel care ne conferă putere să facem lucrările pentru care El ne răsplătește. Faptele în și prin ele însele nu au niciun merit. Când am făcut tot ce ne stătea în putere să facem, trebuie să ne considerăm niște slujitori netrebnici. Nu merităm niciun fel de mulțumire din partea lui Dumnezeu. Am făcut doar ceea ce era datoria noastră să facem și lucrările noastre nu ar fi putut fi îndeplinite în puterea propriei noastre naturi păcătoase.” — Comentarii Biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 5, p. 1122 engl. (cap. referitor la Luca 17)

b. Cum rămâne cu cei care au murit având speranța de a-L vedea pe Isus revenind? 1 Tesaloniceni 4:13-18.

1 Tesaloniceni 4:13-18: „Nu voim, fraților, să fiți în necunoștință despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristați ca ceilalți, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte.”

„Când au deschis și au citit epistola lui Pavel, o mare bucurie și mângâiere a fost adusă bisericii prin cuvintele lămuritoare cu privire la adevărata stare a morților. Pavel arăta că cei care aveau să trăiască atunci când va fi să vină Hristos nu vor întâmpina pe Domnul mai înainte decât cei care adormiseră în Isus. Glasul Arhanghelului și trâmbița lui Dumnezeu vor ajunge chiar până la cei adormiți, și întâi vor învia cei morți în Hristos, mai înainte ca cei vii să fi fost îmbrăcați în nemurire.” — Faptele Apostolilor, p. 258 engl. (cap. 25 — Epistolele către Tesaloniceni)

c. Ce se va întâmpla cu cei nepocăiți? Marcu 8:38; Apocalipsa 6:14-17.

Marcu 8:38: „Pentru că de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar și păcătos, Se va rușina și Fiul omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinții îngeri.”

Apocalipsa 6:14-17: „Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Și toți munții și toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. Împărații pământului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii slobozi s-au ascuns în peșteri și în stâncile munților. Și ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui și cine poate sta în picioare?”

„În viața tuturor acelora care resping adevărul sunt momente când conștiința se trezește, când memoria redă amintirile chinuitoare ale unei vieți de ipocrizie, iar sufletul este hărțuit de regrete zadarnice. Dar ce sunt acestea în comparație cu remușcarea din ziua aceea, când ‘teama vine ca o pustiire’, când ‘nimicirea vine ca o furtună’! (Proverbele 1:27) Aceia care au vrut să distrugă pe Hristos și pe poporul Său credincios, sunt acum martorii slavei care îi înconjoară.” — Tragedia veacurilor, p. 644 engl. (cap. 40 — Poporul lui Dumnezeu salvat)

Joi 13 aprilie

5. PREGĂTIREA

a. Pentru a fi martori la aceste evenimente finale într-o stare de alertă (pregătire), ce fel de caracter este necesar? 1 Ioan 2:28; 3:1-9.

1 Ioan 2:28: „Și acum, copilașilor, rămâneți în El, pentru ca, atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală și la venirea Lui să nu rămânem de rușine și depărtați de El.”

1 Ioan 3:1-9: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El se curățește, după cum El este curat. Oricine face păcat face și fărădelege; și păcatul este fărădelege. Și știți că El S-a arătat ca să ia păcatele; și în El nu este păcat. Oricine rămâne în El nu păcătuiește; oricine păcătuiește nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. Copilașilor, nimeni să nu vă înșele! Cine trăiește în neprihănire este neprihănit, cum El Însuși este neprihănit. Cine păcătuiește este de la diavolul, căci diavolul păcătuiește de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, pentru că sămânța Lui rămâne în el; și nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.”

„Neprihănirea își are rădăcinile în evlavie. Nici o ființă omenească nu este neprihănită, decât atâta timp cât are credință în Dumnezeu și menține o legătură vie cu El. După cum o floare de pe câmp își are rădăcina înfiptă în pământ, după cum ea are nevoie să primească aer, rouă, ploaie și lumină, la fel și noi avem nevoie să primim de la Dumnezeu ceea ce slujește vieții sufletului. Numai devenind părtași ai naturii Sale primim noi putere să ascultăm de poruncile Lui. Nici un om, de sus sau de jos, experimentat sau neexperimentat, nu poate să mențină fără încetare în fața semenilor săi o viață curată și puternică, decât dacă viața lui este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Cu cât activitatea în mijlocul oamenilor e mai extinsă, cu atât mai strânsă trebuie să fie comuniunea inimii cu Dumnezeu.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 7, p. 194 engl. (cap. 37 — Dependența de Dumnezeu)

b. Ce fac toți cei care așteaptă revenirea lui Hristos? Marcu 13:35-37; Iacov 5:7, 8; 1 Tesaloniceni 5:1-6.

Marcu 13:35-37: „Vegheați dar, pentru că nu știți când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântarea cocoșilor, sau dimineața. Temeți-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. Ce vă zic vouă, zic tuturor: ‘Vegheați!’”

Iacov 5:7, 8: „Fiți dar îndelung răbdători, fraților, până la venirea Domnului. Iată că plugarul așteaptă roada scumpă a pământului, și o așteaptă cu răbdare până primește ploaie timpurie și târzie. Fiți și voi îndelung răbdători, întăriți-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.”

1 Tesaloniceni 5:1-6: „Cât despre vremuri și soroace, n-aveți trebuință să vi se scrie, fraților. Pentru că voi înșivă știți foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea. Când vor zice: „Pace și liniște!”, atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată, și nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț. Voi toți sunteți fii ai luminii și fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului. De aceea să nu dormim ca ceilalți, ci să veghem și să fim treji.”

„Întrucât timpul este scurt, noi ar trebui să lucrăm cu stăruință și energie dublă…

‘Vegheați și rugați-vă’ este un îndemn repetat deseori în Scripturi. În viața acelora care ascultă acest îndemn, va exista un val (curent subteran) de fericire, care îi va binecuvânta pe toți cei cu care ei intră în contact. Cei care sunt ursuzi și prost dispuși vor deveni amabili și plăcuți, iar cei care sunt mândri vor deveni blânzi și smeriți.” — Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 293 engl. (cap. 39 — Munca fizică pentru elevi)

Vineri 14 aprilie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Care a fost speranța continuă a tuturor credincioșilor de la momentul când primii noștri părinți au fost alungați din Grădina Edenului?

2. De unde știm că venirea Domnului Hristos este literală?

3. Dintre cei care trăiesc pe pământ, cine va fi cu adevărat capabil să asiste la revenirea Sa?

4. De ce revine Isus?

5. Cum te pregătești tu să Îl întâmpini pe Domnul Isus?