Lecţia 1. Creatorul şi Stăpânitorul

„Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute” (Apocalipsa 4:11).

„Iehova, Cel veşnic, existent prin Sine, Cel necreat, El Însuşi Sursa şi Susţinătorul a toate, este singurul îndreptăţit să I se aducă adoraţie supremă şi închinare.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 305, engl. [cap. 27, Legea dată lui Israel]

Recomandare pentru studiu: Selected Messages, vol. 1, pg. 290-295.

Duminică 1 aprilie

1. CREATOR şI SUSţINĂTOR

a. Ce ar trebui să înţelegem privind măreaţa splendoare a creaţiunii? Psalmii 19:1–3; Isaia 40:18, 21, 26.

Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit. (Psalmii 19:1–3).

Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna? (Isaia 40:18).

Nu ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-aţi gândit niciodată la întemeierea pământului? (Isaia 40:21).

Ridicaţi-vă ochii în sus şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte. (Isaia 40:26).

„[Psalmii 19:1-3 citat.] Unii pot presupune că aceste mari lucururi din lumea naturală sunt Dumnezeu. Ele nu sunt Dumnezeu. Toate aceste minuni din cer fac doar lucrarea care le-a fost hotărâtă. Ei sunt agenţi ai Domnului. Dumnezeu este supraveghetorul, la fel cum este şi Creatorul a toate lucururile.” – Selected Messages, vol. 1, pg. 294.

b. Cu ce aspect din omnipotenţa lui Dumnezeu ne confruntăm zilnic? Faptele Apostolilor 17:24-29.

Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…” Astfel, dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului. (Faptele Apostolilor 17:24-29).

„Organismul fizic al omului este sub supravegherea lui Dumnezeu; dar el nu este ca un ceas, care este pus în funcţiune şi trebuie să funcţioneze prin sine însuşi. Inima bate, puls urmează după puls, respiraţie urmează după respiraţie, dar întreaga fiinţă este sub supravegherea lui Dumnezeu... Fiecare bătaie a inimii, fiecare respiraţie, este inspiraţia Celui Care a suflat în nările lui Adam suflarea de viaţă – inspiraţia Dumnezeului omniprezent, marele EU SUNT.” – Idem., pg. 294, 295.

Luni 2 aprilie

2. VREDNIC DE ADORAţIE

a. Ce realităţi arată că Dumnezeu este singurul Care merită închinarea noastră neîntreruptă? Psalmii 33:6-9; Ieremia 10:9-13.

Cerurile au fost făcute prin cuvântul Domnului, şi toată oştirea lor prin suflarea gurii Lui. El îngrămădeşte apele mării într-un morman şi pune adâncurile în cămări. Tot pământul să se teamă de Domnul! Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui! Căci El zice şi se face; porunceşte, şi ce porunceşte ia fiinţă. (Psalmii 33:6-9).

Ei aduc din Tarsis foiţe de argint şi aur din Ufaz; meşterul şi mâna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite în albastru şi în purpură, toate sunt lucrate de meşteri iscusiţi. Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un Împărat veşnic. Pământul tremură de mânia Lui, şi neamurile nu pot să sufere urgia Lui. Aşa să le vorbiţi: „Dumnezeii care n-au făcut nici cerurile, nici pământul vor pieri de pe pământ şi de sub ceruri. Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui. La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere fulgerelor şi ploii şi scoate vântul din cămările Lui. (Ieremia 10:9-13).

„Pretenţia lui Dumnezeu de adoraţie şi închinare, mai presus de dumnezeii păgânilor, se bazează pe faptul că El este Creatorul şi că Lui Îi datorează existenţa toate celelalte fiinţe.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 336, engl. [cap. 29, Vrăjmăşia lui Satan împotriva legii]

„Fiinţa Divină este angajată în susţinerea lucrurilor pe care El le-a creat. Aceeaşi mână care ţine munţii şi-i menţine în locul potrivit, conduce lumile în marşul lor misterios în jurul soarelui.” – Selected Messages, vol. 1, pg. 294.

b. Ce întrebări ar trebui să ne inspire adoraţie faţă de Dumnezeu? Iov 11:7; 38:1-7. Cum contribuie această adoraţie la mântuirea sufletelor noastre?

Poţi spune tu că poţi pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atotputernic? (Iov 11:7).

Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis: „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere? Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi. Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? (Iov 38:1-7).

„Inspiraţia divină pune multe întrebări la care cel mai sârguincios învăţat nu poate răspunde. Aceste întrebări nu au fost puse, în ideea ca noi să putem răspunde la ele, ci pentru a ne îndrepta atenţia către misterele adânci ale lui Dumnezeu şi a-i face pe oameni să conştientizeze că înţelepciunea lor este limitată; că în lucrurile obişnuite ale vieţii zilnice sunt mistere care depăşesc înţelegerea minţilor mărginite; că judecata şi scopurile lui Dumnezeu sunt dincolo de înţelegere, înţelepciunea Lui este dincolo de cercetări. Dacă El Se descoperă omului, El face aceasta ascunzându-Se într-un nor gros de mister.

„Scopul lui Dumnezeu este mai mult să păstreze taina despre Sine Însuşi decât să o facă de cunoscut omului. Dacă ar putea oamenii să înţeleagă pe deplin căile şi lucrările lui Dumnezeu, ei nu ar crede atunci în El ca fiind Cel infinit. El nu trebuie să fie înţeles de om în înţelepciunea, motivaţiile şi scopurile Sale. ‘Cât de neînţelese sunt căile Lui’ (Romani 11:33). Dragostea Lui nu poate fi niciodată explicată după principiile fireşti. Dacă s-ar putea face aceasta, noi n-am simţi că ne putem încredinţa Lui binele sufletelor noastre. Cei sceptici refuză să creadă pentru că ei nu pot, cu minţile lor mărginite, să înţeleagă puterea infinită prin care Dumnezeu Se descoperă oamenilor. Până şi maşinăria corpului uman nu poate fi înţeleasă pe deplin; ea cuprinde mistere care îl încurcă şi pe cel mai inteligent.” – Comentarii Biblice ale AZS [Comentarii ale E. G. White], vol. 3, pg. 1141, engl. [comentarii la Iov 38]

Marţi 3 aprilie

3. ADEVĂRATA STĂPÂNIRE

a. Ce a dorit Dumnezeu întotdeauna ca noi să înţelegem cu privire la dreptul de proprietate? Psalmii 50:7, 10-12.

Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa. Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău. (Psalmii 50:7).

Căci ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor. Eu cunosc toate păsările de pe munţi, şi tot ce se mişcă pe câmp este al Meu. Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a Mea este lumea şi tot ce cuprinde ea. (Psalmii 50:10-12).

„Domnul a urmărit să-l înveţe pe Israel că în orice lucru El trebuie să aibă întâietate. Astfel li se amintea faptul că Dumnezeu era proprietarul terenurilor lor, turmelor lor şi cirezilor lor; că El le-a trimis lumina soarelui şi ploaia care au făcut să crească şi să se coacă recolta. Tot ceea ce ei aveau era a Lui.” – Istoria faptelor apostolilor, pg. 337, engl. [cap. 32, O biserică darnică]

„Trupurile noastre Îi aparţin lui Dumnezeu. El a plătit preţul pentru răscumpărarea trupului la fel ca şi a sufletului. ‘Voi nu sunteţi ai voştri; căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru care sunt ale lui Dumnezeu.’ ‘Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul şi Domnul este pentru trup’ (1 Corinteni 6:19, 20, 13). Creatorul veghează asupra maşinăriei umane, ţinând-o în mişcare. Dacă n-ar fi grija Sa permanentă, pulsul n-ar mai bate, activitatea inimii ar înceta, creierul nu şi-ar mai îndeplini funcţia.” – Sfaturi despre sănătate, pg. 586, engl. [secţ. XIII, cap. Sfaturi pentru medici şi asistente]

b. Cât de vastă este proprietatea lui Dumnezeu? Psalmii 24:1, 2; Deuteronom 10:14. Ce înseamnă aceasta pentru noi? Apocalipsa 4:11.

Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc! Căci El l-a întemeiat pe mări şi l-a întărit pe râuri. (Psalmii 24:1, 2).

Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce cuprinde el. (Deuteronomul 10:14).

„Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apocalipsa 4:11).

„Gândiţi-vă că este un singur Stăpân al universului şi că fiecare om, cu timpul său, intelectul său, resursele sale, aparţine Celui care a plătit preţul răscumpărării pentru suflet. Dumnezeu are o pretenţie îndreptăţită la slujire permanentă şi afecţiune supremă. Voia lui Dumnezeu, nu plăcerea voastră, trebuie să fie principiul vostru.” – Selected Messages, vol. 2, pg. 137.

„Acei care în mod constant înţeleg că ei rămân în această relaţie cu Dumnezeu nu vor pune în stomacul lor hrană care să satisfacă apetitul, dar care vatămă organele digestive. Ei nu vor distruge proprietatea lui Dumnezeu prin îngăduirea de obiceiuri nepotrivite în mâncare, băutură sau îmbrăcăminte. Ei vor avea o mare grijă de maşinăria umană, înţelegând că trebuie să facă aceasta pentru a lucra în cooperare cu Dumnezeu. El doreşte ca ei să fie sănătoşi, fericiţi şi utili. Dar pentru ca să fie astfel, ei trebuie să îşi aşeze voinţa lor de partea voinţei Sale.” – Îndrumarea copilului, pg. 399, engl. [cap. 63, Cumpătare în toate lucrurile]

Miercuri 4 aprilie

4. CINE DEţINE STĂPÂNIREA?

a. Cui i-a încredinţat Dumnezeu stăpânirea peste bunurie Sale pământeşti? Geneza 1:26-28. De ce este aceasta o onoare pentru omenire? Psalmii 8:1-9.

Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” (Geneza 1:26-28).

Doamne Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Slava Ta se înalţă mai presus de ceruri. Din gura copiilor şi a celor ce sug la ţâţă, Ţi-ai scos o întăritură de apărare împotriva potrivnicilor tăi, ca să astupi gura vrăjmaşului şi omului cu dor de răzbunare. Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – luna şi stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă? L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste. I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui: oile şi boii laolaltă, fiarele câmpului, păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor. Doamne Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! (Psalmii 8:1-9).

„ Cel care a aşezat lumile înstelate în înălţime şi a colorat cu iscusinţă delicată florile câmpului, care a umplut Pământul şi cerul cu minunile puterii Sale, când El a venit să-şi încoroneze lucrarea Sa slăvită, să aşeze pe cineva în mijlocul ei pentru a sta drept conducător al frumosului Pământ, nu a dat greş în crearea unei fiinţe demne de mâna care i-a dat viaţa. Genealogia rasei noastre, după cum ne este oferită de inspiraţie, îşi are originile, nu într-un şir de embrioni, moluşte sau patrupede în dezvoltare, ci în marele Creator. Astfel făcut din ţărână, Adam a fost ‘fiul lui Dumnezeu’ (Luca 3:38).” – Patriarhi şi profeţi, pg. 45, engl. [cap. 2, Creaţiunea]

b. Din cauza căderii lui Adam, cu ce s-a lăudat înşelătorul înaintea lui Hristos? Luca 4:5, 6.

Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc. (Luca 4:5, 6).

c. Când va trebui să fi stăpânirea lui Hristos asupra acestei planete pe deplin redobândită? Daniel 7:13, 14, 26, 27; Mica 4:8; Apocalipsa 11:15.

M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum, şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată. (Daniel 7:13, 14).

Apoi va veni judecata şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna. Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta!” (Daniel 7:26, 27).

Iar la tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni şi la tine va ajunge vechea stăpânire, împărăţia fiicei Ierusalimului!” (Mica 4:8).

Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.” (Apocalipsa 11:15).

„Când Satan i-a declarat lui Hristos: ‘Împărăţia şi slava acestei lumi mi-au fost date mie şi eu le dau oricui voiesc’, el a afirmat ceva ce era adevărat doar în parte şi a declarat aceasta pentru a sluji propriului său scop de a înşela. Stăpânirea lui Satan a fost luată cu forţa de la Adam, dar Adam era reprezentantul Creatorului. Conducerea lui nu era independentă. Pământul este al lui Dumnezeu şi El i-a încredinţat toate lucrurile Fiului Său. Adam trebuia să stăpânească supus lui Hristos. Când Adam a trădat suveranitatea sa în mâinile lui Satan, Hristos încă a rămas Rege legitim. Astfel Domnul i-a zis Împăratului Nebucadneţar: ‘Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea’ (Daniel 4:17, engl.). Satan poate să-şi exercite autoritatea uzurpatoare numai dacă Dumnezeu îi permite.” – Hristos Lumina lumii, pg. 129, 130, engl. [cap. 13, Biruinţa]

„Hristos, după cum a afirmat profetul Daniel, va primi de la Cel Îmbătrânit de zile care este în ceruri, ‘stăpânire şi slavă şi o împărăţie;’ El va primi Noul Ierusalim, capitala împărăţiei Sale, ‘gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei’ (Daniel 7:14, engl.; Apocalipsa 21:2). Primind împărăţia, El va veni în slava Sa, ca Rege al regilor şi Domn al domnilor, pentru a-şi răscumpăra poporul, care va ‘sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov’, la masa Lui în împărăţia Lui (Matei 8:11; Luca 22:30), pentru a lua parte la cina nunţii Mielului.” – Marea luptă, pg. 427, engl. [cap. 24, În Sfânta Sfintelor]

Joi 5 aprilie

5. ISPRĂVNICIE ÎNCREDINţATĂ

a. Ori de câte ori vreun titlu de stăpânire – mare sau mic – ne este încredinţat, de ce avertisment trebuie să ţinem seama? Deuteronom 8:11-18.

Vezi să nu uiţi pe Domnul Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzeşti poruncile, rânduielile şi legile Lui, pe care ţi le dau azi. Când vei mânca şi te vei sătura, când vei zidi şi vei locui în case frumoase, când vei vedea înmulţindu-ţi-se cirezile de boi şi turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul şi aurul, şi crescându-ţi tot ce ai, ia seama să nu ţi se umfle inima de mândrie şi să nu uiţi pe Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei; care te-a dus în acel pustiu mare şi grozav, unde erau şerpi înfocaţi şi scorpioni, în locuri uscate şi fără apă, care a făcut să-ţi ţâşnească apă din stânca cea mai tare şi care ţi-a dat să mănânci în pustiu mana aceea necunoscută de părinţii tăi, ca să te smerească şi să te încerce şi să-ţi facă bine apoi. Vezi să nu zici în inima ta: „Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.” Ci adu-ţi aminte de Domnul Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi, ca să întărească legământul încheiat cu părinţii voştri prin jurământ, cum face astăzi. (Deuteronomul 8: 11-18).

„Ar trebui să ne considerăm ispravnici ai proprietăţii Domnului şi să-L considerăm pe Dumnezeu stăpânitor suprem, Căruia noi trebuie să-I înapoiem ceea ce este a Lui când ne va cere aceasta.” – Testimonies, vol. 4, pg. 480, 481, engl, [Mărturia nr. 29, cap. Testamente şi moşteniri]

b. Ce solie deţine o forţă specială în aceste zile de pe urmă, chiar înainte de revenirea Domnului nostru? Luca 19:11-13.

Pe cand ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pilda, pentru ca era aproape de Ierusalim, si ei credeau ca Imparatia lui Dumnezeu are sa se arate indata. Deci a zis: "Un om de neam mare s-a dus intr-o tara departata, ca sa-si ia o imparatie, si apoi sa se intoarca. A chemat zece din robii sai, le-a dat zece poli si le-a zis: "Puneti-i in negot pana ma voi intoarce." (Luca 19:11-13).

„Dumnezeu ne numeşte slujitori, ceea ce înseamnă că noi suntem angajaţi de El pentru a face o anumită lucrare şi a purta anumite responsabilităţi. El ne-a împrumutat capital pentru investiţie. Acesta nu este proprietatea noastră şi noi Îl întristăm pe Dumnezeu dacă acumulăm pentru noi bunurile Domnului nostru sau le cheltuim cum ne place nouă. . .

Fiecare talent care se întoarce la Stăpân va fi cercetat în amănunt. Acţiunile

şi răspunderile slujitorilor lui Dumnezeu nu vor fi considerate o chestiune neimportantă. Fiecare individ va fi cercetat în mod personal şi i se va cere să dea socoteală de talentele încredinţate lui, fie că le-a valorificat, fie că a abuzat de ele. Răsplata acordată va fi proporţională cu valorificarea talentelor. Pedeapsa dată va fi în funcţie de talentele de care au abuzat...

Talentele sunt în mâinile noastre. Le vom folosi noi pentru slava lui Dumnezeu sau vom abuza de ele? Poate că astăzi facem negoţ cu ele, dar mâine timpul nostru de probă se poate încheia, iar contul nostru poate fi hotărât pentru totdeauna.” – Idem., vol. 2, pg. 668, engl. [Mărturia nr. 20, cap. Cauza din Vermont] [Sublinierea autorului]

Vineri 6 aprilie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Ce realităţi descoperă că Creatorul nostru este şi Susţinătorul nostru?

2. De ce este Dumnezeu singurul vrednic de a I se aduce închinare?

3. Cum ar trebui să răspundem noi când ne gândim la faptul că Dumnezeu deţine totul şi că El a încredinţat oamenilor stăpânirea Pământului?

4. Ce ar trebui să înţelegem despre autoritatea uzurpatoare a lui Satan?

5. Ce ispite vin când ne sunt încredinţate bunuri?