Conţinut

Ispravnicia crestina (II)

Lecţia 7. Zecimea

„Zecimea va fi sfântă pentru Domnul” (Leviticul 27:32, engl.).

„Zecimea este sacră, rezervată de Dumnezeu pentru El Însuşi.” – Sfaturi despre isprăvnicie, pg. 93, engl. [cap. 19, Însuşindu-ne fondurile de rezervă ale lui Dumnezeu]

Recomandare pentru studiu: Slujitorii Evangheliei, pg. 222-228, engl. [secţ. Subpăstorul, capitolele Îndrumări pentru dărnicie şi Sprijinirea Evangheliei]

Duminică 13 mai

1. DIN ZILELE GENEZEI

a. În ce fel şi-a reţinut Dumnezeu o parte a grădinii Edenului? Geneza 2:16, 17. În ce fel se aseamănă aceasta cu zecimea? Maleahi 3:7, 8.

Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.” (Geneza 2:16, 17).

Din vremea părinţilor voştri voi v-aţi abătut de la poruncile Mele şi nu le-aţi păzit. Întoarceţi-vă la Mine, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor. Dar voi întrebaţi: „În ce trebuie să ne întoarcem?” Se cade să înşele un om pe Dumnezeu cum Mă înşelaţi voi? Dar voi întrebaţi: „Cu ce Te-am înşelat?” Cu zeciuielile şi darurile de mâncare. (Maleahi 3:7, 8).

„Domnul a creat fiecare pom din Eden plăcut de privit şi bun de mâncat şi i-a invitat pe Adam şi Eva să se bucure liber de darurile Sale. Dar El a făcut o excepţie. Din pomul cunoştinţei binelui şi răului ei nu aveau voie să mănânce. Acest pom era pus deoparte de Dumnezeu ca o permanentă amintire a stăpânirii Sale asupra tuturor. El le-a dat o ocazie de a-şi demonstra credinţa şi încrederea lor în El prin ascultarea lor desăvârşită de cerinţele Sale. La fel sunt pretenţiile lui Dumnezeu pentru noi. El a pus tezaurul Său în mâinile oamenilor, dar pretinde ca o zecime să fie pusă deoparte cu credincioşie pentru lucrarea Sa. El pretinde ca această parte să fie pusă în tezaurul Său. Aceasta trebuie să-I fie predată ca aparţinându-I; ea este sacră şi trebuie folosită în scopuri sacre, pentru sprijinirea acelora care poartă solia salvării în toate părţile lumii.” – Testimonies, vol. 6, pg. 386, engl. [secţ. VI, cap. Dându-I lui Dumnezeu ceea ce-I aparţine]

b. Care era obiceiul primilor patriarhi cu privire la cea de-a zecea parte a venitului lor? Geneza 14:18-20; 28:20-22.

Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt. Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului. Binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate. – (Geneza 14:18-20).

Iacov a făcut o juruinţă şi a zis: „Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; piatra aceasta, pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.” (Geneza 28:20-22).

„Sistemul zecimii nu a fost înfiinţat de evrei. Din cele mai vechi timpuri, Domnul a pretins zecimea pentru Sine şi această pretenţie a fost recunoscută şi onorată.” – Patrhiarhi şi profeţi, pg. 525, engl. [cap. 50, Zecimi şi daruri]

Luni 14 mai

2. ÎN ADMINISTRAţIA EBRAICĂ

a. Ce instrucţiune specifică a fost dată naţiunii ebraice de odinioară cu privire la zecime? Leviticul 27:30, 32. Cum este subliniat acest principiu în toate veacurile? Maleahi 3:10.

Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului. (Leviticul 27:30).

Orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului. (Leviticul 27:32).

Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare. (Maleahi 3:10).

„În administraţia ebraică, o zecime din venitul poporului era pusă deoparte pentru sprijinirea serviciului de închinare public al lui Dumnezeu. ... Când israeliţii erau pe punctul de a fi organizaţi ca naţiune, legea zecimii a fost reafirmată ca unul dintre statutele poruncite de divinitate, de a cărui ascultare depindea prosperitatea lor. ‘Zecimea...este a Domnului’ (Leviticul 27:30, engl.). Aici se foloseşte acelaşi tip de expresie ca şi în porunca Sabatului. ‘Ziua a şaptea este Sabatul Domnului Dumnezeului tău’ (Exodul 20:10, engl.). Dumnezeu a reţinut pentru Sine o anumită parte din timpul omului şi din mijloacele sale şi nici un om nu poate, fără să se facă vinovat, să-şi însuşească fie una, fie cealaltă pentru propriile sale interese.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 525, 526, engl. [cap. 50, Zecimi şi daruri], [sublinierile autorului.]

b. Ce se cerea înainte ca zecimea să poată fi pusă deoparte? Exodul 34:26 (prima parte); 2 Cronici 31:5, 6.

Să aduci în Casa Domnului Dumnezeului tău pârga celor dintâi roade ale pământului. (Exodul 34:26).

Când a ieşit porunca aceasta, copiii lui Israel au dat din belşug cele dintâi roade de grâu, de must, de untdelemn, de miere şi din toate roadele de pe câmp; au adus din belşug şi zeciuiala din toate. Totodată, copiii lui Israel şi Iuda care locuiau în cetăţile lui Iuda au dat zeciuiala din boi şi oi şi zeciuiala din lucrurile sfinte care erau închinate Domnului Dumnezeului lor şi au făcut mai multe grămezi. (2 Cronici 31:5, 6).

„Chiar înainte ca zecimea să poată fi pusă deoparte, avea loc o recunoaştere a cerinţelor lui Dumnezeu. Primele roade care se coceau din fiecare produs al ţării erau consacrate Lui. Cea dintâi lână de la tunderea oilor, cel dintâi grâu de la treieratul grânelor, cel dintâi ulei şi cel dintâi vin erau puse deoparte pentru Dumnezeu. La fel şi cel dintâi născut din toate animalele; şi pentru fiul întâi născut se plătea un preţ de răscumpărare. Primele roade trebuia să fie înfăţişate înaintea Domnului la sanctuar şi apoi erau dedicate în folosinţa preoţilor. În felul acesta poporului i se amintea permanent că Dumnezeu era adevăratul proprietar al câmpurilor, al turmelor şi al cirezilor lor; că El a trimis soare şi ploaie pentru timpul semănatului şi secerişului, şi că tot ceea ce deţineau erau creaţia Lui, şi că El i-a făcut administratori ai bunurilor Sale. Prin faptul că bărbaţii lui Israel se adunau la tabernacol, încărcaţi cu cele dintâi roade ale câmpului, şi ale livezii, şi ale viei, se realiza o recunoaştere publică a bunătăţii lui Dumnezeu.” – Idem, pg. 526, engl. [cap. 50, Zecimi şi daruri]

Marţi 15 mai

3. UN PRINCIPIU NELIMITAT

a. Ce a fost inclus între reformele făcute în zilele lui Neemia? Neemia 10:37; 12:44.

…să aducem preoţilor, în cămările Casei Dumnezeului nostru, cele dintâi roade din plămădeală şi darurile noastre de mâncare, din roadele tuturor pomilor, din must şi din untdelemn; şi să dăm zeciuială din pământul nostru leviţilor, care trebuie s-o ia ei înşişi în toate cetăţile aşezate pe pământurile pe care le lucrăm. (Neemia 10:37).

În ziua aceea, s-au rânduit oameni care să privegheze asupra odăilor care slujeau de cămări pentru darurile de mâncare, cele dintâi roade şi zeciuieli. Ei au fost însărcinaţi să adune în ele, din ţinutul cetăţilor, părţile hotărâte de Lege preoţilor şi leviţilor. Căci Iuda se bucura că preoţii şi leviţii erau la locul lor. (Neemia 12:44).

b. Ce practică a fariseilor a căpătat aprobarea lui Hristos? Matei 23:23. De ce se aplică principiul zecimii şi în era Noului Testament? Evrei 7:1-5, 8, 20, 21.

Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. (Matei 23:23).

În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt – care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, care l-a binecuvântat, care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnătatea numelui său, este întâi „împărat al neprihănirii”, apoi şi „împărat al Salemului”, adică „împărat al păcii”; fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu – rămâne preot în veac. Vedeţi bine, dar, cât de mare a fost el, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război! Aceia dintre fiii lui Levi care îndeplinesc slujba de preoţi, după Lege, au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam. (Evrei 7:1-5).

Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială sunt nişte oameni muritori; pe când acolo, o ia cineva despre care se mărturiseşte că este viu. Şi, fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ căci, pe când leviţii se făceau preoţi fără jurământ, Isus S-a făcut Preot prin jurământul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat şi nu Se va căi: „Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”. (Evrei 7:20, 21).

„Noul Testament nu legiferează din nou legea zecimii, la fel cum nu face aceasta cu privire la cea a Sabatului; întrucât validitatea ambelor este dedusă şi profunda lor importanţă spirituală este explicată. Dumnezeu a rezervat în mod absolut o parte specifică din timpul şi din mijloacele noastre. A ignora aceste cerinţe înseamnă a-L jefui pe Dumnezeu.” – The Review and Herald, 16 mai 1882.

„Zecimea ar trebui consacrată lui Dumnezeu. Pretenţiile Sale au întâietate. Noi nu facem voia Sa dacă Îi consacrăm ceea ce a rămas după ce toate dorinţele noastre au fost îndeplinite. Înainte ca orice parte a venitului nostru să fie cheltuită, ar trebui să extragem şi să-I oferim Lui acea parte pe care El o pretinde ca aparţinâdu-I. După ce acest lucru este realizat, ceea ce rămâne va fi sfinţit şi binecuvântat pentru folosinţa noastră. Dar când reţinem ceea ce El spune că este al Lui, blestemul rămâne asupra întregului şi noi suntem înregistraţi în cărţile din ceruri ca vinovaţi de jefuire. Dumnezeu dă omului nouă zecimi, dar El cere o zecime pentru scopuri sacre – la fel cum El i-a dat omului şase zile pentru lucrul său propriu şi a rezervat ziua a şaptea pentru Sine.” – Pacific Union Recorder, 10 octombrie 1901.

„În timp ce noi, ca popor, căutăm cu credincioşie să-I dăm lui Dumnezeu timpul pe care El l-a rezervat pentru Sine, nu-I vom înapoia noi şi acea parte din mijloacele pe care El le pretinde?... O zecime din tot venitul nostru este a Domnului. El a rezervat-o pentru El Însuşi pentru a fi utilizată în scopuri religioase. Ea este sfântă. El nu a acceptat nimic mai prejos decât aceasta în nici o dispensaţiune. O neglijare sau o amânare a acestei datorii va provoca neplăcerea divină. Dacă toţi pretinşii creştini i-ar aduce lui Dumnezeu cu credincioşie zecimile lor, visteria Sa ar fi plină.” – Sfaturi despre isprăvnicie, pg. 66, 67, engl. [cap. 12, Un test al loialităţii]

Miercuri 16 mai

4. AVERTIZĂRI PENTRU NOI

a. Cum se leagă principiul zecimii de porunca a opta? Exodul 20:15; Maleahi 3:7-9.

Să nu furi. (Exodul 20:15).

Din vremea părinţilor voştri voi v-aţi abătut de la poruncile Mele şi nu le-aţi păzit. Întoarceţi-vă la Mine, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor. Dar voi întrebaţi: „În ce trebuie să ne întoarcem?” Se cade să înşele un om pe Dumnezeu cum Mă înşelaţi voi? Dar voi întrebaţi: „Cu ce Te-am înşelat?” Cu zeciuielile şi darurile de mâncare. Sunteţi blestemaţi câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime! (Maleahi 3:7-9).

„Dumnezeu Îşi pune mâna asupra tuturor bunurilor omului, spunând: Eu sunt proprietarul universului şi aceste bunuri sunt ale Mele. Zecimea pe care aţi reţinut-o Eu o păstrez pentru sprijinul servilor Mei în lucrarea de a deschide Scripturile acelora care sunt în regiunile întunecate, care nu înţeleg legea Mea. Folosind fondul de rezervă pentru a vă satisface propriile voastre dorinţe, voi aţi jefuit sufletele de lumina cu privire la care Eu am luat măsuri ca ele să o primească. Aţi avut ocazia să vă arătaţi credincioşia faţă de Mine, dar nu aţi făcut aceasta. Voi m-aţi jefuit; aţi furat fondul Meu de rezervă. ‘Sunteţi blestemaţi cu blestem’ (Maleahi 3:9, engl.) – Testimonies, vol. 6, pg. 387, engl. [secţ. VI, cap. Dându-I lui Dumnezeu ceea ce-I aparţine]

b. Ce nu trebuie să uităm niciodată cu privire la zecime? 1 Corinteni 9:13, 14.

Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte sunt hrăniţi din lucrurile de la Templu şi că cei ce slujesc altarului au parte de la altar? Tot aşa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie. (1 Corinteni 9:13, 14).

„Zecimea este pusă deoparte pentru o utilizare sfântă. Ea nu trebuie privită ca un fond mic. Ea trebuie dedicată în special pentru sprijinirea acelora care duc lumii solia lui Dumnezeu; şi nu ar trebui abătută de la acest scop.” – Sfaturi despre isprăvnicie, pg. 103, engl. [cap. 20, Răspunsul unei conştiinţe trezite]

„Nimeni să nu se simtă liber să reţină zecimea pentru a o folosi după propria sa judecată. Ei nu trebuie să o folosească pentru sine în situaţii de urgenţă, nici să recurgă la ea după cum găsesc de cuviinţă nici chiar în ceea ce ei pot considera ca fiind lucrarea Domnului.” – Slujitorii Evangheliei, pg. 225, engl. [cap. Sprijinirea Evangheliei, subcap. Întrebuinţarea zecimii]

„Mi s-a dat o solie foarte clară, hotărâtă pentru poporul nostru. Mi s-a poruncit să le spun că fac o greşeală în folosirea zecimii în diferite scopuri care, deşi bune în ele însele, nu reprezintă scopul pentru care Dumnezeu a spus că ar trebui destinată zecimea. Acei care întrebuinţează astfel zecimea se abat de la rânduiala Domnului. Dumnezeu va judeca aceste lucruri. Unii gândesc că zecimea poate fi utilizată în scopuri şcolare. Alţii încă

gândesc că din zecime ar trebui sprijiniţi cei care dau pliante şi colportorii. Dar se face o mare greşeală când zecimea este abătută de la scopul pentru care trebuie folosită – sprijinirea predicatorilor. Ar trebui să fie astăzi o sută de lucrători bine calificaţi acolo unde este numai unul acum.” – Idem, pg. 226, engl. [cap. Sprijinirea Evangheliei, subcap. Întrebuinţarea zecimii]

Joi 17 mai

5. PRIMA NOASTRĂ PRIORITATE FINANCIARĂ

a.Care este cheia prosperităţii spirituale şi vremelnice? Matei 6:33.

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Matei 6:33).

„Domnul nu numai că pretinde zecimea ca a Lui proprie, dar El ne spune şi modul în care ar trebui rezervată pentru El. El spune: ‘Cinsteşte pe Domnul cu averile tale şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău’ (Proverbele 3:9). Aceasta nu ne învaţă că trebuie să cheltuim mijloacele noastre pentru noi înşine şi să aducem Domnului ce rămâne, chiar dacă aceasta ar fi, de altfel, o zecime cinstită. Lăsaţi ca partea lui Dumnezeu să fie prima pusă deoparte. Instrucţiunile date de Spiritul Sfânt prin apostolul Pavel cu privire la daruri, prezintă un principiu care se aplică, şi zecimii: ‘În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte după ce va putea, după cum Dumnezeu l-a binecuvântat’ (1 Corinteni 16:2, engl.). Aici sunt incluşi părinţii şi copiii. Nu numai bogatul, ci şi săracul sunt vizaţi.” – The Review and Herald, 16 noiembrie 1896. [sublinierea autorului.]

b. Ce ne declară Dumnezeu în legătură cu ceea ce este al Lui? Maleahi 3:10.

„Fie ca poporul Domnului să plătească o zecime credincioasă şi fie ca ei, de la părinţi la copii, să pună, de asemenea, deoparte pentru Domnul banii care sunt atât de adesea cheltuiţi pentru mulţumire de sine. Domnul ne-a făcut ispravnicii Săi. El a pus mijloacele Sale în mâinile noastre pentru o distribuire credincioasă. El ne cere să-I înapoiem ceea ce este al Lui. El a rezervat zecimea ca parte a Lui, pentru a fi folosită în trimiterea Evangheliei în toate părţile lumii. Fraţii mei şi surorile mele, mărturisiţi-vă şi lepădaţi- vă de egoismul vostru şi aduceţi Domnului darurile şi jertfele voastre. Aduceţi-I, de asemenea, zecimea pe care aţi reţinut-o. Veniţi mărturisinduvă neglijenţa. Puneţi-L la încercare pe Domnul, după cum v-a invitat să faceţi.” – Idem, 23 noiembrie, 1905.

Vineri 18 mai

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Ce pildă din Eden ilustrează principiul zecimii?

2. Cum trebuia să recunoască evreii pretenţiile lui Dumnezeu, înainte de a restitui zecimea lor în visteria casei lui Dumnezeu?

3. De ce se aplică sistemul zecimii în era Noului Testament?

4. Ce s-ar întâmpla dacă fiecare creştin ar plăti o zecime credincioasă?

5. În ce mod aduce fiecăruia beneficiu plata credincioasă a zecimii?