Lecţia 9. Visteria lui Dumnezeu: Biserica Sa

„şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos” (1 Petru 2:5).

„Biserica lui Hristos este foarte preţioasă în ochii Săi. Ea este caseta care deţine bijuteriile Sale, staulul care împrejmuieşte turma Sa.” – Credinţaprin care trăiesc, pg. 280, engl. [cap. Scump inimii lui Dumnezeu]

Recomandări pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, pg. 9-16, engl. [cap. 1, Planul lui Dumnezeu cu biserica Sa]

Duminică 27 mai

1. UN STAUL PENTRU TURMA LUI HRISTOS

a. De ce are Dumnezeu o biserică pe pământ? 1 Petru 2:5, 9.

Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. (1 Petru 2:5).

Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. (1 Petru 2:9).

„Biserica este instituţia înfiinţată de Dumnezeu pentru salvarea oamenilor. Ea a fost organizată pentru slujire şi misiunea ei este de a duce lumii Evanghelia. De la început, a fost planul lui Dumnezeu ca, prin biserica Lui, să fie reflectate înaintea lumii plinătatea şi desăvârşirea Lui. Membrii bisericii, aceia pe care El i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată, trebuie să prezinte slava Sa. Biserica este depozitarul bogăţiilor harului lui Hristos; şi prin biserică va fi descoperită, în cele din urmă, chiar şi faţă de ‘stăpânirile din locurile cereşti’ (Efeseni 3:10), ultima şi deplina manifestare a dragostei lui Dumnezeu.” – Istoria faptelor apostolilor, pg. 9, engl. [cap. 1, Planullui Dumnezeu cu biserica Sa]

b. Ce trăsături sunt esenţiale în adevărata biserică a lui Dumnezeu? Apocalipsa 14:12, Efeseni 4:4-6.

Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” (Apocalipsa 14:12).

Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi. (Efeseni 4:4-6).

„Trebuie să ne unim, dar nu pe o platformă a rătăcirii.” – Special Testimonies, Seria B, Nr. 2, pg. 47.

Luni 28 mai

2. UN REFUGIU SIGUR

a. Din moment ce numai prezenţa lui Hristos (Ioan 15

:4, 5) în inima noastră ne poate face una în adevăr, ce exemplu al primilor ucenici nu ar trebui să-l uităm niciodată? Faptele Apostolilor 1:13, 14; 2:46; 4:32.

Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod, dacă nu rămâneţi în Mine.Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.(Ioan 15:4, 5)

Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zelotul şi Iuda, fiul lui Iacov. Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui. (Fapteleapostolilor 1:14).

Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. (Faptele apostolilor 2:46).

Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte. (Faptele apostolilor 4:32).

„[Cei doisprezece apostoli] au fost adunaţi fiecare cu greşelile lor diferite, având toţi tendinţe moştenite şi cultivate spre rău; dar în şi prin Hristos ei trebuiau să locuiască în familia lui Dumnezeu, învăţând să devină una în credinţă, în doctrină, în spirit. Ei urmau să aibă încercările lor, întristările lor, diferenţele lor de opinie; dar atât timp cât Hristos rămânea în inimă, acolo nu putea fi nici o neînţelegere. Dragostea Sa avea să-i conducă la dragoste unul pentru altul; lecţiile Stăpânului aveau să-i conducă la punerea în acord a tuturor diferenţelor, aducând ucenicii la unitate, până când aveau să fie un singur gând şi o singură judecată.” – Hristos Lumina lumii, pg. 296, engl.[cap. 30, Alegerea celor doisprezece]

b. Ce responsabilitate revine fiecăruia dintre noi, atunci când ne încredinţăm viaţa lui Hristos? 1 Timotei 3:15.

Dar, dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui Viu, Stâlpul şi Temelia adevărului. (1 Timotei 3:15).

„Foarte strânsă şi sfântă este legătura dintre Hristos şi biserica Sa – El mirele, iar biserica mireasa; El Capul, iar biserica trupul. Legătura cu Hristos presupune, prin urmare, legătura cu biserica Sa.

„Biserica este organizată pentru slujire; iar într-o viaţă de slujire pentru Hristos, legătura cu biserica este unul din primii paşi. Loialitatea faţă de Hristos pretinde îndeplinirea cu credincioşie a îndatoririlor faţă de biserică.” – Educaţia, pg. 268, 269, engl. [cap. Lucrarea vieţii]

c. Ce privilegiu este extins asupra fiecărui membru al adevăratei biserici a lui Dumnezeu? 1 Ioan 1:7; Evrei 10:24, 25.

Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat. (1 Ioan 1:7).

Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie. (Evrei 10:25).

„Predicarea este o mică parte din lucrarea care trebuie făcută pentru salvarea de suflete. Spiritul lui Dumnezeu convinge păcătoşii de adevăr şi îi pune în braţele bisericii. Predicatorii pot să-şi facă partea lor, dar ei nu pot niciodată să îndeplinească lucrarea pe care biserica ar trebui să o facă. Dumnezeu cere bisericii Sale să-i îngrijească pe acei care sunt tineri în credinţă şi experienţă, să meargă la ei, nu cu scopul de a bârfi cu ei, ci pentru a se ruga, a le spune cuvinte care sunt ‘ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint’ (Proverbele 25:11).” – Evanghelizare, pg. 352, engl. [secţ. X, cap. Responsabilitateamembrilor laici spirituali faţă de noii convertiţi]

Marţi 29 mai

3. CHEMAţI PENTRU A SLUJI

a. Ce datorie a credincioşilor este adesea neglijată? Psalmii 60:4.

Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului. – (Oprire) – (Psalmii 60:4).

„În multe din bisericile noastre organizate, steagul adevărului se târăşte în praf, pentru că membrii nu fac slujba lui Dumnezeu, ci ei slujesc propriei lor plăceri. Ei sunt ocupaţi cu influenţele care le înconjoară sufletul. Prin învăţătură şi exemplu, în îngăduire de sine, în obiceiurile lor lumeşti de îmbrăcăminte, în cuvintele şi acţiunile lor, ei mărturisesc împotriva adevărului, împotriva tăgăduirii de sine, împotriva smereniei lui Hristos. Ei sunt reci spiritual şi mult îndepărtaţi de Hristos. Dacă ar urma paşii lui Hristos ei ar putea fi părtaşi ai tăgăduirii Sale de sine, ai sacrificiului Său de sine, încât s-ar putea ridica şi ar putea salva sufletele care sunt gata să piară.” – Manuscript Releases, vol. 19, pg. 173.

b. Care este chemarea fiecărui urmaş al lui Hristos? 2 Timotei 2:1-4.

Tu, dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus. Şi, ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii. Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos. Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste. (2 Timotei 2:1-4).

„Biserica lui Hristos a fost organizată pentru slujire. Deviza ei este slujirea. Membrii ei sunt soldaţi care să fie antrenaţi pentru conflict sub comanda Căpitanului salvării lor. Predicatorii, medicii, învăţătorii creştini au o lucrare mai extinsă decât mulţi îşi dau seama. Ei nu trebuie numai să slujească oamenilor, ci să-i înveţe pe aceştia să slujească. Ei nu trebuie numai să dea instrucţiune cu privire la principiile drepte, ci să-i educe pe ascultătorii lor să împărtăşească aceste principii. Adevărul care nu este trăit, care nu este împărtăşit, îşi pierde puterea sa dătătoare de viaţă, calitatea sa vindecătoare. Binecuvântarea sa poate fi menţinută doar atât timp cât este împărtăşită.” – Divina vindecare, pg. 148, 149, engl. [cap. Învăţând şi vindecând,subcap. Biserica – o şcoală de pregătire]

c. Ce ajută la unirea bisericii? Galateni 6:2, Efeseni 4:1-3.

Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos. (Galateni 6:2).

Vă sfătuiesc, dar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii. (Efeseni 4:1-3).

„Niciodată nu poate biserica să ajungă la poziţia la care Dumnezeu doreşte să ajungă, până nu este legată în simpatie cu lucrătorii ei misionari. Niciodată nu poate să existe unitatea pentru care S-a rugat Hristos, până când spiritualitatea nu va fi adusă în slujirea misionară şi până când biserica nu va deveni un agent pentru sprijinirea misiunilor. Eforturile misionarilor nu vor realiza niciodată ce ar trebui, până când membrii bisericii nu vor arăta în câmpul de acasă, nu numai în cuvinte, ci în fapte, că sunt conştienţi de obligaţia care zace asupra lor de a oferi sprijinul lor plin de bunăvoinţă acestor misionari.” – Sfaturi despre isprăvnicie, pg. 47, 48, engl. [cap. 9,Vocea consacrării, subcap. Răspunzând la rugăciunea lui Hristos pentru unitate]

Miercuri 30 mai

4. CRESCÂND şI DEZVOLTÂNDU-SE

a. Cum descrie Inspiraţia creşterea şi dezvoltarea celui credincios şi a bisericii? Efeseni 2:19-22; 4:14-16; 1 Corinteni 3:9-13.

Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul.Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.(Efeseni 2:19-22).

…ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste. (Efeseni 4:14-16).

 Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. (1 Corinteni 3:9-13).

„Dumnezeu probează fiecare suflet care pretinde a crede în El. Toţi sunt înzestraţi cu talente. Domnul le-a dat oamenilor bunuri pe care să le pună în negoţ. El i-a făcut administratori şi a pus în stăpânirea lor bani, case şi terenuri. Toate acestea trebuie considerate ca bunuri ale Domnului şi trebuie folosite pentru a înainta lucrarea Sa, pentru a zidi împărăţia Sa în lume. În negoţul cu bunurile Domnului, trebuie să căutăm înţelepciune la El ca să nu întrebuinţăm lucrurile sfinte încredinţate nouă pentru a ne slăvi pe noi înşine sau pentru a nutri îndemnurile firii. Cantitatea încredinţată variază, dar acei care au darurile cele mai mici nu trebuie să simtă că întrucât talantul mijloacelor lor este mic, ei nu au nimic de făcut cu el.” – Testimonies,vol. 9, pg. 245, 246, engl. [secţ. VIII, cap. Isprăvnicie credincioasă]

„Lucrarea noastră nu a fost sprijinită de daruri sau averi mari; întrucât am avut puţini oameni bogaţi printre noi. Care este secretul prosperităţii noastre? Noi ne-am deplasat la ordinele Căpitanului salvării noastre. Dumnezeu a binecuvântat eforturile noastre unite. Adevărul s-a răspândit şi a prosperat. Instituţiile s-au înmulţit. Sămânţa de muştar a crescut într-un copac înalt. Sistemul de organizaţie s-a dovedit un mare succes. Dăruirea sistematică a fost introdusă în acord cu planul Biblic. Trupul era ‘strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură’ (Efeseni 4:16).” – Mărturiipentru predicatori, pg. 27, engl. [secţ. Biserica lui Hristos, cap. Organizaţie şi dezvoltare,subcap. Rezultatele efortului unit]

b. Ce anume face posibil ca talentele şi fondurile să fie utilizate cel mai eficient între credincioşi? 1 Corinteni 1:10; 14:40. Pe de altă parte, ce face să se piardă mult între mulţi păzitori ai Sabatului?

Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi, în chip desăvârşit, într-un gând şi o simţire. (1 Corinteni 1:10).

Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială. (1 Corinteni 14:40).

„O, cum s-ar bucura Satan să pătrundă în mijlocul acestui popor şi să dezorganizeze lucrarea într-un timp când organizarea perfectă este esenţială şi va fi cea mai mare putere pentru a evita răscoalele contrafăcute şi pentru a combate pretenţiile nesusţinute de Cuvântul lui Dumnezeu! Vrem să ţinem drept rândurile, încât să nu fie o distrugere a sistemului de regulament şi ordine. În acest fel autorizaţia nu va fi dată elementelor nedisciplinate ca să controleze lucrarea din acest timp. Trăim într-un timp când ordinea, sistemul şi unitatea de acţiune sunt cele mai esenţiale.” – Idem, pg.228, engl. [secţ. Lucrători sub Dumnezeu, cap. Calm şi consideraţie]

Joi 31 mai

5. SLUJIRE şI CREDIBILITATE OPTIME

a. Descrieţi condiţia care trebuie să existe între urmaşii lui Hristos pentru a asigura succesul în eforturile noastre misionare. Ioan 10:16; 13:35; 17:18–23.

Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.(Ioan 10:16).

Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”(Ioan 13:35).

Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una Eu în ei, şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine. (Ioan 17:18–23).

„De vreme ce numărul nostru a crescut, este evident că fără o formă de organizaţie ar fi o mare confuzie şi lucrarea nu ar putea fi înaintată cu succes. A asigura întreţinerea slujirii, a duce lucrarea în câmpuri noi, a proteja atât bisericile, cât şi slujirea de membri nevrednici, a susţine proprietatea bisericii, pentru publicarea adevărului la tipar şi pentru multe alte scopuri, organizaţia a fost indispensabilă.” – Mărturii pentru predicatori, pg. 26, engl. [Cap.Organizaţie şi dezvoltare, subcap. Introducerea ordinii bisericii]

„[Îngerul a spus:] ‘Biserica trebuie să caute scăpare în Cuvântul lui Dumnezeu şi să fie statornicită pe ordinea Evangheliei, care a fost trecută cu vederea şi neglijată.’ Aceasta este indispensabil necesară în scopul de a aduce biserica la unitatea credinţei.” – Experienţe şi viziuni, pg. 100, engl. [secţ.Supliment, cap. Ordinea evanghelică]

„Isus s-a rugat ca ucenicii Săi să poată fi toţi una. ... Prin această unitate noi trebuie să convingem lumea de misiunea lui Hristos şi să purtăm împuternicirea noastră divină în faţa lumii.” – The Review and Herald, 11 martie 1890.

„Dacă sunt fraţi şi surori cu probleme – dacă există invidie, răutate, amărăciune, bănuială de rău, mărturisiţi aceste păcate, nu într-un mod general, ci mergeţi la fraţii voştri şi la surorile voastre personal. Fiţi clari. Dacă ai făcut un rău şi ei douăzeci de lucruri rele, mărturiseşte acel singur rău ca şi când tu ai fi principalul vinovat. Ia-i de mână, lasă ca inima ta să fie înmuiată sub influenţa Spiritului lui Dumnezeu şi spune: ‘Mă vei ierta? Nu mă simt drept faţă de tine. Vreau să îndrept fiecare greşeală, ca nimic să nu fie înregistrat împotriva mea în cărţile din ceruri. Trebuie să am un raport curat.’ Cine credeţi că s-ar opune unui astfel de gest?” – Idem, 16 decembrie 1884.

Vineri 1 iunie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum ne putem identifica noi cu adevărata biserică a lui Dumnezeu?

2. De ce este importantă calitatea de membru al bisericii pentru credinciosul individual?

3. În ce mod putem fi în pericol de a mărturisi împotriva adevărului?

4. Numiţi câţiva factori care vor dezvolta unitatea în biserică.

5. Cum trebuie să purtăm împuternicirea noastră divină în faţa lumii?