VINERI, 9 DECEMBRIE 2022. O LUME DECADENTĂ

Manuel Henda

În ce perioadă de timp trăim astăzi?

„În zilele lui Martin Luther, au existat persoane care au venit la el și i-au spus: „Nu vrem Biblia ta, vrem Duhul.” Martin Luther le-a spus: „Voi mustra duhul vostru pe fața voastră”. Oricât de mari ar fi pretențiile lor, ei nu sunt copiii lui Dumnezeu.”¹

În vremurile trecute, cei drepți simțeau că este imposibil să fie conectați cu Roma și, deși antagonismul împotriva acestui sistem de eroare a fost menținut doar cu riscul vieții și al proprietății, mulți aveau încă curajul să rămână separați, luptând pentru adevăr. Adevărul biblic era mai prețios pentru ei decât bogăția, onoarea sau chiar viața însăși. Nu puteau suporta să vadă adevărul îngropat sub o grămadă de superstiții și sofisme mincinoase.

Reformatorii au luat Cuvântul lui Dumnezeu în mâinile lor și au ridicat standardul adevărului în fața oamenilor, declarând cu curaj ceea ce Domnul le-a descoperit prin examinarea atentă a Bibliei. Ei au suferit cea mai crudă dintre morți pentru fidelitatea lor față de Dumnezeu, dar prin sângele lui Hristos au dobândit pentru noi libertăți și privilegii – care, din păcate, sunt acum ușor predate puterii răului de mulți care pretind a fi protestanți.

Să ne amintim cele 95 de teze ale lui Martin Luther, care au răsunat cândva prin munți și văi și au zguduit Europa asemenea unui cutremur. Acest singur om curajos a chemat o armată spirituală de urmași nobili ai lui Hristos – iar adevărul pe care l-au apărat nu putea fi redus la tăcere prin flăcări, tortură, închisoare sau moarte. Și chiar și astăzi, vocile rămășițelor acelei armate nobile de martiri dezvăluie puterea romană și apostazia — taina fărădelegii pe care Pavel a prevăzut-o— care se va intensifica în zilele din urmă.

„Cât privește venirea Domnului nostru Isus Hristos și strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraților, să nu vă lăsați clătinați așa de repede în mintea voastră și să nu vă tulburați de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă ca venind de la noi, ca și cum ziua Domnului ar fi și venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip, căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalță mai presus de tot ce se numește „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. Nu vă aduceți aminte cum vă spuneam lucrurile acestea când eram încă la voi? Și acum știți bine ce-l oprește ca să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina fărădelegii a și început să lucreze.” (2 Tesaloniceni 2:1-7).

ADEVĂRUL DILUAT

Când biserica primară a fost coruptă, îndepărtându-se de simplitatea Evangheliei și acceptând rituri și obiceiuri plătite, ea a pierdut Duhul și puterea lui Dumnezeu – și pentru a guverna conștiința oamenilor, a căutat sprijinul puterii seculare (pământești). Acest lucru a dus la papalitate, o biserică care a condus puterea statului și a folosit-o pentru a-și favoriza propriile scopuri, în special în pedepsirea așa-numitei „erezii”.

Oricând biserica a câștigat putere pământească, ea a folosit-o pentru pedepsirea celor care se abăteau de la învățătura ei. Și bisericile protestante care au călcat pe urmele Romei, încheind alianță cu puterile lumești, au dat pe față aceeași dorință de a restrânge libertatea de conștiință. Un exemplu de felul acesta este dat de persecuția Bisericii Anglicane asupra unor disidenți, care a durat mult timp. În secolele XVI și XVII, mii de slujitori care nu s-au supus au fost constrânși să plece din bisericile lor și mulți, atât pastori, cât și laici au fost supuși la amendă, închisoare, tortură și martiriu.

„Apostazia a fost aceea care a condus biserica primară să caute ajutor la conducerea civilă și aceasta a pregătit calea pentru dezvoltarea papalității — a fiarei. Pavel spunea: „Va veni lepădarea de credință, … și se va descoperi omul fărădelegii” (2 Tesaloniceni 2: 3). În felul acesta, apostazia în biserică va pregăti calea pentru chipul fiarei. Biblia spune că înainte de venirea Domnului va exista o stare de decădere religioasă, asemănătoare cu aceea din primele veacuri. „Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani (engl. „lacomi”), lăudăroși, trufași (engl. „mândri”), hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie (engl. „nesfinți”), fără dragoste firească (engl. „fără dragoste naturală”), neînduplecați (engl. „călcători de pace”), clevetitori (engl. „acuzatori pe nedrept”), neînfrânați (engl. „lipsiți de autocontrol”), neîmblânziți (engl. „feroce”), neiubitori de bine (engl. „disprețuitori ai celor buni”), vânzători, obraznici, îngâmfați; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea”. (2 Timotei 3: 1-5). „Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor.” (1 Timotei 4: 1). Satan va lucra „cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase, și cu toate amăgirile nelegiuirii”; și toți aceia care „n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți” vor fi lăsați „să primească o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună.” (2 Tesaloniceni 2: 9-11). Când se va ajunge la această stare de nelegiuire, vor urma aceleași consecințe ca în primele secole.

Larga diversitate a doctrinelor bisericilor protestante este privită de mulți ca fiind o dovadă hotărâtoare că niciodată nu se va putea face vreun efort pentru a se asigura o uniformitate forțată. Dar a existat, de-a lungul anilor, în bisericile de credință protestantă, un sentiment puternic și mereu crescând în favoarea unei uniri întemeiate pe punctele comune de doctrină. Pentru a se asigura o astfel de unire, este neapărat necesar să se renunțe la discutarea subiectelor asupra cărora nu sunt de acord — oricât de importante ar fi acestea din punct de vedere biblic.”²

STABILIREA IMAGINII FIAREI

Ioan Descoperitorul, descrie: „Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel și vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei și făcea ca pământul și locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Săvârșea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ, în fața oamenilor. Și amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în fața fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie și trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească și să facă să fie omorâți toți cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.” (Apocalipsa 13:11-15).

Imaginea fiarei se formează înainte ca ușa de probă să se închidă. Această a doua fiară din Apocalipsa 13 exercită toată autoritatea primei fiare în prezența sa și determină Pământul și locuitorii săi să se închine primei fiare, a cărei rană de moarte a fost vindecată. „Și a făcut ca toți: mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.” (Apocalipsa 13:16-17).

Acesta este testul final prin care poporul lui Dumnezeu chemat din Babilon (confuzie) va trece, înainte de a fi pecetluit. Toți cei care își arată loialitatea față de Dumnezeu respectând legea Lui și refuzând să accepte un Sabat fals, se așază sub steagul Domnului Dumnezeu Iehova și primesc sigiliul Dumnezeului celui viu. În contrast, cei care renunță la adevărul de origine cerească și în schimb acceptă duminica (prima zi a săptămânii a păgânului zeu al soarelui) mai degrabă decât sâmbăta (ziua a șaptea - ziua sfântă de odihnă a lui Dumnezeu stabilită la creație) vor primi semnul fiarei.

UNIUNE ÎMPLETITĂ ÎN TREI

Descoperitorul descrie mai departe: „Apoi am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu niște broaște. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite și care se duc la împărații pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic.” (Apocalipsa 16:13-14).

„Învățăturile conducătorilor religiei au deschis ușa către necredință, către spiritism și către disprețuirea Legii sfinte a lui Dumnezeu; și asupra acestor conducători zace o răspundere grozavă pentru nelegiuirea care există în lumea creștină.

Cu toate acestea, chiar această categorie de oameni susține că rapida răspândire a stricăciunii se datorează în mare măsură profanării așa-numitului ´Sabat creștin’ și că impunerea păzirii duminicii ar reface într-o mare măsură morala societății. Această susținere este accentuată îndeosebi în America, unde învățătura cu privire la Sabatul adevărat a fost în cea mai mare măsură predicată pe scară largă. Aici lucrarea de cumpătare, una dintre cele mai proeminente și importante dintre reformele morale, este adesea combinată cu mișcarea duminicală, iar apărătorii acesteia din urmă se prezintă ca unii care lucrează pentru promovarea celor mai înalte interese ale societății; iar aceia care refuză să se alieze cu ei sunt denunțați ca fiind dușmanii reformei și ai cumpătării. Dar faptul că mișcarea pentru întemeierea rătăcirii este legată de o lucrare care este bună în ea însăși nu este un argument în favoarea rătăcirii. Putem ascunde otrava amestecând-o cu o hrană sănătoasă, dar nu-i putem schimba natura. Din contră, devine și mai primejdioasă și este mai ușor de luat de către cei neavizați. Unul dintre planurile lui Satan este acela de a amesteca rătăcirea cu destul adevăr pentru a o face plauzibilă. Conducătorii mișcării duminicale pot să ia apărarea unor reforme de care oamenii au nevoie, principii care sunt în armonie cu Biblia; și cu toate acestea, dacă împreună cu ele se află și o cerință care este contrară Legii lui Dumnezeu, slujitorii lui Dumnezeu nu se pot uni cu ei. Nimic nu îi poate justifica în punerea deoparte a poruncilor lui Dumnezeu în schimbul preceptelor oamenilor.

Prin cele două rătăciri mari, nemurirea sufletului și sfințirea duminicii, Satan îi va aduce pe oameni în robia amăgirilor sale. În timp ce prima pune temelia pentru spiritism, ultima creează o legătură de simpatie cu Roma. Protestanții din Statele Unite se vor afla în primele rânduri pentru a întinde mâna peste abis și a prinde mâna spiritismului; ei vor trece peste abis pentru a da mâna cu puterea romană; și sub influența acestei uniri întreite, această țară va merge pe urmele Romei, călcând în picioare drepturile conștiinței.”³

Printr-un decret care vizează impunerea unei instituții papale în opoziție cu legea lui Dumnezeu, spiritul necurat al protestantismului apostat strânge cu o mână puterea romană și cu cealaltă spiritismul. Sub influența acestei alianțe, Statele Unite sunt induse să repudieze toate principiile Constituției sale care făcuseră din ea un guvern protestant și republican și, în schimb, adoptă măsuri pentru propagarea erorilor și falsurilor papalității. Pe măsură ce aceasta are loc, putem ști că ceasul puterii fascinante a lui Satan este aproape și sfârșitul este aproape.

Romaniștii, protestanții și cei lumești (necredincioși) împreună vor accepta forma evlaviei fără putere și vor vedea în această alianță o mare inaugurare a mileniului mult așteptat.

OBIECTIVUL PERSECUȚIEI ATÂT DIN PARTEA PROTESTANȚILOR CÂT ȘI A CATOLICILOR

Isus i-a avertizat pe urmașii Săi: „Păziți-vă de oameni, căci vă vor da în judecata soboarelor și vă vor bate în sinagogile lor. Din pricina Mea, veți fi duși înaintea dregătorilor și înaintea împăraților, ca să slujiți ca mărturie înaintea lor și înaintea neamurilor. Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijorați, gândindu-vă cum sau ce veți spune, căci ce veți avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela; fiindcă nu voi veți vorbi, ci Duhul Tatălui Acum nu este momentul să căutăm obiceiurile și practicile lumii; în schimb, obiectivul nostru ar trebui să fie de a cerceta voia lui Dumnezeu pentru a vedea ce spun Scripturile și apoi să umblăm conform luminii pe care Dumnezeu ne-a dat-o. Înclinațiile, obiceiurile și practicile noastre nu ar trebui să aibă supremație. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie norma noastră. vostru va vorbi în voi. Fratele va da la moarte pe frate-său, și tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinților lor și-i vor omorî. Veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.” (Matei 10:17-22).

Persecuțiile îndreptate contra protestanților, venind din partea romanismului – din cauza cărora religia lui Hristos a fost aproape anihilată – vor intra amplu în vigoare atunci când protestantismul și papalitatea vor fi unite.

Când principalele biserici ale Statelor Unite, unindu-se pe acele puncte de doctrină comune lor, influențează statul să-și impună decretele și să-și susțină instituțiile, America protestantă va fi format atunci o imagine a ierarhiei romane și aplicarea pedepselor civile împotriva dizidenților va fi inevitabilă. „De altfel, toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniți.” (2 Timotei 3:12).

MAREA NOASTRĂ NEVOIE DE REFORMĂ

Ne apropiem de sfârșitul istoriei pământului și acum nu este momentul să căutăm obiceiurile și practicile lumii; în schimb, obiectivul nostru ar trebui să fie de a cerceta voia lui Dumnezeu pentru a vedea ce spun Scripturile și apoi să umblăm conform luminii pe care Dumnezeu ne-a dat-o. Înclinațiile, obiceiurile și practicile noastre nu ar trebui să aibă supremație. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie norma noastră.

„Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău. Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmul 119:9-11).

Nu este nevoie să fim pitici spirituali, dacă ne exercităm continuu facultățile spirituale. A ne ruga pur și simplu pentru aceasta și aceea, nu satisface nevoile cazului. Trebuie să ne obișnuim mintea să ne concentrăm intens asupra chestiunilor spirituale. „Acum dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului și a morții. Căci – lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești umblă după lucrurile firii pământești, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Și umblarea după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună. Deci, cei ce sunt pământești nu pot să placă lui Dumnezeu.

Voi, însă, nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morții din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii. Și dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morți va învia și trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuiește în voi. Așadar, fraților, noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiți după îndemnurile ei, veți muri, dar, dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi.” (Romani 8:1-13).

Exercițiul dezvoltă forță și vigoare. Mulți pretinși creștini se află pe cale de a pierde ambele lumi. A fi un creștin cu jumătate de inimă și pe jumătate lumesc ne face să fim nu parțial mântuiți, ci (să fim) complet pierduți.

CONCLUZIE

Tot ceea ce te îndepărtează de Dumnezeu trebuie să fie lepădat.

„Mamona este încă idolul multora. Iubirea de bani, dorința de îmbogățire constituie lanțul de aur care-i leagă de Satan. Renumele și onorurile lumești sunt idolii la care se închină alții. O viață egoistă și comodă și fuga de răspundere sunt idolii altora. Dar aceste lanțuri ale robiei trebuie rupte. Noi nu putem fi jumătate ai lui Dumnezeu și jumătate ai lumii. Nu putem fi copii ai lui Dumnezeu, dacă nu suntem cu totul ai Lui.”⁴

„Dorințele de bine și de sfințire sunt foarte bune. Dar dacă ne limităm numai la dorințe, ele nu ne vor folosi la nimic. Mulți se vor pierde, deși au sperat și au dorit să fie creștini. Ei nu ajung să-și supună voința lui Dumnezeu. Ei nu aleg chiar acum să fie adevărați creștini.”⁵

Să răscumpărăm timpul cât ușa probei este încă deschisă! Nu avem niciun moment de pierdut. Sfârșitul e aproape. În curând, arterele de călătorie disponibile pentru a transmite adevărul vor fi înconjurate de pericole în dreapta și în stânga. Acest lucru este făcut pentru a împiedica calea mesagerilor Domnului, astfel încât ei să nu poată realiza ceea ce pot face încă acum. Trebuie să continuăm cu munca noastră. Puterile întunericului lucrează cu o energie intensă care vine de dedesubt, iar pașii ascunși ai celui rău caută să-i depășească pe cei care acum dorm.

Avem acum avertismente pe care le putem da, o lucrare pe care ne este îngăduit să o facem rapid. În curând va fi mai dificil decât ne putem imagina. Domnul să ne ajute să rămânem de partea dreaptă, să lucrăm cu ochii ațintiți asupra lui Isus, Conducătorul nostru și, cu răbdare și perseverență, să avansăm spre biruință!

 

Referințe:

1 Sermons and Talks, vol. 1, p. 22.

2 Marea Luptă [ediția din 1888], pp. 443, 444 engl. (cap. Legea lui Dumnezeu de neschimbat) [Sublinieri italice făcute de autor].

3 Ibid., pp. 587, 588 engl. (cap. 36, Pericolul care amenință—Cauzele sale).

4 Calea către Hristos, p. 44 engl. (cap. 5, Consacrarea).

5 Ibid., p. 47, 48 engl. (cap. 5, Consacrarea).