Conţinut

Îndreptățirea prin credință

Lecţia 2. Problema păcatului

„Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23).

„Întreaga familie omenească a călcat Legea lui Dumnezeu şi, fiind călcător al Legii, omul este complet ruinat; pentru că este vrăjmaşul lui Dumnezeu, fără putere de a face ceva bun.” – Solii alese, vol. 1, p. 321 (cap. 48: Standardul divin).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, p. 48-62 (cap. 2: Creațiunea, cap. 3: Ispitirea și căderea).

Duminică 8 octombrie
1. SCOPUL LUI DUMNEZEU PENTRU OMENIRE

a. După chipul cui au fost creaţi Adam şi Eva şi cu ce scop? Geneza 1:26, 27, 31; Isaia 43:7.

Geneza 1:26 Apoi Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ. 27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. 31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

Isaia 43:7 pe toţi cei ce poartă Numele Meu şi pe care i-am făcut spre slava Mea, pe care i-am întocmit şi i-am alcătuit.

„Când Adam a ieşit din mâinile Creatorului, el era asemănător cu Făcătorul lui ca natură fizică, mintală şi spirituală. ‘Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său’ şi era scopul Lui ca omul să dezvăluie cu atât mai mult acest chip, cu cât trăia mai mult - să reflecte din ce în ce mai mult slava Creatorului. Toate facultăţile sale puteau fi dezvoltate; capacitatea şi vigoarea lor trebuia să crească neîncetat.” – Educaţie, p. 15 (cap. Sursa și țelul adevăratei educații).

b. Deşi primii noştri părinţi nu purtau îmbrăcăminte artificială, ce îi acoperea ca un simbol al purităţii lor? Psalmii 104:1, 2 (comparaţi cu Exodul 34:29).

Psalmii 104:1 Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie! 2 Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

Exodul 34:29 Moise s-a pogorât de pe muntele Sinai, cu cele două table ale mărturiei în mână. Când se pogora de pe munte, nu ştia că pielea feţei lui strălucea, pentru că vorbise cu Domnul.

„Perechea lipsită de păcat nu purta nici un veşmânt artificial; ei erau îmbrăcaţi cu un acoperământ de lumină şi slavă, aşa cum poartă îngerii.” – Patriarhi şi profeţi, p. 45 (cap. 3: Creațiunea).

„Haina cea albă a neprihănirii a fost purtată de primii noştri părinţi când au fost aşezaţi de către Dumnezeu în Edenul cel sfânt. Ei au trăit într-o desă- vârşită ascultare de voinţa lui Dumnezeu. Întreaga tărie a iubirii lor era dată Tatălui lor ceresc. O lumină plăcută şi frumoasă, lumina lui Dumnezeu, acoperea perechea cea sfântă. Această haină de lumină era un simbol al veşmintelor lor spirituale de nevinovăţie cerească. Dacă ei ar fi rămas credincioşi lui Dumnezeu, atunci această lumină ar fi continuat să-i acopere pentru totdeauna.” – Parabolele Domnului Hristos, p. 310, 311 (cap. 24: Fără haină de nuntă)

Luni 9 octombrie
2. UN TEST AL DRAGOSTEI

a. În ce sens erau primii noştri părinţi liberi să-şi îndeplinească scopul divin? Deuteronomul 30:19.

Deuteronomul 30:19 Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta.

„Primii noştri părinţi, deşi creaţi nevinovaţi şi sfinţi, nu erau aşezaţi în afara posibilităţii de a face răul. Dumnezeu i-a făcut agenţi morali liberi, capabili să aprecieze înţelepciunea şi bunătatea caracterului Său, cât şi dreptatea cerin- ţelor Sale, şi, în deplină libertate, să asculte sau nu… Dumnezeu putea să-l creeze pe om fără posibilitatea de a călca Legea Sa; El ar fi putut opri mâna lui Adam de a atinge fructul oprit; dar în cazul acesta omul n-ar mai fi fost un agent moral liber, ci un simplu automat. Fără libertatea de a alege, ascultarea sa nu avea să fie voluntară, ci forţată. În situaţia aceasta, nu putea avea loc o dezvoltare a caracterului.” – Patriarhi şi profeţi, p. 48, 49 (cap. 2: Creațiunea).

b. Ce test de loialitate a fost dat primilor noştri părinţi? Geneza 2:16, 17.

Geneza 2:16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; 17 dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.

„Când Adam şi Eva au fost aşezaţi în grădina frumoasă aveau tot ce-şi puteau dori pentru fericirea lor. Dar Dumnezeu, în orânduirea Lui atotînţeleaptă, a ales să le testeze loialitatea înainte de a le fi oferită siguranţa veşnică. Ei aveau să se bucure de favoarea Lui şi să converseze reciproc. Totuşi, El nu a aşezat răul în locuri inaccesibile pentru ei. Lui Satana i s-a permis să-i ispitească. Dacă suportau încercarea, aveau să se bucure veşnic de favoarea lui Dumnezeu şi a îngerilor cereşti.” – Istoria Mântuirii, p. 24.

c. Descrieţi cum au devenit primii noştri părinţi necredincioşi faţă de Dumnezeu. 2 Corinteni 11:3; Geneza 3:1-6.

2Corinteni 11:3 Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.

Geneza 3:1 Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină? 2 Femeia a răspuns şarpelui: Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. 3 Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi. 4 Atunci şarpele a zis femeii: Hotărât, că nu veţi muri: 5 dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul. 6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.

„Satana a înfăţişat sfintei perechi faptul că vor avea de câştigat prin călcarea Legii lui Dumnezeu. Nu auzim şi astăzi asemenea argumente? Mulţi vorbesc despre îngustimea acelora care ascultă de poruncile lui Dumnezeu, în timp ce chiar ei pretind că au idei mai largi, că se bucură de o mai mare libertate. Ce altceva este aceasta decât un ecou al vocii din Eden, care spunea: ‘În ziua în care veţi mânca din el’ — călcând preceptele divine — ‘veţi fi ca Dumnezeu’?” – Patriarhi şi profeţi, p. 55 (cap. 3: Ispitirea și căderea).

Marţi 10 octombrie
3. PĂCATUL ŞI CONSECINŢELE SALE

a. Cum este definit în Biblie păcatul ca act? 1 Ioan 3:4.

1Ioan 3:4 Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.

„Unica noastră definiție a păcatului este cea oferită în Cuvântul lui Dumnezeu; el este `călcarea Legii’; este rezultatul unui principiu în luptă cu legea cea mare a dragostei, care este temelia guvernării divine.” – Tragedia veacurilor, p. 493, cap. 29: Originea răului).

b. Ce consecinţă tragică a venit asupra umanităţii din cauza păcatului ? Geneza 3:19, 23; Romani 5:12.

Geneza 3:19 În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce. 23 De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.

Romani 5:12 De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit.

„Nu a fost voia lui Dumnezeu ca perechea fără păcat să cunoască ceva în ceea ce priveşte păcatul. El le-a oferit în mod liber binele şi a reţinut de la ei răul. Dar, împotriva poruncii Sale, ei mâncaseră din pomul oprit şi de acum înainte ei urma să continue să mănânce din el — ei urma să cunoască răul — în toate zilele vieţii lor. Din acel moment, neamul omenesc avea să fie afectat de ispitele lui Satana. În loc de munca dătătoare de fericire, ce le fusese dată până atunci, îngrijorarea şi truda aveau să fie partea lor. Ei aveau să fie supuşi dezamăgirii, durerii, suferinţei, iar în cele din urmă, morţii.” – Patriarhi şi profeţi, p. 59 (cap. 3: Ispitirea și căderea).

c. Ce consecinţă suplimentară a avut căderea asupra naturii fiecărei fiinţe umane? Romani 3:12; 7:14, 18; 8:7.

Romani 3:12 Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.

Romani 7:14 Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească: dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului. 18 Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.

Romani 8:7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.

„După ce au păcătuit, lui Adam şi Evei li s-a spus că, din cauza păcatului, natura lor se stricase; ei își slăbiseră astfel puterea de a rezista răului şi deschiseseră calea ca Satana să poată avea mai repede acces la ei. În nevinovăţia lor, ei cedaseră ispitei; iar acum, într-o stare de conştientă vinovăţie, ei urma să aibă mai puţină putere să-şi menţină integritatea.” – Ibid., p. 61.

„Efectul consumării din pomul cunoştinţei binelui şi răului se manifestă în experienţa fiecărui om. În natura lui există o înclinaţie către rău, o putere căreia, fără ajutor, nu i se poate împotrivi.” – Educaţie, p. 29 (cap. Legătura educației cu răscumpărarea).

„De la sine, omul este incapabil să sesizeze păcatul, incapabil să aprecieze și să-şi însușească natura divină. Dacă i-ar fi fost făcută accesibilă, nu există nimic în ea, pe care inima sa naturală să și-o dorească.” - Solii alese, vol. 1, p. 340 (cap. Hristos, marele nostru Preot).

Miercuri 11 octombrie
4. HAINE DIN FRUNZE DE SMOCHIN

a. După ce au realizat că şi-au pierdut inocenţa şi lumina oferită pentru a o închipui, cum au încercat Adam şi Eva să-şi acopere goliciunea? Era acoperământul lor acceptabil? Geneza 3:7, 8 (compară cu Apocalipsa 3:17).

Geneza 3:7 Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele. 8 Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.

Apocalipsa 3:17 Pentru că zici: Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.

„Când au păcătuit, primii noştri părinţi au rupt legătura lor cu Dumnezeu, iar lumina care-i înconjura, s-a depărtat de la ei. Goi şi plini de ruşine, ei au încercat să înlocuiască hainele cereşti, cosând laolaltă frunze de smochin, pentru a se acoperi cu ele.” – Parabolele Domnului Hristos, p. 311 (cap. 24: Fără haină de nuntă).

b. Încă de la cădere, în ce sens spiritual îşi fac păcătoşii haine din frunze de smochin? Romani 10:3.

Romani 10:3 pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii, pe care o dă Dumnezeu.

„Din zilele neascultării lui Adam şi Eva, acest lucru îl fac toţi cei care calcă Legea lui Dumnezeu. Ei au cusut laolaltă frunze de smochin pentru a acoperi goliciunea adusă de călcarea Legii lui Dumnezeu. Ei au ajuns să poarte haine făcute după propria lor imaginaţie; prin faptele lor, ei au încercat să-şi acopere păcatele şi să se facă astfel primiţi înaintea lui Dumnezeu.” – Ibid.

c. Ce înșelăciune ne face să credem că ne putem face acceptați înaintea lui Dumnezeu? Ieremia 17:9; Isaia 64:6.

Ieremia 17:9 Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?

Isaia 64:6 Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.

„Mulţi sunt înşelaţi în ceea ce priveşte starea inmii lor. Ei nu-și dau seama că inima naturală este mai înşelătoare decât toate lucrurile și deznădăjduit de rea. Ei se înfășoară cu propria lor neprihănire și sunt mulţumiţi să atingă propriul standard uman al caracterului; dar cât de fatal eșuează atunci când nu ating standardele divine și, prin ei înşişi, nu pot să îndeplinească cerințele lui Dumnezeu... Întreaga familie omenească a călcat Legea lui Dumnezeu şi, ca călcător al Legii, omul este complet ruinat; pentru că este vrăjmaşul lui Dumnezeu, fără putere de a face ceva bun. ‘Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.’ (Romani 8:7).” - Solii alese, vol. 1, p. 320, 321 (cap. 48: Standardul divin).

Joi 12 octombrie
5. ÎNTREAGA LUME VINOVATĂ ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU

a. Cum a eşuat întreaga omenire să îndeplinească scopul iniţial al lui Dumnezeu? Romani 3:23.

Romani 3:23 Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.

b. Ca standard al neprihănirii, cărui scop slujeşte legea lui Dumnezeu? Romani 3:19, 20; Galateni 3:24.

Romani 3:19 Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. 20 Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.

Galateni 3:24 Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă.

„Legea stă fermă, iar dreptatea îndreaptă cu asprime păcătosul spre preceptele sale sfinte. Competenţa legii nu este să-l salveze pe păcătos, ci să condamne; nu este să ierte, ci să osândească. Legea nu poate fi schimbată pentru a veni în întâmpinarea omului în starea lui căzută. Atunci, cum ar fi satifăcută dreptatea lui Dumnezeu și cum poate fi dobândită favoarea Lui? Nu prin fapte; ‘căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii.’ Păcă- tosul nu poate să îndeplinească cererile lui Dumnezeu prin propria sa putere.” - The Signs of the Times, 31 iulie 1901.

c. Ce întrebare a fost pusă de păcătoşi încă de la cădere şi care este singurul răspuns? Iov 9:2; 25:4-6; Ioan 1:29.

Iov 9:2 Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

Iov 25:4 Cum ar putea omul să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu? Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat? 5 Iată, în ochii Lui nici luna nu este strălucitoare, şi stelele nu sunt curate înaintea Lui; 6 cu cât mai puţin omul, care nu este decât un vierme, fiul omului, care nu este decât un viermişor!

Ioan 1:29 A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el, şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!

„În fiecare comunitate sunt suflete nemulţumite. În fiecare Sabat, oamenii trebuie să audă adevăruri care să-i ajute pe calea mântuirii şi să-i înveţe cum pot deveni creştini mai buni. Lucrul important pe care ei trebuie să îl afle este: Cum poate păcătosul să fie îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu? Calea mântuirii să le fie prezentată în mod simplu. Înălţaţi-L pe Isus ca singura speranţă a păcătoşilor!” – The Review and Herald, 7 octombrie 1909.

Vineri 13 octombrie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cu ce scop a creat Dumnezeu fiinţele umane?

2. De ce a fost important să fie acordată omenirii libertatea de a alege să îi slujească Domnului?

3. Despărțiți de Dumnezeu, cărei stări păcătoase îi suntem supuși?

4. Cum mă pot face vinovat de crearea propriilor haine din frunze de smochin?

5. Numai la cine pot găsi speranţă pentru starea mea păcătoasă?