Conţinut

Îndreptățirea prin credință

Lecţia 13. Adevărul central al soliei îngerului al treilea

„Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 14:5).

„Câţiva mi-au scris, întrebând dacă solia îndreptățirii prin credință este solia îngerului al treilea, iar eu am răspuns: ‘Acesta este într-adevăr solia îngerului al treilea.’” – The Review and Herald, 1 aprilie 1890.

Recomandare pentru studiu: Credința prin care trăiesc, p. 209-215 (22 - 28 iulie).

Duminică 24 decembrie

1. RESTAURAREA ADEVĂRURILOR FUNDAMENTALE

a. Care este speranţa Evangheliei şi cum se raportează aceasta la întreita solie din Apocalipsa 14:6-12? Apocalipsa 14:6 ; Coloseni 1:23, 26-28.

Apocalipsa 14:6 Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi ori cărui norod.

Coloseni 1:23 negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei, pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer, şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.26 Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, 27 cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei. 28 Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvârşit în Hristos Isus.

„Domnul Hristos aşteaptă cu mult dor să Se manifeste în Biserica Sa. Când caracterul Domnului Hristos va fi în mod desăvârşit reprodus în poporul Său, atunci El va veni să-i ia la Sine ca fiind ai Săi.” – Parabolele Domnului Hristos, p. 69 (cap. 3: Întâi un fir verde...).

b. Ce doctrină importantă a fost restaurată, în urma celei de-a doua Mişcări Adventiste? Ce au devenit aceşti oameni? Isaia 56:1, 2; 58:12.

Isaia 56:1 Aşa vorbeşte Domnul: Păziţi ce este drept, şi faceţi ce este bine; căci mântuirea Mea este aproape să vină, şi neprihănirea Mea este aproape să se arate. 2 Ferice de omul care face lucrul acesta, şi de fiul omului care rămâne statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi stăpânindu-şi mâna, ca să nu facă nici un rău!

Isaia 58:12 Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit Dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile, şi face ţara cu putinţă de locuit.

“Domnul ne-a trimis solii pentru acest timp, pentru a întemeia creştinismul pe o temelie veşnică, iar toţi cei care cred în adevărul prezent trebuie să stea în picioare, nu prin propria lor înţelepciune, ci în Dumnezeu; astfel vor ridica temelia pentru multe generaţii. Ei vor fi înregistraţi în cărţile cerului ca dregători de spărturi, restauratori ai drumurilor spre o bună locuire. În faţa celei mai amarnice împotriviri, trebuie să susţinem adevărul, pentru că este adevăr. Dumnezeu este la lucru prin minţile umane; nu doar omul singur este cel care lucrează. Marea putere iluminatoare vine de la Hristos; strălucirea exemplului Său trebuie să fie păstrată înaintea oamenilor în fiecare cuvântare.” – Comentarii Biblice, Vechiul Testament, vol. 4, p. 1152 (Isaia 61).

Luni 25 decembrie

2. UNITATEA CREDINŢEI

a. Ce fel de înzestrări (daruri, talente, capacităţi) le permit sincerilor credincioşi adventişi să discearnă adevărurile speciale pentru acest timp? 1 Corinteni 12:28.

1Corinteni 12:28 Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, proroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi.

„Dumnezeu conduce un popor afară din lume, aşezându-l pe platforma înaltă a adevărului veşnic- poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus. El îi va disciplina şi îi va educa pe cei ce fac parte din poporul Său. Ei nu vor fi în dezacord, unul crezând ceva, iar altul având o credinţă şi concepţii total opuse, aşa încât fiecare să lucreze independent de ceilalţi. Prin diversitatea darurilor şi a responsabilităţilor pe care Dumnezeu le-a rânduit în biserică, ei vor ajunge cu toţii la unitatea credinţei. Dacă unul îşi urmează propriile păreri cu privire la adevărul Bibliei, fără a lua în considerare opiniile fraţilor săi, pretinzând că are dreptul de a avea propriile idei, pe care apoi le impune şi altora, cum poate să împlinească el atunci rugăciunea lui Hristos?” – Mărturii pentru predicatori, p. 29, 30 (cap. Problemele cu implicații vaste ale casei de editură).

b. Cum afectează unitatea bisericii mărturia noastră pentru adevăr? Ioan 13:35.

Ioan 13:35 Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.

„Unitatea din biserică este cea care permite o exercitare a unei influenţe conştiente asupra necredincioşilor şi persoanelor lumeşti.” – That I May Know Him, p. 153.

„Unitatea şi dragostea noastră unii faţă de ceilalţi sunt acreditările noastre, prin care mărturisim lumii că Dumnezeu a trimis pe Fiul Său pentru a-i mântui pe păcătoşi. ” – Astăzi cu Dumnezeu, p. 120 (21 aprilie).

c. Ce ar fi fost posibil dacă cei credincioşi ar fi acceptat cu toată credinţa darul neprihănirii lui Hristos? Efeseni 4:13.

Efeseni 4:13 până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos.

„Duhul Sfânt, Mângâietorul, Cel pe care Isus a spus că-L va trimite în lume, este Cel care va schimba caracterele noastre după chipul lui Hristos; iar când aceasta se va întâmpla, vom reflecta, ca într-o oglindă, slava Domnului. Astfel, caracterul celui ce privește la Hristos în acest fel, se aseamănă cu al Lui, încât cine-l privește poate vedea însuşi caracterul lui Hristos strălucind ca întro oglindă. Fără să percepem, suntem schimbați zi după zi din propriile noastre căi și dorințe, în căile și voința lui Hristos, în frumusețea caracterului Său. În acest fel creștem în Hristos și reflectăm inconștient chipul Său.” – The Review and Herald, 28 aprilie 1891.

Marţi 26 decembrie

3. JUDECATA

a. Ce scenă măreaţă i-a fost arătată profetului Daniel şi când a început? Cum este asociată slujirea lui Hristos cu aceasta? Daniel 7:9, 10, 13, 14; 1 Ioan 2:1; Daniel 8:14.

Daniel 7:9 Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile Lui ca un foc aprins. 10 Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile. 13 M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. 14 I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.

1Ioan 2:1 Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.

Daniel 8:14 Şi el mi-a zis: Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfântul Locaş va fi curăţit!

„[Daniel 7:13, 14 – citat.] Venirea lui Hristos descrisă aici nu este a doua Sa venire pe pământ. El vine la Cel Îmbătrânit de zile, în cer, pentru a primi stăpânirea, slava și o împărăție care-I vor fi date la încheierea lucrării Sale de Mijlocitor. Această venire, și nu a doua Sa venire pe pământ, a fost prevestită în profeție ca urmând să aibă loc la încheierea celor 2300 de zile, în anul 1844. Însoțit de îngeri cerești, Marele nostru Preot intră în Sfânta Sfintelor și acolo Se înfățișează înaintea lui Dumnezeu, pentru a îndeplini ultimele acte ale slujirii Sale în favoarea omului — pentru a îndeplini lucrarea judecății de cercetare și pentru a face ispășire pentru toți aceia care au fost îndreptăţiţi la binefacerile ei.” – Tragedia veacurilor, p. 480 (cap. 28: În fața raportului vieții).

b. Dacă am acceptat neprihănirea atribuită a lui Hristos şi am trăit prin puterea neprihănirii Sale, cum ar trebui să stăm la această judecată? Eclesiastul 12:14; Matei 12:36, 37.

Eclesiastul 12:14 Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.

Matei 12:36 Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. 37 Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.

„Pentru toți aceia care s-au pocăit cu adevărat de păcat și prin credință au apelat la sângele lui Hristos ca jertfă ispășitoare, s-a scris iertare în dreptul numelui lor în cărțile cerului; pentru că au devenit părtași ai neprihănirii lui Hristos, iar caracterele lor au fost găsite în armonie cu Legea lui Dumnezeu, păcatele lor vor fi șterse, iar ei vor fi socotiți vrednici de viața veșnică… Păcatele, în dreptul cărora nu s-a adus pocăinţă și care n-au fost părăsite nu vor fi iertate și nici șterse din cărțile de aducere aminte, ci vor sta ca mărturie împotriva păcătosului în ziua lui Dumnezeu. Poate că faptele rele au fost săvârșite la lumina zilei sau în întunericul nopții; dar ele au fost deschise și descoperite înaintea Aceluia cu care avem de-a face. Îngerii lui Dumnezeu au fost martori la fiecare păcat și l-au înregistrat în rapoartele care nu greșesc. Păcatul poate fi ascuns, negat, acoperit față de tată, mamă, soție, copii și de prieteni; nimeni altcineva în afară de făptașul vinovat, s-ar putea să aibă nici cea mai slabă bănuială cu privire la păcat; dar acesta este descoperit în fața inteligențelor cerului… Oamenii pot fi înșelați de cei corupţi cu inima, dar Dumnezeu pătrunde prin toate prefăcătoriile și citește viața interioară.” – Ibid., p. 483, 486.

Miercuri 27 decembrie

4. ŞTERGEREA PĂCATULUI

a. Ce este dezvăluit despre starea şi caracterul celor care au fost sfinţiţi în acest timp al sigilării? Apocalipsa 14:1-5.

Apocalipsa 14:1 Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său. 2 Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul, pe care l-am auzit, era ca al celor ce cântă cu alăuta, şi cântau din alăutele lor. 3 Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. 4 Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. 5 Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

„Haina fără pată a neprihănirii Domnului Hristos este pusă asupra copiilor lui Dumnezeu, încercaţi, ispitiţi, dar credincioşi. Rămăşiţa cea desconsiderată este îmbrăcată în veşminte de slavă şi niciodată nu vor mai fi mânjiţi de stricăciunea lumii. Numele lor sunt păstrate în Cartea Vieţii Mielului, cuprinse printre credincioşii din toate veacurile. Ei au rezistat vicleşugurilor amăgitorului; n-au fost clintiţi de la datoria lor de către răcnetul balaurului. Acum sunt în siguranță față de vicleşugurile ispititorului.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 475 (cap. Ioua și îngerul).

b. Ce tranzacție minunată are loc în sanctuarul ceresc, în timpul judecăţii drepţilor morţi şi apoi a celor vii? Fapte 3:19.

Fapte 3:19 Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare.

„Am văzut că mulţi neglijau pregătirea atât de necesară şi aşteptau timpul de ‘înviorare’ şi pe cel al ‚ploii târzii’, care să-i facă în stare să stea în picioare în ziua Domnului şi să trăiască înaintea Sa. O, pe cât de mulţi i-am văzut în timpul strâmtorării fără adăpost! Ei neglijaseră pregătirea necesară; din această cauză, ei nu au putut primi înviorarea pe care toţi trebuie s-o aibă ca să poată fi pregătiţi să trăiască în faţa unui Dumnezeu sfânt.” – Experiențe și viziuni, p. 71 (cap. Pregătirea pentru sfârșit).

c. În ce stare spirituală trebuie să fim când vine Isus? Evrei 12:14; 2 Petru 3:14.

Evrei 12:14 Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.

2Petru 3:14 De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace.

„’Siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.’ (2 Petru 3:14). Acesta este standardul după care trebuie să tindă fiecare creştin, nu prin propriile sale puteri, ci prin harul oferit lui de Isus Hristos. Haideţi să ne luptăm pentru a stăpâni asupra fiecărui păcat şi pentru a fi în stare să verificăm fiecare expresie chinuitoare, neliniştitoare.” – Înalta noastră chemare, p. 235 (17 august).

„Satana n-a putut găsi nimic în Fiul lui Dumnezeu care să-i fi oferit posibilitatea biruinței. El păzise poruncile Tatălui Său și nu era nici un păcat în El, pe care Satana să-l poată exploata spre folosul lui. Aceasta este starea în care trebuie să fie găsiți aceia care vor sta în timpul strâmtorării.” – Tragedia veacurilor, p. 623 (cap. 39: Timpul strâmtorării).

Joi 28 decembrie

5. CEL NEPRIHĂNIT ÎNVINGE

a. Ce avertizare solemnă este dată pentru a apăra poporul lui Dumnezeu de înşelăciunile bisericilor din ultimele zile? Ce responsabilitate rămâne asupra celor care au această cunoştinţă? Apocalipsa 14:9-11; Ezechiel 33:2-4.

Apocalipsa 14:9 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, 10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. 11 Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei!

Ezechiel 33:2 Fiul omului, vorbeşte copiilor poporului tău, şi spune-le: Când voi aduce sabia peste vreo ţară, şi poporul ţării va lua din mijlocul lui pe un om oare care, şi-l va pune ca străjer, 3 dacă omul acela va vedea venind sabia asupra ţării, va suna din trâmbiţă, şi va da de ştire poporului, 4 şi dacă cel ce va auzi sunetul trâmbiţei nu se va feri, şi va veni sabia şi-l va prinde, sângele lui să cadă asupra capului lui.

„Solia îngerului al treilea trebuie să fie considerată ca având cea mai mare importanţă. Este o chestiune de viaţă şi moarte. Impresia lăsată de această solie va fi proporţională cu seriozitatea şi solemnitatea cu care este proclamată solia.” – Comentarii Biblice, Noul Testament, vol. 7, p. 980 (Apocalipsa, cap. 14).

b. Ce se spune despre cei care sunt învingători şi sunt, astfel, pregătiţi să-L întâlnească pe Isus la a doua venire a Sa? Apocalipsa 14:12.

Apocalipsa 14:12 Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.

„Poporul ales al lui Dumnezeu - cei care, pe acest pământ, au dat mărturie loială despre credinţa lor. Cine sunt ei? Aceia care au păzit poruncile lui Dumnezeu şi au păstrat mărturia lui Isus Hristos; aceia care L-au avut pe Cel Răstignit drept Mântuitor al lor.” – Ibid., p. 981.

„Nu este de ajuns să credem despre Hristos; trebuie să credem în El. Singura credinţă care ne va fi de folos este aceea care-L are pe El ca Mântuitor personal, care-şi însuşeşte meritele Lui. Mulţi consideră credinţa ca o părere. Credinţa mântuitoare este un contract prin care cei ce-L primesc pe Hristos se unesc prin legământ cu Dumnezeu. Credinţa adevărată este viaţă. O credinţă vie înseamnă o creştere a vigorii, o încredere deplină, prin care credinciosul devine o putere cuceritoare.” – Hristos, Lumina lumii, p. 347 (cap. 36: Atingerea credinței).

Vineri 29 decembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. În ce sens trebuie să fim “dregători de spărturi”?

2. De ce este atât de importantă unitatea în biserică? Cum putem să o punem în aplicare?

3. Ce condiţie trebuie să împlinim, pentru a ni se şterge păcatele?

4. Cum putem ajunge la standardul de caracter pe care Dumnezeu îl cere?

5. De ce nu este îndeajuns să credem despre Hristos? Ce înseamnă aceasta?