Lecţia 8. Moştenirea noastră de sacrificiu

„Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29).

„Priveşte, o priveşte asupra crucii de la Calvar; priveşte la victima regească ce suferă în locul tău.” – That I May Know Him, pag. 65.

Recomandare pentru studiu: Hristos lumina lumii, pag. 744-749, 753-757 engl. (cap. 78: „Golgota”).

Duminică 18 noiembrie

1. CHINUL SUFLETESC

a. Ce stă scris despre chinul Fiului lui Dumnezeu? Matei 26:38.

Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine.”(Matei 26:38).

„Cât de puţini înţeleg chinul care a sfâşiat inima Fiului lui Dumnezeu în timpul celor treizeci de ani de viaţă pe acest pământ. Calea de la iesle la Calvar a fost umbrită de amărăciune şi durere. El a fost Omul Durerii iar inima Sa a suferit atât de mult încât nici o limbă omenească nu poate descrie.” – That I May Know Him, pag. 66.

 

b. În ce fel este ilustrată suferinţa lui Isus cel mai viu? Isaia 53:3-5, 7, 8.

Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. (Isaia 53:3-5).

Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? (Isaia 53:7, 8).

„Urând păcatul cu o ură completă, [Omul Durerii] a strâns totuşi în sufletul Său păcatele lumii întregi, când a păşit pe drumul spre Calvar, suferind pedeapsa călcătorului de lege. Cel fără vină a purtat pedeapsa celui vinovat; Cel neprihănit S-a oferit totuşi să poarte pedeapsa călcării legii lui Dumnezeu. Pedeapsa păcatelor tuturor sufletelor a fost purtată de Fiul nemărginitului Dumnezeu. Vinovăţia fiecărui păcat apăsa povara ei asupra sufletului divin al Mântuitorului lumii.” – Idem.

„[Răscumpărătorul cel vrednic de adoraţie] nu a murit ca un erou în ochii lumii, încărcat cu onoruri, asemenea războinicilor în bătălie. El a mu­rit ca un nelegiuit condamnat, atârnat între cer şi pământ – a suferit o moarte lentă de ruşine, expus batjocurilor şi insultărilor unei gloate decăzute, pline de nelegiuiri şi desfrâu.” – Idem., pag. 68.

Luni 19 noiembrie

2. O SCENĂ CARE SFÂŞIE INIMA

 

a. Cum ar trebui să fie înmuiată şi supusă inima noastră atunci când privim la Hristos pe cruce? Luca 23:33, 34.

Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta, şi altul la stânga.Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.(Luca 23:33, 34).

„Poţi, privind la cruce cu ochii credinţei suferinţele lui Hristos şi să vorbeşti despre necazul tău, despre încercările tale? Poţi nutri în inima ta răzbunare asupra vrăjmaşilor tăi în timp ce rugăciunea lui Hristos vine de pe buzele Sale palide şi tremurânde pentru defăimătorii Săi, pentru ucigaşii Săi – ‚Tată iartă-i, căci nu ştiu ce fac.’(Luca 23:34)?” – That I May Know Him, pag. 65.

 

b. În ce fel poate beneficia inima mândră a fiecăruia dintre noi dacă privim la cruce? 1 Petru 1:18-21; Ioan 1:29.

…căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi care prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, pentru ca credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu. (1 Petru 1:18-21).

A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii! (Ioan 1:29).

„Mândria şi înălţarea de sine nu pot înflori în sufletul în care scenele de la Calvar sunt proaspete.” – Hristos lumina lumii, pag. 661 engl. (cap. 72: „În amintirea Mea”).

„Ar trebui să ne ocupăm locul în căinţă umilă la piciorul crucii. Putem învăţa lecţiile blândeţii şi ale smereniei minţii când urcăm pe Muntele Calvarului şi, privind la cruce, Îl vedem pe Mântuitorul în agonie, pe Fiul lui Dumnezeu murind, Cel drept pentru cel nedrept. Priviţi la Cel care putea convoca legiunile de îngeri să-L ajute printr-un singur cuvânt şi care acum era subiectul glumei şi al râsului, al insultei şi al urii. El Se dă pe Sine ca jertfă pentru păcat. Când era ocărât, El nu ameninţa; când era acuzat pe nedrept, El nu-Şi deschidea gura deloc. El Se roagă pe cruce pentru ucigaşii Săi. El moare pentru ei. El plăteşte un preţ nemărginit pentru fiecare dintre ei. El nu doreşte să piardă pe nici unul dintre cei pe care i-a cumpărat cu un aşa mare preţ. El Se lasă bătut şi biciuit fără să murmure. Şi această victimă care nu Se plânge este Fiul lui Dumnezeu. Tronul Său este din veşnicie, iar împărăţia Sa nu va avea sfârşit.” – That I May Know Him, pag. 65.

„Toată această umilire a Maiestăţii cerului a avut loc pentru omul vinovat şi condamnat. El a coborât tot mai mult în umilirea Sa, până când nu mai erau adâncimi pe care să le poată atinge pentru a-l ridica pe om din decăderea lui morală. Toate acestea au fost pentru tine.” – Idem., pag. 68.

Marţi 20 noiembrie

3. PREŢUL CEL MARE AL PĂCATULUI

 

a. Cum se leagă lipsa noastră de apreciere faţă de sacrificiul lui Hristos de tendinţa noastră firească spre îngăduinţa de sine? Evrei 10:26.

Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate. (Evrei 10:26).

„Cei care mărturisesc că păzesc legea lui Dumnezeu şi totuşi nutresc păcatul în inima lor sunt condamnaţi de Martorul Credincios. Ei pretind că sunt bogaţi în cunoştinţa adevărului; dar ei nu sunt în armonie cu principiile sale sfinte. Adevărul nu le sfinţeşte viaţa. Cuvântul lui Dumnezeu declară că pretinsul păzitor al poruncilor, a cărui viaţă contrazice credinţa lui este orb, nenorocit, sărac şi gol.” – Faith and Works, pag. 31.

 

b. Explicaţi relaţia care există între păcat, lege şi cruce. Romani 7:7; 1 Ioan 3:4, 5.

Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!” (Romani 7:7).

Oricine face păcat face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege. Şi ştiţi că El S-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat. (1 Ioan 3:4, 5).

„Isus a murit pentru a-l mântui pe poporul Său din păcatele lor iar răscumpărarea în Hristos înseamnă încetarea călcării legii lui Dumnezeu şi eliberarea de orice păcat; nici o inimă care nutreşte vrăjmăşie faţă de legea lui Dumnezeu nu este în armonie cu Hristos, care a suferit pe Calvar ca să apere şi să înalţe legea înaintea universului.” – Idem., pag. 95.

„Dragostea noastră faţă de Hristos va fi proporţională cu gradul în care suntem convinşi de păcat şi prin lege vine cunoştinţa păcatului. Şi când ne vedem, să ne îndreptăm privirea asupra lui Isus care S-a dat pe Sine pentru noi ca să ne poată răscumpăra din orice nelegiuire. Prin credinţă, prindeţi-vă de meritele lui Hristos şi sângele care curăţă sufletele va fi aplicat. Cu cât vedem mai clar relele şi pericolele la care suntem expuşi, cu atât mai recunoscători vom fi pentru eliberarea prin Hristos. Evanghelia lui Hristos nu dă oamenilor libertatea de a călca legea, căci prin călcarea ei s-au deschis porţile potopului de nenorociri peste lume.

Astăzi, păcatul este acelaşi lucru rău ca pe vremea lui Adam. Evanghelia nu făgăduieşte favoarea lui Dumnezeu tuturor acelora care calcă legea Sa fără să se căiască. Decăderea inimii omeneşti, vinovăţia nelegiuirii, ruina păcatului, sunt toate arătate clar de crucea prin care Hristos a fost făcut o cale de scăpare pentru noi.” – Idem., pag. 96.

Miercuri 21 noiembrie

4. ÎNŢELEGÂNDU-L PE PRINŢUL PĂCII

 

a. Ce spune Inspiraţia despre forţa uimitoare de atracţie a crucificării lui Hristos? Ioan 3:14, 15; 12:32.

Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului,pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.(Ioan 3:14, 15).

Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” (Ioan 12:32).

„Crucea Calvarului face apeluri cu putere, oferind un motiv pentru care ar trebui să-L iubim pe Hristos acum şi pentru care ar trebui să-L considerăm a fi primul, cel mai bun, şi ultimul în toate.” – That I May Know Him, pag. 65.

„Dacă eşti conştient de păcatele tale, nu-ţi folosi toată puterea jelindu-te din cauza lor, ci priveşte şi trăieşte. Isus este singurul nostru Mântuitor.” – Selected Messages, vol. 1, pag. 352.

 

b. Care este primul pas în însuşirea neprihănirii lui Hristos? Ioan 6:37; 2 Corinteni 5:21; 1 Ioan 1:9.

Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară. (Ioan 6:37).

Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. (2 Corinteni 5:21).

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9).

„Nimeni din cei de faţă să nu simtă că este fără speranţă cazul lui. Poate că vezi că eşti păcătos şi nenorocit; dar tocmai din această cauză ai nevoie de un Mântuitor. Dacă ai păcate de mărturisit, nu pierde timpul. Aceste momente sunt de aur. ‚Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.’ (1 Ioan 1:9). Cei care flămânzesc şi însetează după neprihănire vor fi săturaţi; căci Isus a promis aceasta.” – Idem., pag. 352, 353.

 

c. Ce ar trebui să inspire în noi marea jertfă a lui Hristos? În ce priveşte închinarea acceptabilă, cum pot inversa creştinii cu numele ordinea lucrurilor, în special ţinând sărbătorile păgâne cum ar fi Crăciunul şi obiceiul de a face daruri? 2 Corinteni 9:15; Ieremia 10:1-6.

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare! (2 Corinteni 9:15).

Ascultaţi cuvântul pe care vi-l vorbeşte Domnul, casa lui Israel! Aşa vorbeşte Domnul: „Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele. Căci obiceiurile popoarelor sunt deşarte. Taie un lemn din pădure; mâna meşterului îl lucrează cu securea; îl împodobeşte cu argint şi aur, şi ei îl ţintuiesc cu cuie şi ciocane ca să nu se clatine. Dumnezeii aceştia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveţi şi nu vorbesc; sunt duşi de alţii, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă niciun rău şi nu sunt în stare să facă niciun bine.” Niciunul nu este ca Tine, Doamne! Mare eşti Tu şi mare este Numele Tău prin puterea Ta. (Ieremia 10:1-6).

„Ieri a fost Crăciunul. Aţi făcut ceea ce au făcut Magii când I-au adus daruri lui Isus? Sau vrăjmaşul a schimbat ordinea lucrurilor şi a îndreptat închinarea spre sine? Darurile sunt făcute acum prietenilor în loc de a fi aduse Celui care a făcut un sacrificiu atât de mare pentru noi. Toate darurile ar trebui să curgă pe un alt canal, unde ar putea fi folosite pentru mântuirea oamenilor.” – The Upward Look, pag. 374.

Joi 22 noiembrie

5. PUTEREA MOTIVATOARE

 

a. Ce putem învăţa din felul în care îngerii cereşti şi-au exprimat aprecierea faţă de sacrificiul lui Hristos? Apocalipsa 5:11, 12.

M-am uitat, şi, împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii. Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!” (Apocalipsa 5:11, 12).

b. Cum ne poate motiva crucificarea lui Hristos într-un mod practic? Romani 5:8-11; Galateni 5:6; 2 Corinteni 5:14, 15.

Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea. (Romani 5:8-11).

Căci, în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste. (Galateni 5:6).

Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit. Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei. (2 Corinteni 5:14, 15).

„Credinţa lucrează ceea ce îţi doreşti. Cum lucrează? Lucrează prin dragoste. Ce dragoste? Dragostea care străluceşte de la crucea Calvarului. Este aşezată la mijlocul distanţei dintre pământ şi cer, iar mântuirea se câştigă prin contemplarea acestei cruci. Tatăl a acceptat-o, iar oastea cerească a venit la acea cruce şi Dumnezeu Însuşi S-a plecat în semn de acceptare a jertfei. Ea răspunde pretenţiei Cerului, iar omul poate fi salvat prin Isus Hristos, doar dacă avem credinţă în El. Omul este împăcat cu Dumnezeu şi Dumnezeu cu omul, prin jertfa deplină, perfectă şi totală….

Acum, când vedem o rază de lumină, dorim să ne prindem de ea. Diavolul lucrează împotriva acestui lucru tot timpul. Isus Hristos, pe crucea Calvarului, vorbeşte despre acea credinţă care lucrează prin dragoste. El a avut dragoste pentru sufletul meu. Hristos a murit pentru mine. El m-a cumpărat cu un preţ infinit şi El a făcut ispăşire pentru tot ceea ce este neplăcut Lui. Trebuie să fiu lucrător împreună cu El. Trebuie să iau jugul Său asupra mea. Trebuie să port jugul lui Hristos. Trebuie să ridic poverile Sale. Trebuie să-i învăţ pe alţii cum să fie ridicaţi din starea de păcat în care eram şi să se prindă cu credinţă vie de neprihănirea care este în Hristos Isus. Aceasta este singura cale prin care păcătosul poate fi salvat.” – Faith and Works, pag. 72.

Vineri 23 noiembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

 

1. Ce demonstrează Calvarul?

2. Cum ar trebui ca această temă să ne afecteze atitudinea?

3. Ce ne spune crucificarea lui Hristos despre legea lui Dumnezeu?

4. Explicaţi puterea de atracţie a crucii.

5. Cum ar trebui să răspundem la faptul că Mântuitorul a fost răstignit pentru noi?