Lecţia 7. Îmbrăcat în smerenie

„Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci ‚Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.’” (1 Petru 5:5).

„Maiestatea cerului S-a îmbrăcat pe Sine cu umilinţa unui copil. Acesta este caracterul lui Hristos.” – Testimonies, vol. 5, pag. 422 engl. (cap.: „Lucrarea de publicaţii”).
Recomandare pentru studiu: Profeţi şi regi, pag. 143-153 engl. (cap. 11: „Car-mel”); Experienţe şi viziuni, pag. 56-58 engl. (cap.: „Datoria având în vedere timpul de strâmtorare”).

Duminică 11 noiembrie
1. MISIUNEA LUI ILIE

a. Care a fost scopul vieţii profetului Ilie? 1 Regi 18:30, 36.
Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine!” Tot poporul s-a apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărâmat. (1 Imparati 18:30).
În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău şi că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta. (1 Imparati 18:36).

„Dumnezeu dorea ca onoarea Sa să fie înălţată înaintea oamenilor ca fiind supremă, şi ca îndrumările Sale să fie adeverite înaintea poporului. Mărturia dată de profetul Ilie pe Muntele Carmel este exemplul aceluia care a stat cu totul de partea lui Dumnezeu şi a lucrării Sale de pe pământ. Profetul Îl cheamă pe Domnul pe numele Său, Iehova Dumnezeu, numele pe care El Însuşi l-a dat pentru a indica bunăvoinţa şi compasiunea Sa. Ilie Îl numeşte Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel. El face aceasta ca să trezească în inima poporului Său îndărătnic o amintire umilă a Domnului şi să-i asigure de bogatul Său har fără de plată. Ilie se roagă: ‚Să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeul lui Israel.’ Onoarea lui Dumnezeu trebuie înălţată ca fiind supremă, însă profetul cere şi ca misiunea lui să fie consolidată….
Întreaga viaţă a lui Ilie a fost consacrată lucrării de reformă. El a fost glasul care striga în pustie ca să mustre păcatul şi să alunge valul răului moral. Şi, în timp ce venea la popor ca un mustrător al păcatului, solia lui oferea balsamul din Galaad pentru sufletele bolnave de păcat ale tuturor celor care doreau vindecarea. Zelul lui pentru slava lui Dumnezeu şi dragostea lui profundă pentru casa lui Israel prezintă lecţii pentru învăţătura tuturor acelora care stau astăzi ca reprezentanţi ai lucrării lui Dumnezeu de pe pământ.” – Loma Linda Messages, pag. 572.

Luni 12 noiembrie
2. CONTRASTUL DE PE MUNTELE CARMEL

a. Descrieţi rugăciunea lui Ilie pe Muntele Carmel în contrast cu cea care a fost făcută de urmaşii lui Baal. 1 Regi 18:37-39; 26-29.
Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentrucasă cunoască poporulacestacă Tu, Doamne, eştiadevăratulDumnezeu, şisă le întorciastfelinimasprebine!”Atunci a căzut foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pământul, şi a supt şi apa care era în şanţ. Când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa la pământ şi au zis: „Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!” (1 Regi 18:37-39).
Ei au luat juncul pe care li l-au dat şi l-au pregătit. Şi au chemat numele lui Baal, de dimineaţă până la amiază, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns. Şi săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră. La amiază, Ilie şi-a bătut joc de ei şi a zis: „Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se gândeşte la ceva, sau are treabă, sau este în călătorie, sau poate că doarme, şi se va trezi.” Ei au strigat tare şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi cu săbiile şi cu suliţele, până ce a curs sânge pe ei. Când a trecut amiaza, au aiurit până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare aminte. (1 Regi 18:26-29).

„Reamintind poporului lunga apostazie care stârnise mânia lui Iehova, Ilie îi somă să-şi umilească inimile şi să se întoarcă la Dumnezeul părinţilor lor, pentru ca blestemul din ţara lui Israel să fie îndepărtat. Atunci, plecându-se cu reverenţă înaintea Dumnezeului nevăzut, el îşi ridică mâinile spre cer şi făcu o rugăciune simplă. Preoţii lui Baal au strigat, au făcut spume şi au sărit de dimineaţă devreme până seara târziu; dar când se roagă Ilie nici un ţipăt necugetat nu răsună pe înălţimea Carmelului. El se roagă ca şi cum ştie că Iehova este acolo, ca martor al acelei scene, ca unul care ascultă ruga lui. Profeţii lui Baal s-au rugat prosteşte, fără nici un înţeles. Ilie se rugase simplu şi arzător, cerând lui Dumnezeu să-Şi dea pe faţă superioritatea faţă de Baal ca Israel să fie condus să se întoarcă la El.” – Profeţi şi regi, pag. 152 engl. (cap. 11: „Carmel”).

b. Având în vedere că răspunsul la rugăciunea lui Ilie a venit imediat – dar nu şi ploaia – ce ne învaţă acest lucru despre credinţă şi fapte? 1 Regi 18:40-45.
Puneţi mâna pe prorocii lui Baal”, le-a zis Ilie, „niciunul să nu scape!” Şi au pus mâna pe ei. Ilie i-a coborât la pârâul Chison şi i-a înjunghiat acolo. Apoi Ilie a zis lui Ahab: „Suie-te de mănâncă şi bea; căci se aude vuiet de ploaie.” Ahab s-a suit să mănânce şi să bea. Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului şi, plecându-se la pământ, s-a aşezat cu faţa între genunchi şi a zis slujitorului său: „Suite-te şi uită-te înspre mare.” Slujitorul s-a suit, s-a uitat şi a zis: „Nu este nimic!” Ilie a zis de şapte ori: „Du-te iarăşi.” A şaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om.” Ilie a zis: „Suie-te şi spune lui Ahab: „Înhamă şi coboară-te, ca să nu te oprească ploaia.” Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul şi a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car şi a plecat la Izreel. (1 Regi 18:40-45).

„Slujitorul veghea în timp ce Ilie se ruga. De şase ori se întoarse el din locul lui de strajă spunând: Nu este nimic, nici un nor, nici un semn de ploaie. Dar profetul nu a renunţat, căzând în descurajare. El a continuat să-şi cerceteze viaţa, să vadă prin ce nu adusese onoare lui Dumnezeu, şi-a mărturisit păcatele şi, în felul acesta, a continuat să-şi umilească sufletul înaintea lui Dumnezeu, în timp ce veghea să vadă un semn că rugăciunea lui era ascultată. Când şi-a cercetat inima, el părea să fie tot mai mic, atât în ochii lui cât şi în ochii lui Dumnezeu. I se părea că este nimic şi că Dumnezeu este totul; şi când a ajuns la punctul de lepădare de sine, când s-a prins de Mântuitorul ca de singura lui putere şi îndreptăţire, a venit răspunsul…
Niciodată în istoria lumii nu a existat un timp mai solemn decât timpul în care trăim acum…. Ce suntem, ce facem, care trebuie să fie cursul acţiunilor noastre în viitor, sunt toate întrebări ale momentului iar noi nu ne putem permite să fim nepăsători, indiferenţi şi pasivi. Fiecare dintre noi ar trebui să întrebăm: ‚Ce reprezintă veşnicia pentru mine?’ – The Review and Herald, 26 mai 1891.

Marţi 13 noiembrie
3. MODESTIA CREŞTINĂ ÎN PERICOL

a. Cum descrie Hristos pretinsele biserici de astăzi? Isaia 4:1. În capitolul în care este prezentată această profeţie, ce imagine este oferită – şi ce bătălie spirituală este în joc? Isaia 3:7-9, 16, 22-25; Matei 5:27-29.
Şapte femei vor apuca în ziua aceea un singur bărbat şi vor zice: „Vom mânca pâinea noastră înşine şi ne vom îmbrăca în hainele noastre înşine; numai fă-ne să-ţi purtăm numele şi ia ocara de peste noi!” (Isaia 4:1).
Dar în aceeaşi zi el va răspunde: „Nu pot să fiu doctor, căci în casa mea nu este nici pâine, nici haină: nu mă puneţi căpetenie peste popor.” Se clatină Ierusalimul, se prăbuşeşte Iuda, pentru că vorbele şi faptele lor sunt îndreptate împotriva Domnului, înfruntând privirile Lui măreţe. Înfăţişarea feţei lor mărturiseşte împotriva lor, şi, ca sodomiţii, îşi dau pe faţă nelegiuirea, fără s-o ascundă. Vai de sufletul lor, căci îşi pregătesc rele! (Isaia 3:7-9).
Domnul zice: „Pentru că fiicele Sionului sunt mândre şi umblă cu gâtul întins şi cu priviri pofticioase, pentru că păşesc mărunţel şi zornăie cu verigile de la picior. (Isaia 3:16).
…hainele de sărbătoare şi cămăşile cele largi, mantiile şi pungile; oglinzile şi cămăşile subţiri, turbanele şi maramele uşoare. Şi atunci, în loc de miros plăcut, va fi putoare; în loc de brâu, o funie; în loc de păr încreţit, un cap pleşuv; în loc de mantie largă, un sac strâmt; un semn de înfierare, în loc de frumuseţe. Bărbaţii tăi vor cădea ucişi de sabie, şi vitejii tăi, în luptă. (Isaia 3:22-25).
Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.” Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui. Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. (Matei 5:27-29).

„Iubirea de îmbrăcăminte pune în pericol caracterul moral şi face din femei opusul unei doamne creştine, caracterizate prin modestie şi sobrietate. Prea adesea, îmbrăcămintea bătătoare la ochi şi extravagantă încurajează senzualitatea în inima purtătorului şi trezeşte patimile josnice în inima privitorului. Dumnezeu vede că ruina caracterului este de multe ori precedată de nutrirea mândriei şi a vanităţii în îmbrăcăminte.” – Sfaturi pentru sănătate, pag. 602 engl. (Secţiunea a XIII-a).
„Lui Hristos Îi este ruşine de pretinşii Săi urmaşi. În ce constă asemănarea noastră cu El? Prin ce se conformează îmbrăcămintea noastră la cerinţele Bibliei? Eu nu doresc ca păcatele poporului să zacă asupra mea şi voi suna clar din trâmbiţă. Mulţi ani, am dat o mărturie clară şi hotărâtă despre acest subiect, în scris şi de la pupitru. Nu m-am ferit să vorbesc despre toate sfaturile lui Dumnezeu. Asupra mea nu se află sângele nimănui. Faptul că mândria şi caracterul lumesc au ajuns aproape universale nu reprezintă o scuză pentru creştin să facă ce fac alţii. Dumnezeu a spus: ‚Să nu te iei după mulţime ca să faci rău.’ (Exodul 23:2).
Moda strică intelectul şi secătuieşte spiritualitatea poporului nostru. Ascultarea de modă pătrunde în bisericile adventiste de ziua a şaptea şi lucrează mai mult decât oricare altă putere în vederea despărţirii poporului nostru de Dumnezeu. Mi-a fost arătat că regulile bisericii noastre sunt foarte deficitare. Orice etalare a mândriei în îmbrăcăminte, care este interzisă de cuvântul lui Dumnezeu, ar trebui să reprezinte un motiv suficient pentru aplicarea disciplinei bisericii. Dacă, în ciuda avertismentelor, apelurilor şi rugăminţilor, se continuă să se urmeze voinţa degradată, aceasta poate fi considerată ca o dovadă a faptului că inima nu a fost câştigată de partea lui Hristos. Eul, şi numai eul, este obiectul adoraţiei şi un astfel de pretins creştin îi va îndepărta pe mulţi de la Dumnezeu.
Asupra noastră ca popor zace un păcat grozav prin aceea că am permis membrilor bisericilor să se îmbrace într-un fel care este incompatibil cu credinţa lor. Trebuie să ne ridicăm imediat şi să închidem uşa împotriva vrăjii modei. Dacă nu facem aceasta, comunităţile noastre vor decădea.” – Testimonies, vol. 4, pag. 647, 648 engl. (cap.: „Simplitate în îmbrăcăminte”).

Miercuri 14 noiembrie
4. ELIBERAREA ASIGURATĂ RĂMĂŞIŢEI

a. În armonie cu 1 Timotei 2:8-10, cum prevede profeţia din Isaia 3 şi 4 biruinţa finală pentru rămăşiţa sfântă a lui Dumnezeu? Isaia 4:3, 4.
Vreau, dar, cabărbaţiisă seroage înoriceloc şisă ridicesprecermâinicurate, fără mânie şifără îndoieli. Vreau, deasemenea, cafemeilesă seroage îmbrăcate închipcuviincios, curuşine şisfială; nucu împletituridepăr, nicicuaur, nicicumărgăritare, nicicuhainescumpe, cicufaptebune, cumsecuvinefemeilorcarespuncă suntevlavioase. (1 Timotei 2:18-10).
Şi cel rămas în Sion, cel lăsat în Ierusalim, se va numi „sfânt”, oricine va fi scris printre cei vii la Ierusalim. După ce va spăla Domnul murdăriile fiicelor Sionului şi va curăţa Ierusalimul de vinovăţia de sânge din mijlocul lui, cu duhul judecăţii şi cu duhul nimicirii. (Isaia 4:3, 4).

„Simplitatea puritană ar trebui să caracterizeze locuinţele şi îmbrăcămintea tuturor acelora care cred adevărurile solemne pentru acest timp.” – Testimonies, vol. 5, pag. 189 engl. (cap.: „Lumea în biserică”).
„Puterea evlaviei aproape că s-a depărtat de multe dintre biserici. Picnicurile, scenetele bisericeşti, târgurile bisericeşti, casele luxoase, etalarea persoanei au alungat gândurile de la Dumnezeu. Pământuri, bunuri şi preocupări lumeşti absorb mintea, iar lucrurile de interes veşnic primesc doar o atenţie trecătoare.
În ciuda decăderii larg răspândite a credinţei şi evlaviei, în aceste biserici există urmaşi veritabili ai lui Hristos. Înainte de revărsarea finală a judecăţilor lui Dumnezeu asupra pământului, în mijlocul poporului Domnului va exista o astfel de înviorare a evlaviei dintâi cum nu s-a mai văzut din timpurile apostolice. Spiritul şi puterea lui Dumnezeu vor fi revărsate asupra copiilor Săi. Atunci, mulţi se vor despărţi de acele biserici în care dragostea pentru această lume a luat locul dragostei faţă de Dumnezeu şi cuvântul Său. Mulţi, atât predicatori cât şi laici, vor primi cu bucurie acele mari adevăruri pe care Dumnezeu le-a rânduit să fie vestite în acest timp ca să pregătească un popor pentru cea de-a doua venire a Domnului.” – Marea luptă, pag. 463, 464 engl. (cap. 27: „Redeşteptări moderne”).

b. Cum ne dă această siguranţă în timpul de strâmtorare? Isaia 4:5, 6; 33:14-16.
Domnul va aşeza, peste toată întinderea muntelui Sionului şi peste locurile lui de adunare, un nor de fum, ziua, şi un foc de flăcări strălucitoare, noaptea. Da, peste toată slava va fi un adăpost, o colibă, ca umbrar împotriva căldurii zilei şi ca loc de adăpost şi de ocrotire împotriva furtunii şi ploii. (Isaia 4:5, 6).
Păcătoşii sunt îngroziţi în Sion; un tremur a apucat pe cei nelegiuiţi care zic: „Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine din noi va putea să rămână lângă nişte flăcări veşnice?” Cel ce umblă în neprihănire şi vorbeşte fără vicleşug, cel ce nesocoteşte un câştig scos prin stoarcere, cel ce îşi trage mâinile înapoi ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge şi îşi leagă ochii ca să nu vadă răul, acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, şi apa nu-i va lipsi. (Isaia 33:14-16).

„Domnul mi-a arătat în mod repetat în viziune că este contrar Bibliei a face provizii pentru nevoile noastre vremelnice din timpul de strâmtorare. Am văzut că, dacă sfinţii vor strânge hrană, sau vor avea hrană pe câmp în timpul de strâmtorare când sabia, foametea şi ciuma sunt peste ţară, mâini violente o vor lua de la ei şi străinii vor culege câmpurile lor. Atunci va fi un timp când noi să ne încredem cu totul în Dumnezeu, iar El ne va sprijini. Am văzut că în acel timp, pâinea şi apa ne vor fi asigurate, iar noi nu vom duce lipsă şi nici nu vom suferi de foame. Domnul mi-a arătat că unii din copiii Săi se vor teme când văd că preţul alimentelor creşte şi vor cumpăra mâncare şi o vor depozita pentru vremea strâmtorării. Atunci, în vreme de nevoie, i-am văzut ducându-se la mâncarea lor şi uitându-se la ea, iar aceasta făcuse viermi şi era plină de gângănii, nemaiputând fi folosită.” – Maranata, pag. 181 engl. (cap. 173).

Joi 15 noiembrie
5. SMERENIE ÎNTR-O LUME CARE-ŢI IA PRIVIRILE

a. Cum rezumă Dumnezeu chemarea pe care o face ultimei Sale rămăşite credincioase? Ţefania 2:1-3; 3:8-13.
Veniţi-vă în fire şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine, până nu se împlineşte hotărârea – ca pleava trece vremea – până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei Domnului! Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului. (Tefania 2:1-3).
De aceea aşteptaţi numai, zice Domnul, până în ziua când Mă voi scula la pradă: căci am hotărât să strâng neamurile, să adun împărăţiile, ca să-Mi vărs urgia peste ele, toată aprinderea mâniei Mele; căci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Mele. Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toţi să cheme Numele Domnului, ca să-I slujească într-un gând. Dincolo de râurile Etiopiei, Îmi vor aduce daruri de mâncare închinătorii Mei, obştea Mea cea risipită. În ziua aceea, nu vei mai avea nevoie să roşeşti de toate faptele tale prin care ai păcătuit împotriva Mea; căci atunci voi scoate din mijlocul tău pe cei trufaşi, şi nu te vei mai îngâmfa pe muntele Meu cel sfânt! Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului. Rămăşiţele lui Israel nu vor mai săvârşi nelegiuire, nu vor mai spune minciuni şi nici în gura lor nu se va mai găsi o limbă înşelătoare. Ci vor paşte şi se vor odihni, şi nimeni nu-i va tulbura.” (Tefania 3:8-13).

b. Căutând în felul acesta smerenia (Ţefania 2:3), ce putem învăţa din sfatul dat celui căruia îi lipsea această caracteristică? 1 Petru 5:5.
Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” (1 Petru 5:5).

„Tu îţi imaginezi probleme şi încercări care nici nu există; exagerezi micile supărări, făcând din ele încercări chinuitoare. Aceasta nu este smerenia pe care o binecuvântează Hristos. Este o nemulţumire nesfinţită, răzvrătită şi nerecunoscătoare. Smerenia este un har preţios, gata să sufere în tăcere, gata să îndure încercările. Smerenia este răbdătoare şi se străduieşte să fie fericită în toate împrejurările. Smerenia este întotdeauna recunoscătoare şi compune propriile cântări de fericire, aducând bucurie în inima lui Dumnezeu. Smerenia va răbda dezamăgirea şi nedreptatea şi nu se va răzbuna. Smerenia nu trebuie să fie tăcută şi posacă. Un temperament morocănos este opusul smereniei; căci aceasta nu face decât să rănească şi să-i îndurereze pe alţii şi ea însăşi nu-şi găseşte plăcerea în nimic.
Abia ai intrat în şcoala lui Hristos. Încă mai ai de învăţat aproape totul. Acum nu te îmbraci extravagant, dar ai orgoliul înfăţişării. Doreşti să te îmbraci mai puţin simplu. Te gândeşti mult mai mult la îmbrăcăminte decât ar trebui…. [Matei 11:28-30 citat]. Supune-ţi gâtul jugului pe care îl pune Hristos şi vei găsi în această supunere chiar fericirea pe care ai încercat să o obţii aşa cum ai crezut tu de cuviinţă urmând propria ta cale.
Poţi fi vesel dacă îţi aduci chiar şi gândurile în supunere faţă de voinţa lui Hristos. Nu ar trebui să amâni, ci să-ţi cercetezi îndeaproape inima şi să mori zilnic faţă de eu.” – Testimonies, vol. 3, pag. 335-336 engl. (cap. „A visa cu ochii deschişi”).

Vineri 16 noiembrie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum putem compara lucrarea şi misiunea lui Ilie cu ale noastre?
2. Atunci când se amână răspunsul la o rugăciune, ce trebuie să facem?
3. Cum trebuie să reflecte îmbrăcămintea noastră chemarea noastră spirituală?
4. Ce caracterizează îmbrăcămintea, purtarea şi căminul puţinilor credincioşi?
5. Cum putem cultiva harul esenţial al smereniei asemenea lui Hristos?