Lecția 5.Isus biciuit și condamnat

VERSET DE MEMORAT: „Pilat le-a răspuns: „Voiţi să vă slobod pe Împăratul iudeilor?” Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mâna lui“ (Marcu 15:9, 10). 

Studiu recomandat: Mărturii pentru predicatori, p. 407-411 (cap. 57, Mesagerii lui Dumnezeu, subcap. Controversa se amplifică — Lucrarea vehementă a lui Satan). 

„Înjosirea [lui Hristos] a fost garanția înălțării Sale. Picurii de sânge de agonie, care au curs de pe tâmplele Sale în jos pe fața și barba Sa erau garanția ungerii Sale cu `uleiul de bucurie´ (Evrei 1:9) ca mare preot al nostru.“ – Hristos, Lumina lumii, p. 734 (cap.77, În sala de judecată a lui Pilat). 

DUMINICĂ, 26 OCTOMBRIE 

1. SLĂBICIUNEA LUI PILAT 

a. Când Isus a fost adus înapoi în curtea lui Pilat, ce argument a prezentat guvernatorul în favoarea Sa? Luca 23:13-15. 

 

Luca 23:13-15: „Pilat a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod şi le-a zis: „Mi-aţi adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce L-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu L-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-L pârâţi. Nici Irod nu I-a găsit nicio vină, căci ni L-a trimis înapoi; şi iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte.” 

b. Cum a fost ruinat Pilat de propria sa inconsecvență? Luca 23:16; Ioan 19:1. 

Luca 23:16: „Eu deci, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” 

Ioan 19:1: „Atunci Pilat a luat pe Isus şi a pus să-L bată.” 

“[Pilat] declarase că Isus era inocent, totuși el a fost dispus ca El să fie biciuit pentru a-i liniști pe acuzatorii Săi. El sacrifica dreptatea și principiul pentru a face compromis cu gloata. Aceasta l-a pus pe un teren dezavantajos. Gloata a profitat de indecizia sa și cerea cu atât mai mult viața prizonierului. Dacă la început Pilat ar fi stat ferm, refuzând să condamne un om pe care îl găsise nevinovat, el ar fi rupt lanțul fatal care urma să îl lege în remușcare și vină pentru toată viața sa. Dacă și-ar fi implementat convingerile despre dreptate, iudeii nu s-ar fi încumetat să îi dicteze. Hristos ar fi fost dat la moarte, dar vina nu ar fi fost asupra lui Pilat. Însă Pilat s-a scuzat de la a judeca cu dreptate și echitate, și acum se găsea aproape neajutorat în mâinile preoților și conducătorilor. Oscilarea și indecizia sa s-au dovedit ruina sa.“ — Hristos, Lumina lumii, p. 731, 732 (cap. 77, În sala de judecată a lui Pilat). 

LUNI, 27 OCTOMBRIE

2. LUCRAREA LUI DUMNEZEU ÎN FAVOAREA LUI PILAT 

a. Ce oportunitate suplimentară i-a dat Dumnezeu lui Pilat? Matei 27:19. 

 

Matei 27:19: „Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, nevasta sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu Neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.” 

„Ca răspuns la rugăciunea lui Hristos, soția lui Pilat a fost vizitată de un înger din cer, și într-un vis ea L-a privit pe Mântuitorul și a conversat cu El. Soția lui Pilat nu era evreică, dar în timp ce privea la Hristos în visul ei, ea nu a avut nicio îndoială cu privire la caracterul sau misiunea Sa. Ea știa că El era Prințul lui Dumnezeu. Ea Îl vedea în procesul din sala de judecată. Ea vedea mâinile legate strâns, ca mâinile unui deținut. Ea l-a văzut pe Irod și pe soldații lui îndeplinindu-și lucrarea îngrozitoare. Ea i-a auzit pe preoți și conducători, umpluți de invidie și răutate, acuzând ca ieșiți din minți. Ea a auzit cuvintele: ´Noi avem o lege, și după legea noastră El trebuie să moară.´ Ea l-a văzut pe Pilat dându-L pe Isus să fie biciuit, după ce declarase ´Nu găsesc nicio vină în El.´ A auzit condamnarea pronunțată de Pilat și L-a văzut pe Hristos predat ucigașilor Săi. A văzut crucea înălțată pe Calvar. A văzut pământul învăluit în întuneric și a auzit strigătul tainic ´S-a sfârșit.´ Încă o altă scenă a trecut prin fața ei. L-a văzut pe Hristos așezat pe marele nor alb, în timp ce pământul se învârtea în spațiu și ucigașii Săi fugeau din prezența slavei Sale. Cu un strigăt de groază, ea s-a trezit și i-a scris imediat lui Pilat cuvinte de avertizare.“ — Hristos, Lumina lumii, p. 732 (cap. 77, În sala de judecată a lui Pilat). 

b. Pentru a încerca să Îl elibereze pe Isus, ce idee a oferit Pilat mulțimii? Marcu 15:6-10. 

Marcu 15:6-10: „La fiecare praznic al Paştelui, Pilat le slobozea un întemniţat pe care-l cereau ei. În temniţă era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarăşii lui din pricina unui omor pe care-l săvârşiseră într-o răscoală. Norodul s-a suit şi a început să ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea întotdeauna. Pilat le-a răspuns: „Voiţi să vă slobod pe Împăratul iudeilor?” Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mâna lui.”

„Era un obicei de a elibera câte un prizonier pe care îl alegea poporul. Acest obicei era o invenție păgână; nu era nicio umbră de dreptate în el, însă era foarte prețuit de evrei. Autoritățile romane din acel timp aveau un prizonier numit Baraba, care se afla sub sentința de moarte. Acest om pretinsese că era Mesia. El pretindea autoritatea de a întemeia o ordine diferită de lucruri, pentru a pune lumea la punct. Sub amăgire satanică, el pretindea că orice putea obține prin furt și jaf îi aparținea. El îndeplinise lucruri uimitoare prin mijloace satanice, câștigase adepți între oameni, și stârnise răsculare contra guvernului roman. Sub mantaua entuziasmului religios, el era un ticălos împietrit și disperat, înclinat spre rebeliune și cruzime. Oferindu-le oamenilor alegerea între acest om și Mântuitorul nevinovat, Pilat se gândea să trezească în ei un sentiment de dreptate. El spera să le câștige simpatia pentru Isus împotriva preoților și a conducătorilor.“ — Ibid. p. 733. 

MARȚI, 28 OCTOMBRIE

3. HRISTOS SAU BARABA? 

a. Ce au făcut preoții pentru a-și asigura condamnarea lui Hristos — și ce însemna aceasta pentru ei? Matei 27:20. 

 

Matei 27:20: „Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.” 

b. Spre uimirea lui Pilat, ce decizii finale a luat mulțimea? Matei 27:21-23; Ioan 18:39, 40. 

Matei 27:21-23: „Dregătorul a luat cuvântul şi le-a zis: „Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobod?” „Pe Baraba”, au răspuns ei. Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit!”, i-au răspuns cu toţii. Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!” 

Ioan 18:39, 40: „Dar, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobod pe cineva de Paşti, vreţi să vă slobod pe „Împăratul iudeilor”?” Atunci toţi au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Şi Baraba era un tâlhar.” 

„´Ce să fac cu Isus care se numește Hristos?´ a întrebat Pilat. Din nou, mulțimea a urlat ca niște demoni. Demoni înșiși, în formă umană, erau în mulțime, și ce se putea aștepta în afară de răspunsul: ´Să fie răstignit´?“ — Hristos, Lumina lumii, p.733 (cap. 77, În curtea de judecată a lui Pilat). 

„Liderii iudei au ales. Decizia lor a fost înregistrată în cartea pe care Ioan a văzut-o în mâna Celui care ședea pe tron, cartea pe care niciun om nu putea să o deschidă. În tot spiritul ei răzbunător, această decizie va apărea în fața lor în ziua când această carte este desigilată de Leul din seminția lui Iuda. Poporul iudeu nutrea ideea că ei erau favorizați de cer, și că ei aveau să fie întotdeauna înălțați ca biserică a lui Dumnezeu. Ei erau copiii lui Avraam, declarau ei, și temelia prosperității lor li se părea atât de solidă încât considerau că nici pământul nici cerul nu i-ar fi putut deposeda de drepturile lor. Însă prin viețile lor de necredință, se pregăteau pentru condamnarea din partea cerului și pentru separarea lor de Dumnezeu.“ — Parabolele Domnului, p. 294 (cap. 23, Via Domnului, subcap. Poporul iudeu). 

c. Cum se repetă scena aceasta astăzi, și care este rolul nostru în ea? Iosua 24:15. 

Iosua 24:15: „Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.” 

„[Satan] este plin de mânie pentru că nu poate lega poporul lui Dumnezeu în snopi împreună cu lumea, ca să îi ofere lui loialitate completă. Regi și conducători și guvernatori și-au pus asupră-și semnul lui antihrist, și sunt reprezentați ca balaurul care merge să facă război cu sfinții—cu cei care țin poruncile lui Dumnezeu și care au credința lui Isus. În vrăjmășia lor contra poporului lui Dumnezeu, ei se dovedesc vinovați de asemenea de a fi ales pe Baraba în locul lui Hristos.“ — Mărturii pentru predicatori, p. 39 (cap. 4, Biserica rămășiței nu e Babilon, subcap. Lumea chemată să dea socoteală). 

MIERCURI, 29 OCTOMBRIE 

4. URÂT DE OAMENI ȘI DEMONI 

a. Cum au contribuit soldații romani la torturarea Salvatorului și cum a răspuns El? Ioan 19:2, 3; Marcu 15:16-19. 

 

Ioan 19:2, 3: „Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură. Apoi, s-au apropiat de El şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Şi-I dădeau palme.” 

Marcu 15:16-19: „Ostaşii au adus pe Isus în curte, adică în palat, şi au adunat toată ceata ostaşilor. L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap. Apoi au început să-I ureze şi să zică: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi I se închinau.” 

„Minunează-te, o, cerule! Și fii uimit, o, pământule! Privește-l pe opresor și pe cel asuprit. O gloată înnebunită înconjoară pe Salvatorul lumii. Batjocura și disprețul sunt amestecate cu înjurături aspre de blasfemie. Nașterea Sa în condiții precare și viața sa umilă sunt comentate de mulțimea lipsită de simțire. Pretenția Sa că era Fiul lui Dumnezeu este ridiculizată și gluma vulgară și rânjetul insultător trec din gură în gură. 

Satan conducea mulțimea cea crudă în abuzul ei contra Salvatorului. Era scopul său acela de a-L provoca să riposteze, dacă era posibil, sau să Îl facă să îndeplinească o minune pentru a Se elibera și a împiedica astfel planul de mântuire. O pată asupra vieții Sale umane, o greșeală a umanității Sale de a răbda testul teribil, și Mielul lui Dumnezeu ar fi fost o jertfă imperfectă, și răscumpărarea omului ar fi fost un eșec. Însă Cel care printr-o poruncă ar fi putut aduce în ajutorul Său oastea cerească—Cel care printr-o străfulgerare a maiestății Sale divine ar fi putut să alunge îngrozită din fața Sa acea gloată— S-a supus cu un calm desăvârșit celor mai josnice insulte și furiei.” — Hristos, Lumina lumii, p. 734 (cap. 77, În curtea de judecată a lui Pilat). 

b. După ce L-a rănit pe Hristos în fața poporului, ce anunț a făcut Pilat? Ioan 19:4, 5. 

Ioan 19:4, 5: „Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El.” Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. „Iată Omul!”, le-a zis Pilat.” 

„Acolo stătea Fiul lui Dumnezeu, purtând roba disprețului și cununa de spini. Dezbrăcat până la brâu, spatele Său avea dungi lungi și crude, din care curgea nestingherit sângele. Fața Sa era pătată de sânge și purta semnele epuizării și durerii; însă niciodată nu păruse ea mai frumoasă decât acum. Chipul Salvatorului nu era schimbat în fața vrăjmașilor Săi. Fiecare trăsătură exprima gingășie și resemnare și cea mai gingașă milă pentru cruzii Săi vrăjmași. În comportamentul Său nu era nicio slăbiciune lașă, ci puterea și demnitatea îndelungii-răbdări. În contrast izbitor cu El era prizonierul de lângă El. Fiecare trăsătură a înfățișării lui Baraba îl denunța ca pe un ticălos ce era. Contrastul era grăitor pentru orice privitor. Unii dintre spectatori plângeau. Privind asupra lui Isus, inimile lor erau pline de simpatie. Chiar și preoții și conducătorii erau convinși că El era tot ceea ce pretindea a fi.” — Ibid. p. 735. 

5. FIUL LUI DUMNEZEU JOI, 30 OCTOMBRIE 

a. Ce propunere nepotrivită a făcut Pilat iudeilor — și ce declarație l-a umplut de teamă? Ioan 19:6-8. 

Ioan 19:6-8: „Când L-au zărit preoţii cei mai de seamă şi aprozii, au început să strige: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L”, le-a zis Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El.” Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.” Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.” 

„Pilat era speriat. El nu avea nicio idee corectă despre Hristos și misiunea Sa; însă avea o credință nedeslușită în Dumnezeu și în ființe superioare umanității. Un gând care mai înainte îi trecuse o dată prin minte prindea contur mai definit acum. El se întreba dacă nu cumva în fața lui stătea acum o ființă divină, îmbrăcată în mantaua purpurie a batjocurii, și încununată cu spini.” — Hristos, Lumina lumii, p. 736 (cap. 77, În sala de judecată a lui Pilat). 

b. Ce conversație a avut loc între Isus și Pilat? Ioan 19:9-11. 

Ioan 19:9-11: „A intrat iarăşi în odaia de judecată şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?” Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns. Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul?” „N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.” 

c. Ce argument neonest al evreilor l-a condus pe Pilat să cedeze în mod laș în fața cererii lor? Ioan 19:12-16. Cine merita cea mai mare vină pentru crimă? 

Ioan 19:12-16: „De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă dai drumul Omului acestuia, nu eşti prieten cu cezarul. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului.” Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreieşte: „Gabata.” Era ziua Pregătirii Paştilor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!” Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe „Împăratul vostru”?”, le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe cezarul!” Atunci L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi L-au dus să-L răstignească.” 

„Pilat a cedat în fața cerințelor gloatei. Mai degrabă decât să își riște poziția, el L-a dat pe Isus să fie crucificat. Însă, în ciuda precauțiilor, chiar lucrul de care se temea, l-a ajuns. A fost dezbrăcat de onoruri, a fost coborât din funcția sa înaltă și, chinuit de remușcări și mândrie rănită, nu la mult timp după răstignire și-a pus capăt vieții. La fel vor primi doar durere și ruină toți cei care fac compromis cu păcatul.“ — Ibid., p. 738 (cap. 77, În curtea de judecată a lui Pilat). 

„Cea mai mare vină și cea mai grea responsabilitate aparținea celor care stăteau în pozițiile cele mai înalte în națiune, depozitarii celor sacre încredințate lor, pe care le trădau în mod josnic.“ – Ibid., p. 737. 

VINERI, 31 OCTOMBRIE

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE 

1. Ce caracteristici ale lui Pilat sunt eu în pericol de a imita? 

 

2. Cât de des am ignorat, asemenea lui Pilat, un avertisment demn de încredere? 

3. Cum aș acționa dacă m-aș afla sub același tip de presiune cu care s-a confruntat Pilat? 

4. La ce resursă a apelat Pilat în încercarea de a-L absolvi pe Isus? 

5. Cine poartă vina pentru moartea Fiului lui Dumnezeu—și de ce?