Lecția 13. Strângând recolta de suflete

VERSET DE MEMORAT: „Mergeți la drumuri și la garduri, și siliți-i să vină, ca să mi se umple casa” (Luca 14:23, a doua parte). 

Studiu recomandat: Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 305-312 (secțiunea 4, Slujirea medical-misionară, cap. 37, Răsplata slujirii). 

„Fiecăruia, care a primit evanghelia, i-a fost dat adevărul sfânt ca să fie împărțit lumii. Poporul credincios al lui Dumnezeu a fost întotdeauna un grup de misionari viguroși.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 109 (cap. 11, Evanghelia în Samaria). 

DUMINICĂ, 21 DECEMBRIE 

1. PREGĂTIND CASA LUI DUMNEZEU  

a. Descrieți pregătirea spirituală necesară pentru eforturi misionare roditoare. Proverbe 16:1; Faptele apostolilor 1:14 (p.p.); 2:1. 

Proverbe 16:1: „Planurile pe care le face inima atârnă de om, dar răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul.” 

Fapte 1:14 p.p.: „Toți aceștia stăruiau cu un cuget în rugăciune și în cereri...” 

Fapte 2:1: „În Ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc.” 

„Primii ucenici au mers predicând cuvântul. Ei L-au revelat pe Hristos în viețile lor. Și Domnul lucra cu ei, ´confirmând cuvântul cu semne care urmau.` (Marcu 16:20 engl. KJV.) Acești ucenici se pregăteau pentru lucrarea lor. Înainte de ziua Cincizecimii, ei s-au întâlnit laolaltă, și au dat la o parte toate diferențele. Ei erau într-un cuget. Ei credeau promisiunea lui Hristos că binecuvântarea va fi dată, și s-au rugat în credință. Ei nu au cerut doar o binecuvântare pentru ei înșiși; ei erau încărcați de povara mântuirii sufletelor. Evanghelia trebuia să fie dusă în cele mai îndepărtate părți ale pământului, și ei au cerut înzestrarea cu puterea pe care Hristos o promisese. Atunci a fost revărsat Duhul Sfânt, și mii au fost convertiți într-o zi. 

La fel poate să fie acum. În loc de speculațiile oamenilor, să fie predicat Cuvântul lui Dumnezeu. Creștinii să dea la o parte disensiunile lor, și să se predea lui Dumnezeu pentru salvarea celor pierduți. Să ceară în credință binecuvântarea, și ea va veni. Revărsarea Duhului în zilele apostolilor a fost ´ploaia timpurie´, și rezultatul a fost glorios. Însă ´ploaia târzie´ va fi mai abundentă. (Ioel 2:23).” — Hristos, Lumina lumii, p. 827 (cap. 86, Mergeți și învățați toate neamurile). 

LUNI, 22 DECEMBRIE 

a. Descrieți bolile spirituale pe care trebuie să le biruie complet biserica înainte ca grupuri mari de nou-convertiți să poată intra în siguranță în rândurile ei. Luca 21:34; Matei 24:48-50; 25:42-45. 

 

Luca 21:34: „Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.” 

Matei 24:48-50: „Dar, dacă este un rob rău, care zice în inima lui: ‘Stăpânul meu zăbovește să vină!’ Dacă va începe să bată pe tovarășii lui de slujbă și să mănânce și să bea cu bețivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă și în ceasul pe care nu-l știe.” 

Matei 25:42-45: „Căci am fost flămând, și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete, și nu Mi-ați dat să beau; am fost străin, și nu M-ați primit; am fost gol, și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la Mine.’ Atunci, Îi vor răspunde și ei: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ți sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniță și nu Ți-am slujit?’ Și El, drept răspuns, le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintr-acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.’” 

„Cât de multe biserici sunt îngrijite ca niște miei bolnavi de către cei care trebuie să caute oile pierdute! Și tot timpul, milioane peste milioane fără Hristos pier. 

Dragostea divină a fost mișcată până în profunzimile insondabile de dragul oamenilor, și îngerii sunt cuprinși de uimire văzând o recunoștință atât de superficială în primitorii unei dragoste atât de mari. Îngerii sunt uimiți de aprecierea de suprafață manifestată din partea omului pentru dragostea lui Dumnezeu. Cerul stă indignat de neglijența arătată față de sufletele oamenilor. Am vrea să știm noi cum o privește Hristos? Cum s-ar simți un tată și o mamă, dacă ar ști că în frig și în zăpadă, copilul lor a fost lăsat să piară de cei care au trecut pe lângă el și ar fi putut să îl salveze? Nu ar fi ei teribil de mâhniți, puternic indignați? Nu i-ar denunța ei pe acei criminali, cu o mânie la fel de fierbinte ca lacrimile lor, la fel de intensă ca dragostea lor? Suferințele fiecărui om sunt suferințele copilului lui Dumnezeu, și cei care nu întind o mână de ajutor semenilor lor care pier provoacă mânia Sa îndreptățită.” — Hristos, Lumina lumii, p. 825 (cap. 86, Mergeți și învățați toate neamurile).

b. Cine trebuie să fie inclus în primirea harului lui Dumnezeu? Luca 14:23; 2 Cronici 6:32, 33. 

 

Luca 14:23: „Și stăpânul a zis robului: ‘Ieși la drumuri și la garduri și, pe cei ce-i vei găsi, silește-i să intre, ca să mi se umple casa.” 

2 Cronici 6:32, 33: „Când străinul, care nu este din poporul tău Israel, va veni dintr-o țară depărtată din pricina Numelui Tău celui mare, din pricina mâinii Tale celei tari și din pricina brațului Tău întins, când va veni să se roage în casa aceasta, ascultă-l din ceruri, din locul locuinței Tale, și dă străinului aceluia tot ce-Ți va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine, ca poporul Tău Israel, și să știe că Numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o!” 

„Ucenicilor Săi, Hristos le-a zis: ´Ați fost martorii vieții Mele de sacrificiu de sine în favoarea lumii. Ați fost martorii lucrărilor Mele pentru Israel. Deși ei nu vor să vină la Mine ca să aibă viață, deși preoții și conducătorii Mi-au făcut ce au vrut, deși M-au respins așa cum au prezis Scripturile, ei vor mai avea o altă ocazie de a-L accepta pe Fiul lui Dumnezeu. Ați văzut că pe toți cei care vin la Mine, mărturisindu-și păcatele, Eu îi primesc cu generozitate. Pe cel ce vine la Mine nu Îl voi da afară în niciun caz. Toți cei care vor, pot să se împace cu Dumnezeu, și să primească viața veșnică. Vouă, ucenicilor Mei, vă încredințez acest mesaj de îndurare. Trebuie să fie dat mai întâi lui Israel, și apoi tuturor națiunilor, limbilor și popoarelor. Trebuie să fie dat iudeilor și neamurilor. Toți cei care cred trebuie să fie strânși într-o biserică.´” — Ibid., p. 821 (cap. 86, Mergeți și învățați toate neamurile). 

MARȚI, 23 DECEMBRIE 

3. ÎNTINZÂND O MÂNĂ SPRE CEI PIERDUȚI  

a. Descrieți planul lui Dumnezeu pentru necredincioșii cu inima sinceră — necreștini, păgâni — care în adâncul inimii lor îl caută, de fapt, pe El. Evrei 11:6; Isaia 56:3-8. 

Evrei 11:6: „Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.” 

Isaia 56:3-8: „Străinul care se alipește de Domnul să nu zică: „Domnul mă va despărți de poporul Său!” și famenul să nu zică: „Iată, eu sunt un copac uscat!” Căci așa vorbește Domnul: „Famenilor care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut și vor stărui în legământul Meu, le voi da în Casa Mea și înăuntrul zidurilor Mele un loc și un nume mai bun decât fii și fiice; le voi da un nume veșnic, care nu se va stinge. Și pe străinii care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească și să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, și pe toți cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, și vor stărui în legământul Meu îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt și-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile-de-tot și jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.” Așa vorbește Domnul Dumnezeu, care strânge pe cei risipiți ai lui Israel: „Voi mai strânge și alte popoare la cei strânși acum din el.” 

 

„Între locuitorii pământului, risipiți în fiecare țară, se află cei care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal. Asemenea stelelor cerului, care apar doar noaptea, acești credincioși vor străluci când întunericul acoperă pământul și negură mare popoarele. În Africa necreștină, în țările catolice ale Europei și Americii de Sud, în China, în India, în insulele mării, și în toate colțurile întunecate ale pământului, Dumnezeu are păstrat în rezervă un firmament de persoane alese, care vor străluci încă în mijlocul întunericului, revelând în mod clar unei lumi apostate puterea transformatoare a ascultării de legea Sa.” — Profeți și regi, p. 188, 189 (cap. 14, În Spiritul și puterea lui Ilie). 

„Peste tot în lume, bărbați și femei privesc cu năzuință spre cer. Rugăciuni și lacrimi și întrebări se ridică dinspre suflete care tânjesc după lumină, după har, după Duhul Sfânt. Mulți sunt pe pragul împărăției, așteptând doar să fie strânși.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 109 (cap. 11, Evanghelia în Samaria). 

b. Ce promisiune oferă Dumnezeu tuturor celor care cred? Romani 10:8-11. Ce înseamnă credința — în contrast cu încumetarea? Deuteronomul 6:6-9. 

Romani 10:8-11: „Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta.” Și cuvântul acesta este cuvântul credinței, pe care-l propovăduim noi. Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de rușine.” 

Deuteronomul 6:6-9: „Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini și să-ți fie ca niște fruntarii între ochi. Să le scrii pe ușorii casei tale și pe porțile tale.” 

„Satan poate, printr-o varietate de înșelăciuni, să îndeplinească minuni care vor părea miracole autentice. El a sperat să facă din acestea un criteriu de testare între Israeliți la momentul eliberării lor din Egipt. Instrucțiunea dată lui Moise pentru Israel este o instrucțiune la timpul potrivit pentru noi: [Deuteronom 6:6-9 citat]. 

Când ne aducem viețile la ascultare completă de legea lui Dumnezeu, privindu-L pe El ca Ghid Suprem al nostru, și prinzându-ne de Hristos ca speranța noastră de neprihănire, Dumnezeu va lucra în favoarea noastră. Aceasta este o neprihănire prin credință, o neprihănire ascunsă într-o taină despre care cel lumesc nu știe nimic, și pe care nu o poate înțelege. Sofistăria și lupta vor urma în cortegiul șarpelui; însă poruncile lui Dumnezeu, studiate și practicate cu sârguință, ne deschid comunicarea cu cerul, și vor deosebi pentru noi ceea ce e adevărat de ceea ce e fals. Această ascultare îndeplinește pentru noi voința divină, aducând în viețile noastre neprihănirea și perfecțiunea care au fost văzute în viața lui Hristos.” — Manuscript Releases, vol. 7, p. 357. 

MIERCURI, 24 DECEMBRIE  

4. CREDINȚA AUTENTICĂ  

a. Cum stă credința autentică în contrast cu credința falsă? Iacov 2:19, 20; Galateni 5:6. 

Iacov 2:19, 20: „Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci, dar și dracii cred… și se înfioară! Vrei dar să înțelegi, om nesocotit, că credința fără fapte este zadarnică?” 

Galateni 5:6: „Căci, în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preț, ci credința care lucrează prin dragoste.” 

„Credința autentică lucrează întotdeauna prin dragoste. Când privești la Calvar, nu este pentru a-ți liniști sufletul în neîndeplinirea datoriei, nici pentru a te liniști în somn, ci pentru a crea credință în Isus, credință care va lucra, curățind sufletul de mâlul egoismului. Când ne prindem de Hristos prin credință, lucrarea noastră abia a început. Fiecare om are obiceiuri corupte și păcătoase, care trebuie biruite prin lupte viguroase. Fiecărui suflet i se cere să lupte lupta credinței. Dacă cineva este un urmaș al lui Hristos, el nu poate fi profitor în afaceri, nici cu inima împietrită, lipsit de simpatie. El nu poate fi dictatorial, nici nu poate folosi cuvinte aspre, sau să cenzureze și să condamne. 

Eforturile de dragoste izvorăsc din lucrarea credinței. Religia Bibliei înseamnă lucrare constantă. ´Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.´ (Matei 5:16). Lucrați-vă propria mântuire cu frică și tremur, pentru că Dumnezeu este cel care lucrează în voi, atât ca să doriți, cât și ca să îndepliniți buna Sa plăcere. Trebuie să fim zeloși pentru fapte bune, să fim atenți să menținem fapte bune. Și Martorul credincios spune: ´Știu faptele tale´ (Apocalipsa 2:2). 

În timp ce este adevărat că activitățile noastre aglomerate nu vor asigura prin ele însele mântuirea, este, de asemenea, adevărat că credința care ne unește cu Hristos va stârni sufletul la activitate.” — Solii alese, vol.2, p. 20 (cap. 1, Avertizare împotriva învățăturilor senzaționale și a religiei emoționale¸ subcap. Formalism rece sau fanatism). 

b. Explicați semnificația reală a ce înseamnă, de fapt, botezul. Marcu 1:4; 1 Petru 3:21; Romani 6:4-9.

Marcu 1:4: „A venit Ioan care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor.” 

 

1 Petru 3:21: „Icoana aceasta închipuitoare vă mântuiește acum pe voi, și anume botezul, care nu este o curățire de întinăciunile trupești, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos.” 

Romani 6:4-9: „Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului, căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El, întrucât știm că Hristosul înviat din morți nu mai moare; moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui.” 

„Hristos a făcut din botez semnul intrării în împărăția Sa spirituală. El a făcut din acesta o condiție clară la care trebuie să se conformeze toți cei care doresc să fie recunoscuți ca fiind sub autoritatea Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt. Înainte ca omul să poată găsi un cămin în biserică, înainte de a păși pragul împărăției spirituale a lui Dumnezeu, el trebuie să primească amprenta numelui divin, ´Domnul, neprihănirea noastră.´ (Ieremia 23:6).” — Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 91 (secțiunea 2, Lucrarea de evanghelizare, subcap. 8, Botezul). 

JOI, 25 DECEMBRIE 

5. STRÂNGÂND RECOLTA DE SUFLETE   

a. Ce ar trebui să fie evident în viața unui credincios înainte de botez? Faptele apostolilor 2:38; 8:36, 37; Efeseni 4:22, 23. 

Fapte 2:38: „„Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.” 

Fapte 8:36, 37: „Pe când își urmau ei drumul, au dat peste o apă. Și famenul a zis: „Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat?” Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” 

Efeseni 4:22, 23: „Cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare și să vă înnoiți în duhul minții voastre.”

„Botezul este o foarte solemnă renunțare la lume. Cei care sunt botezați în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, chiar la intrarea în viața lor de creștin declară public faptul că ei au părăsit slujirea lui Satan și că au devenit membri ai familiei regale, copii ai Împăratului ceresc.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 91 (secțiunea 2, Lucrări de evanghelizare, cap.8, Botezul). 

„Când [candidații de botez] dau dovadă că înțeleg pe deplin poziția lor, trebuie să fie acceptați.” — Mărturii pentru predicatori, p. 128 (cap.13, Adevărata educație în bisericile noastre, subcap. Un test mai amănunțit al uceniciei). 

b. Ce promisiune este dată credincioșilor veritabili, și cu ce condiție? Matei 1:21; 24:13; Ioan 10:27-29. 

Matei 1:21: „Ea va naște un Fiu și-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” 

Matei 24:13: „Dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.” 

Ioan 10:27-29: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine. Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.” 

„Vrăjmașul nu poate scoate niciodată din mâna lui Hristos pe cel care se încrede în mod simplu în făgăduințele Sale. Dacă sufletul se încrede și lucrează în mod ascultător, mintea este susceptibilă pentru impresiile divine, și lumina lui Dumnezeu strălucește înăuntru, iluminând priceperea. Ce privilegii avem în Hristos Isus! 

Trebuie să veghem vigilent în vederea venirii Domnului... Fiecare moment trebuie să fie utilizat cu credincioșie. ´Cel ce va răbda până la sfârșit, acela va fi mântuit.´” — Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 351 (cap. Ține strâns și fii gata - 10 decembrie). 

VINERI, 26 DECEMBRIE 

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE  

1. Cum sunt eu pregătit să îmi îndeplinesc partea în marea misiune? 

2. Cum pot cultiva adevărata credință? 

3. Ce înseamnă pentru mine mântuirea, așa cum se face referire la ea în Matei 1:21? 

4. Definiți diferența dintre credința veritabilă și cea falsă. 

5. Ce semnifică botezul?