Lecția 6. Calvarul

VERSET DE MEMORAT: „ Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn” (Galateni 3:13). 

Studiu recomandat: Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 200-215 (cap. 29, Suferințele lui Hristos). 

„Adam și Eva au fost alungați din Eden. Hristos, înlocuitorul nostru, avea să sufere în afara Ierusalimului. El a murit în afara porții, unde erau executați tâlharii și criminalii.” – Hristos, Lumina lumii, p. 741 (cap. 78, Calvarul). 

DUMINICĂ, 2 NOIEMBRIE  

1. PARTEA SOLDAȚILOR  

a. După ce Pilat L-a dat pe Isus soldaților Romani, ce au făcut aceștia? Matei 27:27-30. 

Matei 27:27-30: „Ostaşii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul Lui toată ceata ostaşilor. L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îşi băteau joc de El şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Şi scuipau asupra Lui şi luau trestia şi-L băteau în cap.” 

b. Unde L-au dus soldații pe Isus după ce L-au înjosit? Matei 27:31; Ioan 19:17. Cine altcineva i-a urmat? 

Matei 27:31: „După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.” 

Ioan 19:17: „Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul zis al „Căpăţânii”, care în evreieşte se cheamă „Golgota”. 

„Hristos, prețiosul Fiu al lui Dumnezeu, a fost condus și crucea a fost pusă pe umerii Săi. La fiecare pas cădea sânge care curgea din rănile Sale. Împins de o mulțime imensă de vrăjmași înverșunați și spectatori lipsiți de sentimente, El este condus spre răstignire... 

Ucenicii Săi întristați Îl urmau de la distanță, în urma gloatei criminale.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 208 (cap. 29, Suferințele lui Hristos). 

„Vestea despre condamnarea Sa se răspândise în întregul Ierusalim și oameni de toate clasele și toate rangurile se îngrămădeau spre locul răstignirii. Preoții și conducătorii se legaseră cu o promisiune de a nu îi vătăma pe ucenicii lui Hristos, dacă El Însuși urma să le fie predat, și ucenicii și credincioșii din oraș și din regiunea înconjurătoare s-au alăturat mulțimii care Îl urma pe Salvatorul.” — Hristos, Lumina lumii, p. 741 (cap. 78, Calvarul). 

LUNI, 3 NOIEMBRIE  

2. PE DRUMUL SPRE CALVAR  

a. Explicați condiția fizică a lui Hristos atunci când crucea a fost pusă asupra Lui — și măsurile luate pentru ca să poată înainta. Matei 27:32. 

Matei 27:32: „Pe când ieşeau afară din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene, numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Isus.” 

„De la Cina de Paște cu ucenicii Săi, [Isus] nu mâncase și nu băuse. El agonizase în grădina Ghetsimani în conflict cu agenții satanici. El suferise chinul trădării și îi văzuse pe ucenicii Săi părăsindu-L și fugind. El fusese dus la Ana, apoi la Caiafa, și apoi la Pilat. De la Pilat fusese trimis la Irod, apoi din nou la Pilat. Din insultă într-o nouă insultă, din batjocură în batjocură, de două ori torturat cu biciul—toată noaptea avuseseră loc scenă după scenă de un caracter care să încerce sufletul omului la maxim. Hristos nu dăduse greș. El nu rostise niciun cuvânt în afară de cele care aveau ca scop să Îl slăvească pe Dumnezeu. Prin toată această farsă dizgrațioasă a procesului, El Se purtase cu fermitate și demnitate. Însă când după a doua biciuire a fost pusă asupra Sa crucea, natura umană nu a mai putut suporta. El a căzut, leșinând sub povară... 

În acel moment, un străin, Simon din Cirene, venind de la țară, întâlnește gloata... El se oprește cu uimire în fața scenei; și în timp ce el își exprimă compasiunea, ei îl apucă și pun crucea pe umerii săi. 

Simon auzise de Isus. Fiii săi credeau în Salvatorul, însă el personal nu era un ucenic. Purtarea crucii spre Calvar a fost o binecuvântare pentru Simon, și după aceea, el a fost permanent recunoscător pentru acest act al Providenței. Acesta l-a condus să ia asupra sa crucea lui Hristos din proprie alegere și să stea pentru totdeauna cu bucurie sub povara ei.” — Hristos, Lumina lumii, p. 742 (cap. 78, Calvarul). 

b. Auzind cuvinte de simpatie, ce a profețit Isus? Luca 23:27-31. 

Luca 23:27-31: „În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei care se boceau, îşi băteau pieptul şi se tânguiau după El. Isus S-a întors spre ele şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi însevă şi pe copiii voştri. Căci iată vor veni zile, când se va zice: „Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut şi de ţâţele care n-au alăptat!” Atunci vor începe să zică munţilor: „Cădeţi peste noi!”, şi dealurilor: „Acoperiţi-ne!” Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?” 

„Hristos privea în viitor spre timpul distrugerii Ierusalimului. În acea scenă teribilă, mulți dintre cei care acum plângeau pentru El aveau să piară împreună cu copiii lor. 

[Isus] a văzut un simbol al distrugerii finale care urma să vină asupra lumii. El a spus: ´Atunci vor începe să spună munților: ´Cădeți peste noi´; și dealurilor: ´Acoperiți-ne´. Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?´ Prin copacul verde, Isus Se prezenta pe Sine, Răscumpărătorul nevinovat. Dumnezeu a permis ca mânia Sa contra fărădelegii să cadă asupra iubitului Său Fiu. Isus avea să fie crucificat pentru păcatele oamenilor. Ce suferință urma, atunci, să suporte păcătosul care continua în păcat?“ — Ibid. p. 743. 

MARȚI, 4 NOIEMBRIE 

3. CRUCIFICAREA 

a. Descrieți scena Calvarului și efectele sale sfâșietoare de inimă, în mod special asupra Mariei. Matei 27:33, 34; Ioan 19:18, 25. 

Matei 27:33, 34: „Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpăţânii”, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea.” 

Ioan 19:18, 25: „Acolo a fost răstignit; şi împreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte, şi altul de alta, iar Isus la mijloc... 25Lângă crucea lui Isus, stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, şi Maria Magdalena.” 

 

„Ajungând la locul execuției, prizonierii au fost legați de instrumentele de tortură. Cei doi tâlhari se luptau în mâinile celor care i-au pus pe cruce; însă Isus nu a opus nicio rezistență. Mama lui Isus, susținută de Ioan, ucenicul iubit, urmase pașilor Fiului său spre Calvar. Ea Îl văzuse leșinând sub povara crucii și tânjise să pună o mână susținătoare sub capul Său rănit și să spele acea tâmplă care cândva se odihnise la sânul ei. Însă nu i s-a permis acest privilegiu trist. Alături de ucenici, ea încă nutrea speranța că Isus Își va manifesta puterea, și Se va elibera de vrăjmașii Săi. Din nou, inima ei slăbea când își amintea cuvintele prin care El profețise tocmai evenimentele care aveau loc atunci. Când tâlharii au fost legați de cruce, ea privi cu suspans agonizator. Urma Cel care dăduse viață celor morți să îngăduie ca El Însuși să fie crucificat? Trebuia ea să renunțe la credința ei că Isus era Mesia? Trebuia ea să fie martoră a rușinii și suferinței Sale, fără a avea privilegiul de a-I sluji în suferința Sa? Ea vedea mâinile Sale întinse pe cruce; ciocanul și cuiele au fost aduse, și când piroanele au fost înfipte în carnea fragedă, ucenicii profund afectați au dus la o parte de la cruda scenă trupul leșinat al mamei lui Isus.” — Hristos, Lumina lumii, p.744 (cap. 78, Calvarul).

b. Ce acțiune a soldaților a împlinit un alt detaliu profetic privitor la Isus? Compară Psalm 22:16-18 cu Ioan 19:23-24. 

Psalm 22:16-18: „Căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele: toate oasele aşputea să mi le număr. Ei însă pândesc şi mă privesc; îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru cămaşa mea.” 

Ioan 19:23-24: „Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos. Şi au zis între ei: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.” Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.” Iată ce au făcut ostaşii.” 

 

„Cu secole înainte de răstignire, Salvatorul prezisese tratamentul pe care urma să Îl primească... Profeția privitoare la hainele [lui Hristos] s-a îndeplinit fără vreo intervenție din partea prietenilor sau vrăjmașilor Celui Crucificat. Soldaților care Îl puseseră pe cruce le-a fost dată haina Sa. Hristos auzise cearta bărbaților atunci când își împărțeau între ei hainele. Tunica Sa era țesută dintr-o bucată, fără cusătură, și ei au spus: ´Să nu o rupem, ci să aruncăm sorțul pentru ea, a cui să fie.´ ” — Ibid., p. 746. 

MIERCURI, 5 NOIEMBRIE 

4. REGELE IUDEILOR  

a. Ce inscripție în trei limbi a fost pusă pe cruce din ordinul lui Pilat? Ioan 19:19, 20. Cum au reacționat conducătorii iudei? Ioan 19:21, 22. 

Ioan 19:19, 20: „Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii și era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”. Mulți din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în evreiește, latinește și grecește.” 

Ioan 19:21, 22: „Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: „Împăratul iudeilor”. Ci scrie că El a zis: „Eu sunt Împăratul iudeilor.” „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat.” 

„Această inscripție i-a iritat pe iudei. În curtea lui Pilat, ei strigaseră: ´Răstignește-L!´, ´Nu avem alt împărat decât pe Cezarul.´ (Ioan 19:15). Ei declaraseră că oricine ar recunoaște vreun alt rege, era un trădător. Pilat dădea glas sentimentului pe care ei îl exprimaseră. Nu se menționa nicio ofensă, decât că Isus era Regele evreilor. Această inscripție era efectiv o recunoaștere a alianței iudeilor față de puterea romană. Ea declara că oricine ar pretinde că e Regele lui Israel ar fi judecat de ei ca fiind vrednic de moarte. Preoții își depășiseră măsura. Când ei puneau la cale moartea lui Hristos, Caiafa declarase că este de folos ca un om să moară pentru a salva națiunea. Acum ipocrizia lor era demascată. Pentru a-L distruge pe Hristos, ei fuseseră gata să sacrifice chiar existența lor națională. 

Preoții văzuseră ce făcuseră, și i-au cerut lui Pilat să schimbe inscripția. Ei au spus: ´Nu scrie, Regele iudeilor; ci că a spus, ´Eu sunt Regele iudeilor.´ Însă Pilat era mânios pe sine din cauza slăbiciunii sale de mai înainte, și îi disprețuia până în străfund pe preoții și conducătorii invidioși și vicleni. El a răspuns rece: ´Ce am scris, am scris.´ 

O putere mai înaltă decât Pilat sau iudeii comandase punerea acelei inscripții deasupra capului lui Isus. În providența lui Dumnezeu, aceasta urma să îndemne la gândire și la cercetarea Scripturii. Locul în care Hristos a fost răstignit era aproape de oraș. Mii de oameni din toate țările erau atunci la Ierusalim, și inscripția care Îl declara pe Isus ca Mesia avea să fie observată de ei. Era un adevăr viu, transcris de o mână pe care o cârmuise Dumnezeu.” — Hristos, Lumina lumii, p. 745, 746 (cap. 78, Calvarul). 

b. Ce S-a rugat Isus pe cruce — și pe cine includea rugăciunea aceasta? Luca 23:34. 

Luca 23:34: „Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.” 

„Rugăciunea lui Hristos pentru vrăjmașii Săi includea întreaga lume. Ea cuprindea pe fiecare păcătos care trăise sau care urma să trăiască, de la începutul lumii până la sfârșitul timpului. Asupra tuturor zace vina răstignirii Fiului lui Dumnezeu. Tuturor, iertarea le este oferită gratuit. ´Oricine vrea´ poate să aibă pace cu Dumnezeu și să moștenească viața veșnică.” — Ibid., p.745. 

JOI, 6 NOIEMBRIE  

5. „S-A SFÂRȘIT”  

a. Numiți un aspect al exemplului nobil pe care ni l-a lăsat Isus. Ioan 19:26, 27. 

Ioan 19:26, 27: „Când a văzut Isus pe mama Sa, şi lângă ea pe ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!” Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă.” 

„Chiar în ultima Sa agonie, [Isus] Își amintește să Se îngrijească de mama Sa îndurerată, văduvă. Același spirit va fi văzut în fiecare ucenic al Domnului nostru. Cei care Îl urmează pe Hristos vor simți că este o parte din religia Sa de a-i respecta pe părinții lor și a se îngriji de ei.” — Hristos, Lumina lumii, p. 752 (cap. 78, Calvarul).

b. Pe cine a mântuit Isus în timpul ultimelor momente ale sacrificiului Său? Luca 23:39-43. Care era semnificația strigătului final al lui Isus? Ioan 19:30. 

Luca 23:39-43: „Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!” Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.” Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!” Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.” 

 

Ioan 19:30: „Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.” 

„Textele antice nu conțineau punctuație. Virgula [din Luca 23:43] poate să fie înainte sau după astăzi.“—Bible from the Ancient Eastern Text, p.1049. 

„Când strigătul ´S-a sfârșit´ a ieșit de pe buzele lui Hristos, preoții oficiau în templu. Era ora jertfei de seară. Mielul care Îl reprezenta pe Hristos fusese adus pentru a fi înjunghiat. Îmbrăcat în haina simbolică și frumoasă, preotul stătea cu cuțitul ridicat, la fel ca Avraam atunci când era pe punctul de a-și înjunghia fiul. Cu interes intens, poporul privea. Însă pământul se scutură și se cutremură; pentru că Domnul Însuși Se apropie. Cu un sunet sfâșietor, perdeaua dinăuntru a templului este sfâșiată de sus până jos de o mână nevăzută, deschizând privirii mulțimii un loc umplut cândva de prezența lui Dumnezeu… 

Totul este teroare și confuzie. Preotul este pe punctul de a omorî victima; însă cuțitul cade din mâna sa fără vlagă, și mielul scapă. Tipul a întâlnit antitipul în moartea Fiului lui Dumnezeu. Marea jertfă a fost făcută. Calea spre Sfânta Sfintelor este deschisă. O cale nouă și vie este pregătită pentru toți.” — Hristos, Lumina lumii, p. 756, 757 (cap. 78, Calvarul). 

VINERI, 7 NOIEMBRIE 

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE  

1. Cum a fost tratat Isus de soldații romani înainte ca ei să Îl ducă să fie crucificat? 

2. Cum a arătat Isus că Se gândea la alții chiar pe drumul Său spre Golgota? 

3. Descrieți profețiile care s-au împlinit la răstignirea lui Isus. 

4. Cum S-a rugat Isus pentru mine în timp ce era atârnat pe cruce? 

5. La ce se referea strigătul „S-a sfârșit”, scos de Isus?”