Lecția 4. Isus înaintea lui Irod

VERSET DE MEMORAT: „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.” Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.“ (1 Petru 2:22-24). 

Studiu recomandat: Experiențe și viziuni, p. 172-175 (cap. Procesul lui Hristos). 

„Misiunea lui Hristos în această lume nu a fost de a satisface curiozitatea inutilă. El a venit pentru a-i vindeca pe cei cu inima frântă. Dacă ar fi putut rosti vreun cuvânt pentru a vindeca vânătăile sufletelor bolnave de păcat, El nu ar fi tăcut. Însă El nu avea niciun cuvânt pentru acei care doar ar fi călcat în picioare adevărul sub picioarele lor nesfinte.” — Hristos, Lumina lumii, p. 730 (cap. 77, În sala de judecată a lui Pilat). 

DUMINICĂ, 19 OCTOMBRIE

a. Încercând să se eschiveze de la a-L condamna pe Hristos, ce a făcut Pilat? Luca 23:5-7. 

Luca 23:5-7: „Dar ei stăruiau şi mai mult şi ziceau: „Întărâtă norodul şi învaţă pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.” Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean. Şi când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea.” 

„[Preoții și bătrânii] îl denunțau vehement pe Pilat și îl amenințau cu cenzura din partea guvernării romane. Ei îl acuzau că refuză să Îl condamne pe Isus, care, afirmau ei, se ridicase împotriva Cezarului... 

Pilat nu avea la acest moment gândul de a-L condamna pe Isus. El știa că iudeii Îl acuzaseră din ură și prejudecăți. El știa care era datoria sa. Dreptatea cerea ca Hristos să fie imediat eliberat. Însă Pilat se temea de rea-voința poporului. Dacă el refuza să Îl predea pe Isus în mâinile lor, s-ar fi ridicat un tumult, și el se temea să se confrunte cu aceasta. Când a auzit că Hristos era din Galileea, a decis să Îl trimită la Irod, guvernatorul acelei provincii, care era atunci în Ierusalim. Prin acest curs, Pilat se gândea să paseze responsabilitatea procesului de la sine la Irod. Considera că aceasta era și o ocazie bună de a vindeca o veche ceartă între el și Irod. Și s-a dovedit așa. Cei doi magistrați au devenit prieteni în urma procesului Salvatorului.“ — Hristos, Lumina lumii, p. 727, 728 (cap. 77, În sala de judecată a lui Pilat). 

LUNI, 20 OCTOMBRIE 

2. ÎNTÂLNIREA CU IROD 

a. Ce sentimente avea Irod despre întâlnirea cu Isus, și care au fost gândurile sale când L-a văzut? Luca 23:8. 

Luca 23:8: „Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune.” 

„Acest Irod era cel ale cărui mâini erau pătate de sângele lui Ioan Botezătorul. Când a auzit pentru prima dată despre Isus, Irod a fost lovit de groază, și a spus: ´Este Ioan, pe care l-am decapitat; a înviat din morți´, ´și de aceea se fac mari minuni prin el.´ (Marcu 6:16; Matei 14:2). Cu toate acestea, Irod dorea să Îl vadă pe Isus. Acum era o ocazie de a salva viața acestui profet, și regele spera să își alunge pentru totdeauna din minte amintirea acelui cap însângerat care i-a fost adus pe o tavă. El dorea, de asemenea, să îi fie satisfăcută curiozitatea, și se gândea că dacă I s-ar da lui Hristos perspectiva eliberării, ar face orice I s-ar cere. 

O mare mulțime de preoți și bătrâni Îl însoțiseră pe Hristos la Irod. Și când Mântuitorul a fost adus înăuntru, acești demnitari, vorbind toți cu entuziasm, și-au adus cu grabă acuzațiile contra Lui. Însă Irod a acordat doar puțină atenție acuzațiilor lor. El a cerut liniște, dorind o oportunitate de a-L interoga pe Hristos. El a cerut să fie desfăcute cătușele lui Hristos, în același timp acuzându-i pe vrăjmașii Săi că Îl tratează aspru. Privind cu compasiune la fața senină a Răscumpărătorului lumii, el a citit în ea doar înțelepciune și puritate. El, la fel ca Pilat, era convins că Hristos fusese acuzat din răutate și invidie.“ — Hristos, Lumina lumii, p. 728, 729 (cap. 77). 

b. Cum a început interviul lui Irod cu Isus? Luca 23:9 (p.p.), 10. 

Luca 23:9 (p.p.), 10: „I-a pus multe întrebări... Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo şi-L pârau cu înfierbântare.” 

„Irod l-a interogat pe Hristos cu multe cuvinte, însă tot timpul, Salvatorul a menținut o tăcere profundă. La porunca regelui, au fost chemați oameni slabi și infirmi, și lui Isus I s-a poruncit să își dovedească susținerile prin îndeplinirea unei minuni. Oamenii spun că Tu poți să îi vindeci pe cei bolnavi, a zis Irod. Sunt nerăbdător să văd că faima Ta larg răspândită nu a fost falsă. Isus nu a răspuns, și Irod a continuat să Îl îndemne: Dacă poți îndeplini miracole pentru alții, îndeplinește-le acum pentru propriul Tău bine, și Îți va folosi pentru un scop bun. Din nou, el a poruncit: Arată-ne un semn că ai puterea care Ți-a fost atribuită în zvonuri.“ — Ibid., p. 729. 

MARȚI, 21 OCTOMBRIE

3. INTEROGATORIU, ACUZAȚIE, TRATAMENT ABUZIV 

a. Descrieți atitudinea lui Hristos în fața interogatorilor Săi — și motivul din spatele acesteia. Luca 23:9 (u.p.); 1 Petru 2:22-24. 

Luca 23:9 (u.p.): „...dar Isus nu i-a răspuns nimic.” 

1 Petru 2:22-24: „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.” Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.” 

„Hristos era ca unul care nu vedea și nu auzea. Fiul lui Dumnezeu luase asupra Sa natura umană. El trebuia să acționeze cum ar fi acționat un om în circumstanțe similare. De aceea, el nu îndeplinea nicio minune pentru a Se scuti de durerea și umilința pe care omul trebuie să le îndure când este într-o situație similară... 

Conștiința lui Irod era acum mult mai puțin sensibilă decât când tremura de groază la cererea Irodiadei privitoare la capul lui Ioan Botezătorul... Și acum Îl amenința pe Isus, declarând că avea puterea să Îl elibereze sau să Îl condamne. Dar niciun semn din partea lui Isus nu a dat dovadă că El ar fi auzit vreun cuvânt. 

Irod era iritat de această liniște. Părea să indice indiferență completă față de autoritatea sa. Pentru regele orgolios și pompos, mustrarea directă ar fi fost mai puțin ofensatoare decât a fi astfel ignorat. Din nou, el L-a amenințat furios pe Isus, care a rămas în continuare nemișcat și tăcut. 

Misiunea lui Hristos în această lume nu a fost de a satisface curiozitatea inutilă. El a venit pentru a-i vindeca pe cei cu inima zdrobită. Dacă ar fi putut să spună vreun cuvânt pentru a vindeca rănile sufletelor bolnave de păcat, El nu ar fi tăcut. Însă El nu avea cuvinte pentru cei care doar ar fi călcat adevărul sub picioarele lor nesfinte.“ — Hristos, Lumina lumii, p. 729,730 (cap. 77, În sala de judecată a lui Pilat). 

b. Ce putem învăța din exemplul lui Hristos în această situație? Proverbe 26:4. 

Proverbe 26:4: „Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el.” 

„Hristos ar fi putut să îi spună lui Irod cuvinte care ar fi străpuns urechile regelui împietrit. El ar fi putut să îl lovească cu frică și tremur prezentându-i toată nelegiuirea vieții sale și groaza sentinței sale, care se apropia. Însă tăcerea lui Hristos a fost cea mai severă mustrare pe care ar fi putut să o dea El. Irod respinsese adevărul prezentat lui de cel mai mare dintre profeți, și nu avea să mai primească niciun alt mesaj. Maiestatea cerului nu mai avea pentru el niciun cuvânt. Acea ureche care fusese întotdeauna deschisă pentru vaiul uman, nu avea loc pentru poruncile lui Irod. Acei ochi care se plecaseră cu dragoste compătimitoare, iertătoare, asupra păcătosului căit, nu aveau nicio privire de îndreptat spre Irod. Acele buze care rostiseră cele mai impresionante adevăruri, care pe tonuri de implorare gingașă pledaseră pe lângă cei mai păcătoși și mai degradați, erau închise față de regele semeț, care nu simțea nicio nevoie de un Salvator.“ — Ibid., p. 730. 

MIERCURI, 22 OCTOMBRIE

4. HRISTOS ESTE TRATAT RĂU DE IROD 

a. Cum a reacționat Irod când a realizat că nu putea să Îl intimideze pe Isus? Luca 23:11 (p.p.). 

Luca 23:11 (p.p.): „Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, după ce şi-a bătut joc de El şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare...” 

„Fața lui Irod s-a întunecat de patimă. Întorcându-se spre mulțime, el L-a denunțat cu mânie pe Isus ca impostor. Apoi I-a spus lui Hristos: Dacă nu prezinți nicio dovadă pentru ceea ce susții, Te voi da soldaților și poporului. Poate că ei vor avea succes în a Te face să vorbești. Dacă ești un impostor, moartea din mâinile lor este doar ceea ce meriți; dacă ești Fiul lui Dumnezeu, salvează-Te îndeplinind o minune. 

Imediat ce au fost rostite aceste cuvinte, s-a pornit un asalt asupra lui Isus. Ca fiarele sălbatice, gloata s-a năpustit asupra prăzii ei. Isus a fost tras încoace și încolo, Irod alăturându-se gloatei în încercarea de a-L umili pe Fiul lui Dumnezeu. Dacă soldații romani nu ar fi intervenit și nu ar fi împins înapoi mulțimea înnebunită, Salvatorul ar fi fost sfâșiat în bucăți. 

´Irod cu ostașii lui de pază se purtau cu El cu dispreț, și-au bătut joc de El și L-au îmbrăcat cu o haină strălucitoare.´ Soldații romani i s-au alăturat în acest abuz. Tot ce puteau instiga acei soldați răi, corupți, ajutați de Irod și de demnitarii iudei, a fost pus asupra Salvatorului. Totuși, răbdarea Sa divină nu a dat greș.“ — Ibid, p. 730, 731. 

b. De ce L-a trimis Irod pe Isus înapoi la Pilat? Luca 23:11 (u.p.). 

Luca 23:11 (p.p.): „... L-a trimis înapoi la Pilat.” 

„Persecutorii lui Hristos încercaseră să măsoare caracterul Lui după al lor. Ei Îl reprezentaseră ca fiind la fel de josnic ca ei înșiși. Însă în spatele a toată aparența actuală, s-a strecurat o altă scenă—o scenă pe care ei o vor vedea într-o zi în toată slava ei. Erau câțiva care au tremurat în prezența lui Hristos. În timp ce gloata obraznică se pleca în batjocură în fața Sa, unii care au venit în față cu scopul acela s-au întors înapoi, temători și tăcuți. Irod era condamnat. Ultimele raze de lumină îndurătoare străluceau asupra inimii sale împietrite în păcat. El simțea că acesta nu era un om obișnuit; pentru că divinitatea răzbătuse prin natura umană. Chiar în timp ce Hristos era înconjurat de batjocoritori, adulter și criminali, Irod simțea că privea un Dumnezeu pe tronul Său. 

Chiar împietrit cum era, Irod nu a îndrăznit să ratifice condamnarea lui Hristos. El dorea să se elibereze de teribila responsabilitate și L-a trimis pe Isus înapoi în sala de judecată romană.“ — Ibid., p. 731. 

JOI, 23 OCTOMBRIE 

5. CA UN MIEL DUS LA MĂCELĂRIE 

a. Care este starea în care se află un om despărțit de Dumnezeu? Isaia 1:6 (p.p.). 

Isaia 1:6 (p.p.): „Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi şi carne vie...” 

„Păcatul devenise o știință și viciul era consacrat ca parte a religiei. Rebeliunea își întinsese rădăcinile adânc în inimă și ostilitatea omului era foarte violentă contra cerului. S-a demonstrat în fața universului că, despărțită de Dumnezeu, omenirea nu putea fi ridicată.“ — Hristos, Lumina lumii, p. 37 (cap. 3, Împlinirea vremii). 

b. Cum a deschis Dumnezeu ușa pentru restaurarea noastră? Isaia 53:5, 6, 11. 

Isaia 53:5, 6, 11: „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor... 11Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.” 

„Maiestatea cerului nu Și-a făcut Sieși pe plac. Orice a făcut, a fost cu referire la mântuirea omului. Egoismul în toate formele Sale era mustrat în prezența Sa. El Și-a asumat natura noastră ca să poată suferi în locul nostru, aducând sufletul Său ca jertfă pentru păcat. El a fost lovit de Dumnezeu și zdrobit pentru a-l salva pe om de lovitura pe care o merita din cauza încălcării legii lui Dumnezeu. Prin lumina care strălucea de la cruce, Hristos a intenționat să atragă la Sine toți oamenii. Inima Sa umană tânjea după omenire. Brațele Sale erau deschise pentru a-i primi, și El i-a invitat pe toți să vină la El. Viața Sa pe pământ a fost un continuu act de tăgăduire de sine și umilință.“ — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 418 (cap. 38, Colegiul nostru).

„Hristos a fost tratat cum merităm noi, ca noi să putem fi tratați așa cum merită El. El a fost condamnat pentru păcatele noastre, la care nu a contribuit cu nimic, pentru ca noi să putem fi îndreptățiți prin neprihănirea Sa, la care noi nu am contribuit cu nimic. El a suferit moartea, care era a noastră, ca noi să putem primi viața, care era a Sa.“ — Hristos, Lumina lumii, p. 25 (cap. 1, Dumnezeu cu noi). 

VINERI, 24 OCTOMBRIE

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE 

1. Ce pot învăța eu din decizia lui Hristos de a rămâne tăcut în fața lui Irod? 

2. Asemenea lui Irod, în ce circumstanțe s-ar putea să fiu în pericolul de a fi nerăbdător? 

3. Cum este afectată atitudinea mea de contemplarea suferințelor lui Hristos? 

4. Descrieți suferința lui Isus din palatul lui Irod. 

5. Rezumați capitolul 53 din Isaia.