Lecția 7. Îngroparea și învierea lui Isus

Verset de memorat: „Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, pentru că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.” (Isaia 53:9 engl. KJV).

Studiu recomandat: Solii alese, vol.1, p. 301-303 (cap. 44, Salvatorul înviat). 

„Isus nu Și-a dat viața până când nu a împlinit lucrarea pe care a venit să o facă; și El a exclamat cu ultima sa răsuflare: ´S-a sfârșit!´” — Istoria mântuirii, p. 226, 227 (cap. 29, Răstignirea lui Hristos, subcap. S-a sfârșit).

DUMINICĂ, 9 NOIEMBRIE 

1. O INSTITUȚIE PERPETUĂ 

a. Ce instituție divină a fost sfințită atât la creațiune cât și la răscumpărarea lumii, și va fi sfințită în întreaga eternitate? Geneza 2:1-3; Luca 23:52-56. 

Geneza 2:1-3: „Astfel au fost sfârșite cerurile și pământul și toată oștirea lor. În ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse.”  

Luca 23:52-56: „Omul acesta s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. L-a dat jos de pe cruce, L-a înfășurat într-o pânză de in și L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. Era Ziua Pregătirii și începea ziua Sabatului. Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au însoțit pe Iosif, au văzut mormântul și felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, s-au întors și au pregătit miresme și miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.” 

„La început, Tatăl și Fiul Se odihniseră în Sabat după lucrarea lor de creație. Când ´cerurile și pământul au fost terminate, și toată oștirea lor´ (Geneza 2:1), Creatorul și toate ființele cerești s-au bucurat să contemple glorioasa scenă. ´Stelele dimineții cântau împreună, și toți fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie.´ (Iov 38:7). Acum Isus Se odihnea de lucrarea de răscumpărare; și deși era mâhnire între cei care Îl iubeau pe pământ, totuși, era bucurie în ceruri. În ochii ființelor cerești, promisiunea viitorului era glorioasă. Dumnezeu și îngerii au văzut rezultatul care avea să decurgă din lucrarea finalizată de Hristos: o creație restaurată, o rasă răscumpărată, care, întrucât a biruit păcatul, nu mai putea să cadă niciodată. Când vor fi ´așezate din nou toate lucrurile, după cum a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săi profeți de când a început lumea´ (Fapte 3:21), Sabatul de la creațiune, ziua în care Isus S-a odihnit în mormântul lui Iosif, încă va mai fi o zi de odihnă și bucurie. Cerul și pământul se vor uni în laudă, când ´de la o zi de Sabat la o alta´ (Isaia 66:23), națiunile celor mântuiți se vor pleca în închinare plină de bucurie lui Dumnezeu și Mielului.” — Hristos, Lumina lumii, p. 769, 770 (cap. 80, În mormântul lui Iosif). 

LUNI, 10 NOIEMBRIE 

2. ODIHNINDU-SE ÎN MORMÂNT 

a. Care două persoane influente au preluat responsabilitatea pentru îngroparea Salvatorului? Ioan 19:38-42; Isaia 53:9. 

Ioan 19:38-42: „După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci și a luat trupul lui Isus. Nicodim, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit și el și a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe. Au luat deci trupul lui Isus și l-au înfășurat în fâșii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape. În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; și în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. Din pricină că era ziua Pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.” 

Isaia 53:9: „Groapa Lui a fost pusă între cei răi, și mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârșise nicio nelegiuire și nu se găsise niciun vicleșug în gura Lui.” 

„În această situație de urgență, Iosif din Arimateea și Nicodim au venit în ajutorul ucenicilor. Acești bărbați erau amândoi membri ai Sinedriului, și se cunoșteau cu Pilat. Ambii erau oameni cu avere și influență. Ei erau hotărâți că trupul lui Isus va avea o înmormântare onorabilă.“ — Hristos, Lumina lumii, p. 773 (cap. 80, În mormântul lui Iosif). 

b. Ce preocupa mintea conducătorilor iudei în acest Sabat, și cum au acționat ei? Matei 27:62-66. 

Matei 27:62-66: „A doua zi care vine după Ziua Pregătirii, preoții cei mai de seamă și fariseii s-au dus împreună la Pilat și i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înșelătorul acela, pe când era încă în viață, a zis: ‘După trei zile voi învia.’ Dă poruncă dar ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul și să spună norodului: ‘A înviat din morți!’ Atunci, înșelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” Pilat le-a zis: „Aveți o strajă; duceți-vă de păziți cum puteți.” Ei au plecat și au întărit mormântul, pecetluind piatra și punând strajă.”

„[Conducătorii iudei] s-au putut odihni doar puțin în Sabat. Deși nu ar fi pășit peste pragul unui păgân, de teamă să nu se necurățească, totuși au ținut un consiliu cu privire la trupul lui Hristos. Moartea și mormântul trebuia să Îl țină pe Cel pe care ei L-au crucificat... 

Preoții au dat indicații cu privire la paza cavoului. O piatră mare fusese pusă în fața intrării. Peste această piatră au pus funii, ancorându-i capetele în stâncă solidă, și sigilându-le cu sigiliul roman. Piatra nu putea fi mutată fără ca sigiliul să fie rupt. O gardă romană de o sută de soldați a fost apoi pusă în jurul mormântului pentru a nu permite ca cineva să se amestece acolo. Preoții au făcut tot ce puteau pentru a ține trupul lui Hristos acolo unde fusese pus. El a fost sigilat la fel de sigur în mormântul Său, ca și când ar fi urmat să stea acolo tot timpul.” — Ibid., p. 777, 778. 

c. Ce profeție a fost împlinită în acest complot pentru sigilarea mormântului? Psalmi 2:1-4. 

Psalmi 2:1-4: „Pentru ce se întărâtă neamurile și pentru ce cugetă popoarele lucruri deșarte? Împărații pământului se răscoală și domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului Său, zicând: „Să le rupem legăturile și să scăpăm de lanțurile lor!” Cel ce șade în ceruri râde, Domnul Își bate joc de ei.” 

„Tocmai eforturile făcute pentru a împiedica învierea lui Hristos sunt cele mai convingătoare argumente în favoarea ei. Cu cât mai mare era numărul soldaților puși în jurul mormântului, cu atât mai puternică avea să fie mărturia că El înviase... Gărzile romane și armatele romane erau lipsite de puterea de a-L ține în mormânt pe Domnul vieții. Ora eliberării Sale era aproape.“ — Ibid., p. 778 (cap. 80, În mormântul lui Iosif). 

MARȚI, 11 NOIEMBRIE 

3. MORMÂNTUL GOL 

a. Ce s-a întâmplat în dimineața primei zile a săptămânii? Matei 28:2-4. 

Matei 28:2-4: „Și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ, căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit și a prăvălit piatra de la ușa mormântului și a șezut pe ea. Înfățișarea lui era ca fulgerul, și îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui și au rămas ca niște morți.” 

„Îngeri care excelează în putere păzeau mormântul, și așteptau să spună „Bun venit” Prințului vieții... 

Acum, preoți și conducători, unde este puterea gărzii voastre? Soldați bravi, care nu s-au temut niciodată de puterea umană sunt acum ca niște prizonieri luați fără sabie sau suliță. Fața la care privesc nu este fața vreunui luptător muritor; este fața celui mai puternic din oștirea Domnului. Acest mesager este cel care ocupă poziția din care a căzut Satan. El este cel care pe dealurile Betleemului a proclamat nașterea lui Hristos. Pământul tremură la apropierea sa, oștile întunericului fug, și în timp ce el rostogolește piatra, cerul pare să se coboare pe pământ. Soldații îl văd dând la o parte piatra ca și când ar fi o pietricică, și îl aud strigând: ´Fiule al lui Dumnezeu, vino afară; Tatăl Tău Te cheamă.´ Ei Îl văd pe Isus ieșind din mormânt, și Îl aud proclamând peste mormântul deschis: `Eu sunt învierea și viața.´ Și în timp ce El iese în maiestate și glorie, oastea îngerească se pleacă în adorare înaintea Răscumpărătorului, și Îi spune `bun venit´ cu cântări de laudă.“ — Hristos, Lumina lumii, p. 779, 780 (cap. 81, A înviat Domnul). 

b. Ce surpriză au avut unii dintre ucenici când au mers spre mormânt? Ioan 20:1; Luca 24:1-3. 

Ioan 20:1: „În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric, și a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.” 

Luca 24:1-3: „În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea și altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineață și au adus miresmele pe care le pregătiseră. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, au intrat înăuntru și n-au găsit trupul Domnului Isus.” 

c. Ce mesaj și ce instruire a dat îngerul femeilor, și cum au răspuns ele? Marcu 16:5-8. 

Marcu 16:5-8: „Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel șezând la dreapta, îmbrăcat într-un veșmânt alb, și s-au înspăimântat. El le-a zis: „Nu vă înspăimântați! Căutați pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit. A înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră. Dar duceți-vă de spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea, cum v-a spus.” Ele au ieșit din mormânt și au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur și de spaimă. Și n-au spus nimănui nimic, căci se temeau.” 

„Când [Ioana, Maria mama lui Iacov și Iose, Salome și alte femei] au zăbovit în jurul locului, dintr-odată au văzut că nu erau singure. Un tânăr îmbrăcat în haine strălucitoare stătea lângă mormânt. Era îngerul care dăduse piatra la o parte. El luase înfățișarea omenirii ca să nu îi alarmeze pe acești prieteni ai lui Isus. Totuși, în jurul lui strălucea încă lumina slavei cerești, și femeile se temeau. Ele s-au întors să fugă, însă cuvintele îngerului le-au oprit pașii.“ — Ibid., p. 788, 789. 

MIERCURI, 12 NOIEMBRIE 

4. CARACTERUL ESTE DESCOPERIT 

a. De ce putem fi energizați de entuziasmul ucenicilor — în special al lui Ioan — cu privire la semnificația mormântului gol? Ioan 20:2-4. 

Ioan 20:2-4: „A alergat la Simon Petru și la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, și le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde L-au pus.” Petru și celălalt ucenic au ieșit și au plecat spre mormânt. Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru și a ajuns cel dintâi la mormânt.” 

„Ioan s-a prins de Hristos, cum se prinde vița de stâlpul maiestuos. De dragul Învățătorului său, el a înfruntat pericolele din sala de judecată și a zăbovit lângă cruce; și la vestea că Hristos înviase, el s-a grăbit la mormânt, în zelul său întrecându-l chiar pe impetuosul Petru.“ — Sfințirea vieții, p. 53 (cap. 7, Caracterul lui Ioan). 

b. Ce putem învăța din exemplul de ordine și bun gust pe care l-a oferit Isus după învierea Sa? Ioan 20:5-7. 

Ioan 20:5-7: „S-a plecat și s-a uitat înăuntru, a văzut fâșiile de pânză jos, dar n-a intrat. Simon Petru, care venea după el, a ajuns și el, a intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză jos. Iar ștergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâșiile de pânză, ci făcut sul și pus într-un alt loc, singur.” 

„Hristos Însuși a fost cel care pusese veșmintele funerare cu o astfel de grijă. Când îngerul puternic a venit jos la mormânt, lui i s-a alăturat un altul care, împreună cu tovarășul său, păziseră trupul Domnului. Când îngerul din ceruri a rostogolit piatra, celălalt a intrat în mormânt, și a desfăcut legăturile de pe trupul lui Isus. Însă mâna Salvatorului le-a împăturat pe fiecare, și le-a pus la locul lor. În ochii Celui care conduce atât steaua, cât și atomul, nu există nimic neimportant. Ordinea și perfecțiunea se văd în toată lucrarea Sa.” — Hristos, Lumina lumii, p. 789 (cap. 89, A înviat Domnul). 

„Acțiunile repetate formează obiceiuri, obiceiurile formează caracterul, și prin caracter se decide destinul nostru pentru timp și pentru veșnicie. 

Doar prin credincioșie în lucrurile mici poate sufletul să fie instruit să acționeze cu fidelitate sub responsabilități mai mari.” — Parabolele Domnului, p. 356 (cap. 25, Talanții, subcap. Un talant). 

c. Ce mesaj le-au adus liderilor iudei gărzile? Matei 28:11. 

Matei 28:11: „Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri și au dat de veste preoților celor mai de seamă despre toate cele întâmplate.” 

„Soldații aceștia reprezentau o priveliște ciudată. Tremurând de teamă, cu fețele palide, ei dădeau mărturie despre învierea lui Hristos. Soldații au relatat totul, exact așa cum văzuseră; ei nu avuseseră timp să gândească sau să vorbească altceva decât adevărul. Cu exprimarea stâlcită, ei au spus: A fost Fiul lui Dumnezeu cel care a fost răstignit; am auzit un înger proclamându-L ca Maiestatea cerului, Regele slavei.” — Hristos, Lumina lumii, p. 781 (cap. 81, A înviat Domnul).

JOI, 13 NOIEMBRIE 

5. FRAUDĂ PENTRU A EVITA CONFRUNTAREA CU REALITATEA 

a. Ce au făcut mai marii preoților pentru a împiedica răspândirea raportului despre înviere? Matei 28:12-15. 

Matei 28:12-15: „Aceștia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ținut sfat, au dat ostașilor mulți bani și le-au zis: „Spuneți așa: ‘Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, și L-au furat.’ Și, dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi și vă vom scăpa de grijă.” Ostașii au luat banii și au făcut cum i-au învățat. Și s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi. ” 

„Fețele preoților erau ca cele ale morților. Caiafa a încercat să vorbească. Buzele sale se mișcau, dar nu scoteau niciun sunet. Soldații erau pe punctul de a pleca din sala de consiliu, când o voce i-a oprit. Caiafa își regăsise în cele din urmă graiul. `Așteptați, așteptați,´ a spus el. `Nu spuneți nimănui lucrurile pe care le-ați văzut.´ 

Soldaților le-a fost dat apoi un raport fals. ´Spuneți,´ au spus preoții, ´că ucenicii Săi au venit noaptea și L-au furat în timp ce noi dormeam.´ Aici preoții și-au întrecut măsura. Cum ar fi putut soldații spune că ucenicii I-au furat trupul în timp ce ei dormeau? Dacă ar fi dormit, cum ar fi putut ști? Iar dacă ucenicii s-ar fi dovedit vinovați de a fi furat trupul lui Hristos, nu ar fi fost preoții primii să îi condamne? Sau dacă santinelele ar fi dormit, nu ar fi fost preoții cei dintâi în a-i acuza la Pilat? 

Soldații erau îngroziți la gândul să aducă asupra lor acuzația de a fi dormit în post. Aceasta era o ofensă care se pedepsea cu moartea. Să dea ei mărturie falsă, înșelând oamenii, și punându-și propriile vieți în pericol? Nu își ținuseră ei straja obositoare cu o vigilență lipsită de somn? Cum puteau ei face față procesului, fie și de dragul banilor, dacă se acuzau singuri? 

Pentru a reduce la tăcere mărturia de care se temeau, preoții au promis să asigure siguranța gărzii, spunând că Pilat nu își dorea cu nimic mai mult decât ei ca un astfel de raport să fie răspândit. Soldații romani și-au vândut iudeilor integritatea pentru bani; ei au ieșit cu o povară de bani, și pe buzele lor cu un raport mincinos care fusese croit pentru ei de către preoți.“ — Hristos, Lumina lumii, p. 781, 782 (cap. 81, A înviat Domnul). 

VINERI, 14 NOIEMBRIE 

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE 

1. Cum pot să ajut cauza lui Dumnezeu asemenea lui Nicodim și Iosif din Arimateea? 

2. Ce pot învăța din hainele de înmormântare împăturite cu grijă? 

3. Cum pot fi eu în pericol de a-mi vinde integritatea la fel ca soldații romani? 

 

4. Relatați experiența santinelelor de la mormânt. 

5. Explicați contradicțiile conținute în minciuna preoților.