Lecția 12. Evanghelizare practică

VERSET DE MEMORAT: „Du-te acasă la ai tăi şi povestește-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine” (Marcu 5:19 ultima parte). 

Studiu recomandat: Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 254-260 (cap. 30, Nevoia lumii); Ibid., vol. 1, p. 412 (cap.76, Cauza în Est). 

„Ucenicii trebuia să înceapă lucrarea acolo unde se aflau.” - Hristos, Lumina lumii, p. 822 (cap. 86, Mergeți și învățați toate neamurile). 

DUMINICĂ, 14 DECEMBRIE  

1. MULTE NAȚIONALITĂȚI ADUNATE  

a. Când s-a observat pentru prima dată în mod remarcabil împlinirea promisiunii lui Hristos despre puterea specială pentru ucenicii Săi? Faptele apostolilor 2:1-4. 

Fapte 2:1-4: „În Ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei. Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei și s-au așezat câte una pe fiecare din ei. Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.” 

„Duhul Sfânt, luând forma limbilor de foc, s-a odihnit asupra celor adunați. Aceasta era o emblemă a darului revărsat atunci asupra ucenicilor, care i-a făcut capabili să vorbească în mod fluent limbi care înainte le fuseseră necunoscute. Înfățișarea de foc simboliza fervoarea zelului cu care urmau să lucreze apostolii și puterea care urma să însoțească lucrarea lor.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 39 (cap. 4, Ziua Cincizecimii). 

b. De ce era necesar cu acea ocazie darul limbilor? Fapte 2:5-11. 

Fapte 2:5-11: „Și se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toți se mirau, se minunau și ziceau unii către alții: „Toți aceștia care vorbesc nu sunt galileeni? Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei dinspre Cirene, oaspeți din Roma, iudei sau prozeliți, cretani și arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!” 

„În timpul risipirii, iudeii fuseseră împrăștiați în aproape fiecare colț al lumii locuite, și în exilul lor, ei învățaseră să vorbească diverse limbi. Mulți dintre acești evrei erau cu acea ocazie în Ierusalim, participând la sărbătorile religioase care erau atunci în desfășurare. Fiecare limbă era reprezentată de cei adunați. Această diversitate de limbi ar fi fost o mare piedică pentru proclamarea evangheliei; de aceea, Dumnezeu a suplinit într-un mod uimitor deficiența apostolilor. Duhul Sfânt a făcut pentru ei ceea ce ei nu ar fi putut să îndeplinească pentru ei înșiși într-o viață întreagă.” — Ibid., p. 39, 40. 

LUNI, 15 DECEMBRIE  

2. DÂND MĂRTURIE ÎN LIMBI STRĂINE  

a. Ce spune apostolul cu privire la darul autentic al vorbirii în limbi străine? 1 Corinteni 12:28, 30. Cum se aplică acesta astăzi? 

1 Corinteni 28, 30: „Și Dumnezeu a rânduit în Biserică întâi apostoli; al doilea, proroci; al treilea, învățători; apoi pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor și vorbirii în felurite limbi. ... Toți au darul tămăduirilor? Toți vorbesc în alte limbi? Toți tălmăcesc?” 

„Există între noi cei care, fără truda și lentoarea învățării unei limbi străine, ar putea să se califice pentru a proclama adevărul în alte națiuni. În biserica primitivă, misionarii erau înzestrați în mod miraculos cu o cunoștință a limbilor în care erau chemați să predice bogățiile inepuizabile ale lui Hristos. Și dacă Dumnezeu a fost dispus să îi ajute pe servii Săi de atunci, putem să ne îndoim noi că binecuvântarea Sa se va odihni asupra eforturilor noastre de a-i califica pe cei care posedă în mod natural o cunoștință a limbilor străine, și care, cu încurajare adecvată, ar duce propriilor lor conaționali mesajul adevărului? Am fi putut avea mult mai mulți lucrători în câmpurile misionare străine, dacă cei care au intrat în aceste câmpuri s-ar fi folosit de fiecare talant aflat la dispoziția lor... 

În unele cazuri poate fi necesar ca tinerii să învețe limbi străine. Ei pot face aceasta cu cel mai mare succes, asociindu-se cu oamenii, și în același timp devotând o parte din fiecare zi studiului limbii. Acest lucru ar trebui făcut, totuși, doar ca un pas pregătitor necesar pentru a-i educa pe cei care se găsesc ei înșiși în locurile misionare respective, și care, cu o instruire corespunzătoare, pot deveni lucrători. Este esențial să fie îndemnați să intre în lucrare cei care pot vorbi în limba maternă a popoarelor din diferite națiuni.” — Slujitorii evangheliei, p. 82, 83 (secțiunea 3, Pregătirea necesară, cap. Tinerii ca misionari). 

b. Ce talanți a promis Dumnezeu servilor Săi și ce ar trebui să facem ca să dezvoltăm acești talanți? Efeseni 2:8; 1 Corinteni 12:7-11.

Efeseni 2:8: „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.” 

 

1 Corinteni 12:7-11: „Și fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înțelepciune; altuia, să vorbească despre cunoștință datorită aceluiași Duh; altuia, credința prin același Duh; altuia, darul tămăduirilor prin același Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; și altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul și același Duh, care dă fiecăruia în parte cum voiește.” 

„Nu toate darurile sunt împărțite fiecărui credincios.... Însă darurile Duhului sunt promise fiecărui credincios conform nevoii lucrării lui Dumnezeu. Promisiunea este la fel de puternică și demnă de încredere ca în zilele apostolilor.” — Hristos, Lumina lumii, p. 823 (cap.86, Mergeți și învățați toate neamurile). 

„Cauza lui Dumnezeu are nevoie de oameni eficienți; are nevoie de oameni care sunt instruiți să slujească în calitate de învățători și predicatori. Oameni care au avut doar o pregătire redusă în școală și facultate au lucrat cu o măsură de succes; însă aceștia ar fi putut avea o măsură de succes mai mare, și ar fi putut fi lucrători mai eficienți, dacă de la bun început ar fi dobândit o disciplină mentală.” — Slujitorii evangheliei, p. 92 (secțiunea 3, Pregătirea necesară, subcap. „Studiază să te dovedești aprobat”). 

MARȚI, 16 DECEMBRIE 

3. CHEI VITALE PENTRU SUCCES  

a. De ce sunt școlile misionare o resursă atât de valoroasă — și care este prima datorie a oricui care caută să împărtășească în mod eficient evanghelia? 2 Timotei 2:15. 

2 Timotei 2:15: „Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului.” 

„Lucrarea de câștigare de suflete la Hristos cere o pregătire atentă. Oamenii nu pot intra în serviciul Domnului fără instruirea necesară, și să aștepte cel mai înalt succes. Mecanici, avocați, negustori, oameni de toate profesiile și meseriile, sunt educați pentru domeniul de afaceri în care speră să intre. Este strategia lor de a se face pe cât de eficienți posibil. Mergeți la pălărier sau la croitoreasă, și ea vă va spune cât de mult a trudit până a avut o cunoaștere temeinică a meseriei ei. Arhitectul vă va spune cât de mult a durat până a înțeles el cum să plănuiască o clădire cu gust, confortabilă. Și la fel este cu toate vocațiile pe care le urmează oamenii. 

Ar trebui, oare, ca servii lui Dumnezeu să arate mai puțină preocupare în pregătirea lor pentru o lucrare infinit mai importantă? Ar trebui ei să fie ignoranți cu privire la căile și mijloacele de folosit în câștigarea de suflete? E nevoie de o cunoaștere a naturii umane, de studiu amănunțit, de gândire atentă și rugăciune serioasă, pentru a ști cum să te apropii de bărbați și de femei cu privire la marele teme care privesc bunăstarea lor veșnică.” — Slujitorii evangheliei, p. 92 (secțiunea 3, Pregătirea necesară, subcap. „Studiază să te dovedești aprobat”). 

„Doar la altarul lui Dumnezeu putem să ne aprindem lumânările noastre foarte mici cu foc divin... 

Mesagerii lui Dumnezeu trebuie să zăbovească mult cu El, dacă vor să aibă succes în lucrarea lor. Se povestește despre o femeie în vârstă din Lancashire, care asculta motivele pe care le prezentau vecinii ei pentru succesul predicatorului lor. Ei vorbeau despre darurile lui, despre stilul său de adresare, despre manierele lui. ´Nu´, spuse femeia în vârstă, ´o să vă spun eu care este. Omul vostru este într-o prietenie strânsă cu Cel Atotputernic.´ ” — Ibid., p. 255 (secțiunea 7, subcap. Rugăciunea în taină). 

b. Ce protecție divină a fost promisă ucenicilor lui Hristos care merg să răspândească mesajul adevărului? Marcu 16:18 (prima parte). Citați o ocazie când s-a împlinit această promisiune. Faptele apostolilor 28:1-5. 

 

Marcu 16:18 p.p.: „vor lua în mână șerpi , dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma...” 

Fapte 28:1-5: „După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta. Barbarii ne-au arătat o bunăvoință puțin obișnuită, ne-au primit pe toți la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua și se lăsase un frig mare. Pavel strânsese o grămadă de mărăcini și-i pusese pe foc; o năpârcă a ieșit afară din pricina căldurii și s-a lipit de mâna lui. Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alții: „Cu adevărat, omul acesta este un ucigaș, căci Dreptatea nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.” Pavel a scuturat năpârca în foc și n-a simțit niciun rău.” 

„La acel moment [era creștină timpurie], otrăvirea era frecvent practicată. Oameni fără scrupule nu ezitau să îndepărteze prin acest mijloc pe cei care stăteau în calea ambiției lor. Isus știa că viața ucenicilor Săi avea să fie pusă în acest fel în primejdie. Mulți se gândeau că fac un serviciu lui Dumnezeu, dându-i la moarte pe martorii Săi. De aceea, El le-a promis protecție față de acest pericol.” — Hristos, Lumina lumii, p. 821 (cap. 86, Mergeți și învățați toate neamurile). 

MIERCURI, 17 DECEMBRIE  

4. SLUJIND CELOR BOLNAVI  

a. Ce putere suplimentară a dat Isus ucenicilor, și care a fost declarația lor ca recunoaștere a acestei puteri? Luca 9:1; 10:17. Cum le-a răspuns Hristos? Luca 10:20.

Luca 9:1: „Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți dracii și să vindece bolile.” 

 

Luca 10:17: „Cei șaptezeci s-au întors plini de bucurie și au zis: „Doamne, chiar și dracii ne sunt supuși în Numele Tău.” 

Luca 10:20: „Totuși să nu vă bucurați de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.” 

„Nu vă bucurați pentru că aveți putere, ca să nu pierdeți din vedere dependența voastră de Dumnezeu. Fiți atenți, ca nu cumva să pătrundă auto-suficiența, și să lucrați în propria voastră tărie, mai degrabă decât în spiritul și puterea Stăpânului vostru. Eul este întotdeauna gata să își atribuie merite, dacă vreo măsură de succes însoțește lucrarea. Eul este flatat și înălțat, și asupra altor minți nu se creează impresia că Dumnezeu este totul și în tot… Când avem o înțelegere a slăbiciunii noastre, învățăm să depindem de o putere care nu se află în noi.” — Hristos, Lumina lumii, p. 493 (cap. 53, Ultima călătorie din Galileea). 

b. Care a fost rezultatul faptului că Isus acorda prioritate lucrării de vindecare a celor bolnavi? Luca 4:38, 39; 5:12, 13; 6:6, 10. 

Luca 4:38, 39: „După ce a ieșit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari și L-au rugat pentru ea. El S-a plecat spre ea, a certat frigurile și au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată și a început să le slujească.” 

Luca 5:12, 13: „Isus era într-una din cetăți. Și iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu fața la pământ, L-a rugat și I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești.” Isus a întins mâna, S-a atins de el și i-a zis: „Da, voiesc, fii curățit!” Îndată l-a lăsat lepra.” 

Luca 6:6, 10: „În altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă și învăța pe norod. Acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată... 10 Atunci, Și-a rotit privirile peste toți și a zis omului: „Întinde-ți mâna!” El a întins-o, și mâna i s-a făcut sănătoasă ca și cealaltă.” 

„În timpul slujirii Sale, Isus a devotat mai mult timp vindecării bolnavilor, decât predicării. Minunile Sale mărturiseau adevărul cuvintelor Sale, că El a venit nu să distrugă, ci să salveze. Neprihănirea Sa a mers înaintea Lui, și slava Domnului era cortegiul din spatele Lui. Oriunde mergea, vestea îndurării Sale mergea înaintea Lui. Pe unde trecuse El, primitorii compasiunii Sale se bucurau de sănătate, și puneau la încercare puterile lor nou-descoperite. Mulțimile se adunau în jurul lor pentru a auzi de pe buzele lor ceea ce făcuse Domnul. Vocea Sa fusese primul sunet pe care îl auziseră mulți, numele Său—primul cuvânt pe care îl rostiseră ei, fața Sa—prima la care priviseră vreodată. De ce să nu Îl iubească pe Isus și să Îi cânte laudă? În timp ce trecea prin orașe și sate, El era ca un curent vital, răspândind viață și bucurie pe oriunde mergea.” — Ibid., p. 350 (cap. 37, Primii evangheliști). 

c. Urmând exemplul lui Hristos, ce lucrare au făcut ucenicii? Faptele apostolilor 3:1-7; 9:32-34; 28:8, 9. 

 

Fapte 3:1-7: „Petru și Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea. Acolo era un om olog din naștere, care era dus și pus în toate zilele la poarta Templului numită „Frumoasă”, ca să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu. Omul acesta, când a văzut pe Petru și pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie. Petru, ca și Ioan, s-a uitat țintă la el și a zis: „Uită-te la noi!” Și el se uita la ei cu luare aminte și aștepta să capete ceva de la ei. Atunci, Petru i-a zis: „Argint și aur n-am, dar ce am, îți dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!” L-a apucat de mâna dreaptă și l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile și gleznele.” 

Fapte 9:32-34: „Pe când cerceta Petru pe toți sfinții, s-a coborât și la cei ce locuiau în Lida. Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat. „Enea”, i-a zis Petru, „Isus Hristos te vindecă; scoală-te și fă-ți patul.” Și Enea s-a sculat îndată.” 

Fapte 28:8, 9: „Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri și de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, a pus mâinile peste el și l-a vindecat. Atunci au venit și ceilalți bolnavi din ostrovul acela și au fost vindecați.” 

JOI, 18 DECEMBRIE 

5. ALINÂND SUFERINȚA UMANĂ  

 

a. Ce misiune cu efecte îndepărtate ne aparține nouă până la încheierea timpului de probă? Matei 10:7, 8; Marcu 5;19; 16:18 (ultima parte); Luca 9:1, 2. 

Matei 10:7, 8: „Și pe drum, propovăduiți și ziceți: ‘Împărăția cerurilor este aproape!’ Vindecați pe bolnavi, înviați pe morți, curățiți pe leproși, scoateți afară dracii. Fără plată ați primit, fără plată să dați.” 

Marcu 5:19: „Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi și povestește-le tot ce ți-a făcut Domnul și cum a avut milă de tine.” 

Marcu 16:18 u.p.: „...își vor pune mâinile peste bolnavi, și bolnavii se vor însănătoși.” 

Luca 9:1, 2: „Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți dracii și să vindece bolile. Apoi, i-a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să tămăduiască pe cei bolnavi.”

„Urmașii lui Hristos trebuie să lucreze așa cum a lucrat El. Trebuie să îi hrănim pe cei flămânzi, să îi îmbrăcăm pe cei goi, și să îi mângâiem pe cei suferinzi și întristați. Trebuie să slujim celor disperați, și să le inspirăm speranță celor fără de speranță… Dragostea lui Hristos, manifestată în slujire neegoistă, va fi mai eficientă în reformarea rău-făcătorului decât va fi sabia sau curtea de justiție. Acestea sunt necesare pentru a inspira groază în călcătorul legii, dar misionarul poate face mai mult decât atât. Adesea, inima se va împietri sub mustrare; însă se va topi sub dragostea lui Hristos. Misionarul poate nu doar să aline boli fizice, ci poate să îl conducă pe păcătos la Marele Medic, care poate curăța sufletul de lepra păcatului. Prin servii Săi, Dumnezeu dorește ca cei bolnavi, cei nefericiți, cei posedați de spirite rele, să audă vocea Sa. Prin intermediul agenților Săi umani, El dorește să fie un Mângâietor așa cum nu a cunoscut lumea.” — Hristos, Lumina lumii, p. 350, 351 (cap. 37, Primii evangheliști). 

b. Ce principiu biblic afectează, de asemenea, unele metode prin care este îndeplinită lucrarea Domnului? Eclesiastul 3:1; 8;5. 

Eclesiastul 3:1: „Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.” 

Eclesiastul 8:5: „Pe cine păzește porunca, nu-l va atinge nicio nenorocire, dar inima înțeleptului cunoaște și vremea, și judecata.” 

„Lucrări contrafăcute de vindecare, despre care se pretinde a fi divine, vor fi îndeplinite. 

Din acest motiv, Domnul a marcat o cale prin care poporul Său trebuie să ducă înainte o lucrare de vindecare fizică, unită cu predicarea cuvântului. Sanatorii trebuie să fie înființate, și aceste instituții trebuie să fie puse în legătură cu lucrători care vor promova lucrarea misionar-medicală necontrafăcută.” — Slujirea medicală, p. 14 (secțiunea 1, Puterea de vindecare și sursa ei, subcap. Când rugăciunea pentru vindecare înseamnă încumetare). 

VINERI, 19 DEC. 

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE  

1. De ce a fost necesar darul vorbirii în limbi în zilele apostolilor? 

2. Ce fac eu cu talentele încredințate mie? 

3. Cum pot îmbunătăți slujirea mea pentru alții în domeniul medical-misionar? 

4. În ce circumstanțe oferă Isus protecție față de pericole fatale? 

5. Cum pot să extind utilitatea mea în cauza Domnului?