- Lecția 13. Dezvoltând o conștiință curată
- Lecția 12. Bucuria Domnului
- Lecția 11. Până când moartea ne va despărți
- Lecția 10. Restaurând căsătoria
- Lecția 9. Isus a murit moartea mea
- Lecția 8. Căsătorit cu Hristos
- Lecția 7. Panglica albastră
- Lecția 6. Frunze de smochin sau lână de miel?
- Lecția 5. Mai ferice să dai decât să primești
- Lecția 4. Botezat în Hristos
- Lecția 3. Organizarea preoției lui Melhisedec
- Lecția 2. După rânduiala lui Melhisedec
- Lecția 1. Biserica lui Dumnezeu
Lecția 1. Biserica lui Dumnezeu
Text de memorizat: „Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu, în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17:21).
„Cât de serios ar trebui ca cei care mărturisesc că sunt urmași ai lui Hristos să caute să răspundă acestei rugăciuni prin viața lor!” – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 17 (secț. ‒ Unitatea bisericii).
Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 1, pp. 323-325, 434-454 (cap. 64 – Unitatea credinței; cap. 79 – Ce i s-a făcut cunoscut fratelui Hull; cap. 80 – Pastori neconsacrați; cap. 81 – Soția pastorului)
Duminică 1 octombrie
1. RUGĂCIUNE PENTRU UNITATE
a. Ce problemă s-a ridicat între ucenici – înainte de răstignire ‒ și ce principiu nou a introdus Domnul Isus la ultima cină de Paște? Luca 22:24; Ioan 13:34, 35; 17:21.
„Între apostoli s-a iscat și o ceartă, ca să știe care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare.” (Luca 22:24)
„Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” (Ioan 13:34-35)
„Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine; ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” (Ioan 17:21)
b. Cum se poate ajunge la armonie (unitate)? Ioan 17:23; Isaia 52:8; Coloseni 1:23.
„Eu în ei, și Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.” (Ioan 17:23)
„Iată glasul străjerilor tăi răsună; ei înalță glasul și strigă toți de veselie, căci văd cu ochii lor cum Se întoarce Domnul în Sion.” (Isaia 52:8)
„Negreșit, dacă rămâneți și mai departe întemeiați și neclintiți în credință, fără să vă abateți de la nădejdea Evangheliei pe care ați auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer și al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.” (Coloseni 1:23)
c. Ce este unitatea – și s-a realizat aceasta? Fapte 2:1; 1 Corinteni 1:10.
„În ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc.” (Faptele apostolilor 2:1)
„Vă îndemn, fraților, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveți toți același fel de vorbire, să n-aveți dezbinări între voi, ci să fiți uniți, în chip desăvârșit, într-un gând și o simțire.” (1 Corinteni 1:10)
„Multe lucruri care fac referire la formele exterioare nu sunt toate definite în Scriptură, ci sunt nelămurite; iar preferințele personale au stăruit prea puternic în privința acestor chestiuni deseori. Când fiecare punct nu este în concordanță cu practica altora din rândul credincioșilor, nu lăsați micile dezacorduri să se transforme în nemulțumiri și să provoace dezbinare. Metodele și măsurile prin care ajungem la anumite rezultate nu sunt întotdeauna aceleași. Ni se cere să folosim rațiunea și judecata în vederea următorului pas. Experiența va revela care este cel mai potrivit curs de urmat în circumstanțele existente. Să nu permitem să apară controverse din niște fleacuri. Spiritul iubitor și harul Domnului nostru Isus Hristos va uni (alipi) inimile, dacă fiecare va deschide ferestrele inimii spre cer și le va închide spre pământ.” ‒ The Ellen G. White 1888 Materials, p. 1698.
Luni 2 octombrie
2. CEI DIN URMĂ
a. Ce situație dificilă a fost prorocită în noua biserică? 2 Tesaloniceni 2:3, 4.
„Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalță mai presus de tot ce se numește „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.” (2 Tesaloniceni 2:3-4)
b. Care este cel mai bun mod de a-i distinge pe adevărații învățători / păstori? Ioan 10:27–29.
„Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele vin după Mine. Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri, și nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți; și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.” (Ioan 10:27-29)
„Păstorul din Orient nu silește oile la drum. El nu folosește forța sau frica, ci, mergând înainte, le cheamă. Ele îi cunosc glasul și ascultă de chemarea lui. Tot astfel face și Mântuitorul ‒ Păstor cu oile Sale… Prin prorocul, Isus declară: ‘Te-am iubit cu o dragoste veșnică; de aceea cu bunătate iubitoare te-am atras.’ Nu constrânge pe nimeni să-L urmeze. El zice: ‘I-am tras cu funii omenești, cu legături de iubire.’” – Hristos, Lumina lumii, p. 480 (cap. 52 – Păstorul divin).
„Când apar învățături greșite, care sunt prezentate ca fiind adevărul Bibliei, cei care au o legătură cu Domnul Hristos nu se vor încrede în ceea ce spune pastorul, ci, asemenea nobililor bereeni, vor cerceta Scripturile în fiecare zi pentru a vedea dacă lucrurile sunt așa. Când vor descoperi care este Cuvântul Domnului, vor lua poziție de partea adevărului. Ei vor asculta vocea Păstorului adevărat, care spune: ‘Aceasta este calea, mergeți pe ea.’ În felul acesta, veți fi învățați să faceți din Biblie sfătuitorul vostru și nu veți asculta de glasul unui străin, nici nu-l veți urma.” – Credința și faptele, p. 86 (cap. 11 – Ascultarea și sfințirea).
c. Ce apel este făcut adevăraților credincioși de pretutindeni – și de ce aleg ei să se despartă de aceia pe care i-au iubit de mult? Ioan 10:16; Apocalipsa 18:4.
„Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, și va fi o turmă și un Păstor.” (Ioan 10:16)
„Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți cu urgiile ei!” (Apocalipsa 18:4)
„Isus S-a gândit la toți aceia de pe întreg pământul care au fost duși în rătăcire de păstorii mincinoși. Aceia pe care El dorea să-i adune “ca pe oi ale pășunii Sale” erau împrăștiați printre lupi, iar El a zis: ‘Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc, și ele vor asculta de glasul Meu, și vor deveni o turmă, un pastor.’ (Ioan 10:16 engl. RV).” ‒ Hristos, Lumina lumii, p. 483 (cap. 52 – Păstorul divin).
„În zilele noastre, puțini dintre cei care susțin că sunt urmașii reformatorilor sunt mânați de spiritul lor. Puțini sunt cei care ascultă de glasul lui Dumnezeu și sunt gata să primească adevărul fără să țină seama de aparența în care el poate fi prezentat. Adesea, aceia care merg pe urmele reformatorilor sunt obligați să se îndepărteze de bisericile pe care le iubesc, pentru ca să poată vesti învățătura lămurită a Cuvântului lui Dumnezeu. Și, de multe ori, aceia care caută lumina sunt obligați, prin aceeași învățătură, să părăsească biserica părinților lor, ca să poată da ascultare.” – Ibid., p. 232 (cap. 23 – Împărăția lui Dumnezeu este aproape).
d. Odată despărțiți, cum supraviețuim și de ce ar trebui să facem parte din turmă? Romani 12:4, 5; Efeseni 4:25; 2:19; 1 Corinteni 12:27.
„Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, și mădularele n-au toate aceeași slujbă, tot așa și noi, care suntem mulți, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.” (Romani 12:4-5)
„De aceea, lăsați-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora.” (Efeseni 4:25)
„Așadar, voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu.” (Efeseni 2:19)
„Voi sunteți trupul lui Hristos, și fiecare, în parte, mădularele lui.” (1 Corinteni 12:27)
Marți 3 octombrie
3. DESĂVÂRȘIND PE CEI SFINŢI
a. Ce ajutor oferă Dumnezeu bisericii și în ce scop? Efeseni 4:8, 11–14; 1 Corinteni 12:18.
„De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă și a dat daruri oamenilor... 11-14 Și El a dat pe unii apostoli; pe alții, proroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire.” (Efeseni 4:8, 11-14)
„Dar acum Dumnezeu a pus membrele, pe fiecare dintre ele, în trup, așa cum a voit. ” (1 Corinteni 12:18)
„Trimițând pe slujitorii Săi, Mântuitorul nostru a dat daruri oamenilor, pentru ca prin ele să transmită lumii cuvintele vieții veșnice. Acesta este mijlocul pe care Dumnezeu l-a rânduit pentru desăvârșirea sfinților în cunoaștere și adevărata sfințire. Lucrarea slujitorilor lui Dumnezeu nu este numai aceea de a propovădui adevărul; ei trebuie să vegheze asupra sufletelor ca unii care au să dea socoteală lui Dumnezeu. Ei trebuie să certe, să mustre, să îndemne cu îndelungă răbdare și învățătură.
Toți aceia care au beneficiat de lucrarea slujitorului lui Dumnezeu trebuie ca, în funcție de capacitatea sau darurile lui, să se unească cu el și să lucreze împreună pentru mântuirea sufletelor. Aceasta este lucrarea tuturor adevăraților credincioși, pastori și membri deopotrivă. Ei trebuie să țină totdeauna înaintea lor marele obiectiv, fiecare căutând să-și împlinească cum se cuvine funcția pe care o are în biserică, și să lucreze împreună în ordine, armonie și iubire.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pp. 237, 238 (secț. Unitatea creștină).
b. Care este scopul diferitelor daruri din cadrul bisericii? Matei 20:25–28.
„Isus i-a chemat și le-a zis: „Știți că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, și mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.” (Matei 20:25-28)
„Dumnezeu oferă darurile Sale după cum voiește. El revarsă un dar peste cineva, alt dar peste altcineva, dar toate spre binele tuturor. Este orânduiala lui Dumnezeu ca unii să slujească într-un domeniu, alții în alte domenii, dar toți în același spirit. Recunoașterea acestui plan va fi o pavăză împotriva rivalității, mândriei, invidiei sau disprețului reciproc. Ea va întări unitatea și dragostea reciprocă.” – Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, pp. 314, 315 (cap. 42 – O pregătire practică).
„Fiecare copil al lui Dumnezeu ar trebui să aibă o judecată sfințită, pentru a privi cauza ca pe un întreg și relația pe care fiecare parte o are cu celelalte, ca niciuna să nu ducă lipsă. Câmpul este mare și este de făcut o mare lucrare de reformă, nu într-un domeniu sau două, ci în fiecare domeniu. Lucrarea misionară medicală este o parte a acestei lucrări de reformă, însă niciodată ea nu ar trebui să devină mijlocul de a-i separa pe lucrătorii care propovăduiesc Cuvântul de câmpul lor de lucru. Educația elevilor în domeniul lucrării misionare medicale nu este completă dacă ei nu sunt instruiți să lucreze cu biserica și slujitorii Evangheliei, iar eficiența acelora care se pregătesc pentru lucrarea misionară ar fi mult sporită, dacă ar deveni pricepuți cu privire la marele și importantul subiect al sănătății. Este necesară influența Duhului Sfânt pentru ca lucrarea să poată fi bine echilibrată și pentru ca ea să poată înainta în mod trainic în orice domeniu.” ‒ Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 291 (secț. ‒ Lucrători misionari medicali).
Miercuri 4 octombrie
4. CLĂDIND TRUPUL
a. Ce fel de caracter vor avea cei răscumpărați și ce este necesar pentru a dezvolta acel tip de caracter? 1 Ioan 3:2, 3; Ioan 17:3.
„Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea așa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El se curăță, după cum El este curat.” (1 Ioan 3:2-3)
„Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3)
„Adevărata sfințire vine prin punerea în practică a principiului iubirii. ‘Dumnezeu este iubire; și cine rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el.’ (1 Ioan 4:16). Viața aceluia în a cărui inimă dăinuie Hristos, va da pe față o evlavie practică. Caracterul va fi curățit, înălțat, înnobilat și glorificat. Învățătura curată se va contopi cu fapte de neprihănire, preceptele cerești se vor întrețese cu practicile sfinte.” – Faptele apostolilor, p. 560 (cap. 55 – Schimbat prin har).
„Domnul Hristos întruchipează sistemul complet de adevăr.” ‒ Solii Alese, vol. 3, p. 198.
„Primii creștini au fost cu adevărat un popor deosebit. Comportamentul fără reproș și credința lor neclintită erau o mustrare continuă, care tulbura pacea păcătoșilor. Deși puțini la număr, fără avere, poziție sau titluri, ei produceau teamă făcătorilor de rele, oriunde învățăturile și caracterul lor erau cunoscute.” – Tragedia veacurilor, p. 46 (cap. 2 – Persecuțiile din primele veacuri).
b. Ca parte esențială în vederea formării caracterului ‒ cât de importantă este păstrarea învățăturilor curate în această biserică? Iuda 3.
„Preaiubiților, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obște, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna.” (Iuda 1:3)
„Apostolii și lucrătorii din biserica creștină primară au fost în mod permanent nevoiți să facă față ereziilor aduse de către învățătorii mincinoși chiar în sânul bisericii. Acești învățători nu sunt reprezentați ca venind în mod deschis, public, ci furișându-se pe nesimțite, cu mișcarea alunecoasă a unui șarpe. Ei erau devotați propriilor căi vătămătoare, dar nu s-au arătat mulțumiți până nu i-au îndepărtat și pe alții odată cu ei. Nu se bazau pe lanțul desăvârșit al adevărului, ci propovăduiau un amestec incoerent de idei, susținute de câte un pasaj din Scriptură de ici și de colo. Aceste versete fără legătură au fost împletite împreună într-un țesut de falsități, care influențau imaginația și îi înșelau pe cei care, necrezând Scripturile pentru ei înșiși, deveniseră înrădăcinați în adevărul pentru acea vreme.” ‒ The Signs of the Times, 27 martie 1884.
„Ereziile care s-au strecurat în biserica primară și au amenințat prosperitatea acesteia, nu au dispărut niciodată. Ele sunt deosebit de active în prezent, constituind una dintre primejdiile zilelor din urmă. Iar Dumnezeu ne cere să luăm poziții puternice pentru adevăr, așa cum a făcut Ioan la vremea lui. Cu dragostea de adevăr arzând în inimile noastre, ‘ne vom lupta cu toată stăruința pentru credința care a fost dată cândva sfinților.’” – Ibid., 29 ianuarie 1885.
Joi 5 octombrie
5. TRUPUL LUI HRISTOS
a. Ce este trupul Domnului Hristos? Coloseni 1:18; Efeseni 4:15.
„El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel întâi născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.” (Coloseni 1:18)
„Ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.” (Efeseni 4:15)
„Răscumpărătorul lumii nu aprobă experiențe și manifestări în chestiuni religioase independent de biserica Sa organizată și recunoscută. Mulți au în minte ideea că nu sunt răspunzători decât față de Hristos pentru lumina și experiența lor, independent de urmașii Săi recunoscuți din lume. Însă, în istoria convertirii lui Saul, ni s-au oferit principii importante, pe care ar trebui să le avem în vedere întotdeauna. El a fost adus direct în prezența Domnului Hristos. El era unul pe care Hristos avea să-l pregătească pentru o lucrare extrem de importantă, unul care urma să-I fie un vas ales; cu toate acestea, El nu i-a prezentat personal lecțiile adevărului. El l-a oprit din calea pe care umbla și l-a convins de păcat; însă când acesta l-a întrebat: ‘Ce să fac, Doamne?’, Mântuitorul l-a pus în legătură cu biserica Sa, și i-a lăsat pe ei să-l îndrume ce să facă.” – Sketches from the life of Paul, p. 31.
b. Câte trupuri are Domnul Hristos și de ce sunt deseori încă mulți alții care își mărturisesc supunerea față de El? Efeseni 4:4; Isaia 4:1.
„Este un singur trup, un singur Duh, după cum și voi ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre.” (Efeseni 4:4)
„Șapte femei vor apuca în ziua aceea un singur bărbat și vor zice: „Vom mânca pâinea noastră înșine și ne vom îmbrăca în hainele noastre înșine; numai fă-ne să-ți purtăm numele și ia ocara de peste noi!” (Isaia 4:1)
„O altă obligație, prea adesea trecută ușor cu vederea…este obligația legăturii cu biserica… Legătura cu Hristos, ... presupune legătura cu biserica Sa.” – Educație, p. 268 (secț. ‒ Lucrarea vieții).
c. De ce suntem puși în sarcinile bisericii? 1 Corinteni 12:19–26.
„Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup. Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuință de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuință de voi.” Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuință. Și părțile trupului care par vrednice de mai puțină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Așa că părțile mai puțin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumusețe, pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în așa fel, ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste, pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este prețuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.” (1 Corinteni 12:19-26)
„Biserica este organizată pentru slujire; iar într-o viață în care Îi slujim lui Hristos, legătura cu biserica este unul din primii pași. Loialitatea față de Hristos pretinde împlinirea cu credincioșie a îndatoririlor din biserică.” – Ibid., p. 268 (secț. ‒ Lucrarea vieții)
Vineri 6 octombrie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE
1. Care ar trebui să fie rugăciunea noastră stăruitoare și cum se realizează aceasta?
2. Cum putem să ne dăm seama cine propovăduiește adevărul?
3. Cum ajută darurile din cadrul bisericii la desăvârșirea caracterelor membrilor?
4. Ce rol au învățăturile în transformarea caracterului?
5. De ce este esențial să facem parte din trupul lui Hristos, biserica Sa recunoscută?