Lecția 11. Marea Misiune

VERSET DE MEMORAT: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”” (Matei 28:19, 20). 

Studiu recomandat: Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 124, 125 (cap. 16, Parabola oii pierdute), 294-298 (cap. Neglijați de biserică și predicatori). 

„Misiunea evangheliei este marea autorizație misionară a împărăției lui Hristos. Ucenicii trebuiau să lucreze cu seriozitate pentru suflete, dând tuturor invitația de îndurare. Nu trebuia ca ei să aștepte ca oamenii să vină la ei; trebuia ca ei să meargă la oameni cu mesajul lor.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 28 (cap. 3, Marea misiune). 

DUMINICĂ, 7 IUNIE  

1. ÎNTÂLNIRE ÎN GALILEEA  

a. Răspunzând invitației lui Hristos, încotro au mers ucenicii? Matei 28:10, 16. Cât de mulți au fost la această întâlnire? 1 Corinteni 15:6. 

Matei 28:10, 16: „Atunci, Isus le-a zis: „Nu vă temeți; duceți-vă de spuneți fraților Mei să meargă în Galileea; acolo Mă vor vedea.”... 16Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă.” 

1 Corinteni 15:6: „După aceea S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit.” 

„Misiunea fusese dată celor doisprezece când Isus S-a întâlnit cu ei în camera de sus; însă acum urma să fie dată unui număr mai mare. La întâlnirea de pe un munte din Galileea, toți credincioșii care au putut fi convocați erau adunați... 

La timpul stabilit, cam cinci sute de credincioși erau strânși în grupuri mici pe coasta muntelui, nerăbdători să învețe tot ce se putea învăța de la cei care Îl văzuseră pe Hristos după învierea Sa. Ucenicii treceau de la un grup la altul, învățându-i tot ceea ce văzuseră și auziseră despre Isus, și explicând logic din Scripturi, așa cum făcuse El cu ei. Toma relata istoria necredinței sale și cum fuseseră măturate îndoielile sale. Dintr-odată, Isus a stat în mijlocul lor. Nimeni nu putea spune de unde sau cum a venit. Mulți care erau prezenți nu Îl văzuseră mai înainte; însă în mâinile și picioarele Sale, ei au văzut semnele răstignirii; înfățișarea Sa era ca fața lui Dumnezeu, și când L-au văzut, I s-au închinat.” — Hristos, Lumina lumii, p. 818, 819 (cap. 86, Mergeți și învățați toate neamurile).

LUNI, 8 DECEMBRIE  

2. O PORUNCĂ CE ADUCE BUCURIE  

a. Ce poruncă trebuie să aibă un mare impact? Matei 28:19, 20 p.p. 

Matei 28:19, 20 p.p.: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit...” 

„Ucenicii se închinaseră [lui Isus] înainte ca El să vorbească, însă cuvintele Sale, căzând de pe buze care fuseseră închise în moarte, îi mișcau cu o putere aparte. El era acum Salvatorul înviat.” — Hristos, Lumina lumii, p. 819 (cap. 86, Mergeți și învățați toate neamurile). 

„Stând la distanță de numai un pas de tronul Său ceresc, Hristos le-a dat ucenicilor Săi misiunea. `Toată puterea Mi-este dată în cer și pe pământ,´ a spus El. ´Mergeți, de aceea, și învățați toate neamurile.´ ´Mergeți în toată lumea, și propovăduiți evanghelia la orice făptură.´ (Marcu 16:15). Din nou și din nou, cuvintele au fost repetate, ca ucenicii să poată înțelege semnificația lor. Asupra tuturor locuitorilor pământului, de sus și de jos, bogat și sărac, lumina cerului trebuia să strălucească în raze clare, puternice. Ucenicii trebuiau să fie colaboratori cu Salvatorul lor în lucrarea de salvare a lumii.” — Ibid., p. 818. 

b. Ce asigurare este inclusă în porunca lui Hristos? Marcu 16:16. 

Marcu 16.16: „Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.” 

„Cuvintele lui Hristos de pe coasta muntelui erau anunțul că sacrificiul Său în favoarea omului era deplin și încheiat. Condițiile ispășirii fuseseră îndeplinite; lucrarea pentru care venise El în această lume fusese îndeplinită. El era pe drumul spre tronul lui Dumnezeu, pentru a fi onorat de îngeri, stăpâniri și puteri. El începuse lucrarea Sa de mijlocire. Înveșmântat cu autoritate nelimitată, El a dat misiunea Sa ucenicilor.” — Ibid., p. 819. 

c. Cu ce cuvinte a confirmat apostolul Petru acest adevăr fundamental, și care a fost rezultatul? Faptele apostolilor 4:12. 

Fapte 4:12: „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.” 

„Isus Hristos, înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu, era tema fiecărui discurs. Numele Său—singurul nume sub cer prin care oamenii pot fi mântuiți— era înălțat de ei. În timp ce ei proclamau perfecțiunea lui Hristos, Salvatorul înviat, cuvintele lor mișcau inimi, și bărbați și femei erau câștigați pentru evanghelie. Mulțimile care batjocoriseră numele Salvatorului și disprețuiseră puterea Sa, se declarau acum ucenicii Celui răstignit.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 594 (cap. 58, Biserica triumfătoare).

MARȚI, 9 DECEMBRIE 

3. „TOATĂ PUTEREA ÎMI ESTE DATĂ”   

a. Ce înseamnă cuvintele lui Hristos, „toată puterea Îmi este dată”? Matei 28:18. 

Matei 28:18: „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei și le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ.” (Toată puterea îmi este dată... - trad. BTF) 

„Acea putere nu este diminuată prin trecerea anilor, nici epuizată de activitatea neîntreruptă a harului Său abundent. Pentru toți cei care cred în El, El este încă un Salvator viu.” — Hristos, Lumina lumii, p. 319 (cap. 32, Sutașul). 

„Când suntem ancorați în siguranță în Hristos, avem o putere pe care nu ne-o poate lua nicio ființă umană. De ce? Pentru că suntem părtași ai naturii divine, scăpând de stricăciunea care este în lume prin poftă, părtași ai naturii Celui care a venit pe acest pământ îmbrăcat cu veșmântul umanității, ca să poată sta în fruntea rasei umane și să dezvolte un caracter care a fost fără zbârcitură sau fără pată de păcat. 

De ce sunt mulți dintre noi atât de slabi și ineficienți? Este pentru că privim spre eu, studiindu-ne temperamentele și întrebându-ne cum ne putem face un loc pentru noi înșine, pentru individualitatea și particularitățile noastre, în loc de a-L studia pe Hristos și caracterul Său.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 9, p. 187 (cap. 23, Școala de la ferma Avondale, subcap. Dumnezeu și natura). 

b. Cum primim putere de la Hristos? Filipeni 4:13; Evrei 12:1, 2. 

Filipeni 4:13: „Pot totul în Hristos, care mă întărește.” 

Evrei 12:1, 2: „Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” 

„Cuvântul lui Dumnezeu, primit în suflet, modelează gândurile și intră în dezvoltarea caracterului. 

Privind constant la Isus cu ochiul credinței, vom fi întăriți. Dumnezeu va face cele mai prețioase revelații poporului Său flămând, însetat. Ei vor descoperi că Hristos este un Salvator personal. În timp ce se hrănesc cu cuvântul Său, ei descoperă că acesta este duh și viață. Cuvântul distruge natura firească, pământească, și împarte o nouă viață în Hristos Isus. Duhul Sfânt vine la suflet ca un Mângâietor. Prin influența transformatoare a harului Său, chipul lui Dumnezeu este reprodus în ucenic; el devine o ființă nouă. Dragostea ia locul urii, și inima primește asemănarea divină. Aceasta înseamnă ´a trăi prin orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.´ Aceasta înseamnă a mânca Pâinea care se coboară din cer.” — Hristos, Lumina lumii, p. 391 (cap. 411, Criza din Galileea).

MIERCURI, 10 DECEMBRIE 

4. MERGÂND ÎN MISIUNE   

a. Ce includ cuvintele „duceți-vă” și „învățați”? Matei 28:19 (p. p.). 

Matei 28:19 p,p,: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile... (trad. engl. și BTF: „Duceți-vă și învățați toate națiunile”) 

„Suntem chemați să ne ridicăm ochii spre ´regiunile de dincolo´. Hristos dărâmă zidul de despărțire, risipind prejudecățile de naționalitate, și predică o dragoste față de întreaga familie umană. El îi scoate pe oameni din cercul îngust prescris de propriul lor egoism; El desființează toate limitele teritoriale și distincțiile artificiale din societate. El nu face nicio diferență între vecini și străini, prieteni și dușmani. El ne învață să privim spre fiecare suflet în nevoie ca spre fratele nostru, și spre lume ca fiind câmpul nostru.” — Hristos, Lumina lumii, p. 823 (cap. 86, Mergeți și învățați toate neamurile). 

b. Ce promisiune atașează Isus mandatului misionar—și ce înseamnă aceasta pentru noi? Matei 28:20 (ultima parte). 

Matei 28:20 u.p.: „...Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.” 

„În îndeplinirea lucrării lui Hristos, biserica are promisiunea prezenței Sale.” — Ibid., p. 825. 

„El a luat măsuri depline pentru îndeplinirea lucrării, și a luat asupra Sa responsabilitatea pentru succesul ei. Atâta timp cât ei ascultau de cuvântul Său și lucrau în comuniune cu El, ei nu puteau da greș. Mergeți la toate neamurile, le-a poruncit El. Mergeți până în cele mai îndepărtate părți ale globului locuit, dar să știți că prezența Mea va fi acolo. Lucrați în credință și încredere, căci nu va veni niciodată timpul când vă voi părăsi. 

Misiunea Salvatorului pentru ucenici i-a inclus pe toți credincioșii. Ea îi include pe toți credincioșii în Hristos, până la sfârșitul timpului. Este o greșeală fatală aceea de a presupune că lucrarea salvării de suflete depinde doar de predicatorul hirotonit. Toți cei la care a venit inspirația divină primesc în grijă evanghelia. Toți cei care primesc viața lui Hristos sunt rânduiți să lucreze pentru salvarea semenilor lor. Pentru această lucrare a fost întemeiată biserica, și toți cei care iau asupra lor legămintele ei sacre, se angajează prin aceasta să fie conlucrători cu Hristos.” — Ibid., p. 822. 

„Ești tu conlucrător cu Hristos? Nu poți să înduri de dragul Său suferințe, sacrificiu și încercări? Există o ocazie de a face bine pentru sufletele tinerilor și ale celor greșiți. Dacă vezi pe unul ale cărui cuvinte sau atitudine arată că este despărțit de Dumnezeu, nu îl blama. Nu este lucrarea ta aceea de a-l condamna, ci vino aproape de el pentru a-i da ajutor.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 125 (cap. 16, Parabola oii rătăcitoare).

JOI, 11 DECEMBRIE 

5. ÎMPĂRTĂȘIND EVANGHELIA   

a. Care este definiția biblică a evangheliei? Romani 1:16, 17. 

Romani 1:16, 17: „Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credință și care duce la credință, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credință.” 

„Iertarea și îndreptățirea sunt unul și același lucru. Prin credință, credinciosul trece din poziția de rebel, un copil al păcatului și al lui Satan, în poziția de supus al lui Isus Hristos, nu datorită vreunei bunătăți inerente, ci pentru că Hristos îl primește ca și copil al Său prin adopție. Păcătosul primește iertarea păcatelor sale, pentru că păcatele acestea sunt purtate de Înlocuitorul și Garantul său. Domnul vorbește Tatălui Său ceresc, spunându-I: ´Acesta este copilul Meu. Îl scutesc de condamnarea la moarte, dându-i polița Mea de asigurare de viață— viață veșnică—pentru că Eu am luat locul lui și am suferit pentru păcatele sale. El este chiar fiul Meu iubit.´ Astfel, omul, iertat, și îmbrăcat în hainele frumoase ale neprihănirii lui Hristos, stă fără vină înaintea lui Dumnezeu. 

Păcătosul poate să greșească, însă el nu este alungat fără îndurare. Cu toate acestea, singura sa speranță este căința față de Dumnezeu și credință în Domnul Isus Hristos.” — Asemenea lui Hristos, p. 74 (cap. Studiați caracterul lui Hristos și deveniți asemenea lui - 20 februarie). 

b. De ce se considera Pavel un datornic? Romani 1:14, 15. 

Romani 1:14, 15: „Eu sunt dator și grecilor, și barbarilor, și celor învățați, și celor neînvățați. Astfel, în ce mă privește pe mine, am o vie dorință să vă vestesc Evanghelia vouă, celor din Roma.” 

„În ce sens era Pavel datornic atât față de iudeu, cât și față de grec? Lui îi fusese dată misiunea, așa cum este dată fiecărui ucenic al lui Hristos. [Matei 28:19, 20 citat]. Acceptându-L pe Hristos, Pavel a acceptat această misiune. El a realizat că asupra sa zăcea obligația de a lucra pentru toate clasele de oameni—pentru iudeu și pentru neamuri, pentru cei învățați și pentru cei neînvățați, pentru cei care ocupau poziții înalte, precum și pentru cei de pe cele mai umile căi ale vieții.” — Comentarii Biblice ale Noului Testament [Comentarii E.G. White], vol. 6, p. 1067 (cap. Referitor la Romani 1). 

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE 12 DECEMBRIE 

1. Ce misiune specifică mi-a dat Dumnezeu, în sfera mea? 

2. De ce nu am primit eu încă puterea lui Hristos în plinătatea ei reală? 

3. Ce provocare și asigurare îmi face Domnul mie astăzi? 

4. Ce înseamnă pentru urmașii Săi numele lui Hristos? 

5. Ce înseamnă „a privi la Hristos”?