Lecția 3. Isus înaintea lui Pilat

VERSET DE MEMORAT: „Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?” După ce a spus aceste vorbe, a ieşit iarăşi afară la iudei şi le-a zis: „Eu nu găsesc nicio vină în El.“ (Ioan 18:38).

Studiu recomandat: Hristos, Lumina lumii, p. 723-740 (cap. 77, În sala de judecată a lui Pilat). 

„Pilat a privit la oamenii care Îl aveau în arest pe Isus, și apoi privirea lui s-a oprit cercetătoare asupra lui Isus... El a văzut un om cu o comportare calmă și demnă, a cărui înfățișare nu purta trăsăturile unui delicvent, ci semnătura cerului.“ — Hristos, Lumina lumii, p. 724 (cap. 77, În sala de judecată a lui Pilat). 

DUMINICĂ, 12 OCTOMBRIE 

1. DE LA UNUL LA ALTUL 

a. Unde L-au dus apoi evreii pe Isus? Marcu 15:1; Ioan 18:28 (p. p.). 

Marcu 15:1: „Dimineaţa, preoţii cei mai de seamă au făcut îndată sfat cu bătrânii, cărturarii şi tot soborul. După ce au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat în mâinile lui Pilat.” 

 

Ioan 18:28 (p.p.): „Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineaţa.” 

„În sala de judecată a lui Pilat, guvernatorul roman, Hristos stă legat ca prizonier. În jurul Său sunt gărzile de soldați, și sala se umple repede de spectatori. Chiar afară lângă intrare sunt judecătorii Sinedriului, preoții, conducătorii, bătrânii și gloata. 

După ce Îl condamnase pe Isus, consiliul Sinedriului venise la Pilat să obțină confirmarea și executarea sentinței.“ – Hristos, Lumina lumii, p. 723 (cap. 77, În sala de judecată a lui Pilat). 

b. Explicați ipocrizia liderilor evrei. Ioan 18:28 (partea a doua). 

Ioan 18:28 (partea a doua): „... Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştile.” 

„Acești oficiali evrei nu doreau să intre în sala de judecată romană. Conform legii lor ceremoniale, ei s-ar fi întinat prin aceasta și astfel ar fi fost împiedicați să participe la sărbătoarea Paștelui. În orbirea lor, ei nu vedeau acea ură criminală care le mânjise inimile. Ei nu înțelegeau că Hristos era adevăratul Miel pascal, și că, întrucât ei Îl respinseseră, marea sărbătoare își pierduse pentru ei semnificația.“—Ibid. 

LUNI, 13 OCTOMBRIE 

2. ÎN TRIBUNALUL ROMAN 

a. Ce întrebare stânjenitoare a pus Pilat conducătorilor iudei? Ioan 18:29. 

Ioan 18:29: „Pilat deci a ieşit afară la ei şi le-a zis: „Ce pâră aduceţi împotriva Omului acestuia?” 

 

„Înfățișarea lui Hristos a făcut o impresie favorabilă asupra lui Pilat. Natura sa mai bună a fost trezită. El auzise despre Isus și faptele Sale. Soția sa îi spusese câte ceva despre faptele minunate îndeplinite de profetul galilean, care îi vindeca pe cei bolnavi și îi învia pe cei morți. Acum acestea au revenit ca într-un vis în mintea lui Pilat. El și-a amintit despre zvonurile pe care le auzise din diferite surse. El a decis să ceară de la evrei acuzațiile lor contra prizonierului. 

Cine este acest Om, și de ce L-ați adus? A spus el. Ce acuzație aduceți contra Lui? Evreii erau iritați. Știind că nu puteau să susțină cu dovezi acuzațiile lor contra lui Hristos, nu doreau o examinare publică.“ — Hristos, Lumina lumii, p. 724 (cap. 77, În sala de judecată a lui Pilat). 

b. Ce răspuns evaziv în mod arogant i-au dat lui Pilat conducătorii iudei? Ioan 18:30. 

 Ioan 18:30: „Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.” 

 

„[Membrii Sinedriului] sperau să Îl impresioneze pe Pilat cu un sentiment al importanței lor, și astfel să îl facă să dea curs cererii lor fără să treacă prin prea multe preliminarii. Erau nerăbdători ca sentința lor să fie ratificată; pentru că știau că oamenii care fuseseră martori ai lucrărilor minunate ale lui Hristos ar fi putut spune o istorie foarte diferită de cea fabricată, pe care ei înșiși o repetau acum.“ — Ibid. 

c. Ce declarație a lui Pilat a făcut situația preoților chiar mai dificilă? Ioan 18:31. 

Ioan 18:31: „Atunci Pilat le-a zis: „Luaţi-L voi şi judecaţi-L după Legea voastră.” „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii.” 

„[Preoții] i-au cerut lui Pilat să îi creadă pe cuvânt în ce privea vina lui Hristos și să dea curs sentinței lor. Ei aveau să își asume responsabilitatea pentru rezultate.

Pilat nu era un judecător drept sau conștiincios; însă chiar așa slab cum era el în ce privește puterea morală, el a refuzat să le acorde această cerere. El nu avea să Îl condamne pe Isus până când nu urma să fi fost prezentată o acuzație contra Lui.“ — Ibid., p.725.

MARȚI, 14 OCTOMBRIE 

3. PRESIUNE ASUPRA LUI PILAT 

a. Întorcându-se în sala de judecată, ce întrebare i-a pus Pilat lui Isus — și de ce? Ioan 18:33. 

 Ioan 18:33: „Pilat a intrat iarăşi în odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I-a zis: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” 

 

„Preoții erau într-o dilemă. Ei au văzut că trebuie să își înveșmânteze ipocrizia sub cel mai gros acoperământ. Ei nu trebuia să îi permită să pară că Hristos ar fi fost arestat pe motive religioase. Dacă acesta ar fi fost prezentat ca motiv, demersurile lor nu ar fi avut nicio greutate în fața lui Pilat. Trebuia ca ei să facă să pară că Isus lucra împotriva legilor comune; atunci El ar fi putut fi pedepsit ca un delicvent politic. Tumulturile și răscoala împotriva guvernării romane erau constant în creștere între iudei. Romanii procedaseră foarte riguros cu aceste revolte, și ei erau constant în gardă pentru a reprima orice ar fi putut conduce la o răscoală... 

[Pilat] nu credea că prizonierul ar fi conspirat contra guvernului. Înfățișarea Sa blândă și umilă era cu totul lipsită de armonie cu acuzația. Pilat era convins că se țesuse un complot adânc pentru a distruge un om nevinovat, care stătea în calea demnitarilor iudei. 

Pilat era uimit de comportamentul Său. Desconsideră acest Om demersurile pentru că nu Îi pasă să își salveze viața? se întreba el. În timp ce privea la Isus, cum suporta insulta și batjocura fără a riposta, [Pilat] a simțit că El nu putea fi atât de nedrept și nelegiuit pe cât pretindeau preoții.“ — Hristos, Lumina lumii, p. 725, 726. 

b. Cum a răspuns Isus la întrebarea lui Pilat, și care a fost reacția? Ioan 18:34, 35. 

Ioan 18:34, 35: „Isus i-a răspuns: „De la tine însuţi zici lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?” Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea: ce ai făcut?” 

 

„Sperând să obțină de la El adevărul și să scape de tumultul gloatei, Pilat L-a luat pe Isus deoparte cu el, și l-a interogat din nou: ´Ești Tu Regele iudeilor?´ 

Isus nu a răspuns direct la această întrebare. El știa că Duhul Sfânt se lupta cu Pilat, și i-a dat ocazia de a-și afirma convingerea. ´De la tine spui lucrurile acestea,´ a întrebat El, ´sau ți le-au spus alții despre Mine?´ Adică, erau acuzațiile preoților sau era o dorință de a primi lumină de la Hristos motivul care determina întrebarea lui Pilat? Pilat a înțeles la ce se referea Hristos; însă mândria s-a înălțat în sufletul său. El nu dorea să afirme convingerea care îl presa.“ — Ibid., p. 726. 

MIERCURI, 15 OCTOMBRIE

4. NATURA ÎMPĂRĂȚIEI LUI HRISTOS 

a. Cum a explicat Isus în mod clar natura împărăției Sale — care să fie înțeleasă de toți, până la sfârșitul istoriei pământului? Ioan 18:36. 

Ioan 18:36: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.” 

 

„Astăzi în lumea religioasă există mulțimi de oameni care, după cum cred ei, lucrează pentru întemeierea împărăției lui Hristos ca o stăpânire pământească și temporară. Ei doresc să Îl facă pe Domnul nostru conducătorul împărățiilor acestei lumi, guvernatorul în curțile și taberele ei, în sălile ei legislative, în palatele și piețele ei. Ei așteaptă ca El să conducă prin decrete legale, impuse de autoritatea umană. Întrucât Hristos nu este acum aici în persoană, ei înșiși vor lua măsuri să acționeze în locul Său, să aplice legile împărăției Sale. Întemeierea unei astfel de împărății este ceea ce doreau iudeii în zilele lui Hristos. Ei L-ar fi primit pe Hristos, dacă El ar fi fost dispus să întemeieze o împărăție vremelnică, să impună ceea ce ei considerau drept legi ale lui Dumnezeu, și să îi facă pe ei exponenți ai voii Sale și agenții autorității Sale. Însă El a spus: ´Împărăția Mea nu este din lumea aceasta.´ (Ioan 18:36). El nu dorea să accepte tronul pământesc.” — Hristos, Lumina lumii, p. 509 (cap. 55, Nu cu arătarea în afară). 

b. De ce ne amintește Hristos aici pe pământ? Marcu 12:17. 

Marcu 12:17: „Atunci Isus le-a zis: „Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Şi se mirau foarte mult de El.” 

 

„Guvernarea sub care trăia Isus era coruptă și asupritoare; în orice parte erau abuzuri strigătoare—stoarcere, intoleranță și cruzime măcinătoare. Totuși, Salvatorul nu a încercat reforme civile. El nu a atacat abuzurile naționale, nici nu a condamnat vrăjmașii naționali. El nu a interferat cu autoritatea sau administrația celor în putere. Cel care a fost exemplul nostru s-a ținut la distanță de guvernele pământești. Nu pentru că era indiferent la vaiurile oamenilor, ci pentru că remediul nu se afla pur și simplu în măsuri umane sau externe. Pentru a fi eficient, leacul trebuia să ajungă la oameni în mod individual, și trebuia să regenereze inima.

Nu prin deciziile curților sau ale consiliilor sau ale adunărilor legislative, nici prin patronajul oamenilor mari ai lumii se întemeiază împărăția lui Hristos, ci prin implantarea naturii lui Hristos în natura umană prin lucrarea Duhului Sfânt. 

Unirea bisericii cu statul, oricât de mică ar fi măsura în care ar fi aceasta, în timp ce pare a aduce lumea mai aproape de biserică, în realitate aduce biserica mai aproape de lume.“ — Marea luptă, p. 297 (cap. 16, Părinții peregrini). 

JOI, 16 OCTOMBRIE 

5. PIERZÂND O OCAZIE DE AUR 

a. Cum a apelat Isus în mod gingaș la conștiința lui Pilat? Ioan 18:37. 

Ioan 18:37: „Atunci un Împărat tot eşti!”, I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” 

 

„Isus nu l-a lăsat [pe Pilat] fără lumină suplimentară. În timp ce nu a răspuns în mod direct la întrebarea lui Pilat, El a declarat în mod neocolit misiunea Sa. El i-a dat lui Pilat de înțeles că El nu căuta un tron pământesc... 

Hristos a afirmat că în sine însuși, cuvântul Său era o cheie care avea să deschidă misterul pentru cei care erau pregătiți să îl primească. El avea o putere de a se recomanda singur, și acesta era secretul răspândirii împărăției Sale de adevăr. El dorea ca Pilat să înțeleagă că doar primind și însușindu-și adevărul putea natura Sa ruinată să fie reconstruită.“ — Hristos, Lumina lumii, p. 727 (cap. 77, În sala de judecată a lui Pilat). 

b. Ce întrebare mai profundă I-a pus Pilat lui Isus — totuși ce anume arată că el nu avea niciun interes real pentru răspuns? Ioan 18:38. 

Ioan 18:38: „Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?” După ce a spus aceste vorbe, a ieşit iarăşi afară la iudei şi le-a zis: „Eu nu găsesc nicio vină în El.” 

 

„Pilat avea o dorință de a cunoaște adevărul. Mintea sa era confuză. El s-a prins cu dorință de cuvintele lui Hristos, și inima Sa era mișcată de o mare dorință de a ști ce era acesta cu adevărat, și cum putea să îl obțină. ´Ce este adevărul?´, a întrebat el. Însă nu a așteptat răspunsul. Tumultul de afară l-a rechemat la interesele orei; căci preoții cereau cu voce tare acțiune imediată. Ieșind la iudei, el a declarat apăsat: ´Nu găsesc nicio vină în El.´ 

Aceste cuvinte din partea unui judecător păgân erau o mustrare aspră pentru perfidia și falsitatea conducătorilor Israelului, care Îl acuzau pe Hristos.“ - Ibid. 

VINERI, 17 OCTOMBRIE

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE 

1. Asemenea iudeilor, cum pot fi eu în pericol de a răstălmăci ideea de „întinare”? 

2. Asemenea lui Pilat, în ce situații s-ar putea să mă împotrivesc eu vocii conștiinței? 

3. Sub ce presiune s-ar putea să fiu în pericol de a evita să stau față în față cu adevărul? 

4. Ce au așteptat iudeii de la Pilat? 

5. Relatați conversația dintre Pilat și Isus.