Lecţia 12. Regele Ezechia

 

„Dar ezechia n-a răsplătit binefacerea pe care a primit-o, căci i s-a îngâmfat inima.” (2 Cronici 32:25).

„Perspectiva părea cu totul întunecată; totuşi regele se mai putea ruga la Acela care până aici fusese ‚adăpostul şi tăria lui, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.’ (Psalmii 46:1). – Conflict and Courage, pg. 240.

Recomandare pentru studiu: Profeţi şi regi, pg. 340-348 engl. (cap. 29).

Duminică 15 iunie
1. Regele Ezechia se roagă pentru o minune

a. Ce s-a spus despre domnia lui ezechia peste regatul lui Iuda? 2 Regi 18:1-3.
1 În al treilea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, a început să domnească Ezechia, fiul lui Ahaz, împăratul lui Iuda. 2 Avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns împărat şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Abi, fata lui Zaharia. 3 El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David. (2Imp 18:1-3).

„Ezechia urcase la tron hotărât să facă tot ce-i sta în putinţă ca să-l salveze pe Iuda de la soarta pe care o avea regatul de nord. Soliile profeţilor nu încurajau deloc jumătăţile de măsură. Numai prin cea mai hotărâtă reformă puteau fi prevenite judecăţile care ameninţau.” – Idem., pg. 331 engl. (cap. 28).

b. Ce s-a întâmplat cu împăratul ezechia în mijlocul domniei lui prospere? 2 Regi 20:1. Cum a reacţionat ezechia la mesajul descurajator al profetului? 2 Regi 20:2, 3.
1 În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Rânduieşte ce ai de rânduit casei tale, căci vei muri şi nu vei mai trăi.” (2Imp 20:1).
2 Ezechia s-a întors cu faţa la perete şi a făcut Domnului următoarea rugăciune: 3 „Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea feţei Tale cu credincioşie şi curăţie de inimă şi am făcut ce este bine înaintea Ta!” Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi. (2Imp 20:2-3).

c. Ce solie a adus profetul înapoi lui ezechia? 2 Regi 20:4-6.
4 Isaia, care ieşise, n-ajunsese încă în curtea din mijloc, când cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: 5 „Întoarce-te şi spune lui Ezechia, căpetenia poporului Meu: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul tatălui tău David: „Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi, te vei sui la Casa Domnului. 6 Voi mai adăuga cincisprezece ani la zilele tale. Te voi izbăvi, pe tine şi cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei şi voi ocroti cetatea aceasta, din pricina Mea şi din pricina robului Meu David.” (2Imp 20:4-6).

„Bucuros, profetul s-a întors cu cuvinte de asigurare şi speranţă. După ce a poruncit ca pe locul bolnav să se pună o turtă cu smochine, Isaia a dat regelui solia milei lui Dumnezeu şi a grijii Sale protectoare.” – Idem., pg. 342 engl. (cap. 29).

Luni 16 iunie
2. Binecuvântarea miraculoasă a lui Ezechia

a. Pentru că a dorit să fie sigur că solia era de la Dumnezeu, ce a cerut ezechia? 2 Regi 20:8.
8 Ezechia zisese lui Isaia: „După care semn voi cunoaşte că mă va vindeca Domnul şi că mă voi sui a treia zi la Casa Domnului?” (2Imp 20:8).

„Asemenea lui Moise în Madian, a lui Ghedeon în prezenţa mesagerului ceresc, a lui Elisei înainte de înălţarea învăţătorului lui, Ezechia a cerut un semn că solia era din cer… Numai prin intervenţia directă a lui Dumnezeu putea să se dea înapoi umbra pe cadranul solar cu zece grade; şi aceasta trebuia să fie un semn pentru Ezechia cum că Domnul ascultase rugăciunea lui. Ca urmare, ‚prorocul s-a rugat Domnului, şi Domnul a dat cu zece trepte înapoi umbra din locul în care se coborâse pe cadranul soarelui lui Ahaz’ (2 Regi 20:11).” – Profeţi şi regi, pg. 342 engl. (cap. 29).

b. Prin ce minune a fost Domnul gata să-i arate mila Sa slujitorului Său? 2 Regi 20:7.
7 Isaia a zis: „Luaţi o turtă de smochine.” Au luat-o şi au pus-o pe umflătură. Şi Ezechia s-a vindecat. (2Imp 20:7).

„Cei care caută vindecarea prin rugăciune să nu neglijeze să folosească agenţii vindecători care le sunt la îndemână. Faptul că se folosesc aceste remedii aşa cum le-a lăsat Dumnezeu pentru alinarea durerii şi a ajuta natura în lucrarea ei de refacere, nu înseamnă o trădare a credinţei. Faptul că noi cooperăm cu Dumnezeu şi ne aşezăm în condiţiile cele mai favorabile pentru vindecare nu înseamnă o tăgăduire a credinţei.” – Divina vindecare, pg. 231, 232 engl. (cap. 16).

c. Ce cântare a compus ezechia ca recunoaştere a milei lui Dumnezeu? Isaia 38:10-20.
10 „Ziceam: „În cei mai buni ani ai vieţii mele trebuie să mă duc la porţile Locuinţei morţilor! Sunt pedepsit cu pierderea celorlalţi ani ai mei care-mi mai rămân!” 11 Ziceam: „Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în pământul celor vii; nu voi mai vedea pe niciun om în Locuinţa morţilor! 12 Locuinţa mea este luată şi mutată de la mine, ca o colibă de păstori. Îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător care m-ar rupe din ţesătura lui. Până deseară îmi vei pune capăt! 13 Am strigat până dimineaţa; ca un leu, îmi zdrobise toate oasele! Până deseară îmi vei pune capăt! 14 Ciripeam ca o rândunică, croncăneam ca un cocor şi gemeam ca o porumbiţă. Ochii-mi priveau topiţi spre cer: „Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!” 15 Ce să mai spun? El mi-a răspuns şi m-a ascultat. Acum voi umbla smerit până la capătul anilor mei, după ce am fost întristat astfel. 16 Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare, căci Tu mă faci sănătos şi îmi dai iarăşi viaţa. 17 Iată, chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele! 18 Căci nu Locuinţa morţilor Te laudă, nu moartea Te măreşte, şi cei ce s-au coborât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioşia Ta. 19 Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi. Tatăl face cunoscut copiilor săi credincioşia Ta. 20 Domnul m-a mântuit! De aceea, în toate zilele vieţii noastre vom suna din corzile instrumentelor noastre în Casa Domnului.” (Isa 38:10-20).

„Readus la starea lui normală de tărie, regele lui Iuda a recunoscut prin cuvintele cântării îndurarea lui Iehova şi a jurat să-şi petreacă restul zilelor slujind din toată inima Regelui regilor. Recunoştinţa lui faţă de felul îndurător cu care Dumnezeu s-a purtat cu el este o inspiraţie pentru toţi cei care doresc să-şi petreacă anii spre slava Făcătorului lor.” – Profeţi şiregi, pg. 342 engl. (cap. 29).

Marţi 17 iunie
3. Căderea lui Ezechia

a. Ce greşeală a făcut ezechia atunci când i-a primit pe ambasadorii de la Babilon? 2 Regi 20:12, 13.
12 În acelaşi timp, Berodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis o scrisoare şi un dar lui Ezechia, căci auzise de boala lui Ezechia. 13 Ezechia a ascultat pe soli şi le-a arătat locul unde erau lucrurile lui de preţ, argintul şi aurul, mirodeniile şi untdelemnul cel scump, casa lui cu arme şi tot ce se afla în vistieriile lui: n-a fost nimic pe care să nu li-l fi arătat Ezechia în casa lui şi în toate moşiile lui. (2Imp 20:12-13).

„Vizita acestor soli din partea conducătorului dintr-o ţară îndepărtată i-a dat lui Ezechia ocazia de a-L preamări pe viul Dumnezeu. Cât de uşor i-ar fi fost să le spună de Dumnezeu, susţinătorul tuturor lucrurilor create, prin a cărui favoare propria lui viaţă fusese cruţată când dispăruse oricare altă speranţă! Ce schimbări impresionante ar fi avut loc dacă aceşti căutători după adevăr din câmpiile Haldeii ar fi fost conduşi să recunoască suveranitatea supremă a viului Dumnezeu.” – Idem., pg. 344 engl.

b. De ce ne permite adesea Dumnezeu să facem greşeli aşa cum s-a întâmplat în cazul lui ezechia? 2 Cronici 32:25, 31.
25 Dar Ezechia n-a răsplătit binefacerea pe care a primit-o, căci i s-a îngâmfat inima. Mânia Domnului a venit peste el, peste Iuda şi peste Ierusalim. (2Cro 32:25).
31 Însă, când au trimis căpeteniile Babilonului soli la el să întrebe de minunea care avusese loc în ţară, Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce, pentru ca să cunoască tot ce era în inima lui. (2Cro 32:31).

 

„Dacă Ezechia ar fi folosit ocazia dată lui de a mărturisi despre puterea, bunătatea, îndurarea Dumnezeului lui Israel, raportul ambasadorilor ar fi fost asemenea luminii care străpunge întunericul. Însă el s-a glorificat mai presus de Domnul oştirilor.” – Idem., pg. 346 engl.

c. Ce lecţie ar trebui să învăţăm din istoria căderii lui ezechia? Proverbele 2:6-11; 11:2; 16:18; 21:2.
6 Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere. 7 El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie. 8 Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui. 9 Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine. 10 Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; 11 chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi. (Prov 2:6-11).
2 Când vine mândria, vine şi ruşinea, dar înţelepciunea este cu cei smeriţi. (Prov 11:2).
18 Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înaintea căderii. – (Prov 16:18).
2 Omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul. (Prov 21:2).

„Faptul că Ezechia nu s-a dovedit credincios răspunderii lui când a fost vizitat de ambasadori este plin de învăţături importante pentru toţi. Trebuie ca, mult mai mult decât o facem acum, să vorbim despre capitolele preţioase din experienţa noastră, despre îndurarea şi bunătatea lui Dumnezeu, despre adâncimile fără seamăn ale dragostei Mântuitorului. Atunci când mintea şi inima sunt umplute de dragostea lui Dumnezeu, nu va fi greu să dăm mai departe ceea ce pătrunde în viaţa spirituală. Gânduri măreţe, aspiraţii nobile, percepţii clare ale adevărului, scopuri altruiste, dorinţe arzătoare după evlavie şi sfinţenie îşi vor găsi exprimarea în cuvinte care descoperă natura comorii inimii.” – Idem., pg. 347, 348 engl.

Miercuri 18 iunie
4. Ezechia plin de remușcări

a. De îndată ce ambasadorii babilonieni au plecat, Domnul l-a trimis pe Isaia să-l mustre pe ezechia pentru greşeala lui. Ce a spus profetul? 2 Regi 20:16-18.
16 Atunci Isaia a zis lui Ezechia: „Ascultă cuvântul Domnului! 17 „Iată că vor veni vremuri când vor duce în Babilon tot ce este în casa ta şi ce au strâns părinţii tăi până în ziua de azi; nu va rămâne nimic – zice Domnul. – 18 Şi vor lua din fiii tăi, care vor ieşi din tine, pe care-i vei naşte, şi-i vor face fameni slujitori în casa împăratului Babilonului.” (2Imp 20:16-18).

„Lui Isaia i s-a descoperit că ambasadorii care se întorceau acasă duceau cu ei un raport despre bogăţiile pe care le văzuseră, că regele Babilonului şi sfetnicii lui aveau să plănuiască să-şi îmbogăţească propria ţară cu comorile din Ierusalim. Ezechia păcătuise grav; ‚de aceea mânia Domnului a venit peste el, peste Iuda şi peste Ierusalim’ (2 Cronici 32:25).” – Idem., pg. 346 engl.

b. Plin de remuşcări, ce a spus regele umilindu-se înaintea Domnului? 2 Cronici 32:26; 2 Regi 20:19.
26 Atunci Ezechia s-a smerit din mândria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, şi mânia Domnului n-a venit peste ei în timpul vieţii lui Ezechia. (2Cro 32:26).
19 Ezechia a răspuns lui Isaia: „Cuvântul Domnului, pe care l-ai rostit, este bun.” Şi a adăugat: „Căci va fi pace şi linişte în timpul vieţii mele!” (2Imp 20:19).

„Sămânţa rea fusese semănată şi avea să răsară în timp şi să aducă o recoltă de pustiire şi suferinţă. În anii care i-au rămas, regele lui Iuda avea să se bucure de mare prosperitate datorită intenţiei lui ferme de a răscumpăra trecutul şi de a aduce onoare numelui lui Dumnezeu căruia îi servea; totuşi, credinţa lui a fost aspru încercată şi el trebuia să înveţe că, numai punându-şi încrederea pe deplin în Dumnezeu, putea să spere că va triumfa asupra puterilor întunericului care plănuiau distrugerea lui şi nimicirea desăvârşită a poporului lui.” – Idem., pg. 347 engl.

c. La ce succes ne putem aştepta ca misionari dacă nu dăm un exemplu bun altora? 1 timotei 4:12, 16; evrei 12:13.
12 Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie. (1Tim 4:12).

16 Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruie în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă. (1Tim 4:16).
13 croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchioapătă să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. (Evr 12:13).

„Cei cu care ne asociem în fiecare zi au nevoie de ajutorul, de îndrumarea noastră. Poate că se află într-o astfel de dispoziţie a minţii încât un cuvânt spus la vremea potrivită să fie ca un cui bine bătut. Mâine poate nu mai putem ajunge la unele din aceste suflete. Care este influenţa noastră asupra celor din jur care călătoresc împreună cu noi?... O mişcare nesăbuită, un pas imprudent şi valurile mari ale unei ispite puternice mătură sufletul, împingându-l pe cale în jos.” – Idem., pg. 348 engl. „Un exemplu valorează mai mult decât multe precepte.” – Divina vindecare, pg. 149 engl. (cap. 9).

Joi19 iunie
5. Veghind asupra gurii și pașilor noștrii

a. Ce aşteaptă Dumnezeu de la toţi adevăraţii urmaşi ai lui Hristos? Iacov 2:12.
12 Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei.(Iac 2:12).

b. Ce ne va lăsa fără scuză înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu? Romani 2:1-3.
1 Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri. 2 Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. 3 Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? (Rom 2:1-3).

„Fiecare zi a vieţii este încărcată cu răspunderi pe care trebuie să le purtăm. Fiecare zi, cuvintele şi faptele noastre lasă impresii asupra acelora cu care ne asociem. Cât de necesar este să punem o strajă buzelor noastre şi să ne păzim paşii cu atenţie! O mişcare nesăbuită, un pas imprudent şi valurile mari ale unei ispite puternice mătură sufletul împingându-l pe cale în jos. Nu putem strânge înapoi gândurile pe care le-am semănat în mintea altor oameni. Dacă au fost rele, poate că am pus în mişcare un şir de împrejurări, un val al răului pe care nu avem putinţa să-l oprim. Pe de altă parte, dacă prin exemplul nostru i-am ajutat pe alţii să dezvolte principii bune, le dăm puterea să facă bine. La rândul lor, ei exercită aceeaşi influenţă benefică asupra altora. În felul acesta, sute şi mii sunt ajutaţi prin influenţa noastră involuntară. Adevăratul urmaş al lui Hristos întăreşte principiile bune în toţi aceia cu care vine în contact. În faţa unei lumi necredincioase şi iubitoare de păcat, el descoperă puterea harului lui Dumnezeu şi desăvârşirea caracterului Său.” – Profeţi şi regi, pg. 348 engl. (cap. 29).

Vineri 20 iunie
ÎntReBăRI De RevIzuIRe peRSonaLă

1. Când asemenea lui ezechia ne aflăm în faţa unei crize, ce ar trebui să răspundem?
2. După ce s-a rugat cu seriozitate Domnului, ce răspuns a primit el?
3. De ce a avut atitudinea lui ezechia faţă de ambasadorii din Babilon o importanţă atât de mare?
4. Ce lecţie ar trebui să învăţăm din istoria căderii lui ezechia?
5. Pentru a avea succes ca misionari creştini, cum trebuie să veghem asupra buzelor noastre şi a paşilor noştri?