Lecţia 7. Regele David

 

„Domnul a zis lui Samuel: ‚…pe unul din fiii lui [Isai] Mi l-am ales ca împărat’” (1 Samuel 16:1).

„Frumuseţea exterioară nu poate recomanda sufletul înaintea lui Dumnezeu. Înţelepciunea şi desăvârşirea, date pe faţă în caracter şi purtare, exprimă adevărata frumuseţe a omului; şi prin valoarea interioară, prin perfecţiunea inimii suntem acceptaţi înaintea Domnului oştirilor.” – Conflict and Courage, pg. 160.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pg. 637-663 engl. (cap. 62-65).

Duminică 11 mai
1. David la curtea regelui Saul

a. Ce lecţie a dorit Dumnezeu să-l înveţe pe Samuel atunci când a fost nevoie de un înlocuitor pentru regele Saul care fusese lepădat? 1 Samuel 16:7 (u.p.).

7 Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1Sam 16:7).

b. Ce eveniment providenţial l-a ajutat pe David să câştige experienţă în ce priveşte viaţa de la curtea regească înainte de încoronarea lui? 1 Samuel 16:17-21. De ce i-a dat Dumnezeu această experienţă?

17 Saul a răspuns slujitorilor săi: „Găsiţi-mi, dar, un om care să cânte bine şi aduceţi-l la mine.” 18 Unul din slujitori a luat cuvântul şi a zis: „Iată, am văzut pe un fiu al lui Isai, betleemitul, care ştie să cânte; el este şi un om tare şi voinic, un războinic, vorbeşte bine, este frumos la chip, şi Domnul este cu el.” 19 Saul a trimis nişte oameni la Isai să-i spună: „Trimite-mi pe fiul tău David, care este cu oile.” 20 Isai a luat un măgar, l-a încărcat cu pâine, cu un burduf cu vin şi cu un ied, şi a trimis lui Saul aceste lucruri, prin fiul său David. 21 David a ajuns la Saul şi s-a înfăţişat înaintea lui; i-a plăcut mult lui Saul, şi a fost pus să-i poarte armele. (1Sam 16:17-21).

„În providenţa lui Dumnezeu, David, ca un cântăreţ priceput la harpă, a fost adus înaintea regelui… [David] fusese educat în calea Domnului, iar acum se hotărâse în inima lui să facă voia lui Dumnezeu mai mult ca oricând înainte. Avea noi subiecte la care să mediteze. Fusese la curtea regelui şi văzuse ce răspunderi implică regalitatea. El văzuse unele din ispitele care asaltau sufletul lui Saul şi pătrunsese în unele din tainele caracterului şi faptelor primului rege al lui Israel… Dumnezeu îl învăţa pe David lecţiile încrederii. După cum Moise a fost educat pentru lucrarea lui, la fel Domnul îl pregătea pe fiul lui Isai să devină conducătorul poporului Său ales.” – Idem., pg. 643, 644 engl. (cap. 63).

 

Luni 12 mai

2. Planulu cigaș al lui Saul împotriva lui David

a. Cum l-a inspirat Dumnezeu pe David să accepte provocarea lui goliat adresată lui Israel? 1 Samuel 17:23, 24, 37, 45-49. Ce putem învăţa din această experienţă când ne străduim ca prin propriile noastre eforturi să evanghelizăm astăzi întreaga lume?

23 Pe când vorbea cu ei, iată că filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oştiri, ieşind afară din şirurile filistenilor. A rostit aceleaşi cuvinte ca mai înainte, şi David le-a auzit. 24 La vederea acestui om, toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui şi i-a apucat o mare frică. (1Sam 17:23-24).

37 David a mai zis: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean.” Şi Saul a zis lui David: „Du-te, şi Domnul să fie cu tine!” (1Sam 17:37).

45 David a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o. 46 Astăzi Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu. 47 Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie, nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.” 48 Îndată ce filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului. 49 Şi-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră şi a aruncat-o cu praştia; a lovit pe filistean în frunte, şi piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu faţa la pământ. (1Sam 17:45-49).

„Predicatorii noştri nu ar trebui să sfideze pe ceilalţi şi să provoace discuţii… [Unii predicatori] nu s-au încrezut asemenea umilului David în Dumnezeul lui Israel şi nu au făcut din El tăria lor. Ei au mers înainte plini de încredere şi trufaşi, asemenea lui Goliat, cu laudă şi fără să se ascundă în spatele lui Isus…

Predicatorii tineri ar trebui să studieze învăţăturile practice ale lui Hristos, cât şi cele teoretice şi să înveţe de la Isus ca să poată avea harul Său, blândeţea, smerenia şi umilinţa minţii pe care le-a avut El.” – Testimonies, vol. 3, pg. 219, 220 engl. (cap.: „Către un tânăr pastor şi soţia sa”).

b. Când şi cum a început Saul să dea pe faţă cele mai slabe puncte din caracterul său? 1 Samuel 18:6-9.

6 Pe când veneau ei, la întoarcerea lui David de la omorârea filisteanului, femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, cântând şi jucând, în sunetul timpanelor şi lăutelor şi scoţând strigăte de bucurie. 7 Femeile care cântau îşi răspundeau unele altora şi ziceau: „Saul a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii.” 8 Saul s-a mâniat foarte tare şi nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zece mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte decât împărăţia.” 9 Şi din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David. (1Sam 18:6-9).

„Nimeni nu este în siguranţă când trăieşte ca să placă oamenilor şi nu caută mai întâi aprobarea lui Dumnezeu. Ambiţia lui Saul era aceea de a fi cel mai preţuit de oameni; iar când se cânta acest cântec de laudă, în inima regelui s-a aprins convingerea sigură că David avea să câştige inima poporului şi să cârmuiască în locul lui.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 650 engl. (cap. 64).

c. Ce incidente arată că Saul era acum stăpânit de un spirit rău? 1 Samuel 19:11, 17; 20:27-31.

11 Saul a trimis nişte oameni acasă la David, ca să-l pândească şi să-l omoare dimineaţa. Dar Mical, nevasta lui David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Dacă nu fugi în noaptea aceasta, mâine vei fi omorât.” (1Sam 19:11).

17 Saul a zis către Mical: „Pentru ce m-ai înşelat în felul acesta şi ai dat drumul vrăjmaşului meu, şi a scăpat?” Mical a răspuns lui Saul: „El mi-a zis: „Lasă-mă să plec, ori te omor!” (1Sam 19:17).

27 A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Şi Saul a zis fiului său Ionatan: „Pentru ce n-a venit fiul lui Isai la masă nici ieri, nici azi?” 28 Ionatan a răspuns lui Saul: „David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem. 29 El a zis: „Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, şi fratele meu mi-a spus lucrul acesta; deci dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd fraţii.” Pentru aceea n-a venit la masa împăratului.” 30 Atunci Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan şi i-a zis: „Fiu rău şi neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre ruşinea ta şi spre ruşinea mamei tale? 31 Căci câtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu va fi linişte nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Şi acum trimite să-l caute şi să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte.” (1Sam 20:27-31).

„Saul şi-a deschis inima în faţa spiritului invidiei prin care sufletul lui a fost otrăvit... Monarhul lui Israel se împotrivea voinţei Celui Nemărginit. Saul nu învăţase, în timp ce cârmuia pe Israel, că el trebuia să-şi cârmuiască propriul spirit. El a permis impulsurilor să-i controleze judecata până când a fost cuprins de furia patimii. A ajuns să aibă accese de furie în care era gata să omoare pe oricine îndrăznea să se opună voinţei lui.” – Idem.

 

Marţi 13 mai

3. David un fugar

a. Care au fost diferitele locuri în care David şi-a căutat refugiul după ce a înţeles că viaţa lui era în pericol? 1 Samuel 21:1, 10; 22:1. era teama lui justificată? 1 Samuel 21:16-18, 20, 21. Trebuia să se teamă de Saul? 1 Ioan 4:18.

1 David s-a dus la Nob, la preotul Ahimelec, care a alergat speriat înaintea lui şi i-a zis: „Pentru ce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?” (1Sam 21:1).

10 David s-a sculat şi a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiş, împăratul Gatului. (1Sam 21:10).

1 David a plecat de acolo şi a scăpat în peştera Adulam. Fraţii lui şi toată casa tatălui său au aflat şi s-au coborât la el. (1Sam 22:1).

16 Împăratul a zis: „Trebuie să mori, Ahimelec, tu şi toată casa tatălui tău.” 17 Şi împăratul a zis alergătorilor care stăteau lângă el: „Întoarceţi-vă şi omorâţi pe preoţii Domnului; căci s-au învoit cu David: au ştiut bine că fuge şi nu mi-au dat de veste.” Dar slujitorii împăratului n-au voit să întindă mâna ca să lovească pe preoţii Domnului. 18 Atunci împăratul a zis lui Doeg: „Întoarce-te şi loveşte pe preoţi.” Şi Doeg, edomitul, s-a întors şi a lovit pe preoţi; a omorât în ziua aceea optzeci şi cinci de oameni care purtau efodul de in. (1Sam 22:16-18).

20 Un fiu al lui Ahimelec, fiul lui Ahitub, a scăpat. Numele lui era Abiatar. A fugit la David 21 şi i-a spus că Saul a ucis pe preoţii Domnului. (1Sam 22:20-21).

18 În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste. (1Ioan 4:18).

„Orice eşec suferit de copiii lui Dumnezeu se datorează lipsei lor de credinţă. Atunci când umbrele înconjoară sufletul, când dorim după lumină şi îndrumare, trebuie să privim în sus; dincolo de întuneric există lumină. David nu ar fi trebuit să se îndoiască nicio clipă de Dumnezeu.” – Idem., pg. 657 engl. (cap. 64).

b. În timp ce fugea de socrul lui, regele Saul, ce fapte de necinste au arătat că David nu avea credinţă în protecţia lui Dumnezeu? 1 Samuel 21:2, 8, 13-15.

2 David a răspuns preotului Ahimelec: „Împăratul mi-a dat o poruncă şi mi-a zis: „Nimeni să nu ştie nimic de pricina pentru care te trimit şi de porunca pe care ţi-am dat-o.” Am hotărât un loc de întâlnire cu oamenii mei. (1Sam 21:2).

8 David a zis lui Ahimelec: „N-ai la îndemână o suliţă sau o sabie? Căci nu mi-am luat cu mine nici sabia, nici armele, pentru că porunca împăratului era grabnică.” (1Sam 21:8).

13 A făcut pe nebunul înaintea lor; făcea năzdrăvănii înaintea lor; făcea zgârieturi pe uşile porţilor şi lăsa să-i curgă balele pe barbă. 14 Achiş a zis slujitorilor săi: „Vedeţi bine că omul acesta şi-a pierdut minţile; pentru ce mi-l aduceţi? 15 Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceţi pe acesta şi mă faceţi martor la năzdrăvăniile lui? Să intre el în casa mea?” (1Sam 21:13-15)

„David a spus preotului că fusese trimis de rege cu o misiune tainică ce trebuia să fie îndeplinită foarte grabnic. Aici el a dovedit lipsă de credinţă în Dumnezeu, iar păcatul său a adus moartea marelui preot. Dacă faptele ar fi fost prezentate aşa cum erau, Ahimelec ar fi ştiut ce avea de făcut ca să-şi apere viaţa. Dumnezeu doreşte ca poporul Său să dea pe faţă sinceritate chiar şi în cele mai mari primejdii.” – Idem., pg. 656 engl. (cap. 64).

c. Deşi niciodată nu ar trebui să aducem asupra noastră persecuţia în mod nenecesar, cum se poate repeta experienţa lui David în zilele noastre? Matei 10:22, 23. Ce făgăduinţă putem pretinde în astfel de ocazii? 2 Corinteni 12:19.

22 Veţi fi urâţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. 23 Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul omului. (Mat 10:22-23).

19 De multă vreme voi vă închipuiţi că vrem să ne apărăm înaintea voastră! Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos; şi toate aceste lucruri le spunem, preaiubiţilor, pentru zidirea voastră. (2Cor 12:19).

„Între neprihănire şi păcat, dragoste şi ură, adevăr şi falsitate, există o luptă de nestăpânit. Când cineva prezintă dragostea lui Hristos şi frumuseţea sfinţeniei, el îi atrage pe supuşii împărăţiei lui Satan de la el, iar prinţul răului este provocat să se împotrivească. Pe cei care sunt inundaţi de Duhul lui Hristos îi aşteaptă persecuţia şi batjocura. Caracterul persecuţiei se schimbă odată cu vremurile, însă principiul – spiritul care stă la baza ei – este acelaşi cu cel care i-a omorât pe aleşii Domnului, începând cu zilele lui Abel.” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pg. 29 engl. (cap. 3).

 

Miercuri 14 mai

4. Mărinimia lui David

a. În ce fel s-au oferit oamenii din zif să-l trădeze pe David şi pe oamenii lui? Ce anume a zădărnicit planul lor? 1 Samuel 23:19, 20, 25-28.

19 Zifiţii s-au suit la Saul, la Ghibeea, şi au zis: „Nu-i David ascuns între noi în locuri întărite, în pădure, pe dealul Hachila, care este la miazăzi de pustiu? 20 Coboară-te, dar, împărate, fiindcă aceasta este toată dorinţa sufletului tău; lasă pe noi dacă e vorba să-l dăm în mâinile împăratului. (1Sam 23:19-20).

25 Saul a plecat cu oamenii săi în căutarea lui David. Despre lucrul acesta s-a dat de veste lui David, care s-a coborât la stâncă şi a rămas în pustiul Maon. Saul, când a auzit, a urmărit pe David în pustiul Maon. 26 Saul mergea pe o parte a muntelui, şi David cu oamenii lui pe cealaltă parte a muntelui. David fugea repede ca să scape de Saul. Dar Saul şi oamenii lui chiar înconjuraseră pe David şi pe ai lui, ca să pună mâna pe ei, 27 când un sol a venit şi a spus lui Saul: „Grăbeşte-te să vii, căci au năvălit filistenii în ţară.” 28 Saul a încetat să urmărească pe David şi s-a întors să iasă înaintea filistenilor. De aceea locul acela s-a numit Sela-Hamahlecot. (1Sam 23:25-28).

b. a tunci când, după alungarea filistenilor, Saul s-a întors să-l urmărească pe David, cum a demonstrat David mărinimia sa? 1 Samuel 24:1, 3, 4, 8, 10, 15. Cum a reacţionat Saul? 1 Samuel 24:16-20.

1 Când s-a întors Saul de la urmărirea filistenilor, au venit şi i-au spus: „Iată că David este în pustiul En-Ghedi.” (1Sam 24:1).

3 A ajuns la nişte stâne de oi, care erau lângă drum; şi acolo era o peşteră în care a intrat să doarmă. David şi oamenii lui erau în fundul peşterii. 4 Oamenii lui David i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îţi zice: „Dau pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; fă-i ce-ţi va plăcea.” David s-a sculat şi a tăiat încet colţul hainei lui Saul. (1Sam 24:3-4).

8 După aceea, David s-a sculat şi a ieşit din peşteră. El a început să strige atunci după Saul: „Împărate, domnul meu!” Saul s-a uitat înapoi, şi David s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat. (1Sam 24:8).

10 Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele în peşteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor; dar te-am cruţat şi am zis: „Nu voi pune mâna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.” (1Sam 24:10).

15 Domnul va judeca şi va hotărî între mine şi tine, El va vedea. El îmi va apăra pricina şi El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mâna ta.” (1Sam 24:15).

16 Când a sfârşit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul tău este, fiule David?” Şi Saul a ridicat glasul şi a plâns. 17 Şi a zis lui David: „Tu eşti mai bun decât mine; căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ţi-am făcut rău. 18 Tu îţi arăţi azi bunătatea cu care te porţi faţă de mine, căci Domnul mă dăduse în mâinile tale, şi nu m-ai omorât. 19 Dacă întâlneşte cineva pe vrăjmaşul lui, îl lasă oare să-şi urmeze drumul în linişte? Domnul să-ţi răsplătească pentru ce mi-ai făcut în ziua aceasta! 20 Acum iată, ştiu că tu vei domni şi că împărăţia lui Israel va rămâne în mâinile tale. (1Sam 24:16-20).

„[1 Samuel 24:9-11.] Atunci când Saul a auzit cuvintele lui David, s-a ruşinat şi a trebuit să recunoască adevărul lor. Inima lui a fost adânc zguduită când a văzut că a fost cu totul în puterea omului a cărui viaţă o căuta. David stătea înaintea lui cu conştiinţa curată. Vrăjmăşia pe care o arată faţă de servii lui Dumnezeu, aceia care s-au predat puterii lui Satan, se transformă uneori într-un simţământ de împăcare şi bunăvoinţă, dar schimbarea aceasta nu se dovedeşte întotdeauna a fi de durată. După ce oamenii rău intenţionaţi au vorbit şi acţionat împotriva slujitorilor Domnului, ei sunt uneori impresionaţi de o convingere profundă că au făcut răul. Duhul Domnului se luptă cu ei, iar ei îşi umilesc inimile înaintea lui Dumnezeu şi înaintea acelora a căror influenţă căutau să o nimicească şi se poate ca ei să-şi schimbe purtarea faţă de aceştia. Dar, îndată ce deschid din nou uşa pentru şoptirile celui rău, vechile îndoieli se trezesc, vechea duşmănie reînvie şi pornesc la aceeaşi lucrare de care se căiseră şi pe care o părăsiseră pentru o vreme.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 662, 663 engl. (cap. 65).

c. În lucrarea de predicare a evangheliei astăzi, ce lecţii trebuie să înveţe soldaţii crucii din mărinimia lui David? Romani 12:17-21.

17 Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. 18 Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. 19 Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. 20 Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” 21 Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine. (Rom 12:17-21).

„Dumnezeu Îşi aduce la îndeplinire planurile, deşi sunt tăinuite faţă de ochii omeneşti. Oamenii nu pot înţelege căile lui Dumnezeu; şi, privind la aparenţe, ei consideră că necazurile şi încercările pe care Dumnezeu le îngăduie sunt lucruri care sunt împotriva lor şi care duc doar la nimicirea lor.” – Idem., pg. 672.

 

Joi 15 mai

5. O lecţie la vremea potrivită

a. Ce greşeală a continuat David să facă după ce a cruţat pentru a doua oară viaţa lui Saul? 1 Samuel 27:1.

1 David şi-a zis în sine: „Voi pieri într-o zi ucis de mâna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decât să fug în ţara filistenilor, pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot ţinutul lui Israel; aşa voi scăpa de mâna lui.” (1Sam 27:1).

„Dumnezeu a fost dezonorat de necredinţa lui David. Filistenii se temuseră de David mai mult decât de Saul şi oştirea lui; aşezându-se sub protecţia filistenilor, David le-a trădat acestora slăbiciunea propriului său popor… Prin această faptă, a dat ocazie [fraţilor săi] ca motivele lui să fie greşit interpretate şi mulţi au fost determinaţi să aibă prejudecăţi faţă de el. El a fost călăuzit să facă exact ce dorea Satan; deoarece, atunci când a căutat adăpost la filisteni, David a adus o mare bucurie în rândurile vrăjmaşilor lui Dumnezeu şi ale poporului Său. David nu a renunţat la închinarea lui la Dumnezeu, nici nu a încetat să fie devotat cauzei Sale; însă el şi-a sacrificat încrederea în El în ceea ce priveşte siguranţa personală şi, în felul acesta, a întinat caracterul sincer şi credincios pe care Dumnezeu îl cere de la servii Săi.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 672, 673 engl. (cap. 65).

b. Cu câtă răbdare trebuie să luptăm, petrecând multe ore pe genunchi, atunci când lucrăm pentru îndreptarea acelora care au devenit vrăjmaşii adevărului? evrei 12:3, 12-14.

3 Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre. (Evr 12:3).

12 Întăriţi-vă, dar, mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi; 13 croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchioapătă să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. 14 Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. (Evr 12:12-14).

„Să luăm aminte ca să nu ne purtăm cu cei rătăciţi într-un fel care să spună altora că noi nu avem nevoie de răscumpărare. Să nu denunţăm, condamnăm şi distrugem ca şi cum am fi fără vină. Lucrarea lui Hristos este de a repara, de a vindeca şi de a restaura.” – In Heavenly Places, pg. 291.

 

Vineri 16 mai

Întrebări de revizuire personală

1. De ce a fost adus David în mod providenţial la curtea lui Saul?

2. Care a fost unul dintre cele mai slabe puncte din caracterul lui Saul? Când a început ca acesta să iasă la iveală?

3. Ce avertisment al lui Isus trebuie să ne vină în minte atunci când ne gândim la persecuţia suferită de David?

4. De ce nu s-a încrezut David în mărturisirea lui Saul de la en-ghedi?

5. Ce lecţii ar trebui să înveţe soldaţii crucii din mărinimia lui David?