Lecția 10. Întărindu-ne mintea

Text de memorat: „Preaiubiților, aceasta este acum a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă, caut să trezesc mintea sănătoasă, prin înștiințări.” (2 Petru 3:1).

„Ar trebui să ne amintim mereu de binecuvântările noastre. Ar trebui să le adunăm și să le agățăm în sala memoriei. Ce fel de imagine vei agăța acolo astăzi?” – The Review and Herald, 26 martie 1889.

Studiu recomandat: Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pp. 671-691 (cap. 81 – Natura și influența mărturiilor).

Duminică 1 septembrie

1. UN APEL CĂTRE SALA MEMORIEI

a. Cum și de ce apelează Petru la puterea memoriei noastre? 2 Petru 3:1.

2 Petru 3:1: „Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări.”

„Când bărbații și femeile pot înțelege mai pe deplin mărimea marelui sacrificiu care a fost făcut de Maiestatea cerului, murind în locul omului, atunci planul mântuirii va fi preamărit și meditații asupra Golgotei vor trezi în inima creștinilor emoții afectuoase, sacre și însuflețitoare. În inimile și pe buzele lor, vor fi laude pentru Dumnezeu și pentru Miel. Mândria și prețuirea de sine nu pot înflori în inimile care păstrează proaspete în memorie scenele Golgotei. Lumea aceasta va apărea numai de mică valoare celor care apreciază marele preț de răscumpărare al omului, prețiosul sânge al Fiului lui Dumnezeu. Toate bogățiile lumii nu au valoare suficientă spre a răscumpăra un suflet care piere. Cine poate să măsoare iubirea pe care a simțit-o Hristos pentru o lume pierdută, când era țintuit pe cruce, suferind pentru păcatele oamenilor vinovați? Iubirea aceasta era de nemăsurat, infinită.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 212 (cap. 29 – Suferințele lui Hristos).

„Oh, dacă toate energiile greșit canalizate ar fi devotate singurului mare obiectiv – acela al bogatelor dovezi de har al lui Dumnezeu în această viață – ce mărturii am putea atârna în muzeele de amintiri, relatând despre mila și harul lui Dumnezeu!... Apoi, acest obicei ar fi dus cu noi, ca un principiu activ, pentru a acumula comori spirituale cu acea seriozitate și perseverență cu care cei din lume lucrează pentru lucrurile pământești și vremelnice.” – Înalta noastră chemare, p. 188.

Luni 2 septembrie

2. CE SĂ DEPOZITĂM ÎN MEMORIA NOASTRĂ

a. Care ar trebui să fie cea mai mare prioritate pentru noi, de care să ne aducem aminte, și de ce? 2 Petru 3:2; Psalmii 119:11.

2 Petru 3:2: „Ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri.”

Psalmii 119:11: „Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!”

„Ispitele par adesea irezistibile pentru că, prin neglijarea rugăciunii și a studiului Bibliei, cel ispitit nu-și poate aminti cu ușurință făgăduințele lui Dumnezeu și nu-l poate întâmpina pe Satan cu armele Scripturii. Dar îngerii sunt în jurul acelora care sunt gata să se lase învățați în lucrurile dumnezeiești; și în timp de mare nevoie, ei își vor aminti chiar acele adevăruri de care au trebuință. În felul acesta, ‘când vrăjmașul va năvăli ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă.’ (Isaia 59:19).

Isus le-a făgăduit ucenicilor Săi: ‘Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile, și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.’ (Ioan 14:26). Dar învățăturile lui Hristos trebuie să fi fost anterior depozitate în minte, pentru ca Duhul lui Dumnezeu să ni le aducă aminte în vreme de primejdie.” – Tragedia veacurilor, pp. 599, 600 (cap. 37 – Scripturile, o apărare sigură).

b. Dați câteva exemple care subliniază importanța vitală a umplerii minții noastre cu istoria și învățăturile Bibliei. Luca 1:67–70; Faptele Apostolilor 3:20, 21.

Luca 1:67-70: „Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit şi a zis: „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său. Şi ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David, – cum vestise prin gura sfinţilor Săi proroci care au fost din vechime.”

Faptele Apostolilor 3:20, 21: „şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime.”

„Biblia este cea mai veche și cea mai amplă sursă istorică pe care o au oamenii. Ea a venit direct de la izvorul adevărului veșnic și, de-a lungul veacurilor, o mână divină i-a păstrat puritatea. Ea luminează trecutul îndepărtat, trecut pe care cercetarea omenească încearcă în zadar să-l pătrundă. Numai în Cuvântul lui Dumnezeu descoperim puterea care a așezat temeliile pământului și a întins cerurile. Numai aici găsim un raport autentic al originii națiunilor. Numai aici ne este dată istoria neamului nostru omenesc, neîntinată de mândria sau prejudecățile omenești.” – Educație, p. 173 (cap. 19 – Istoria și profeția).

„Mintea mea a fost împovărată de chestiunea scrierii unei istorii a Vechiului Testament. Sunt tulburată să văd că frații și surorile mele aduc atât de puțin din adevărul biblic în viața de zi cu zi. Pentru ca noi să fim biruitori, trebuie să ne dăm seama că există o bătălie de dat. Ne bucurăm să știm că, prin puterea întăritoare a harului lui Dumnezeu, suntem siguri că vom birui. Dumnezeu este mai puternic decât toate puterile vrăjmașului căzut.” — The Bible Training School, 1 iunie, 1903.

Marți 3 septembrie

3. UN SEMN PROFETIC ÎMPLINIT

a. Ce se întâmplă în zilele din urmă pentru a zgudui credința multora? 2 Petru 3:3.

2 Petru 3:3: „Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor.”

„Metoda folosită în general pentru educarea tinerilor nu se ridică la standardul adevăratei educații. În manualele școlare sunt strecurate dovezi ale necredinței, iar scrierile sfinte ale lui Dumnezeu sunt așezate într-o lumină discutabilă și chiar îndoielnică. Astfel, mintea tinerilor se familiarizează cu sugestiile lui Satan şi îndoielile, odată acceptate, devin fapte sigure pentru cei care le susțin, iar cercetările științifice sunt derutante din cauza modului în care descoperirile sunt interpretate și răstălmăcite. Oamenii își asumă răspunderea de a opri Cuvântul lui Dumnezeu în fața unui tribunal mărginit și se pronunță o sentință asupra inspirației divine după o măsură limitată, iar adevărul lui Dumnezeu este făcut să apară ca un lucru nesigur în fața rapoartelor științei… Atunci când ei ar fi trebuit să inspire credință acelora care se îndoiesc, ei își dau pe față nesiguranța cu privire la autenticitatea Cuvântului lui Dumnezeu și a descoperirilor științei, pe nedrept numite astfel. Aceia care au fost cu adevărat conștiincioși au fost făcuți să se clatine în credința lor, din cauza ezitării acelora care pretindeau că pot tălmăci Biblia atunci când era vorba de cuvintele vii. Satan a profitat de nesiguranța minții și, prin agenți nevăzuți, i-a copleşit cu sofistării și a făcut ca oamenii să ajungă învăluiţi în ceaţa scepticismului.” – Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 329 (cap. 42 – Temelia adevăratei educații).

b. Ce avertizare a lui Pavel se aplică în această privință astăzi? 1 Timotei 6:20.

1 Timotei 6:20: „Timoteie, păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel.”

„S-a zăbovit mult asupra invariabilității naturii și s-au adoptat în grabă teorii sceptice de către cei a căror minte a ales atmosfera de îndoială, deoarece ei nu erau în armonie cu Legea cea sfântă a lui Dumnezeu, temelia guvernării Sale în cer și pe pământ. Tendința lor naturală către rău a făcut să fie ușor pentru ei să aleagă cărările rătăcirii și să se îndoiască de faptul că se pot bizui pe rapoartele și pe istoria atât ale Vechiului cât și ale Noului Testament. Ei înșiși, otrăviți de minciună, au căutat orice ocazie de a semăna semințele îndoielii în mintea semenilor lor. Natura este înălțată mai presus de Dumnezeul naturii, iar simplitatea credinței este nimicită; căci temelia credinței este făcută să apară nesigură. Derutate de scepticism, mințile celor care se îndoiesc sunt lăsate să se zbată pe stâncile necredinţei.” – Ibid.

Miercuri 4 septembrie

4. INSPIRAȚIA VIZATĂ

a. Pe lângă subminarea autorității Sfintelor Scripturi, la ce se mai concentrează atacul sinistru al lui Satan? Apocalipsa 12:17; 19:10.

Apocalipsa 12:17: „Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.”

Apocalipsa 19:10: „Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.)”

„Planul lui Satan este acela de a slăbi încrederea poporului lui Dumnezeu în Mărturii. Apoi, urmează neîncrederea cu privire la punctele vitale ale credinței noastre, stâlpii poziției noastre, după aceea, îndoiala și în privința Sfintelor Scripturi și, în cele din urmă, marșul în jos, spre pierzare. Când mărturiile, care au fost crezute cândva, sunt puse la îndoială și se renunță la ele, Satan știe că cei înșelați nu se vor opri aici; el își dublează eforturile până când îi lansează în răzvrătire pe față, care va deveni incurabilă și va sfârși în distrugere.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 211 (cap. 18 – Mustrări necesare).

„Ultima mare amăgire a lui Satan va fi de a face fără efect mărturiile Duhului lui Dumnezeu. ‘Când nu este nici o viziune, poporul este fără frâu.’ (Proverbele 29:18 engl. KJV). Satan va lucra în mod ingenios, în diferite moduri și prin diferiți agenți, pentru a tulbura încrederea rămășiței poporului lui Dumnezeu în adevărata mărturie. El va aduce viziuni false, pentru a îndruma greșit și pentru a amesteca adevărul cu neadevărul, pentru a dezgusta poporul, astfel încât ei să privească ceea ce poartă numele de viziune, ca pe un fel de fanatism; dar sufletele sincere, prin contrastul care există între ceea ce este fals și ceea ce este adevăr, vor fi făcute în stare să facă deosebirea între ele.” — Credinţa prin care trăiesc, p. 296 engl (cap. Testaţi toate lucrurile).

b. Ce se întâmplă când pretinșii credincioși ai soliei celui de-al treilea înger încep să se îndoiască de Mărturii – și adesea, de ce fac ei acest lucru? Ioan 3:19, 20.

Ioan 3:19, 20: „Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.”

„Cunosc primejdia în care vă aflați. Dacă vă pierdeți încrederea în mărturii, atunci vă veți îndepărta de adevărul Bibliei. M-am temut de faptul că mulți vor lua o poziție de îndoială şi neîncredere, și, în durerea mea pentru sufletele voastre, v-am avertizat. Câți vor da ascultare acestei avertizări? Cum voi aveți acum mărturiile, dacă una dintre ele se va intersecta cu drumul vostru, corectându-vă greșelile, vă veți simți liberi să acceptați sau să respingeți o parte din ea sau totul? Ceea ce sunteți cel mai puțin înclinați să primiți este, de fapt, partea de care aveți cel mai mult nevoie. Dumnezeu și Satan nu lucrează niciodată în parteneriat. Mărturiile poartă fie amprenta lui Dumnezeu, fie pe aceea a lui Satan. Un pom bun nu poate face roade rele și nici un pom rău, stricat, nu poate aduce roade bune. După roadele lor îi veți cunoaște. Dumnezeu a vorbit. Cine tremură la Cuvântul Său?” – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 98 (cap. 7 — Gelozia și căutarea de greșeli condamnate).

Joi 5 septembrie

5. PREȚUIND SOLIILE DE ASTĂZI

a. De ce este esențial să dăm ascultare mărturiilor pe care Dumnezeu le trimite poporului Său prin Duhul Profeției, în special în aceste zile din urmă? Proverbele 29:18 (prima parte); Osea 12:13; 2 Cronici 20:20 (ultima parte).

Proverbele 29:18 p.p.: „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu...”

Osea 12:13: „Dar printr-un proroc a scos Domnul pe Israel din Egipt şi printr-un proroc a fost păzit Israel.”

2 Cronici 20:20 u.p.: „...Încredeţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi; încredeţi-vă în prorocii Lui, şi veţi izbuti.”

„Domnul cere o înnoire a mărturiei directe prezentate în anii trecuți. El cere o înnoire a vieții spirituale. Energiile spirituale ale poporului Său sunt de multă vreme într-o stare de adormire, dar trebuie să aibă loc o înviere din moartea aparentă. Noi trebuie să curățăm calea pentru venirea Împăratului, prin rugăciune și prin mărturisirea păcatului. Când vom proceda astfel, puterea Duhului Sfânt va veni la noi. Avem nevoie de puterea Zilei Cincizecimii. Ea va veni, pentru că Domnul a făgăduit că va trimite Duhul Său ca pe o putere atotbiruitoare.

În fața noastră se află vremuri pline de pericole. Toți cei care cunosc adevărul trebuie să se trezească și să se așeze, cu trupul, sufletul și inima, sub disciplina lui Dumnezeu. Vrăjmașul este pe urmele noastre. Trebuie să fim cât se poate de vigilenți, să ne păzim de el. Trebuie să îmbrăcăm întreaga armură a lui Dumnezeu. Trebuie să respectăm îndrumările date prin Spiritul profeției. Trebuie să iubim și să împlinim adevărul pentru timpul nostru. Acest lucru ne va salva de la acceptarea unor amăgiri puternice. Dumnezeu ne-a vorbit prin Cuvântul Său; El ne-a vorbit prin mărturiile adresate bisericii și prin cărțile care ne-au ajutat să înțelegem care este datoria noastră prezentă și poziția pe care trebuie să o ocupăm acum. Avertizările care neau fost date, învățătură peste învățătură, precept după precept, trebuie să fie ascultate. Ce scuză vom putea aduce, dacă le desconsiderăm?

Îi îndemn cu insistență pe cei care lucrează pentru Dumnezeu să nu accepte falsitatea în locul adevărului. Raționamentul omenesc să nu fie așezat acolo unde trebuie să stea adevărul sfințitor. Domnul Hristos așteaptă să aprindă flacăra credinței și a iubirii în inima poporului Său. Nici o teorie greșită să nu obţină aprobare din partea poporului care ar trebui să stea cu fermitate pe temelia adevărului veșnic. Dumnezeu ne cheamă să păstrăm cu statornicie principiile fundamentale, care se întemeiază pe o autoritate indiscutabilă.” – Slujitorii Evangheliei, pp. 307, 308 (secț. 8 — Pericole).

Vineri 6 septembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Asupra căror amintiri zăbovesc, pe care ar trebui să le înlocuiesc cu unele mai bune?

2. Cum mă pot pregăti cel mai bine pentru următoarea încercare majoră, cu care inevitabil mă voi confrunta?

3. Ce aspecte ale educației mele au acționat contrar credinței mele?

4. De ce este vrăjmașul sufletelor hotărât să discrediteze Mărturiile?

5. De ce ar trebui să dedic mai mult timp de calitate și mai multă apreciere studiului mărturiilor?