Lecția 12. Ce fel de oameni?

Text de memorat: „Deci, fiindcă toate acestea vor fi nimicite, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, cu o purtare sfântă și evlavioasă!” (2 Petru 3:11 engl. KJV).

„Schimbul pe care îl facem prin tăgăduirea dorințelor și înclinațiilor egoiste — este un schimb al celor fără valoare și trecătoare cu ceea ce este prețios și etern. Acesta nu este un sacrificiu, ci un câștig infinit… În locul fiecărui lucru la care ne cere să renunțăm, Hristos ne oferă ceva mai bun.” – Educație, p. 296 (cap. 34 — Disciplina).

Studiu recomandat: Scrieri timpurii, pp. 52-54 (secț. – Ultimele plăgi și judecata); Tragedia veacurilor, pp. 662-673 (cap. 42 – Sfârșitul luptei).

Duminică 15 septembrie

1. INEVITABIL, DE NEOPRIT

a. Cum este înfățișată executarea finală a judecății? 2 Petru 3:10.

2 Petru 3:10: „Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.”

„Cerurile noi și pământul cel nou (Apocalipsa 21:1, Isaia 65:17, 2 Petru 3:13) nu vor apărea până când morții cei răi nu vor fi înviați și nimiciți, la sfârșitul celor o mie de ani. Am văzut că Satan a fost ‘eliberat din închisoarea lui’ la sfârșitul celor o mie de ani, chiar în momentul în care morții cei răi au fost înviați; mi s-a arătat că Satan i-a înșelat, făcându-i să creadă că ar putea cuceri cetatea sfântă de la cei sfinți. Toți cei răi au mărșăluit în jurul ‘taberei sfinților’, cu Satan la cârma lor; iar când au fost gata să facă un efort pentru a lua cetatea, Cel Atotputernic a suflat din înaltul Său tron asupra cetății, un suflu de foc mistuitor, care a coborât peste ei și i-a mistuit, ‚rădăcină și ramuri’.

Și am văzut că, după cum Domnul Hristos este Vița și urmașii Săi, mlădițele, tot așa Satan este ‘rădăcina’, iar urmașii săi sunt ‚ramurile’, iar la distrugerea finală a lui ‘Gog și Magog’, toată oștirea celor nelegiuiți va fi arsă, ‚rădăcină și ramuri’, — şi vor înceta să mai existe.” — A Word to the Little Flock, pp. 11, 12.

Luni 16 septembrie

2. PĂMÂNTUL CURĂȚIT

a. Cum au prevăzut profeții Vechiului Testament distrugerea finală a răului și curățirea pământului? Isaia 34:8–10; Ezechiel 28:16–19.

Isaia 34:8–10: „Căci este o zi de răzbunare a Domnului, un an de răsplătire şi răzbunare pentru Sion. Pâraiele Edomului se vor preface în smoală, şi pulberea lui în pucioasă; da, ţara lui va fi ca smoala care arde. Nu se va stinge nici zi, nici noapte, şi fumul lui se va înălţa în veci. Din veac în veac va fi pustiit, şi nimeni nu va trece prin el în veci de veci.”

Ezechiel 28:16–19: „Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare. Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor. Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău ţi-ai spurcat locaşurile sfinte; de aceea scot din mijlocul tău un foc care te mistuie şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc. Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit şi nu vei mai fi niciodată!”

„Cade foc de la Dumnezeu din cer. Pământul se crapă. Armele ascunse în adâncurile lui sunt scoase în afară. Flăcări nimicitoare izbucnesc din fiecare prăpastie deschisă. Chiar și stâncile ard. A venit ziua care va arde ca un cuptor. Elementele se topesc de dogoarea mistuitoare, și chiar pământul cu tot ce este pe el arde. (Maleahi 4:1, 2; 2 Petru 3:10) Suprafața pământului pare o masă topită — un lac de foc uriaș, în clocot. Este vremea judecății și a pierzării oamenilor nelegiuiți — ‘ziua de răzbunare a Domnului’…

Cei nelegiuiți își primesc recompensa pe pământ. ‘Vor fi ca miriștea; și ziua care vine îi va arde în întregime, spune Domnul oștirilor.’ Unii sunt nimiciți într-o clipă, în timp ce alții suferă multe zile. Toți sunt pedepsiți ‘după faptele lor’. Păcatele celor drepți fiind transferate asupra lui Satan, el trebuie să sufere nu numai pentru răzvrătirea lui proprie, ci și pentru toate păcatele pe care i-a provocat pe sfinți să le săvârșească. Pedeapsa lui este cu mult mai mare decât a acelora pe care i-a amăgit. După ce toți cei care au căzut prin amăgirile lui au pierit, el încă mai trăiește și mai suferă. În flăcările nimicitoare, cei nelegiuiți sunt nimiciți, rădăcină și ramuri — Satan fiind rădăcina, iar urmașii lui, ramurile. Pedeapsa deplină a Legii a fost adusă; cererea dreptății a fost satisfăcută; iar cerul și pământul, privind, declară neprihănirea lui Iehova.” — Tragedia veacurilor, pp. 672, 673 (cap. 42 – Sfârșitul luptei).

b. Descrieți frumusețea următorului pas al lui Dumnezeu. Apocalipsa 20:7–10, 15; 21:1, 2.

Apocalipsa 20:7-10, 15: „Când se vor împlini cei o mie de ani, Satan va fi dezlegat şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele neamurile care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a coborât un foc care i-a mistuit. Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor... 15Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.”

Apocalipsa 21:1, 2: „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.”

„Când Dumnezeu va curăți în cele din urmă pământul, acesta va fi ca un lac nemărginit de foc. Așa cum Dumnezeu a păstrat corabia în mijlocul învolburatului potop, deoarece avea în interiorul ei opt persoane neprihănite, la fel El va păzi și Noul Ierusalim, care îi are în interiorul lui pe cei credincioși din toate veacurile, de la neprihănitul Abel, până la ultimul sfânt care a trăit. Deși întregul pământ, cu excepția acelei porțiuni unde se află cetatea, va fi cuprins într-o mare de foc lichid, totuși cetatea va fi apărată așa cum a fost corabia, printr-o minune a puterii Celui Atotputernic. Aceasta rămâne nevătămată în mijlocul elementelor nimicitoare.” — Spiritual Gifts, vol. 3, p. 87.

Marți 17 septembrie

3. REALITATEA ZGUDUITOARE

a. Ce ar trebui să ne determine să luăm în considerare realitatea finală și supremă care va veni asupra locuitorilor pământului? Psalmii 139:23, 24; 2 Petru 3:11.

Psalmii 139:23, 24: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcămă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!”

2 Petru 3:11: „Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă.”

„Când adevărul are o influență sfințitoare asupra inimilor și vieților noastre, Îi putem sluji cu adevărat lui Dumnezeu și putem să-L slăvim pe pământ, fiind părtași la natura divină și scăpați de stricăciunea care este în lume, prin poftă.

Ah, cât de mulți vor fi găsiți nepregătiți când va veni Stăpânul să se socotească cu slujitorii Săi! Mulți au slabe idei de ceea ce este un creștin. Îndreptățirea de sine nu va mai folosi atunci la nimic. Vor putea să treacă proba numai aceia care vor fi găsiți îmbrăcați cu îndreptățirea lui Hristos, care vor fi plini de spiritul Lui și vor umbla chiar așa cum a umblat El, cu curăție în inimă și viață. Conversația trebuie să fie sfântă, și atunci cuvintele vor fi îmbibate cu har.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pp. 317, 318 (cap. 44 – Membrul nedisciplinat).

b. Explicați consacrarea mai profundă de care avem urgentă nevoie. 1 Ioan 2:6.

1 Ioan 2:6: „Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.”

„Fiecare suflet care crede realmente în adevăr, va avea fapte corespunzătoare. Toți vor fi zeloși, solemni și neobosiți în eforturile lor de a câștiga suflete pentru Hristos. Dacă adevărul este mai întâi plantat adânc în sufletele lor, ei vor căuta apoi să-l planteze și în inimile altora. Adevărul este păstrat mult prea mult în curtea de afară. Aduceți-l în templul lăuntric al sufletului, întronați-l în inimă și lăsați-l să controleze viața. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie studiat și ascultat și atunci inima va găsi odihnă, pace și bucurie, iar aspirațiile vor tinde spre cer; dar atunci când adevărul este ținut în afara vieții, în curtea de afară, inima nu este încălzită de focul viu, arzător, al bunătății lui Dumnezeu.

Religia lui Isus este rezervată de mulți pentru anumite zile sau ocazii, iar în restul timpului este lăsată la o parte și neglijată. Principiul statornic al adevărului nu este numai pentru câteva ore în Sabat sau câteva acte de binefacere, ci el trebuie să fie adus în inimă, să purifice și să sfințească pe deplin caracterul. Dacă este un moment când omul să fie singur, fără această lumină și putere specială din ceruri, atunci el se poate dispensa de adevărul lui Dumnezeu. Biblia, Cuvântul curat și sfânt al lui Dumnezeu, trebuie să fie sfătuitorul și călăuza sa, puterea ce controlează viața sa. Ea ne oferă lecțiile ei, dacă le vom primi în inimă.” – Ibid., vol. 5, p. 547 (cap. 64 – Influențe lumești).

Miercuri 18 septembrie

4. SĂ NU FIM DESCURAJAȚI

a. Descrieți planul lui Dumnezeu pentru poporul Său – și cum reacționează cei împărțiți cu inima, focusați pe cele lumești, la acest plan, precum și la cei care încearcă să trăiască conform lui. Tit 2:11–14; Deuteronomul 26:18.

Tit 2:11-14: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.”

Deuteronomul 26:18: „Şi, azi, Domnul ţi-a mărturisit că vei fi un popor al Lui, cum ţi-a spus, dacă vei păzi toate poruncile Lui.”

„A venit timpul în care o mare parte din cei care s-au bucurat cândva și au strigat de bucurie, gândindu-se la venirea imediată a Domnului, să ocupe poziția bisericilor și a lumii care îi luau odată în râs, pentru credința în venirea lui Isus, și răspândeau tot felul de neadevăruri pentru a stârni prejudecățile împotriva lor și a le distruge influența. Acum, dacă există cineva care tânjește după Dumnezeul cel viu, flămânzind și însetând după neprihănire, iar Dumnezeu îi oferă ocazia să simtă puterea Lui și îi satisface sufletul plin de dorință, turnându-i din belșug în inimă iubirea Sa, și dacă acesta Îl slăvește pe Dumnezeu dându-I laudă, așa-zișii credincioși în apropiata venire a Domnului îl vor considera adesea pe acesta ca fiind amăgit și îl vor acuza că este hipnotizat sau că are vreun duh rău.

Mulți dintre acești creștini cu numele se îmbracă, discută și se poartă ca oamenii din lume, singurul lucru prin care pot fi cunoscuți fiind mărturisirea lor. Deși mărturisesc că Îl caută pe Hristos, conversația lor nu este despre cer, ci despre lucrurile lumești. ‘Ce fel de oameni’ ar trebui să fie aceia ‘printr-o purtare sfântă și evlavioasă’ care mărturisesc că așteaptă și grăbesc ‘venirea zilei lui Dumnezeu.’ ‘Oricine are nădejdea aceasta în El se curățește, după cum El este curat.’ Dar este evident că mulți care poartă numele de adventist caută mai mult să-și împodobească trupurile și să apară bine în ochii lumii, decât să învețe din Cuvântul lui Dumnezeu cum să fie acceptați de El.” – Scrieri timpurii, p. 108 (secț. – Nădejdea bisericii).

b. În contrast, pe ce ar trebui să ne concentrăm? 2 Corinteni 4:18.

2 Corinteni 4:18: „Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.”

„Încetați pentru totdeauna să murmurați în privința acestei sărmane vieți; povara sufletului vostru să fie, însă, cum să vă puteți asigura o viață mai bună decât aceasta, un titlu la locuințele pregătite pentru cei care sunt sinceri şi credincioși până la sfârșit. Dacă aici faceți o greșeală, totul este pierdut. Dacă vă consacrați viața pentru a câștiga comori pământești, și le pierdeți pe cele cerești, veți descoperi că ați făcut o greșeală teribilă. Nu puteți avea amândouă lumile.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 706 (cap. 118 – Împreuna simțire în cămin).

Joi 19 septembrie

5. PRIVIND TOT MAI SUS

a. Cum suntem avertizați împotriva încrederii oarbe în slăbiciunea umană a conducătorilor și a altor membrii apropiați care ar putea greși? Isaia 3:11, 12; Amos 2:4; 4:12.

Isaia 3:11, 12: „Vai de cel rău! Lui îi va merge rău, căci va culege rodul faptelor lui. Poporul meu este asuprit de nişte copii şi-l stăpânesc nişte femei! Poporul meu, cârmuitorii tăi te duc în rătăcire şi pustiesc calea pe care umbli!”

Amos 2:4: „Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale lui Iuda, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că au nesocotit Legea Domnului şi n-au păzit poruncile Lui, ci s-au lăsat duşi în rătăcire de idolii cei mincinoşi după care au umblat şi părinţii lor.”

Amos 4:12: „De aceea, îţi voi face astfel, Israele – şi fiindcă îţi voi face astfel, pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele!”

„Sunt unii care, deși s-a crezut că îi slujesc lui Dumnezeu, au ajuns foarte repede să fie cuprinși de necredincioșie. Pentru ei, căile întortocheate par drepte. Ei trăiesc într-o continuă călcare a adevărului lui Dumnezeu, principii corupte sunt întrețesute cu viața lor zilnică și, oriunde merg, ei seamănă semințele răului. În loc de a-i conduce pe alții la Domnul Hristos, influența lor îi face să pună întrebări și să se îndoiască.” – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 281 (cap. 41 – Legătura cu lucrarea lui Dumnezeu).

„Îi avertizez pe membrii bisericii să fie atenți la cei care le predică altora Cuvântul vieții, dar care nu nutresc spiritul de umilință și lepădare de sine, pe care acesta îl inspiră. Pe astfel de oameni nu poți să te sprijini într-un timp de criză. Ei nesocotesc vocea lui Dumnezeu, tot așa cum a făcut și Saul și, ca și el, mulți sunt gata să-și justifice atitudinea. Când a fost mustrat de Domnul prin profetul Său, Saul a declarat cu fermitate că a ascultat de vocea lui Dumnezeu; dar behăitul oilor și mugetul boilor au mărturisit că el nu ascultase. În același fel, mulți își mărturisesc astăzi credincioșia față de Dumnezeu, dar interesul lor și alte întâlniri pentru plăceri, tovărășiile lor lumești, glorificarea eului și dorința lor nepotolită după popularitate, toate acestea mărturisesc că ei n-au ascultat vocea Sa: ‚Cât despre poporul meu, copiii sunt opresorii lor și femei conduc peste ei.’

Acesta este un standard înalt pe care Evanghelia l-a pus înaintea noastră. Creștinul consecvent nu este numai o nouă creatură, ci și o creatură nobilă în Isus Hristos. El este o lumină sigură, pentru a arăta altora calea spre ceruri și spre Dumnezeu. Acela care își trage viața din Hristos nu va avea nicio dorință pentru plăcerile frivole și nesatisfăcătoare ale lumii.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 88 (cap. 6 – Lucrătorii din colegiul nostru).

Vineri 20 septembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Explicați adevărul biblic cu privire la ceea ce în mod obişnuit este denumit ‚focul iadului’.

2. Ce minune face Dumnezeu în mijlocul acelor flăcări de nestins?

3. Cum se poate adânci experiența mea creștină și de ce este aceasta necesar?

4. Explicați pericolele de a te baza pe o fire pământească în ceea ce privește mântuirea.

5. Ce pași ar trebui să fac în mod individual pentru a mă concentra mai intens asupra veșniciei?