Lecția 5. Asigurându-ne

Text de memorat: „De aceea, fraților, căutați cu atât mai mult să vă asiguraţi chemarea și alegerea voastră, căci, dacă faceți astfel, nu veți aluneca niciodată!” (2 Petru 1:10 engl.KJV).

„Cei care s-au convertit cu adevărat au fost îngropați împreună cu Hristos, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui și s-au ridicat din mormântul de apă, printr-o înviere asemănătoare cu a Lui, pentru a umbla în înnoirea vieții. Printr-o ascultarea credincioasă față de adevăr, ei trebuie să-și asigure chemarea și alegerea lor.” — The SDA Bible Commentary [E. G. White Comments], vol. 6, p. 1115.

Studiu recomandat: Mărturii pentru comunitate, vol. 9, pp. 186-188 (cap. 19 – Unitatea în Hristos Isus), 191-194 (cap. 20 – Lucrarea editorială de la College View).

Duminică 28 iulie

1. UN APEL LA SÂRGUINȚĂ

a. Care trebuie să fie cea mai serioasă prioritate în viața noastră creștină? 2 Petru 1:10. De ce implică aceasta o cruce în experiența noastră? Matei 10:38.

2 Petru 1:10, engl. KJV: „De aceea, fraților, căutați cu atât mai mult să vă asiguraţi chemarea și alegerea voastră, căci, dacă faceți astfel, nu veți aluneca niciodată!”

Matei 10:38: „Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine.”

„Dumnezeu cere o anumită excelență a caracterului; și oricine care, prin harul lui Hristos, va atinge standardul cerinței Sale, va avea intrare liberă în împărăția slavei. Toți cei care vor să atingă acest standard, în ceea ce privește caracterul, va trebui să-și folosească mijloacele pe care le au de la Dumnezeu pentru acest scop. Dacă vreți să moșteniți odihna care rămâne pentru copiii lui Dumnezeu, trebuie să deveniți împreună lucrători cu Dumnezeu. Sunteți aleși să duceți jugul lui Hristos — să purtați povara Lui, crucea Lui. Trebuie să fiți sârguincioși la ‘a vă întări chemarea și alegerea voastră’. Cercetați Scripturile și veți vedea că nici un fiu sau fiică a lui Adam nu este mântuit, dacă nu ascultă de Legea lui Dumnezeu. Lumea nu ține cont de Legea lui Dumnezeu; însă creștinii sunt chemați să se sfințească prin ascultarea de adevăr. Dacă vor să poarte cununa, ei trebuie să ducă crucea.” – Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 126 (cap. 15 – Valoarea studierii Bibliei).

„Cel care evită crucea, evită răsplata promisă credincioșilor.” – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 248 engl. (cap. Dacă evităm crucea, pierdem viaţa veşnică).

Luni 29 iulie

2. LUPTÂND CU DUMNEZEU

a. În timp ce căutăm să depășim defectele noastre de caracter — făcând astfel chemarea și alegerea noastră sigure — ce exemplu ne este dat în Isus, ca Fiu al omului, când era pe pământ? Evrei 5:7, 8.

Evrei 5:7, 8: „El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.”

„În timp ce orașul era cuprins de liniște, iar ucenicii se întorseseră la casele lor, pentru o reîmprospătare în somn, Isus nu dormea. Rugăciunile Lui sfinte se înălțau spre Tatăl Său, de pe Muntele Măslinilor, pentru ca ucenicii Lui să poată fi păziți de influențele pe care aveau să le întâmpine zilnic în lume, și ca propriul Lui suflet să poată fi întărit și sprijinit pentru sarcinile și încercările zilei următoare. Toată noaptea, în timp ce ucenicii Lui dormeau, divinul lor Învățător Se ruga. Roua și frigul nopții cădeau asupra capului Său plecat în rugăciune. Exemplul Lui a fost lăsat pentru urmașii Săi.

Maiestatea cerului, în timp ce era angajat în lucrarea Lui, Se afla adesea în rugăciune fierbinte. El nu mergea totdeauna pe Muntele Măslinilor, pentru că ucenicii Lui aflaseră locul Lui favorit, și adesea Îl urmau. El alegea liniștea nopții, când n-avea să fie întrerupt. Isus putea să-i vindece pe bolnavi și să-i învie pe morți. El Însuși era un izvor de binecuvântare și tărie. El a poruncit chiar și furtunilor, și acestea au ascultat de El. N-a fost întinat de stricăciune, era străin față de păcat; totuși, S-a rugat, și încă des și cu strigăte puternice și lacrimi. S-a rugat pentru ucenicii Săi și pentru Sine, identificându-Se astfel cu nevoile noastre, cu slăbiciunile noastre și cu neajunsurile noastre, care sunt atât de obișnuite la oameni. El a fost un mare petiționar, neavând pasiunile firii noastre umane căzute, dar cuprins de infirmități asemănătoare, ispitit în toate privințele, cum suntem și noi. Isus a îndurat chinul care necesita ajutor și sprijin de la Tatăl Său. Hristos este exemplul nostru.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 508 (cap. 61 – Cuvânt către pastori).

b. Explicați rezultatul acestui tip de viață înrădăcinată în rugăciune. Fapte 4:13.

Fapte 4:13: „Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât ştiau că erau oameni necărturari şi de rând; şi au priceput că fuseseră cu Isus. ”

„Viața lui Isus a fost o viață de încredere neîncetată, susținută prin comuniune neîntreruptă, iar slujirea Sa pentru cer și pământ a fost fără greșeli sau ezitări.

Ca om, El stăruia cu rugăminți fierbinți la tronul lui Dumnezeu, până când natura Sa umană era încărcată cu un curent ceresc care lega omenescul de divin. Primind viață de la Dumnezeu, El oferea viață oamenilor.” – Educație, p. 80 (cap. 8 – Învățătorul trimis de la Dumnezeu).

Marți 30 iulie

3. PERSEVERÂND ÎN CREDINȚĂ

a. Ce se întâmplă ori de câte ori nu reușim să menținem sârguința constantă, pentru a ne asigura chemarea și alegerea? Ezechiel 33:13. Dați un exemplu.

Ezechiel 33:13: „Când zic celui neprihănit că va trăi negreşit – dacă se încrede în neprihănirea lui, şi săvârşeşte nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita, şi el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvârşit-o.”

„Dumnezeu Și-a arătat dezacordul față de faptul că David avea mai multe soții, trimițând diferite judecăți asupra lui și îngăduind să i se întâmple rele, pornind din propria lui casă. Teribila nenorocire pe care Dumnezeu a îngăduit-o să vină asupra lui David, care odinioară fusese numit om după inima lui Dumnezeu, constituie, pentru generațiile care au urmat, o dovadă că Dumnezeu nu socotește neprihănit pe nici un om care calcă poruncile Sale, ci El pedepsește cu siguranţă pe cel vinovat, oricât de neprihănit și plăcut lui Dumnezeu ar fi fost el înainte, când Îl urma pe Domnul în curăție de inimă. Când cei neprihăniți se întorc de la neprihănirea lor și fac ceea ce este rău, neprihănirea lor trecută nu-i va salva de mânia unui Dumnezeu drept și sfânt.” — The Spirit of Prophecy, vol. 1, p. 379.

„Există adevăr care trebuie primit dacă sufletele sunt salvate. Păzirea poruncilor lui Dumnezeu este viață veșnică pentru cel care primește. Însă Scripturile înfățișează clar faptul că cei care au cunoscut odată calea vieții și s-au bucurat de adevăr sunt în pericol să cadă prin apostazie și să se piardă. Prin urmare, este nevoie de o convertire hotărâtă, zilnică, față de Dumnezeu. Toți cei care caută să susțină doctrina alegerii, odată în har, întotdeauna în har, fac aceasta împotriva unui simplu: ‘Așa spune Domnul!’” — The SDA Bible Commentary [E. G. White Comments], vol. 6, p. 1114 engl. (cap. referitor la Efeseni 1).

b. În contrast, descrieți care trebuie să fie atitudinea noastră — și de ce trebuie să păstrăm în minte adevărul esențial. Ezechiel 18:21; 1 Corinteni 15:1, 2 (prima parte).

Ezechiel 18:21: „Dar dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârşit şi păzeşte toate legile Mele, şi face ce este drept şi plăcut, va trăi negreşit, nu va muri.”

1 Corinteni 15:1, 2: „Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.”

„Mulți cred că uitarea constituie o scuză eficientă pentru greșelile cele mai grosolane. Dar nu dețin ei, asemenea tuturor celorlalți, aceleași însușiri ale intelectului? Prin urmare, acești oameni au nevoie să-și disciplineze mintea, astfel încât să fie capabili să memoreze.

Este un păcat a uita, este un păcat a fi neglijent. Dacă vă formați obiceiul de a fi neglijenți, este posibil să ajungeți să vă neglijați chiar și mântuirea sufletului vostru și să descoperiți, în cele din urmă, că sunteți nepregătiți pentru Împărăția lui Dumnezeu.” – Parabolele Domnului Hristos, p. 358 (cap. 25 — Talanții).

„Să aveți totdeauna Biblia cu voi. Ori de câte ori aveți ocazia, citiți în ea; fixaţi bine versetele ei în minte. Chiar și atunci când mergeți pe stradă puteți citi un pasaj și medita asupra lui, fixându-l astfel bine în minte.” – Calea către Hristos, p. 90 (cap. 10 – Cunoașterea de Dumnezeu).

Miercuri 31 iulie

4. ALEȘI DE ALEGERILE NOASTRE

a. Dacă respectăm condițiile în temeiul cărora ne asigurăm chemarea și alegerea, care este rezultatul? 2 Petru 1:10 u.p.,11.

2 Petru 1:10 u.p. 11: „căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.”

„Idealul lui Dumnezeu pentru copiii Săi este mai înalt decât cel mai înalt gând la care poate ajunge o minte omenească. ‘Fiți desăvârșiți după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.’ Porunca aceasta este o făgăduință. Planul de Mântuire urmărește recuperarea noastră totală de sub puterea lui Satan. Hristos desparte totdeauna de păcat pe cel căit. El a venit să nimicească lucrările diavolului și a luat măsuri ca Duhul Sfânt să fie dat oricărei ființe care se pocăiește, pentru a o feri de păcat.

Lucrarea ispititorului nu trebuie considerată ca scuză pentru o faptă greșită. Satan jubilează când îi aude pe urmașii declarați ai lui Hristos aducând scuze pentru diformitatea caracterului lor. Tocmai aceste scuze conduc la păcat. Nu există nici o scuză pentru a păcătui. Un temperament sfânt, o viață asemănătoare lui Hristos sunt accesibile fiecărui copil al lui Dumnezeu care se căiește și crede.” – Hristos, Lumina lumii, p. 311 (cap. 31 – Predica de pe munte).

b. Cum este exemplificată în vieţile lui Iacov şi Esau alegerea prin har prin puterea proprie de alegere? 1 Petru 1:2 (prima parte); Romani 9:10-14; 11:4, 5.

1 Petru 1:2 p.p., B.T.F.; „Aleși conform cunoașterii dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea Duhului”...

Romani 9:10-14: „Ba mai mult, tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac. Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă – s-a zis Rebecăi: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”, după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.” Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum!”

Romani 11:4, 5: „Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.” Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har.”

„Esau și Iacov au fost instruiți la fel în cunoașterea lui Dumnezeu și amândoi erau liberi să umble în calea poruncilor Sale și să se bucure de favoarea Sa; dar n-au ales să facă amândoi acest lucru. Cei doi frați au umblat pe căi diferite și căile lor aveau să continue să se despartă din ce în ce mai mult.

N-a fost o alegere arbitrară din partea lui Dumnezeu, prin care Esau a fost lăsat în afara binecuvântărilor mântuirii. Darurile harului Său prin Hristos sunt oferite în mod liber tuturor. Nu există nicio alegere, decât cea proprie a omului, ca urmare a căreia cineva poate pieri. În Cuvântul Său, Dumnezeu a prezentat condițiile prin care fiecare suflet poate fi ales pentru viața veșnică, și anume ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, prin credința în Hristos. Dumnezeu a ales un caracter în armonie cu Legea Sa, și toți aceia care vor atinge standardul cerut de El, vor avea intrare în Împărăția slavei. ‘Ferice de cei ce ţin poruncile Sale, ca să aibă drept la pomul vieții, și să intre pe porți în cetate.’(Apocalipsa 22:14) Cu privire la mântuirea finală a omului, aceasta este singura alegere prezentată în Cuvântul lui Dumnezeu.” – Patriarhi și profeți, p. 207 (cap. 19 – Întoarcerea în Canaan).

Joi 1 august

5. AGĂȚÂNDU-NE DE BIRUITOR

a. Cum descrie apostolul Pavel parcursul său ascendent? Filipeni 3:12-14.

Filipeni 3:12-14: „Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.”

b. De ce știm că biruința este posibilă în Hristos? Filipeni 1:6; Iuda 24; 1 Corinteni 1:30.  

Filipeni 1:6: „Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.”

Iuda 1:24: „Iar a Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale.”

1 Corinteni 1:30: „Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare.”

„Noi suntem mântuiți urcând scara fuscel cu fuscel, privind la Hristos, agățându-ne de Hristos, urcând treaptă cu treaptă până la înălțimea lui Hristos, aşa încât El este făcut pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare. Credința, fapta, cunoștința, înfrânarea poftelor, răbdarea, evlavia, dragostea de frați și iubirea de oameni sunt trepte ale acestei scări…

Nu e lucru ușor să câștigi comoara fără de preț a vieții veșnice. Nimeni nu poate face lucrul acesta și să se lase totuși dus de curentul lumii. El trebuie să iasă din lume, să fie despărțit și să nu se atingă de ce este necurat. Nimeni nu poate să se poarte ca o ființă lumească, fără a fi dus prin aceasta de curentul lumii. Nimeni nu va avea o evoluție ascendentă fără un efort stăruitor. Acela care vrea să biruiască trebuie să se prindă tare de Hristos. El nu trebuie să privească înapoi, ci să țină privirea numai în sus, câștigând har după har. Vegherea individuală este prețul siguranței. Satan joacă jocul vieții pentru sufletele voastre. Nu vă plecați nici un deget de partea lui, ca nu cumva el să câștige avantaj asupra voastră.

Dacă vom ajunge în cer, aceasta se va face prin legarea sufletelor noastre de Hristos, sprijinindu-ne de El și despărțindu-ne de lume, de nebuniile și farmecele ei. Din partea noastră, trebuie să fie o conlucrare spirituală cu ființele inteligente ale cerului.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pp. 147, 148 (cap. 18 — Piedici în calea reformei).

Vineri 2 august

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce legătură are crucea cu viața mea?

2. De ce este atât de esențială intensitatea vieții mele de rugăciune în vederea mântuirii?

3. Ce determină o persoană să cadă în fața ispitei?

4. Explicați de ce Iacov, chiar dacă a greșit, a fost acceptat de Dumnezeu, în timp ce Esau a fost respins.

5. Recitați câteva promisiuni, pe care să le țineți minte, atunci când vă luptați ca sa ieșiți biruitori.