Lecția 11. Timp suplimentar cu un scop

Text de memorat: „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.” (2 Petru 3:9)

„Dar când vom sta pe Marea de Cristal cu toți cei mântuiți, cu harpe de aur și coroane de slavă, având înaintea noastră imensitatea veșniciei, atunci vom vedea cât de scurtă a fost așteptarea perioadei de probă.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 485 (cap. 54 – Unitate și iubire în biserică).

Studiu recomandat: Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pp. 183-199 (cap. 28 – Spiritul lumesc în biserică).

Duminică 8 septembrie

1. CE VEDEM?

a. Ce citează adesea batjocoritorii ca scuză pentru îndoielile lor – și cum îi afectează această atitudine chiar pe mulți dintre așteptătorii Domnului? 2 Petru 3:4; Isaia 56:12.

2 Petru 3:4: „Și vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci, de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”

Isaia 56:12: „Veniţi – zic ei – am să caut vin, şi ne vom îmbăta cu băuturi tari! Mâine vom face tot ca azi, ba încă şi mai rău!”

„Iubirea de lume ne-a ocupat într-atât cugetele, încât privirea noastră nu este îndreptată în sus, ci în jos, către pământ. Noi ne grăbim și ne angajăm cu zel și seriozitate în diferite întreprinderi, dar Dumnezeu este uitat și comoara cerească nu este prețuită. Nu suntem într-o poziție de așteptare și veghere. Iubirea de lume și înșelăciunea bogățiilor ne-au eclipsat credința și nu dorim cu înfocare, și nici nu iubim arătarea Mântuitorului nostru. Noi încercăm prea tare să îngrijim de eul nostru. Suntem tulburați și, în mare măsură, ne lipsește încrederea fermă în Dumnezeu. Mulți se îngrijorează și lucrează, născocesc și plănuiesc, temându-se că s-ar putea să sufere lipsuri materiale. Ei nu-și pot permite să-și ia timp pentru rugăciune sau să ia parte la adunări religioase și, în purtarea de grijă proprie, nu-I lasă lui Dumnezeu nicio șansă să le poarte de grijă. Iar Domnul nu face mult pentru ei, căci nu-I dau nicio ocazie. Ei fac prea mult pentru ei înșiși și cred și se încred în Dumnezeu prea puțin.

Iubirea de lume are o putere teribilă asupra poporului căruia Domnul i-a poruncit să vegheze și să se roage tot timpul, ca nu cumva, venind pe neașteptate, să-i găsească dormind.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pp. 195, 196 (cap. 28 – Spiritul lumesc în biserică).

Luni 9 septembrie

2. ÎNTR-UN FINAL... SAU FOARTE CURÂND?

a. Explicați cum batjocura apare adesea chiar și în rândul pretinșilor creștini adventiști. Matei 24:48–51; Proverbele 26:20–22; Romani 1:29–32.

Matei 24:48–51: „Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!” Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie, îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”

Proverbele 26:20–22: „Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; şi când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte. După cum cărbunele face jăratic şi lemnul foc, tot aşa şi omul gâlcevitor aprinde cearta. Cuvintele clevetitorului sunt ca nişte prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor.”

Romani 1:29–32: „Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.”

„Robul cel rău zice în inima lui: ‘Domnul meu zăbovește să vină!’ El nu spune că Hristos nu va veni. Nu ia în râs ideea celei de a doua veniri a Lui. Dar în inimă, prin purtarea și cuvintele lui, el declară că venirea Domnului întârzie. El îndepărtează din mintea celorlalți convingerea că Domnul vine în curând. Influența lui îi determină pe oameni să se simtă în siguranță și să fie nepăsători. Ca urmare, ei se adâncesc în deșertăciunea lumească și în starea de letargie. Mintea este luată în stăpânire de pofte pământești și de gânduri murdare. Servul cel rău mănâncă și bea cu bețivii, se unește cu lumea în căutarea de plăceri. El îi lovește pe cei împreună-slujitori cu el, acuzând și calomniind pe cei care sunt credincioși față de Domnul lor.” – Hristos, Lumina lumii, p. 635 (cap. 69 – Pe Muntele Măslinilor).

b. Cum trebuie să ne poziționăm în contrast cu cei care consideră că revenirea Domnului Hristos este proiectată undeva în viitorul îndepărtat? Coloseni 3:1–4.

Coloseni 3:1-4: „Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.”

„În timp ce atenția celor lumești este îndreptată spre diferite întreprinderi, a noastră trebuie să fie îndreptată spre ceruri. Credința noastră trebuie să ajungă departe și tot mai departe, în mărețele taine ale comorii cerești, atrăgând prețioasele raze de lumină divină din Sanctuarul ceresc să lumineze în inimile noastre, așa cum strălucesc pe fața lui Isus. Batjocoritorii râd de cei care așteaptă, veghează și întreabă: ‘Unde este făgăduința venirii Lui? Voi ați fost dezamăgiți. Angajați-vă acum cu noi și veți prospera în lucrurile lumești. Veți avea câștig, veți obține bani și veți fi onorați de lume.’ Așteptătorii privesc în sus și răspund: ‘Noi veghem.’ Și, întorcându-se de la plăcerile pământești și faimă lumească, de la înșelăciunea bogățiilor, ei se arată a fi în acea poziție. Prin veghere, ei ajung puternici; biruiesc nepăsarea, egoismul și iubirea de comoditate. Focul suferinței se aprinde asupra lor și timpul de așteptare pare lung. Uneori, ei se întristează și credința le șovăie, dar se reînsuflețesc din nou, biruiesc temerile și îndoielile lor, şi în timp ce ochii le sunt îndreptați spre ceruri, ei spun împotrivitorilor lor: ‘Eu veghez, eu aștept revenirea Domnului meu. Mă voi bucura în necaz, în suferință și în nevoi.’” — Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pp. 194, 195 (cap. 28 – Spiritul lumesc în biserică).

Marți 10 septembrie

3. JUDECATA PRIN ELEMENTE NATURALE

a. Ce eveniment foarte important din istoria acestei lumi este adesea trecut cu vederea în mod indiferent? Geneza 6:5–8; 7:23; 2 Petru 3:5, 6.

Geneza 6:5–8: „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui. Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.” Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.”

Geneza 7:23: „Toate făpturile care erau pe faţa pământului au fost nimicite, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului: au fost nimicite de pe pământ. N-a rămas decât Noe şi ce era cu el în corabie.”

2 Petru 3:5, 6: „Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă.”

„Înainte de distrugerea lumii vechi prin potop, existau oameni talentați, oameni care posedau pricepere și cunoștințe. Însă, s-au corupt în închipuirea lor, pentru că L-au lăsat pe Dumnezeu în afara planurilor și sfaturilor lor. Au fost înțelepți să facă ceea ce Dumnezeu nu le spusese niciodată să facă, înțelepți să facă răul. Domnul a văzut că acest exemplu ar fi dăunător pentru cei care urma să se nască mai târziu și El a intervenit. Timp de o sută douăzeci de ani, El le-a trimis avertismente prin slujitorul Său, Noe. Dar ei au folosit perioada de probă, care li s-a oferit cu atâta har, pentru a-și bătea joc de Noe. L-au ridiculizat și l-au criticat. Ei au râs de fervoarea lui aparte și de simțămintele puternice cu privire la judecățile pe care declarase că Dumnezeu le va împlini negreșit. Ei vorbeau despre știință și despre legile care controlează natura. Apoi au făcut haz de vorbele lui Noe, numindu-l un fanatic nebun. Răbdarea lui Dumnezeu s-a epuizat.” — Comentarii Biblice ale Vechiului Testament [E. G. White Comments], vol. 1, p. 1090 (cap. referitor la Geneza 6).

b. Ce se va întâmpla în cele din urmă cu această planetă? 2 Petru 3:7; Psalmii 11:6; 59:13.

2 Petru 3:7: „Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.”

Psalmii 11:6: „Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.”

Psalmii 59:13: „Nimiceşte-i, în mânia Ta, prăpădeşte-i, ca să nu mai fie! Fă-i să ştie că împărăţeşte Dumnezeu peste Iacov, până la marginile pământului.”

„Măruntaiele pământului erau arsenalul Domnului, din care El a făurit armele pe care le-a folosit în distrugerea lumii vechi. Apele din adâncul pământului au țâșnit și s-au unit cu apele din cer, pentru a îndeplini lucrarea de distrugere. De la potop, Dumnezeu a folosit atât apa, cât și focul pe pământ, ca agenți ai distrugerii cetăților păcătoase.” — Spiritual Gifts, vol. 3, p. 82.

„Întreaga lucrare a tatălui minciunii este înregistrată în cărțile legii cerești, iar cei care se predau slujirii lui Satan, pentru a lansa și a prezenta oamenilor minciunile lui Satan prin învățătură și practică, vor primi întocmai după faptelor lor. Rădăcina și ramurile vor fi distruse de focurile ultimelor zile. Satan, marele general al apostaziei, este rădăcina, iar toți slujitorii săi, care propovăduiesc minciunile lui cu privire la Legea lui Dumnezeu, sunt ramurile.” — Comentarii Biblice ale Vechiului Testament [E. G. White Comments], vol. 4, p. 1184 (cap. referitor la Maleahi 4).

Miercuri 11 septembrie

4. DUMNEZEU CEL VEȘNIC ȘI MINUNAT

a. Pentru ca cei ce se numesc copii ai lui Dumnezeu să capete încredere în promisiunile Sale și speranță pentru veșnicie, cum este rezumat scopul nemărginit al Creatorului nostru? Psalmii 90:4; 2 Petru 3:8.

Psalmii 90:4: „Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.”

2 Petru 3:8: „Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi.”

„Moștenirea pe care Dumnezeu a făgăduit-o poporului Său nu este din lumea aceasta. Avraam n-a avut nici o stăpânire pe pământul acesta, ‘nici măcar o palmă de loc’. (Fapte 7:5) El a avut o mare avere și a folosit-o spre slava lui Dumnezeu și spre binele semenilor săi; dar el n-a considerat lumea aceasta ca fiind căminul său. Dumnezeu îl chemase să plece dintre concetățenii săi idolatri, cu făgăduința că îi va da Canaanul ca o stăpânire veșnică; și totuși, nici el, nici fiul său, nici fiul fiului său nu l-au primit. Când Avraam a avut nevoie de un loc de înmormântare pentru soția sa decedată, el a trebuit să-l cumpere de la canaaniți. Unica sa proprietate în țara făgăduinței a fost acel mormânt săpat în stâncă din peștera Macpela.

Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu dăduse greș; nici nu s-a împlinit în totul prin ocuparea Canaanului de către poporul iudeu. ‘Făgăduințele au fost făcute lui Avraam și seminței lui.’ (Galateni 3:16) Avraam însuși trebuia să fie părtaș la moștenire. Poate părea că împlinirea făgăduinței lui Dumnezeu întârzie mult, însă ‘pentru Domnul o zi este ca o mie de ani, și o mie de ani sunt ca o zi’ (2 Petru 3:8); s-ar putea să pară că întârzie; dar, la timpul hotărât, ‘va veni și se va împlini negreșit.’ (Habacuc 2:3)” – Patriarhi și profeți, pp. 169, 170 (cap. 14 – Distrugerea Sodomei).

b. Ce trebuie să realizăm cu privire la revenirea Domnului Hristos? 2 Petru 3:9; Naum 1:3.

2 Petru 3:9: „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.”

Naum 1:3: „Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie; şi nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună şi în vârtej, şi norii sunt praful picioarelor Lui.”

„Minunată este îndelunga răbdare a lui Dumnezeu. Dreptatea așteaptă îndelung, în timp ce mila apelează la cel păcătos…

Lumea a ajuns foarte îndrăzneață în călcarea Legii lui Dumnezeu. Datorită îndelungii Sale îndurări, oamenii au călcat în picioare autoritatea Sa. Ei s-au încurajat unul pe altul în a oprima și a se purta cu cruzime față de moștenirea Sa, spunând: ‘Cum știe Dumnezeu? Și este cunoaștere în Cel Preaînalt?’ (Psalmii 73:11). Dar există o limită peste care ei nu pot trece. Timpul este aproape când ei vor ajunge la limita pusă. Chiar și acum, aproape că au depășit granițele îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, limitele harului Său, limitele milei Sale. Dumnezeu va interveni pentru a salva propria Sa onoare, pentru a elibera pe poporul Său și pentru a nimici mândria celor nelegiuiți.” – Hristos, Lumina lumii, p. 177 (cap. 14 — Nu va face Dumnezeu dreptate aleșilor Săi?).

Joi 12 septembrie

5. O ȘANSĂ LA O POCĂINȚĂ MAI PROFUNDĂ

a. De ce putem fi foarte recunoscători pentru îndelunga răbdare a lui Dumnezeu? Psalmii 86:12–15.

Psalmii 86:12-15: „Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne Dumnezeul meu, şi voi preamări Numele Tău în veci! Căci mare este bunătatea Ta faţă de mine, şi Tu îmi izbăveşti sufletul din adânca locuinţă a morţilor. Dumnezeule, nişte îngâmfaţi s-au sculat împotriva mea, o ceată de oameni asupritori vor să-mi ia viaţa şi nu se gândesc la Tine. Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi în credincioşie.”

„Domnul este binevoitor să ne ajute, să ne întărească și să ne binecuvânteze; dar noi trebuie să trecem prin procesul purificării, până când toate necurățiile din caracterul nostru sunt arse și îndepărtate. Fiecare membru al bisericii va fi supus focului purificator al cuptorului, nu pentru a fi nimicit, ci pentru a fi curățit.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 485 (cap. 54 – Unitate și iubire în biserică).

„Nu priviți la oameni și nici nu vă puneți nădejdea în ei, considerând că sunt infailibili, ci priviți mereu la Isus. Nu spuneți nimic care va arunca, reproș asupra credinței voastre. Mărturisiți-vă numai Dumnezeului vostru păcatele voastre ascunse. Recunoaşteţi rătăcirile inimii voastre Celui care știe în mod desăvârșit cum să trateze cazul vostru. Dacă v-ați purtat cum nu se cuvine cu semenul vostru, recunoașteți-vă păcatul înaintea lui și faceți roade vrednice de lucrul acesta, compensând ceea ce trebuie. Apoi cereți binecuvântarea. Veniți la Dumnezeu exact așa cum sunteți și lăsați ca El să vă vindece infirmităţile. Aduceți cazul vostru înaintea tronului harului; lăsați ca lucrarea aceasta să fie o lucrare temeinică. Fiți sinceri în relațiile voastre cu Dumnezeu și cu voi înșivă. Dacă veniți la El cu o inimă cu adevărat smerită, El vă va da biruință. Apoi puteți să dați o mărturie plăcută despre libertate, aducând laude Lui, Aceluia care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. El nu va înțelege sau judeca greșit. Semenii voștri nu vă pot absolvi de păcat sau curăți de nelegiuire. Isus este singurul care vă poate da pacea. El vă iubește și S-a dat pe Sine pentru voi. Inima Sa mare, plină de iubire, are ‘milă de slăbiciunile noastre’. Ce păcate sunt oare prea mari ca El să nu le poată ierta? Ce suflet este așa de întunecat și apăsat de păcat, ca El să nu-l poată mântui? El este binevoitor, nu caută merite la noi, ci, datorită bunătății Lui nemărginite, ne vindecă de rătăcirile noastre și ne iubește necondiționat, și aceasta în vreme ce noi încă suntem păcătoși. El este ‘încet la mânie și plin de bunătate’. Are o ‘îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință’.” – Ibid., p. 649 (cap. 79 – Idei greșite cu privire la mărturisire).

Vineri 13 septembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce aspecte din lume mă pot îndepărta de la Dumnezeu?

2. Cum aș putea fi găsit vinovat de lovirea semenilor mei slujitori, vorbind din punct de vedere spiritual?

3. De ce ar trebui să dezvolt o conștientizare clară a judecății viitoare prin foc?

4. Explicați moștenirea lui Avraam și a copiilor săi (Galateni 3:29).

5. De ce ar trebui să fiu recunoscător pentru acest puţin timp suplimentar oferit – și cum să-l folosesc?