Lecția 13. O moștenire finală a credinței

Text de memorizat: „Și Dumnezeul speranței să vă umple de toată bucuria și pacea în a crede, pentru ca voi să abundați în speranță prin puterea Duhului Sfânt.” (Romani 15:13, BTF).

„Frați și surori, păstrați-vă mintea ațintită asupra Domnului Isus. Păstrați-vă inima înălțată în rugăciune către Dumnezeu. Priviți la Isus – ce a îndurat și suferit El pentru noi pentru ca noi să avem acea viață care se măsoară cu viața lui Dumnezeu.” — Letters and Manuscripts, vol. 21, Ms. 95, 1906.

Recomandare pentru studiu: Divina vindecare, pp. 503-516 (cap. 43: O experiență mai înaltă)

Duminică 20 martie

1. ZIDIND ÎN MOD CURAJOS

a. Cum ne întărim în cel mai eficient mod unul pe celălalt? Romani 14:19.

Romani 14:19: „Așadar să urmărim lucrurile care duc la pacea și zidirea noastră.”

„Isus nu Și-a asigurat niciodată pacea prin compromis. Inima Lui era plină de iubire pentru întregul neam omenesc, dar niciodată n-a fost îngăduitor cu păcatul. El le era un prieten prea bun ca să poată tăcea când ei mergeau pe o cale care le ruina sufletele — suflete răscumpărate prin sângele Său. El a lucrat ca omul să fie sincer față de sine însuși, sincer față de interesele cele mai mari și veșnice. Slujitorii lui Hristos sunt chemați la aceeași lucrare și trebuie să se ferească, pentru ca nu cumva, căutând să evite conflictul, să renunțe la adevăr. Ei trebuie să urmărească ‘lucrurile care duc la pace’ (Romani 14:19), dar adevărata pace nu poate fi asigurată prin compromis față de principii. Și nimeni nu poate fi credincios față de principii fără să provoace împotrivire. Un creștinism spiritual va avea de suferit împotrivire din partea fiilor neascultării. Dar Isus i-a îndemnat pe ucenicii Săi, astfel: ‘Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul.’ Cei credincioși față de Dumnezeu nu au motiv să se teamă de puterea oamenilor, nici de vrăjmășia lui Satan. În Hristos, viața lor veșnică este asigurată. Singura lor teamă să fie să nu părăsească adevărul, trădând astfel încrederea cu care i-a onorat Dumnezeu.” — Hristos, Lumina lumii, p. 356 (cap. 37 – Cei dintâi evangheliști).

Luni 21 martie

2. ASEMĂNAREA CU ISUS HRISTOS

a. Ca membri ai trupului lui Hristos, ce responsabilitate neglijează prea des fiecare dintre noi? Galateni 6:1, 2; Romani 15:1, 2.

Galateni 6:1, 2: „Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți ca să nu fii ispitit și tu. Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel legea lui Hristos.”

Romani 15:1, 2: „Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi și să nu ne plăcem nouă înșine. Fiecare din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii altora.”

„Am avut și încă am comuniune cu frați și surori care s-au făcut vinovați de păcate grele și care chiar și acum nu văd păcatele lor așa cum le vede Dumnezeu. Dacă Domnul are răbdare și suportă aceste persoane, de ce nu aș face acest lucru? Cu toate acestea, El încă face ca Spiritul Său să le miște inimile astfel încât păcatul să le apară așa cum i-a apărut lui Pavel, deosebit de păcătos.

Ne cunoaștem doar prea puțin inima și avem doar un simțământ slab al nevoii noastre de mila lui Dumnezeu. De aceea nutrim atât de puțin dorința după acea plăcută împreună simțire pe care Domnul Isus o manifestă față de noi și pe care și noi ar trebui s-o arătăm unul față de altul. Nu trebuie să uităm că frații noștri sunt muritori slabi și greșiți, asemenea nouă. Să presupunem că un frate, datorită nevegherii, a fost biruit de ispită și, în ciuda comportamentului său general, a făcut unele greșeli. Ce atitudine va trebui să avem față de el? Învățăm din Biblie că oameni pe care Dumnezeu i-a folosit pentru a face o lucrare măreață și bună au comis păcate grave. Dumnezeu nu le-a lăsat nemustrate, nici nu i-a lepădat pe acești slujitori ai Săi. Când aceștia s-au căit, El, milostiv, i-a iertat, le-a descoperit prezența Sa și a lucrat prin ei. Muritorii sărmani și slabi ar trebui să înțeleagă cât de mare este nevoia lor de mila și îndelunga răbdare din partea lui Dumnezeu și a fraților lor. Să fie atenți cum judecă și condamnă pe alții.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pp. 246, 247 (cap. 25 – Unitatea creștină).

b. Descrieți exemplul pe care ni l-a dat Stăpânul nostru. Romani 15:3.

Romani 15:3: „Căci și Hristos nu Și-a plăcut Lui Însuși, ci, după cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine.”

„În timp ce era în lume, [Isus] nu era din lume. Pentru El era un chin continuu să fie adus mereu în legătură cu vrăjmașul, cu depravarea și necurăția pe care Satan le-a adus în lume; dar El avea o lucrare de făcut, aceea de a-i aduce pe oameni în armonie cu planul divin și pământul în legătură cu cerul și n-a socotit nici un sacrificiu ca fiind prea mare pentru împlinirea acestui obiectiv. El ‘a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi, dar fără păcat’. Satan a stat gata să-L asalteze la fiecare pas, aruncând asupra Lui cele mai înverșunate ispite, și cu toate acestea, ‘El n-a făcut păcat și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug’…

În timp ce detesta păcatul, El plângea plin de compasiune pentru cel păcătos. El nu Și-a plăcut Sieși. Maiestatea Cerului S-a îmbrăcat în natura umilă a unui copil. Acesta este caracterul Domnului Hristos. Pășim noi pe urmele pașilor Săi?” — Ibid., pp. 421, 422 (cap. 47 – Lucrarea de publicații).

Marți 22 martie

3. SPERANŢA DE A STRĂLUCI MAI DEPARTE

a. Unde este speranța noastră când suntem chinuiți de întuneric? Romani 15:4, 13.

Romani 15:4, 13: „Și tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde... Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea pe care o dă credința, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiți tari în nădejde!”

„Suflete sărman și tremurător, odihnește-te în făgăduințele lui Dumnezeu. Făcând așa, lanțurile vrăjmașului vor fi frânte, sugestiile lui vor fi fără putere. Nu da atenție șoaptelor vrăjmașului. Du-te liber, suflet asuprit! Fii plin de curaj! Spune sărmanei tale inimi întristate: ‘Nădăjduiește în Dumnezeu, că iarăși Îl voi lăuda. El este mântuirea mea și Dumnezeul meu.’ Știu că Dumnezeu te iubește. Pune-ți încrederea în El. Nu te gândi la acele lucruri care aduc tristețe și mâhnire, întoarce-te de la fiecare gând neplăcut și gândește-te la Isus cel scump. Stăruie asupra puterii Sale de a mântui, asupra nemuritoarei Lui iubiri fără egal pentru tine, chiar pentru tine.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 319 (cap. 45 – Mângâiere în suferință).

b. Care trebuie să fie scopul părtășiei noastre unii cu alții în Hristos? Romani 15:5–7.

Romani 15:5-7: „Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă facă să aveți aceleași simțăminte unii față de alții, după pilda lui Hristos Isus, pentru ca toți împreună, cu o inimă și cu o gură, să slăviți pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. Așadar primiți-vă unii pe alții, cum v-a primit și pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.”

„Dacă Hristos a făcut un sacrificiu atât de mare spre a-i mântui pe oameni și a-i aduce în unire unul cu altul, după cum și El era unit cu Tatăl, ce sacrificiu este prea mare pentru ca ucenicii Lui să îl facă, în vederea păstrării acestei unități?

Dacă lumea vede că în biserica lui Dumnezeu există o armonie perfectă, aceasta va fi pentru ei o dovadă puternică în favoarea religiei creștine.” —Ibid., vol. 4, p. 19 (cap. 2 – Unitatea Bisericii).

c. Cum se va extinde această binecuvântată experiență? Romani 15:8–12, 16.

Romani 15:8-12, 16: „Hristos a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioșia lui Dumnezeu și să întărească făgăduințele date părinților și ca neamurile să slăvească pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea Te voi lăuda printre neamuri și voi cânta Numelui Tău.” Este zis iarăși: „Veseliți-vă, neamuri, împreună cu poporul Lui.” Și iarăși: „Lăudați pe Domnul, toate neamurile; slăviți-L, toate noroadele.” Tot astfel, și Isaia zice: „Din Iese va ieși o Rădăcină, care se va scula să domnească peste neamuri, și neamurile vor nădăjdui în El.”

„Domnul a declarat că neamurile vor fi adunate, dar nu numai neamurile, ci și evreii… Evrei se află pretutindeni și trebuie să li se vestească lumina adevărului prezent. Printre ei sunt mulți care vor veni la lumină și vor proclama cu o putere minunată caracterul neschimbător al Legii lui Dumnezeu. Domnul Dumnezeu va lucra. El va face lucruri minunate în neprihănire.” — Lucrarea de evanghelizare, p. 578 (secț. Un mare seceriș din rândul evreilor).

„Pavel învață că cei credincioși trebuie să fie ‘sfințiți prin Duhul Sfânt’ (Romani 15:16). Care este lucrarea Duhului Sfânt? Isus le spunea ucenicilor Săi: ‘Când va veni Mângâietorul, Duhul Adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul’ (Ioan 16:13).” —Tragedia veacurilor, p. 469 (cap. 27 – Redeșteptări moderne).

Miercuri 23 martie

4. RĂSPÂNDIND ADEVĂRUL, NU MINCIUNI

a. Spre sfârșitul epistolei sale, cu privire la ce i-a avertizat Pavel pe credincioșii din Roma? Romani 16:17–19. Cum apare această problemă și astăzi?

Romani 16:17–19: „Vă îndemn, fraților, să vă feriți de cei ce fac dezbinări și tulburare împotriva învățăturii pe care ați primit-o. Depărtați-vă de ei. Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor și, prin vorbiri dulci și amăgitoare, ei înșală inimile celor lesne crezători. Cât despre voi, ascultarea voastră este cunoscută de toți. Mă bucur dar de voi și doresc să fiți înțelepți în ce privește binele și proști în ce privește răul.”

„Fratele J. este amăgit și îi amăgește și pe alții. Subiectul lui a fost consacrarea, când inima lui nu era în rânduială. Mintea lui era împărțită. El nu a avut o ancoră care să îl susțină, și a plutit încoace și încolo fără să fie întemeiat în credință. Și-a petrecut mult timp relatând la zvonuri sau istorisiri menite să distragă mințile și să le tulbure. A avut multe de spus împotriva mea, a soțului meu și a viziunilor. El s-a așezat în această poziție: ‘Dă-mi de știre… iar noi vom raporta mai departe.’ Dumnezeu nu l-a trimis cu o asemenea misiune. El nu știa pe cine a slujit. Satan s-a folosit de el pentru a aduce mințile oamenilor în confuzie. Puțina influență pe care a avut-o a folosit-o pentru a întărâta mințile oamenilor împotriva întreitei solii îngerești… Dumnezeu va deschide ochii sufletelor sincere, pentru a înțelege lucrarea teribilă a acelora care risipesc și dezbină. El îi va însemna pe cei care provoacă dezbinări, astfel ca fiecare suflet sincer să poată scăpa din cursa lui Satan.”— Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 334 (cap. 65 – Nordul statului Wisconsin).

b. De ce putem continua drumul nostru, privind înainte cu speranță? Romani 16:20.

Romani 16:20: „Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.”

„Până când Hristos va apărea pe norii cerului cu putere și slavă mare, oamenii vor deveni perverși în spirit și se vor întoarce de la adevăr la fabule. Biserica va mai vedea încă vremuri tulburi. Ea va proroci, îmbrăcată în saci. Dar cu toate că va trebui să întâmpine erezie și persecuție, cu toate că va trebui să lupte cu necredincioșii și cu apostații, totuși, cu ajutorul lui Dumnezeu, ea va zdrobi capul lui Satan. Domnul va avea un popor devotat trup și suflet și cu o credință la fel de fermă ca stânca de granit. Ei trebuie să fie martorii Săi în lume, uneltele Sale spre a face o lucrare specială și glorioasă în ziua pregătirii Lui.

Solia Evangheliei n-a câștigat nici un suflet la Hristos sau nu și-a făcut drum la nici o inimă, fără să lezeze capul lui Satan. Ori de câte ori este smuls un captiv din prinsoarea lui, eliberat de sub oprimarea lui, tiranul este învins. Casele de editură sunt unelte în mâna lui Dumnezeu pentru a trimite fiecărei limbi și națiuni lumina cea prețioasă a adevărului. Lumina aceasta ajunge chiar în țările păgâne și continuu face incursiuni asupra superstiției și a oricărei rătăciri imaginabile.” — Ibid., vol. 4, pp. 594, 595 (cap. 60 – Societățile de tractate).

Joi 24 martie

5. TAINA CEA VEȘNICĂ UIMITOARE

a. Cum ar trebui să prețuim din toată inima, într-o măsură mai mare, desfășurarea tainei răscumpărării? Romani 16:25–27.

Romani 16:25-27: „Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea și propovăduirea lui Isus Hristos – potrivit cu descoperirea tainei care a fost ținută ascunsă timp de veacuri, dar a fost arătată acum prin scrierile prorocilor și, prin porunca Dumnezeului Celui veșnic, a fost adusă la cunoștința tuturor neamurilor, ca să asculte de credință – a lui Dumnezeu, care singur este înțelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin.”

„De la primul licăr de speranță din sentința pronunțată în Eden și până la ultima făgăduință slăvită a Apocalipsei, ‘Ei vor vedea fața Lui și Numele Lui va fi pe frunțile lor’ (Apocalipsa 22:4) povara fiecărei cărți și a fiecărui pasaj din Biblie este desfășurarea acestei teme minunate — înălțarea omului — puterea lui Dumnezeu, ‘care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos’ (1 Corinteni 15:57).

Cel care pătrunde acest gând are înaintea sa un orizont nesfârșit de studiu. Are cheia care va deschide înaintea lui întreaga vistierie a Cuvântului lui Dumnezeu.

Știința mântuirii este știința tuturor științelor; știința care reprezintă studiul îngerilor și al tuturor inteligențelor din lumile necăzute; știința care angajează atenția Domnului și Mântuitorului nostru; știința care descoperă intenția născută în mintea Celui Infinit — ‘care a fost ținută ascunsă timp de veacuri’ (Romani 16:25); știința care va constitui studiul celor răscumpărați ai lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor fără număr. Acesta este cel mai înalt studiu în care îi este omului cu putință să se angajeze. Într-o măsură în care niciun alt studiu nu poate, el va da vigoare minții și va înălța sufletul.” —Educație, p. 126 (cap. 13 - Educația spirituală și cultivarea minții).

„În viața noastră de aici, așa cum este ea, pământească și limitată de păcat, descoperim cea mai mare bucurie și cea mai înaltă educație în slujire. Iar în condiția viitoare, neîncătușați de limitările impuse de firea omenească supusă păcatului, tot în slujire vom afla cea mai mare bucurie și cea mai înaltă educație — dând mărturie și învățând iarăși, în timp ce mărturisim, că ‘bogăția slavei tainei acesteia între Neamuri’ este ‘Hristos în voi, nădejdea slavei’ (Coloseni 1:27).” — Ibid., p. 309 (cap. 35 – Școala din lumea cea nouă).

Vineri 25 martie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum îi pot întări pe ceilalți într-un mod mai eficient prin conversația mea?

2. Care ar trebui să fie rugăciunea mea atunci când observ defectele altor persoane?

3. Ce putem face pentru ca tovărășia noastră în Hristos să prospere și să se extindă?

4. De ce bârfele și ponegririle sunt atât de dăunătoare pentru biserică?

5. Numiți unele dintre cele mai mari bucurii ale vieții veșnice.