Lecția 6. De la sclavie la succes

Text de memorizat: „Căci – lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.” (Romani 8:3, 4).

„Viața de creștin nu este o modificare sau o îmbunătățire a celei vechi, ci o transformare a firii. Se produce moartea față de eu și față de păcat și o viață cu totul nouă.” – Hristos, Lumina lumii, p. 172 (cap. 17 - Nicodim).

Recomandare pentru studiu: Comentarii Biblice, Noul Testament, E. G. White, vol. 6, pp. 1076–1078 (cap. referitor la Romani 6-8).

Duminică 30 ianuarie

1. O ILUSTRAŢIE

a. Care era starea Israelului din vechime când au încercat să păzească legea morală a lui Dumnezeu cu propria putere? Romani 10:1-3.

Romani 10:1-3: Fraților, dorința inimii mele, și rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru israeliți este să fie mântuiți. Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere, pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși și nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.”

„Poporul nu și-a dat seama de păcătoșenia inimii lor și de faptul că, fără Hristos, era imposibil pentru ei să țină Legea lui Dumnezeu.” — Patriarhi și profeți, pp. 371, 372 (cap. 32 – Legea și legămintele).

b. Ce ilustrație practică folosește Pavel pentru a explica relația dintre umanitate și legea morală a lui Dumnezeu — și cum putem fi morți față de condamnarea acestei legi? Romani 7:1–4.

Romani 7;1-4: „Nu știți, fraților – căci vorbesc unor oameni care cunosc Legea – că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăiește el? Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăiește el, dar, dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei. Dacă, deci, când îi trăiește bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă, dar, dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de Lege, așa că nu mai este preacurvă dacă se mărită după altul. Tot astfel, frații mei, prin trupul lui Hristos, și voi ați murit în ce privește Legea, ca să fiți ai Altuia, adică ai Celui ce a înviat din morți, și aceasta, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.”

„Întoarceți-vă privirea de la defectele altora și fixați-o cu statornicie asupra lui Hristos. Cu o inimă smerită, învățați despre viața și caracterul Său. Aveți nevoie să fiți nu doar mai luminați, ci și mai însuflețiți, ca să vedeți ospățul care este înaintea voastră, să gustați și să beți din trupul și sângele Fiului lui Dumnezeu, care este Cuvântul Său. Gustând din Cuvântul bun al vieții, hrănindu-vă cu pâinea vieții, puteți vedea puterea unei lumi viitoare și să fiți înnoiți în Isus Hristos.” —This Day with God, p. 46.

Luni 31 ianuarie

2. PAVEL A MURIT, NU LEGEA

a. Care este scopul principal al legii morale? Romani 7:7-9.

Romani 7;7-9: „Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aș fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu poftești!” Apoi, păcatul a luat prilejul și a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte, căci, fără Lege, păcatul este mort. Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam, dar când a venit porunca, păcatul a înviat, și eu am murit.”

„[Romani 7:7-9 citat]. Păcatul a apărut atunci în adevărata sa hidoșenie și încrederea de sine a lui [Pavel] a dispărut. El a devenit umil; nu și-a mai atribuit sie însuși bunătate și merite. El a încetat să se aprecieze mai mult decât ar trebui și a atribuit toată slava lui Dumnezeu. Nu mai era vanitos după măreție. A încetat să mai dorească să se răzbune și nu mai era sensibil la reproș, desconsiderare sau dispreț. El nu mai căuta alianța, poziția sau onoarea pământească. El nu i-a tras pe alții în jos pentru a se ridica pe sine. A devenit blând, binevoitor, supus și smerit cu inima, pentru că își învățase lecția în școala lui Hristos. El a vorbit despre Isus și despre iubirea Sa neasemuită, devenind tot mai mult după chipul Său. El [Pavel] și-a folosit toată energia pentru a câștiga suflete către Hristos. Când încercări veneau asupra lui din cauza lucrării sale dezinteresate pentru suflete, el se pleca în rugăciune și iubirea sa pentru ei creștea. Viața lui era ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, iubindu-L cu toată ardoarea ființei sale. Fiecare biserică îi era scumpă; fiecare membru al bisericii era o persoană de interes pentru el — căci privea fiecare suflet ca fiind cumpărat de sângele Domnului Hristos.” — Comentarii Biblice, Noul Testament, E. G. White, vol. 6, p. 1076 (Romani 7).

b. Relatați experiența timpurie a lui Pavel cu legea lui Dumnezeu. Romani 7:10-12.

Romani 7:10-12: „Și porunca, ea, care trebuia să-mi dea viața, mi-a pricinuit moartea. Pentru că păcatul a luat prilejul prin ea, m-a amăgit și, prin însăși porunca aceasta, m-a lovit cu moartea. Așa că Legea, negreșit, este sfântă, și porunca este sfântă, dreaptă și bună.”

„În relatarea experienței sale, apostolul Pavel prezintă un adevăr important cu privire la lucrarea care trebuie să aibă loc în timpul convertirii. El spune: ‘Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam’ — el nu a simțit nicio condamnare; ‘dar când a venit porunca’, când Legea lui Dumnezeu a constrâns conștiința sa, ‘păcatul a înviat și eu am murit.’ S-a văzut drept păcătos, condamnat de legea divină. Notați: — Pavel, și nu legea, a murit.” — Ibid.

c. Explicați conflictul dintre Lege și păcătos. Romani 7:13-17.

Romani 7:13-17: „Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeași poruncă. Știm, în adevăr, că Legea este duhovnicească, dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului. Căci nu știu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. Și atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine.”

d. Descrieți lupta firii pământești care își caută propria neprihănire. Romani 7:18–21.

Romani 7:18–21: „Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Și dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.”

Marți 1 februarie

3. SINGURA CALE DE SCĂPARE

a. Cum consideră credinciosul pocăit legea morală a lui Dumnezeu? Romani 7:22. Pe de altă parte, ce realizează el despre sine? Romani 7:23.

Romani 7:22: „Fiindcă după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu.”

Romani 7:23: „dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea și mă ține rob legii păcatului, care este în mădularele mele.”

„Acela care încearcă să ajungă la cer prin faptele lui de păzire a legii, încearcă o imposibilitate. Nu este nicio siguranță pentru acela care are doar o religie legalistă, o formă de evlavie.” — Hristos, Lumina lumii, p. 172 (cap. 17 - Nicodim).

b. Ce a dedus Pavel cu tristețe despre starea sa spirituală — și cum a fost repetat acest ecou de către primii credincioși adventiști? Romani 7:24.

Romani 7:24: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?…”

„Păcătoșii și-au simțit conștiința trezită. ‘Lumina care luminează pe orice om care vine în lume’ a iluminat încăperile ascunse ale sufletului lor, iar lucrurile acoperite de întuneric au fost descoperite. Convingerea adâncă a pus stăpânire pe mințile și pe inimile lor. Erau convinși cu privire la păcat, la neprihănire și la judecata viitoare. Aveau un simțământ al neprihănirii lui Iehova și simțeau groaza de a se înfățișa, în vinovăția și necurăția lor, în fața Cercetătorului inimilor. Cu frică, strigau: ‘Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?’” — Tragedia veacurilor, p. 461 (cap. 27 – Redeșteptări moderne).

c. Doar unde se găsește speranța? Romani 7:25 (prima parte). Totuși, care tinde să fie fluxul natural al gândirii umane — și de ce trebuie să se schimbe radical? Romani 7:25 (a doua jumătate); Isaia 55:7.

Romani 7:25 p.p.: „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!…”

Romani 7:25 u.p.: „Astfel dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului.”

Isaia 55:7: „Să se lase cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând.”

„Cu mintea noi slujim Legii lui Dumnezeu, însă mințile multora au slujit lumii. Și, în timp ce mințile lor au fost cu totul ocupate cu lucrurile pământești și pentru a-și sluji lor înșiși, ei nu puteau sluji Legii lui Dumnezeu.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 150 (cap. 26 – Estul și Vestul).

„Avem nevoie să înțelegem cât de necesar este să murim față de noi înșine. Răstignirea eului va pune sufletele pe un teren privilegiat. Rog stăruitor pe aceia [dintre voi] care mărturisesc că sunt creștini să moară față de sine, pentru ca să fremătați de o viață nouă prin puterea Duhului Sfânt. Satan lucrează cu orice înșelăciune a nelegiuirii în cei care pier. Zilnic avem nevoie de puterea transformatoare a lui Dumnezeu, altfel nu putem merge pe urmele Domnului Hristos. Pe măsură ce mintea este luminată cu privire la ce este puritatea și sfințirea, iar inima răspunde la eforturile Duhului Sfânt, va rezulta o convertire zilnică.” — The Upward Look, p. 269.

Miercuri 2 februarie

4. ACUM, NICI O CONDAMNARE

a. După o predare absolută și totală a minții lui Hristos, ce au putut declara, în cele din urmă, Pavel cât și primii credincioși adventiști? Romani 8:1, 2.

Romani 8:1, 2: „Acum dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului și a morții.”

„Când crucea de pe Calvar, cu jertfa ei infinită pentru păcatele oamenilor, a fost descoperită, ei au văzut că nimic altceva în afară de meritele lui Hristos nu putea fi îndestulător pentru ispășirea nelegiuirilor; numai aceasta îl putea împăca pe om cu Dumnezeu. Cu credință și cu umilință L-au primit pe Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Prin sângele lui Hristos au primit iertarea păcatelor din trecut.” — Tragedia veacurilor, p. 461 (cap. 27 – Redeșteptări moderne).

„În timp ce viața creștinului va fi caracterizată prin umilință, ea nu trebuie să fie marcată de tristețe și dispreț de sine. Este privilegiul fiecăruia să trăiască astfel încât Dumnezeu să-l aprobe și să-l binecuvânteze. Nu este voia Tatălui nostru ceresc să fim totdeauna sub condamnare și întunecime. Nu este nicio dovadă de adevărată umilință în a merge cu capul plecat, dar cu inima plină de gânduri despre sine. Putem merge la Isus și să fim curățiți, pentru a sta înaintea Legii, fără rușine sau remușcări. [Romani 8:1, citat] ” — Ibid., p. 477 (cap. 27 – Redeșteptări moderne).

b. Unde găsim eliberarea de păcat — și cum a găsit Pavel izbăvire de „patimile păcatului”? Romani 8:3; comparați cu 7:5 și 8:2.

Romani 8:3: „Căci – lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului.”

Romani 7:5: „Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, ațâțate de Lege, lucrau în mădularele noastre și ne făceau să aducem roade pentru moarte.”

Romani 8:2: „În adevăr, legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului și a morții.”

„Aceeași putere de înviere dă viață și sufletului ‘mort în greșeli și păcate (Efeseni 2:1). Duhul acela de viață din Hristos Isus, ‘puterea învierii Sale’, îi izbăvește pe oameni de ‘legea păcatului și a morții’ (Filipeni 3:10; Romani 8:2). Stăpânirea răului este sfărâmată, iar, prin credință, sufletul este apărat de păcat. Acela care își deschide inima față de Duhul lui Hristos, devine părtaș al acelei forțe mărețe, care va ridica din mormânt corpul său.” —Hristos, Lumina lumii, pp. 209, 210 (cap. 21 — Betesda și Sinedriul).

„Nu trebuie să gândim că propria bunăvoință și propriile merite ne vor mântui. Harul lui Hristos este singura noastră speranță de mântuire… Când ne vom încrede în Dumnezeu pe deplin, când ne vom baza pe meritele lui Isus ca Mântuitor ce iartă păcatele, vom primi tot ajutorul pe care îl putem dori.” — Credința și faptele, p. 36 (cap. 3 – Hristos, neprihănirea noastră).

„Este nevoie de oameni care să-L iubească pe Dumnezeu, care nu au o religie inhibată, atrofiată, ci care vor câștiga mereu noi provizii de har, spiritualitate și energie, prin împlinirea poruncilor Domnului.” — The Review and Herald, 19 iunie, 1888.

Joi 3 februarie

5. TRUP VS. SPIRIT

a. Care este alegerea celor care sunt „născuți din nou”? Romani 8:4-9.

Romani 8:4-9: „pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești umblă după lucrurile firii pământești, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Și umblarea după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună. Deci cei ce sunt pământești nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.”

„Patimile firești își au locul în trup și lucrează prin el. Cuvintele ‘carne’ sau ‘carnal’ , sau ‘pofte carnale’, se referă la firea pământească, stricată, coruptă; carnea prin sine însăși nu poate lupta împotriva voinței lui Dumnezeu. Ni se poruncește să răstignim firea cu poftele și patimile ei. Cum să facem acest lucru? Producând durere trupului? Nu, ci dând morții ispita spre păcat. Gândul stricat trebuie înlăturat. Orice gând trebuie adus în supunere față de Domnul Hristos. Toate tendințele animalice trebuie să fie supuse puterilor mai înalte ale sufletului. Iubirea lui Dumnezeu trebuie să domnească mai presus de orice; Domnul Hristos trebuie să ocupe un tron neîmpărțit. Trupurile noastre trebuie să fie considerate ca fiind proprietatea cumpărată de El. Mădularele trupului trebuie să devină unelte ale neprihănirii.” — Căminul adventist, pp. 127, 128 (cap. 18 — Îndatoriri și privilegii în căsnicie).

b. Care este starea noastră spirituală, dacă suntem călăuziți de Duhul Sfânt? Romani 8:10-14; 1 Ioan 4:7.

Romani 8:10-14: „Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morții din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii. Și dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morți va învia și trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuiește în voi. Așadar, fraților, noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiți după îndemnurile ei, veți muri, dar, dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi. Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.”

1 Ioan 4:7: „Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu. Și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu.”

„Voința noastră limitată trebuie adusă în supunere față de voința Celui Infinit; voința umană trebuie unită cu divinitatea. Această unire va aduce Duhul Sfânt în ajutorul nostru și fiecare cucerire va duce la recuperarea a ceea ce Dumnezeu a plătit deja și la restaurarea chipului Său în suflet.” —Înalta noastră chemare, p. 153 (27 mai).

„Hristos acordă mântuirea omului nu pe simpla mărturisire, ci pe credința care se dovedește prin faptele de neprihănire. Ce se așteaptă din partea urmașilor lui Hristos este să și facă, nu numai să zică. Caracterul se formează prin acțiune. [Romani 8:14 citat]… Nu sunt fii ai lui Dumnezeu aceia ale căror inimi sunt atinse de Spiritul lui Dumnezeu, nici aceia care se predau când și când puterii Sale, ci aceia care sunt călăuziți de El.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 149, 150 (secț. Ea nu s-a prăbușit pentru că avea temelia zidită pe stâncă).

Vineri 4 februarie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce înseamnă să fii „căsătorit” cu Hristos?

2. Ce se întâmplă când încercăm să împlinim legea lui Dumnezeu prin propriile puteri?

3. Unde trebuie să fie mintea noastră atunci când încercăm să-L urmăm pe Hristos?

4. Ce veste bună este prezentată la începutul capitolului 8 din Romani?

5. Cum putem continua să creștem în experiența arătată în Romani 8?