Lecția 1. Dumnezeu ajunge la cei răzvrătiți

Text de memorizat: „Întrucât, cunoscându-L pe Dumnezeu, nu L-au glorificat ca Dumnezeu, nici nu au fost mulțumitori; ci au devenit deșerți în închipuirile lor și inima lor fără înțelegere a fost întunecată. Susținând că sunt înțelepți, au ajuns nebuni.” (Romani 1: 21, 22, BTF)

„Neamurile lumii, datorită obiceiurilor lor stricate, au pierdut cunoștința despre Dumnezeu. Cândva, ei Îl cunoscuseră; dar pentru că ‘nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit; ci s-au dedat la gândiri deșarte.’” — Faptele Apostolilor, p. 14 (cap. 1 – Planul lui Dumnezeu cu biserica Sa).

Recomandare pentru studiu: Romani 1:18-32, Îndrumarea copilului, p. 439-443 (cap. 68 – Răspândirea viciilor corupătoare).

Duminică 26 decembrie

1. DEZVĂLUIREA LUI DUMNEZEU CĂTRE UMANITATE

a. În ce moduri se relevă Dumnezeu umanității? Romani 1:18, 19.

Romani 1:18, 19: „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înădușă adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.”

„Natura și revelația mărturisesc deopotrivă despre dragostea lui Dumnezeu. Tatăl nostru ceresc este izvorul vieții, al înțelepciunii și bucuriei. Priviți la lucrurile minunate și frumoase din natură! Gândiți-vă la minunata lor adaptare nu numai la nevoile și fericirea omului, ci ale tuturor creaturilor! Lumina soarelui și ploaia care înveselesc și reîmprospătează pământul, dealurile, mările și câmpiile, toate ne vorbesc despre iubirea Creatorului. Dumnezeu este Acela care împlinește nevoile zilnice ale tuturor făpturilor Sale.” — Calea către Hristos, p. 9 (cap. 1 – Iubirea lui Dumnezeu față de om).

b. Care este, în rândul celor păgâni, conceptul tipic, eronat despre mântuire? Cine l-a născocit? Galateni 2:16; Efeseni 2:9.

Galateni 2:16: „Totuși, fiindcă știm că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credința în Isus Hristos, am crezut și noi în Hristos Isus, ca să fim socotiți neprihăniți prin credința în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.”

Efeseni 2:9: „Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”

„Prin păgânism, Satan, timp de veacuri, i-a îndepărtat pe oameni de la Dumnezeu… Principiul că omul se poate mântui prin faptele sale a stat la baza oricărei religii păgâne. Satan inspirase acest principiu. Oriunde acesta se păstrează, oamenii nu mai au nici o piedică în fața păcatului.” — Hristos, Lumina lumii, pp. 35, 36 (cap. 3 – Împlinirea vremii).

Luni 27 decembrie

2. NICI O SCUZĂ PENTRU A FI PIERDUT

a. De ce nu poate fi nimeni scuzat pentru faptul că s-a pierdut? Romani 1:20; 2:14, 15.

Romani 1:20: „În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți.”

Romani 2:14, 15: „Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, își sunt singuri lege; și ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisește cugetul lor și gândurile lor, care sau se învinovățesc, sau se dezvinovățesc între ele.”

„Printre păgâni există unii care se închină lui Dumnezeu în neștiința lor, cărora nu le-a fost adusă niciodată lumina prin vreun mijloc omenesc, dar care nu vor pieri. Cu toate că nu cunosc legea scrisă a lui Dumnezeu, ei au auzit glasul Lui vorbindu-le prin natură și au făcut lucrurile cerute de lege. Faptele lor dau dovadă că Duhul Sfânt le-a atins inima și ei sunt recunoscuți ca fii ai lui Dumnezeu.” — Hristos, Lumina lumii, p. 638 (cap. 70 – Acești foarte neînsemnați frați ai mei).

b. Ce se întâmplă cu cei care resping lumina divină descoperită lor prin Duhul Sfânt și prin creația lui Dumnezeu – natura? Romani 1:21-25.

Romani 1:21-25: „Fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit, ci s-au dedat la gândiri deșarte și inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înțelepți și au înnebunit și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare și târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, să urmeze poftele inimilor lor, așa că își necinstesc singuri trupurile, căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu și au slujit și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.”

c. Care este nivelul de degradare atins în cele din urmă de către cei care resping în mod voit adevărul divin? Romani 1:26-28.

Romani 1:26-28: „Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase, căci femeile lor au schimbat întrebuințarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel, și bărbații au părăsit întrebuințarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alții, au săvârșit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase și au primit în ei înșiși plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.”

d. Ce alte practici nelegiuite sunt menționate de Pavel și care va fi consecința finală? Romani 1:29-32.

Romani 1:29-32: „Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înșelăciune, de porniri răutăcioase; sunt șoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufași, lăudăroși, născocitori de rele, neascultători de părinți, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecați, fără milă. Și, măcar că știu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuși ei nu numai că le fac, dar și găsesc de buni pe cei ce le fac.”

„Oamenii L-au scos pe Dumnezeu din cunoștința lor și s-au închinat născocirilor propriei lor imaginații, ca urmare, s-au degradat din ce în ce mai mult. Psalmistul descrie efectul produs de închinarea la idoli asupra adoratorilor lor. El spune: ‘Ca ei sunt cei ce-i fac, toți cei ce se încred în ei.’ (Psalmii 115:8). O lege a sufletului omenesc este aceea că privind suntem schimbați. Omul nu se va ridica niciodată mai sus decât concepția lui despre adevăr, curăție și sfințenie. Dacă mintea nu se înalță mai presus de nivelul omenescului, dacă nu se ridică prin credință să contemple înțelepciunea și iubirea infinită a lui Dumnezeu, atunci omul se va cufunda mereu mai jos și tot mai jos. Închinătorii falșilor dumnezei au înveșmântat zeitățile lor cu atribute și pasiuni omenești și astfel standardul caracterului lor s-a degradat până la asemănarea cu firea pământească păcătoasă. Ca urmare a acestui fapt, ei s-au pângărit... ‘Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie.’ Dumnezeu le dăduse oamenilor poruncile Sale ca o regulă de viețuire, dar Legea Sa a fost călcată și consecința a fost săvârșirea a tot felul de păcate ce s-au putut închipui.” — Patriarhi și profeți, p. 91 (cap. 7 - Potopul).

Marți 28 decembrie

3. IPOCRIZIA ȘI AUTOÎNDREPTĂŢIREA

a. Cum îi descrie Pavel pe cei care îi condamnă/judecă pe alții? Romani 2:1-3.

Romani 2:1-3: „Așadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri. Știm, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârșesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?”

„Străduința de a câștiga mântuirea prin fapte proprii, îi face negreșit pe oameni să îngrămădească pretenții omenești, ca baricadă împotriva păcatului. Apoi, văzând că nu sunt în stare să țină Legea, ei vor născoci reguli și rânduieli prin care să se silească pe ei înșiși la ascultare. Toate acestea abat mintea de la Dumnezeu la eul personal. Iubirea Sa din inima omului se stinge și, odată cu ea, piere și iubirea față de aproapele. Un sistem născocit de mintea omenească, cu nenumăratele sale pretenții, îi va face pe cei care-l susțin să-i judece pe toți aceia care sunt lipsiți de standardul omenesc prescris. Atmosfera criticii egoiste și strâmte înăbușă sentimentele nobile și generoase și îi face pe oameni să devină niște judecători egoiști și iscoditori josnici.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 123 (cap. 6 – Nu judecând, ci lucrând).

„Chestiunea judecării implică multe. Aduceți-vă aminte că în curând raportul vieții voastre va fi analizat înaintea lui Dumnezeu.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 85 (cap. 15 – O avertizare neglijată).

b. Cum se naște pocăința în inimile noastre? Romani 2:4; Fapte 5:31.

Romani 2:4: „Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?”

Fapte 5:31: „Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălțat cu puterea Lui și L-a făcut Domn și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor.”

„Nu stă în puterea noastră să dăm pe față o astfel de pocăință [precum cea a lui David]; ea se dobândește numai de la Domnul Hristos, care S-a înălțat la cer și a dat daruri oamenilor...

Ceea ce conduce pe păcătos la adevărata pocăință este virtutea care purcede de la Domnul Hristos. Apostolul Petru clarifică această problemă în cuvântul adresat iudeilor când zice: ‘Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălțat cu puterea Lui și L-a făcut Domn și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor’ (Faptele Apostolilor 5:31). Noi nu putem nicidecum să ne pocăim fără ca Duhul lui Hristos să trezească conștiința, după cum nu putem fi iertați de păcatele noastre fără Domnul Hristos.” — Calea către Hristos, pp. 25, 26 (cap. 3 - Pocăința).

c. Pe de altă parte, care este rezultatul împietririi? Romani 2:5-11.

Romani 2:5-11: „Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Şi anume va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea, şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. Necaz şi strâmtorare vor veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Slavă, cinste şi pace vor veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.”

„Scopul lui [Satan] este acela de a-i ține pe oameni în întuneric și împietrire, până când mijlocirea Mântuitorului se încheie și nu va mai fi jertfă pentru păcat.” — Tragedia veacurilor, p. 518 (cap. 32 – Cursele lui Satan).

Miercuri 29 decembrie

4. RĂSPUNZĂTORI PENTRU OCAZIILE NOASTRE

a. Explicați măsura justă și dreaptă a judecății lui Dumnezeu. Romani 2:12, 13; Luca 12:47, 48.

Romani 2:12, 13: „Toți cei ce au păcătuit fără lege vor pieri fără lege, și toți cei ce au păcătuit având lege vor fi judecați după lege. Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi.”

Luca 12:47, 48: „Robul acela, care a știut voia stăpânului său și nu s-a pregătit deloc și n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. Dar cine n-a știut-o și a făcut lucruri vrednice de lovituri va fi bătut cu puține lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult și cui i s-a încredințat mult, i se va cere mai mult.”

„Testul lui Dumnezeu pentru păgâni, cei care nu au lumina, dar și pentru acei care trăiesc în plinătatea cunoștinței adevărului și a luminii, este întru totul diferit. El acceptă de la cei care se află în câmpurile păgâne o etapă a neprihănirii, care nu Îl satisface atunci când se manifestă din partea celor din țările creștine. El nu solicită mult de acolo unde nu s-a revărsat mult.” — Comentarii Biblice, Noul Testament, E. G. White, vol. 5, p. 1121, (Luca 12).

b. Cum pot beneficia atât cei tineri, cât și cei în vârstă de pe urma sângelui Domnului Hristos? Romani 1:16, 17; 1 Ioan 1:7.

Romani 1:16, 17: „Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credință și care duce la credință, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credință.”

1 Ioan 1:7: „Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat.”

„Domnul spune către cei tineri: ‘Fiule, dă-Mi inima ta.’ Mântuitorului lumii Îi face plăcere să aibă copii și tineri care își predau Lui inima. S-ar putea să fie o mare oștire de copii și tineri care vor fi găsiți credincioși față de Dumnezeu, deoarece ei umblă în lumină, după cum Domnul Hristos este în lumină. Ei Îl vor iubi pe Domnul Isus și va fi plăcerea lor să-I fie pe plac. Ei nu vor fi nerăbdători, dacă vor fi mustrați, ci vor bucura inimile taților și mamelor, prin bunătatea, răbdarea și disponibilitatea lor de a face tot ce pot în a-i ajuta să ducă poverile vieții de zi cu zi. În copilărie și tinerețe, ei vor fi găsiți ucenici credincioși ai Domnului nostru.” — Căminul adventist, pp. 297, 298 (cap. 51 – Sfaturi către copii).

c. Ce implică predarea noastră Domnului Hristos? Matei 16:24.

Matei 16:24: „Atunci, Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.”

„Crucea lui Hristos este stâlpul central de care atârnă ‘o greutate veșnică de slavă’. ‘Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze’ (2 Corinteni 4:17; Matei 16:24). Mireasma iubirii noastre față de semenii noștri este ceea ce dezvăluie iubirea noastră pentru Dumnezeu. Răbdarea în slujire este factorul care aduce odihnă sufletului. Prin trudă umilă, plină de râvnă și credincioșie, este dezvoltată buna stare a lui Israel. Dumnezeu îl susține și întărește pe acela care este dispus să urmeze calea lui Hristos.” — Faptele Apostolilor, p. 560 (cap. 55 – Schimbat prin har).

Joi 30 decembrie

5. ADEVĂRATA CIRCUMCIZIE / BOTEZUL

a. Potrivit lui Pavel, ce fel de tăiere împrejur (circumcizie) sau botez este cu adevărat valabil? Romani 2:25-27. Când este legitim un botez? Marcu 16:16.

Romani 2:25-27: „Tăierea împrejur, negreșit, este de folos, dacă împlinești Legea, dar, dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur. Dacă deci cel netăiat împrejur păzește poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur? Cel netăiat împrejur din naștere, care împlinește Legea, nu te va osândi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii și tăierea împrejur?”

Marcu 16:16: „Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.”

„’Cine crede în Fiul are viață veșnică.’.. Numai harul lui Hristos dă viață sufletului. Lipsit de Hristos, botezul, ca oricare altă slujbă, este o formă fără valoare.”— Hristos, Lumina lumii, p. 181 (cap. 18 – Trebuie ca El să crească).

b. Cine este un evreu sau creștin adevărat în ochii lui Dumnezeu — în contrast cu poporul evreu din timpul Domnului Hristos? Ioan 3:36; Romani 2:28, 29.

Ioan 3:36: „Cine crede în Fiul are viața veșnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

Romani 2:28, 29: „Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este iudeu; și tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru, și tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu își scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.”

„[Națiunea evreiască] se reprezentase drept poporul special, fidel, favorizat de Dumnezeu. Dar Hristos a înfățișat religia lor ca fiind una lipsită de credință mântuitoare. Era un amestec de doctrine seci și dure, amestecate cu jertfe și ofrande. Ei erau foarte atenți în a practica circumcizia, dar nu învățau despre nevoia de a avea o inimă curată. Ei aduceau slavă prin cuvinte poruncilor lui Dumnezeu, dar refuzau să le slăvească în practică; iar religia lor era doar o piatră de poticnire pentru oameni.” —The Review and Herald, 30 aprilie 1895.

„Când L-am acceptat pe Hristos și în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt ne-am angajat să slujim Tatălui ceresc, Domnului Hristos și Duhului Sfânt – cele trei elite și puteri ale cerului - promisiunea Lor este că ni se va oferi orice înlesnire dacă ne îndeplinim jurămintele de botez de a ‘ieși din mijlocul lor și a fi ... despărțiți ... neatinși de ce este necurat.’ Când suntem fideli jurămintelor noastre, El spune: ‘Vă voi primi.’” — Comentarii Biblice, Noul Testament, E. G. White, vol. 6, p. 1075 (Romani 6).

Vineri 31 decembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce ar trebui să realizăm când ne adresăm necredincioșilor?

2. Pe măsură ce principiile morale din societate se degradează, de ce trebuie să studiem Romani capitolul 1?

3. Ce trebuie noi, creștini fiind, să avem în vedere cu privire la pocăință?

4. Cum suntem în pericol de a fi prea încrezători în realizările spirituale?

5. Ce evidențiază apostolul Pavel cu privire la circumcizie – și de ce?