Lecția 10. Transformați de dragostea lui Dumnezeu

Text de memorizat: „Și nu vă conformați acestei lumi; ci fiți transformați prin înnoirea minții voastre, pentru a deosebi care este voia lui Dumnezeu, cea bună și plăcută și desăvârșită.” (Romani 12:2, BTF).

„Noi trebuie să ne predăm în slujba lui Dumnezeu și să căutăm să facem jertfa aceasta cât mai perfectă cu putință. Dumnezeu nu Se va mulțumi cu ceva mai puțin decât tot ce avem noi mai bun de oferit. Aceia care-L iubesc din toată inima lor vor dori să-I aducă cea mai bună slujire a vieții lor și vor căuta fără încetare să aducă fiecare capacitate a ființei lor în armonie cu legile care îi vor stimula să împlinească tot mai bine voia Sa.” — Patriarhi și profeți, pp. 352, 353 (cap. 30 – Cortul și serviciile lui).

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pp. 275-281 (cap. 28 — Credincioșie în lucrarea lui Dumnezeu).

Duminică 27 februarie

1.     O JERTFĂ VIE a. Ce apel solemn se face la fiecare dintre noi? Romani 12:1.

Romani 12:1: „Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.”

„Dumnezeu a poruncit în mod expres ca fiecare jertfă adusă pentru serviciul sanctuarului să fie ‘fără cusur’ (Exod 12: 5). Preoții trebuia să examineze toate animalele aduse pentru jertfă și trebuia să respingă pe oricare dintre ele la care se descoperea un defect. Numai o jertfă ‘fără cusur’ putea fi un simbol al curăției desăvârșite a Aceluia care avea să Se ofere pe Sine ca un ‘miel fără cusur și fără prihană’ (1 Petru 1:19). Apostolul Pavel ne atrage atenția la aceste jertfe ca o ilustrare a ceea ce trebuie să ajungă urmașii lui Hristos.” — Patriarhi și profeți, p. 352 (cap. 30 — Cortul și serviciile lui).

b. Unde se produce adevărata transformare? Romani 12:2.

Romani 12:2: „Și nu vă conformați acestei lumi; ci fiți transformați prin înnoirea minții voastre, pentru a deosebi care este voia lui Dumnezeu, cea bună și plăcută și desăvârșită.” (trad. BTF)

„Domnul Hristos cere totul. Dacă ar cere mai puțin, sacrificiul Său a fost prea scump, prea mare, pentru a ne ridica la un asemenea nivel. Credința noastră sfântă strigă: despărțire! Noi nu trebuie să fim ca lumea sau cum sunt creștinii morți, împietriți. ‘Să vă schimbați prin înnoirea minții voastre.’ Aceasta este o cale a tăgăduirii de sine.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 240 (cap. 49 – Consacrare deplină).

Luni 28 februarie

2. DEVENIND SĂRACI ÎN DUH

a. Ca și credincioși, ce suntem avertizați fiecare despre noi înșine? Romani 12:3; Eclesiastul 7:16.

Romani 12:3: „Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simțiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credință pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia.”

Eclesiastul 7:16: „Nu fi prea neprihănit și nu te arăta prea înțelept. Pentru ce să te pierzi singur?”

„Printre noi se manifestă un rău care trebuie să fie corectat. Frații se simt liberi să privească la presupusele defecte ale altora și să vorbească despre ele, în timp ce tocmai asumarea acestei libertăți arată clar că aceste defecte se regăsesc în ei înșiși. Ei dau dovadă că sunt înțelepți în propria lor închipuire, dar Dumnezeu nu le poate da binecuvântarea Sa specială, pentru că s-ar înălța pe ei înșiși și ar păgubi lucrarea prețioasă a adevărului. Când lumea era lipsită de cunoașterea lui Dumnezeu, Domnul Isus a venit să împărtășească această binecuvântare inestimabilă — cunoașterea caracterului părintesc al Tatălui nostru ceresc.” — Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 193 (cap. 26 – Încrederea și iubirea între frați).

b. Ce apeluri face Hristos pentru noi toți, păcătoși și rătăciți așa cum suntem? Matei 5:3, 5; 11:28–30.

Matei 5:3, 5: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor! ... (5) Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul!”

Matei 11:28–30: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.”

„[Matei 11:30 citat]. Noi trebuie să intrăm în școala lui Hristos, pentru a învăța de la El umilința și blândețea. Mântuirea este acel proces prin care omul este educat pentru cer. Educația aceasta înseamnă cunoașterea lui Hristos. Înseamnă emanciparea de sub ideile, obiceiurile și practicile învățate în școala domnului întunericului. Sufletul trebuie să fie eliberat de tot ceea ce este în opoziție cu credincioșia față de Dumnezeu.

Iubirea de sine este cea care aduce neliniște. Când suntem născuți de sus, aceeași gândire pe care o avea Isus se va regăsi în noi, o gândire care L-a făcut să Se umilească, pentru ca noi să putem fi salvați. Atunci nu vom căuta lucrurile cele mai de frunte. Vom dori să stăm la picioarele lui Isus și să învățăm de la El. Vom înțelege că valoarea lucrării noastre nu constă în a face paradă și zgomot în lume sau în a fi activi și zeloși în propria putere. Valoarea lucrării noastre este proporțională cu împărtășirea cu Duhul Sfânt. Încrederea în Dumnezeu ne sfințește puterile minții, așa încât, în răbdare, să ne putem stăpâni sufletele.” — Hristos, Lumina lumii, pp. 330, 331 (cap. 34 – Invitația).

„Nimeni în afară de Dumnezeu nu poate supune mândria inimii omenești. Noi nu ne putem mântui pe noi înșine. Nu suntem în stare să ne regenerăm singuri. În curțile cerului nu se va cânta un cântec care să răsune astfel: Mie, care m-am iubit pe mine însumi, m-am curățit și m-am răscumpărat, să-mi fie adusă slava și cinstea, binecuvântarea și lauda. Totuși aceasta este ideea principală în cântecul multora din această lume. Ei nu știu ce înseamnă a fi blând și smerit cu inima, nici nu intenționează să știe, dacă pot să evite o asemenea experiență. Întreaga Evanghelie este cuprinsă în a învăța de la Domnul Hristos blândețea și smerenia Sa.” — Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 456 (cap. 64 – Totul este al Domnului).

Marți 1 martie

3. ÎN CERCUL CREȘTINILOR

a. Cum ilustrează Pavel lucrarea bisericii? Romani 12:4, 5; 1 Corinteni 12:12-23.

Romani 12:4, 5: „Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, și mădularele n-au toate aceeași slujbă, tot așa și noi, care suntem mulți, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora.”

1 Corinteni 12:12-23: „Căci, după cum trupul este unul și are multe mădulare și după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot așa este și Hristos. Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi, și toți am fost adăpați dintr-un singur Duh. Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe. Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup? Și dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup? Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? Acum dar, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare așa cum a voit El. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup. Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuință de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuință de voi.” Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuință. Și părțile trupului care par vrednice de mai puțină cinste le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Așa că părțile mai puțin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumusețe.”

„Comparând biserica lui Hristos cu trupul omenesc, apostolul ilustrează în chip foarte potrivit strânsa și armonioasa legătură care ar trebui să existe între toți membrii bisericii lui Hristos.” — Faptele Apostolilor, p. 317 (cap. 30 – Chemarea la o treaptă mai înaltă).

b. Ce așteptări are Dumnezeu de la toți membrii bisericii Sale? Efeseni 4:1–3, 12, 13.

Efeseni 4:1–3, 12, 13: „Vă sfătuiesc dar eu, cel întemnițat pentru Domnul, să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o, cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste și căutați să păstrați unirea Duhului prin legătura păcii”... (12, 13) pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos.”

„Vă îndrept spre cuvintele apostolului Pavel din Efeseni capitolul patru. Tot acest capitol este o lecție pe care Dumnezeu dorește să o învățăm și să o punem în practică.

În acest capitol, planul lui Dumnezeu este atât de clar și simplu dezvăluit, încât toți copiii Săi se pot prinde de adevăr. Aici, mijloacele desemnate de El pentru păstrarea unității în biserică sunt vestite în mod clar, pentru ca membrii să poată dezvălui lumii o experiență religioasă sănătoasă.” — Comentarii Biblice, Noul Testament, vol. 6, p. 1117 (Efeseni 4).

c. Explicați care este cheia unei armonii plăcute în biserică. Romani 12:9.

Romani 12:9: „Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău și lipiți-vă tare de bine.”

„Iubirea divină face cele mai mișcătoare apeluri la inimă atunci când ne cheamă să dăm pe față aceeași milă duioasă pe care a manifestat-o Hristos. Numai acela care are o iubire neegoistă față de fratele său are o iubire autentică față de Dumnezeu. Adevăratul creștin nu va îngădui cu bună știință ca sufletul care se află în primejdie și nevoie să treacă neavertizat și neîngrijit. El nu se va ține departe de cel rătăcit, lăsându-l să se afunde mai mult în nefericire și descurajare sau să cadă pe câmpul de luptă al lui Satan.” —Faptele Apostolilor, p. 550 (cap. 54 – Un martor credincios).

„Trebuie să-L căutăm pe Domnul în umilință și căință, mărturisind propriile noastre păcate și venind într-o strânsă unire unii cu alții. Frați și surori, rugați-vă, rugați-vă pentru binele vostru și pentru binele celorlalți.” — The Review and Herald, 29 aprilie, 1909.

Miercuri 2 martie

4. REALITATEA NATURII UMANE

a. Chiar dacă practicăm creștinismul de ani de zile, ce trebuie să ne amintim continuu? Ieremia 17:9; 1 Corinteni 8:1 (a doua jumătate).

Ieremia 17:9: „Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?”

1 Corinteni 8:1 u.p.: „Dar cunoștința îngâmfă, pe când dragostea zidește.”

„Formele necredinței sunt variate, pentru că Satan pândește fiecare ocazie de a înțesa câteva dintre atributele sale. Există o tendință în inima firească de a se înflăcăra sau îngâmfa dacă succesul însoțește eforturile depuse. Însă înălțarea de sine nu își găsește locul în lucrarea lui Dumnezeu. Indiferent de inteligența voastră, de stăruința și râvna depusă în lucru, până nu lăsați deoparte propriile tendințe de mândrie și vă supuneți îndrumării Duhul lui Dumnezeu, vă veți afla pe un teren pierdut.

Moartea spirituală în suflet este dovedită de mândria spirituală și de o experiență șchiopătândă; cei care au o astfel de experiență rareori fac cărări drepte pentru picioarele lor. Dacă mândria este nutrită, tocmai calitățile minții pe care harul, dacă ar fi primit, le-ar transforma în binecuvântare, se contaminează. Chiar biruințele, care ar fi putut fi o mireasmă de viață spre viață dacă slava ar fi fost oferită lui Dumnezeu, sunt pătate de gloria sinelui. Acestea pot părea a fi lucruri mărunte, nedemne de remarcat, dar sămânța astfel împrăștiată aduce o recoltă sigură. Aceste păcate mici, atât de frecvente încât sunt adesea neobservate, sunt folosite de Satan în slujirea sa.” — Comentarii Biblice, Noul Testament, E. G. White, vol. 6, p. 1080 (Romani 12).

b. Ce atitudine, prea des subestimată, este în fapt un indiciu suprem al creștinismului autentic? Filipeni 2:3; Romani 12:10.

Filipeni 2:3: „Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși.”

Romani 12:10: „Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (BTF: „...în onoare, dând întâietate altuia”)

„Dumnezeu cere mult mai mult de la urmașii Săi decât își pot da seama mulți… Nu vom avea nicio scuză pe care s-o prezentăm în ziua lui Dumnezeu, dacă vom da greș în a atinge standardul pus înaintea noastră în Cuvântul Său…

Pavel dorește să facem deosebirea între ceea ce este o iubire curată, neegoistă, inspirată de Spiritul lui Hristos și pretențiile lipsite de importanță, înșelătoare, de care este plină lumea. Această josnică imitație a dus multe suflete în rătăcire. Ea a șters deosebirea dintre bine și rău, luând partea celui păcătos, în loc să-i arate cu credincioșie greșelile. O astfel de atitudine nu izvorăște niciodată dintr-o adevărată prietenie. Spiritul ce inspiră la aceasta locuiește numai în inimile firești. În timp ce creștinul va fi totdeauna bun, milos și iertător, el nu va fi niciodată în armonie cu păcatul… Spiritul Domnului Hristos ne va face să urâm păcatul, în timp ce suntem dispuși să facem orice sacrificiu pentru salvarea păcătosului.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 171 (cap. 16 – Iubire frățească).

Joi 3 martie

5. DEZVĂŢÂNDU-NE DE CONCENTRAREA ASUPRA CELOR LUMEȘTI

a. Trăind așa cum o facem într-o epocă extrem de intensă, ce îndemnuri echilibrate trebuie să se reflecte în viața noastră? Romani 12:11; 1 Ioan 2:15-17.

Romani 12:11: „Nu leneși în muncă; fervenți în duh; servind Domnului.” (BTF)

1 Ioan 2:15-17: „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume. Și lumea și pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.”

„Așteptarea, vegherea și lucrarea vigilentă trebuie să fie întrunite. Viața noastră nu trebuie să fie numai agitație, alergare și întocmire de planuri în legătură cu lucrurile acestei lumi, cu prețul neglijării evlaviei personale și a slujirii pe care Dumnezeu o cere. În timp ce nu trebuie să fim leneși sau indolenți în lucrările sau afacerile noastre, trebuie să fim zeloși în spirit, slujind Domnului. Lampa sufletului trebuie să fie pregătită, cât și uleiul harului să se găsească în vase împreună cu lămpile noastre. Trebuie să se dea pe față precauție pentru a preveni declinul spiritual, ca nu cumva ziua Domnului să ne surprindă asemenea unui hoț. Ziua aceea nu trebuie să fie considerată a fi prea departe; ea este aproape și niciun om nu poate spune, nici chiar în inima sa, cu atât mai puțin prin faptele sale: ‘Domnul meu întârzie să vină’, căci, făcând astfel, soarta lui va fi împreună cu cei ipocriți și necredincioși.

Am văzut că poporul lui Dumnezeu este în mare primejdie; mulți dintre ei sunt preocupați în cele pământești; interesele și afecțiunile lor sunt concentrate spre cele lumești. Exemplul lor nu este bun. Lumea este înșelată de cursul urmat de mulți dintre cei care mărturisesc mari și nobile adevăruri…

Fratele A. mi-a fost prezentat ca reprezentând o clasă de oameni care sunt într-o poziție asemănătoare. Ei n-au fost niciodată indiferenți față de cele mai mici avantaje lumești. Prin afaceri inteligente, tact și investiții pline de succes, adunând puțin câte puțin, ei au strâns avere. Făcând lucrul acesta, ei și-au educat capacitățile într-un mod nepotrivit în raport cu dezvoltarea caracterului creștin…

Toate capacitățile pe care le au oamenii Îi aparțin lui Dumnezeu. Conformarea cu cele lumești sunt în mod categoric interzise în Cuvântul Său. Când puterea transformatoare a harului lui Dumnezeu este simțită lucrând asupra inimii, aceasta va face ca un om, care până acum a fost lumesc, să meargă pe fiecare cale a binefacerii.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pp. 276, 277 (cap. 28 – Credincioșie în lucrarea lui Dumnezeu).

Vineri 4 martie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum afectează angajamentul meu față de Hristos modul în care gândesc?

2. Cum strălucesc cei blânzi, în contrast cu cei care au natura umană tipică?

3. În ce fel pot fi mai proactiv în vederea întreținerii unității în biserică?

4. Cum va fi în beneficiul meu a-i aprecia pe frații mei mai mult decât pe mine?

5. De care aspecte ale acestei lumi e nevoie să mă dezvăț?