Lecția 2. Toți sunt păcătoși

Text de memorizat: „Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23).

„Mulți se înșală cu privire la starea inimii lor. Ei nu realizează că inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea.” — Solii Alese, vol. 1, p. 320.

Recomandare pentru studiu: Romani 3:9-23; Comentarii Biblice, Noul Testament, de E. G. White], vol. 6, pp. 1069-1072 (Romani 3).

Duminică 2 ianuarie

1. NE AFECTEAZĂ PE TOŢI!

a. Cum explică Pavel starea reală a oamenilor religioși, cât și a celor atei? Romani 3:9, 10.

Romani 3:9, 10: „Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toți, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat, după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.”

„Toți avem aceeași natură păcătoasă. Toți suntem susceptibili să greșim. Nimeni nu este perfect. Domnul Isus a murit pentru cei păcătoși, ca ei să poată fi iertați. Nu este treaba noastră să condamnăm. Hristos nu a venit să condamne, ci să mântuiască.” — In Heavenly Places, p. 292.

b. Ce diagnostic stabilește apostolul Pavel cu privire la condiția morală și spirituală a umanității — și cum răsună acest verdict astăzi? Romani 3:11-19.

Romani 3:11-19: „Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toți s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înșele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem și de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge; prăpădul și pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.” Știm însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată și toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.”

„Sufletul meu a fost doborât de durere când mi-a fost arătată starea foarte slabă a celor care susțin că sunt poporul lui Dumnezeu. Nelegiuirea este pretutindeni, iar dragostea celor mai mulți se răcește. Sunt doar puțini între cei așa-ziși creștini care privesc acest fapt [al poluării morale] în lumina potrivită și care reușesc să se stăpânească atunci când opinia publică și obiceiul nu îi condamnă. Cât de puțini sunt cei care își țin în frâu patimile datorită faptului că simt obligația morală de a face astfel, pentru că se tem de Dumnezeu! Cele mai înalte facultăți ale omului sunt înrobite de poftă și patimi pervertite.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pp. 347, 348 (cap. 51 – Poluarea morală).

Luni 3 ianuarie

2. ÎNTREAGA LUME — VINOVATĂ ÎN FAŢA LUI DUMNEZEU

a. Având în vedere neprihănirea desăvârșită a lui Dumnezeu, care este starea întregii lumi – inclusiv a celor care se consideră ei înșiși neprihăniți? Romani 3:19

Romani 3:19: „Știm însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată și toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.”

„[Mulți] se învăluie într-o neprihănire proprie și sunt mulțumiți să atingă propriul lor standard omenesc în ce privește caracterul; dar cât de grav eșuează ei atunci când nu ating standardul divin și când nu pot îndeplini prin ei înșiși condițiile lui Dumnezeu.” — Solii Alese, vol. 1, p. 320 (cap. 48).

„Întreaga lume stă condamnată în fața marelui standard moral al neprihănirii. În ziua cea mare a judecății, fiecare suflet care a trăit pe pământ va primi o sentință în conformitate cu faptele sale bune sau rele în lumina legii lui Dumnezeu. Fiecare gură va fi închisă în timp ce crucea, cu victima sa muribundă este prezentată, și semnificația sa reală va fi înțeleasă de fiecare minte orbită și coruptă de păcat. Păcătoșii vor sta condamnați înaintea crucii, în timp ce victima neînțeleasă se pleacă sub povara infinită a fărădelegilor omenești. Cât de repede vor fi spulberate fiecare subterfugiu (viclenie), fiecare scuză mincinoasă! Apostazia omenească va fi văzută în caracterul ei odios. Oamenii vor vedea ce au ales. Atunci vor înțelege că l-au ales pe Baraba în loc de Hristos, Prințul Păcii.” — The Signs of the Times, 7 martie 1895.

b. Care este — și care nu este — beneficiul legii lui Dumnezeu? Romani 3:20.

Romani 3:20: „Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului.”

„‘Prin Lege vine cunoștința păcatului’ (1 Ioan 3:4; Romani 3:20). Pentru a-și vedea vinovăția, păcătosul trebuie să-și testeze caracterul prin marele standard al neprihănirii lui Dumnezeu — o oglinda care îi arată desăvârșirea unui caracter neprihănit și-l face în stare să vadă defectele din caracterul său.

Legea îi descoperă omului păcatele, dar nu-i dă nicio soluție. În timp ce făgăduiește viața pentru cel ascultător, ea declară că moartea este partea răzvrătitului. Numai Evanghelia lui Hristos îl poate elibera de sub condamnarea sau de întinarea păcatului. El trebuie să dea pe față pocăință față de Dumnezeu, a cărui Lege a călcat-o; și credință în Hristos și în jertfa Sa ispășitoare. În felul acesta, el primește ‘iertarea păcatelor trecute’ și devine părtaș naturii divine. El este un copil al lui Dumnezeu, primind duhul înfierii, prin care strigă: ‘Ava, adică Tată!’” — Tragedia veacurilor, pp. 467, 468 (cap. 27 – Redeșteptări moderne).

Marți 4 ianuarie

3. HAR REVĂRSAT

a. Deoarece nu putem fi îndreptățiți prin ascultarea noastră față de Lege, care este singurul mod prin care putem fi socotiți neprihăniți înaintea lui Dumnezeu? Romani 3:21-25.

Romani 3:21-25: „Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea și Prorocii – și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire. Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu.”

„Atribuirea neprihănirii lui Hristos vine prin credința care îndreptățește și este justificarea pentru care Pavel s-a luptat cu atâta seriozitate. El spune: [Romani 3:20-31 citat].

Harul este o favoare nemeritată, iar credinciosul este îndreptățit fără niciun merit al său, fără nicio pretenție pe care să i-o ofere lui Dumnezeu. El este îndreptățit prin răscumpărarea care se află în Hristos Isus, Cel ce șade în curțile cerului ca înlocuitor și garant al păcătosului. Cu toate că este îndreptățit prin meritele Domnului Hristos, el nu este liber să îndeplinească nelegiuire. Credința lucrează prin dragoste și curăță sufletul. Credința înmugurește și înflorește, și are o recoltă de fructe prețioase… Hristos și credinciosul devin unul, și frumusețea caracterului Său este reflectată în toți cei care sunt în mod fundamental legați de Sursa puterii și a iubirii. Hristos este Marele depozitar al neprihănirii care îndreptățește și al harului sfințitor.” — Solii Alese, vol. 1, pp. 397, 398 (cap. Îndreptățit prin credință).

b. Cum poate Dumnezeu să fie just și, în același timp, să îndreptățească (să justifice) un păcătos? Romani 3:26; 2 Corinteni 5:19, 21.

Romani 3:26: „pentru ca, în vremea de acum, să-Și arate neprihănirea Lui în așa fel încât să fie neprihănit, și totuși să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.”

2 Corinteni 5:19, 21: „că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neținându-le în socoteală păcatele lor, și ne-a încredințat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi dar, suntem trimiși împuterniciți ai lui Hristos; și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu!”

„Prin Hristos, oamenilor li s-a descoperit mila lui Dumnezeu; dar mila nu înlătură dreptatea. Legea descoperă atributele caracterului Său și nici o iotă sau o frântură de literă din ea nu poate fi schimbată pentru a se potrivi omului în starea sa căzută. Dumnezeu n-a schimbat Legea Sa, dar El S-a jertfit pe Sine, în Hristos, pentru răscumpărarea omului…

Legea cere neprihănire — o viață neprihănită, un caracter desăvârșit; și așa ceva omul nu poate da. El nu poate satisface cerințele Legii sfinte a lui Dumnezeu. Dar Isus Hristos, venind ca om pe pământ, a trăit o viață sfântă și a dezvoltat un caracter desăvârșit. El le oferă pe acestea ca un dar gratuit tuturor celor care vor dori să le primească. Viața Sa stă în locul vieții oamenilor. În acest fel, ei au iertarea păcatelor din trecut, prin îndurarea lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, Hristos îi insuflă pe oameni cu atributele lui Dumnezeu. El reface caracterul lor după chipul caracterului divin, o țesătură dumnezeiască de putere și frumusețe spirituală. În acest fel, adevărata neprihănire cerută de lege este împlinită în cel ce crede în Hristos. Dumnezeu poate ‘să fie just, și totuși să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.’ (Romani 3:26).” — Hristos, Lumina lumii, p. 762 (cap. 79 – S-a isprăvit!).

Miercuri 5 ianuarie

4. ÎNDREPTĂŢIT PRIN CREDINŢĂ

a. La ce concluzie ajunge Pavel după ce ne explică îndreptățirea noastră înaintea lui Dumnezeu? Romani 3:20, 28; Galateni 2:16.

Romani 3:20, 28: „Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului... Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credință, fără faptele Legii.”

Galateni 2:16: „Totuși, fiindcă știm că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credința în Isus Hristos, am crezut și noi în Hristos Isus, ca să fim socotiți neprihăniți prin credința în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.”

„Suntem luminați de preceptele legii, dar niciun om nu poate fi îndreptățit prin ele. Cântărit și găsit prea ușor este inscripția noastră din fire. Dar Hristos este Mijlocitorul nostru și acceptându-L ca Mântuitor al nostru, putem revendica promisiunea: ‘Fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos’ (Romani 5:1).” —In Heavenly Places, p. 156.

b. Ce se întâmplă cu cei care sunt îndreptățiți prin credință? Romani 3:21; 5:5.

Romani 3:21: „Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea și Prorocii...”

Romani 5:5: „Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.”

„Hristos este avocatul păcătosului. Cei care acceptă Evanghelia Lui, Îl privesc cu fața descoperită. Ei văd legătura misiunii Sale cu legea, și mărturisesc înțelepciunea și slava lui Dumnezeu, așa cum au fost revelate de Mântuitorul. Slava Domnului Hristos este revelată în lege, care este o reproducere a caracterului Său, iar puterea Sa transformatoare se face simțită asupra sufletelor, până când oamenii devin schimbați după chipul Său. Ei sunt făcuți părtași ai naturii divine, și cresc tot mai mult în asemănare cu Mântuitorul lor, înaintând pas cu pas în conformitate cu voința lui Dumnezeu, până ajung la desăvârșire.

Legea și Evanghelia sunt în perfectă armonie, susținându-se reciproc. În toată măreția sa, legea înfruntă conștiința, făcându-l pe păcătos să simtă nevoia sa după Hristos ca ispășire pentru păcat. Evanghelia recunoaște puterea și caracterul imuabil al legii. Pavel declară: ‘Păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege.’ Simțământul păcatului, indus de către lege, îl conduce pe păcătos la Mântuitorul. În nevoia sa, omul poate prezenta argumentele puternice oferite de crucea Calvarului. El poate revendica neprihănirea lui Hristos; căci aceasta este împărtășită oricărui păcătos pocăit.” — Comentarii Biblice, Noul Testament, E. G. White, vol. 6, p. 1096 (Romani 3).

c. Prin ce fel de credință devine neprihănit păcătosul? Romani 1:17; Galateni 5:6.

Romani 1:17: „deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credință și care duce la credință, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credință.”

Galateni 5:6: „Căci, în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preț, ci credința care lucrează prin dragoste.”

„Să căutăm acea credință care lucrează prin iubire și purifică inima, ca să putem reprezenta înaintea lumii caracterul lui Hristos.” — Christian Education, p. 93.

Joi 6 ianuarie

5. NOUL LEGĂMÂNT

a. Ce făgăduințe sunt incluse în legământul harului (Noul Legământ)? Evrei 8:6, 10-13.

Evrei 8:6, 10-13: „Dar, acum, Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât legământul al cărui Mijlocitor este El e mai bun, căci este așezat pe făgăduințe mai bune... (10-13) „Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile”, zice Domnul: „Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu. Și nu va mai învăța fiecare pe vecinul sau pe fratele său zicând: ‘Cunoaște pe Domnul!’ Căci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei. Pentru că le voi ierta nelegiuirile și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și fărădelegile lor.” Prin faptul că zice: „Un nou legământ”, a mărturisit că cel dintâi este vechi, iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.”

„Noul Legământ a fost întemeiat pe ‘făgăduințe mai bune’ — făgăduința iertării păcatelor și a harului lui Dumnezeu de a înnoi inima și a o aduce în armonie cu principiile Legii lui Dumnezeu. [Ieremia 31:33, 34 citat].

Aceeași Lege, care a fost săpată pe tablele de piatră, este scrisă de Duhul Sfânt pe tablele inimii. În loc să încercăm să realizăm propria noastră neprihănire, noi primim neprihănirea Domnului Hristos. Sângele Său face ispășire pentru păcatele noastre. Ascultarea Lui este primită ca fiind a noastră. Apoi, inima renăscută prin Duhul Sfânt va aduce ‘roadele Duhului’. Prin harul lui Hristos, vom trăi în ascultare de Legea lui Dumnezeu, scrisă acum în inimile noastre. Având Duhul lui Hristos, vom umbla așa cum a umblat El.” — Patriarhi și profeți, p. 372 (cap. 32 – Legea și legămintele).

b. Când este scrisă Legea lui Dumnezeu în inimile noastre? Romani 5:1-5; Psalmii 40:8.

Romani 5:1-5: „Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credință, am intrat în această stare de har în care suntem și ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucurăm chiar și în necazurile noastre, căci știm că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.”

Psalmii 40:8: „Îmi place să fac voia Ta, Dumnezeule! Și Legea Ta este înlăuntrul inimii mele.” (BTF)

„Lumina care strălucește de la cruce descoperă iubirea lui Dumnezeu. Iubirea Lui ne atrage către Sine. Dacă nu ne împotrivim acestei atracții, vom fi conduși la piciorul crucii, plini de pocăință pentru păcatele care L-au răstignit pe Mântuitorul. Atunci, Duhul lui Dumnezeu produce prin credință o nouă viață în suflet. Gândurile și dorințele sunt aduse în ascultare de voința lui Hristos. Inima și mintea sunt înnoite, după chipul Aceluia care lucrează în noi ca să-și supună totul. Atunci Legea lui Dumnezeu se scrie în minte și inimă și putem zice împreună cu Hristos: ‘Îmi place să fac voia Ta, Dumnezeule!’ (Psalmii 40:8).” — Hristos, Lumina lumii, p. 176 (cap. 17: Nicodim).

Vineri 7 ianuarie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. În lumea de astăzi, de ce trebuie să fim foarte vigilenți cu privire la puritatea morală?

2. Care este scopul legii lui Dumnezeu?

3. Cum ar trebui să-mi influențeze viața suferința lui Hristos pe Calvar?

4. De ce avem atât de mare nevoie de un Mântuitor?

5. Cum pot trăi viața Noului Legământ?