Lecția 7. Biruind prin încredere

Text de memorizat: „Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică, ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: ‘Ava!’, adică ‘Tată!’” (Romani 8:15).

„Numai Evanghelia lui Hristos îl poate elibera [pe om] de sub condamnarea sau de întinarea păcatului. El trebuie să dea pe față pocăință față de Dumnezeu, a cărui Lege a călcat-o; și credință în Hristos, jertfa sa ispășitoare. În felul acesta, primește ‘iertarea păcatelor trecute’ și devine părtaș naturii divine.” — Tragedia veacurilor, p. 468 (cap.27 - Redeșteptări moderne).

Recomandare pentru studiu: Romani 8:15-39; Solii Alese, vol. 1, pp. 331–339 (secț. 5, cap. 50: Veniți, căutați și găsiți și cap. 51: Uniți în vița divină) .

Duminică 6 februarie

1. COPII AI LUI DUMNEZEU

a. Când și cum devenim copii ai lui Dumnezeu, noi, care suntem în mod natural „copii ai mâniei” (Efeseni 2:3)? Ioan 1:12, 13; Romani 8:15.

Ioan 1:12, 13: „Dar tuturor celor ce l-au primit, adică celor ce cred în numele Lui, le-a dat puterea să devină fiii lui Dumnezeu, care au fost născuți nu din sânge, nici din voia cărnii, nici din voia omului, ci din Dumnezeu.” (BTF)

Romani 8:15: „Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică, ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava!”, adică „Tată!”

„Cel mai scump dar pe care cerul a trebuit să-l dăruiască a fost revărsat, pentru ca Dumnezeu să ‘fie neprihănit și totuși să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus’. Prin acest dar, oamenii sunt ridicați de la ruina și degradarea păcatului, spre a deveni copii ai lui Dumnezeu. Apostolul Pavel spune: ‘Ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: ‘Ava! adică Tată’.’” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 739 (cap. 89 - Caracterul lui Dumnezeu descoperit în Hristos).

„Prin acest simplu act de a-L crede pe Dumnezeu, Duhul Sfânt a dat naștere unei vieți noi în inima ta. Ești asemenea unui copil nou-născut în familia lui Dumnezeu, iar El te iubește așa cum Îl iubește pe Fiul Său.” — Calea către Hristos, p. 52 (cap. 6 – Credința și acceptarea).

b. După ce am fost adoptați drept copii ai lui Dumnezeu, care ar trebui să fie experiența noastră? Galateni 5:16; Coloseni 2:6.

Galateni 5:16: „Zic dar: umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești.”

Coloseni 2:6: „Astfel dar, după cum ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El.”

„Acum, după ce te-ai predat astfel Domnului Hristos, să nu te dai înapoi, să nu te îndepărtezi de El, ci zi de zi să spui: ‘Eu sunt al lui Hristos; m-am consacrat în totul Lui’. Roagă-L să-ți dea Duhul Său cel Sfânt și să te păstreze în harul Său. După cum, consacrându-te în totul lui Dumnezeu și crezând în El ai devenit copilul Lui, tot astfel trebuie să trăiești în El” — Ibid.

Luni 7 februarie

2. TRĂSĂTURILE COPIILOR LUI DUMNEZEU

a. Cum îi descrie Biblia pe adevărații copii ai lui Dumnezeu? 1 Ioan 3:1–3; 1 Petru 1:13-16.

1 Ioan 3:1–3: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El se curățește, după cum El este curat.”

1 Petru 1:13-16: „De aceea, încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji și puneți-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos. Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați târâți în poftele pe care le aveați altădată, când erați în neștiință. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris: „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.”

„Apostolul [Petru] căuta să-i învețe pe credincioși cât de important este să-ți ții mintea în frâu ca să nu rătăcească în subiecte neîngăduite sau să-și irosească puterile cu teme ușuratice. Cei care nu vor să ajungă pradă amăgirilor lui Satan trebuie să păzească bine intrările sufletului; ei trebuie să se ferească a citi, a vedea sau a auzi ceva care va sugera gânduri necurate.” — Faptele Apostolilor, p. 518 (cap. 51 – Un subpăstor credincios).

b. Ce roade ar trebui date pe față în viața copiilor lui Dumnezeu? Galateni 5:22, 23; Romani 8:16, 17.

Galateni 5:22, 23: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.”

Romani 8:16, 17: „Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El.”

„Nu poate exista creștere sau rodire în viața celui care este concentrat asupra lui însuși. Dacă L-ați acceptat pe Hristos ca Mântuitor personal, atunci trebuie să vă uitați pe voi înșivă și să vă străduiți a fi de ajutor altora. Vorbiți despre iubirea Domnului Hristos, despre bunătatea Lui. Îndepliniți orice datorie ce vi se prezintă. Purtați pe inimile voastre povara pentru suflete și, prin orice mijloace care vă sunt la îndemână, căutați să salvați pe cei pierduți. Primind Spiritul lui Hristos — spiritul iubirii neegoiste și al lucrării pentru alții — veți crește și veți aduce roade. Roadele Duhului vor pârgui atunci în caracterul vostru. Credința aceasta va crește, convingerile se vor întări, iar iubirea voastră va fi făcută desăvârșită. Atunci veți reflecta din ce în ce mai mult chipul Domnului Hristos în tot ceea ce este curat, nobil și plăcut…

Domnul Hristos așteaptă cu o dorință arzătoare manifestarea propriului chip în Biserica Sa. Când caracterul Domnului Hristos va fi în mod desăvârșit reprodus în poporul Său, atunci El va veni să-i ia la Sine ca fiind ai Săi.” — Parabolele Domnului Hristos, pp. 67-69 (cap. 3 – Întâi un fir verde, apoi spic).

c. Cum descrie Pavel rodul Duhului — iubirea pură, neegoistă — cunoscută sub numele de binefacere? 1 Corinteni 13:4–8.

1 Corinteni 13:4–8: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoștința va avea sfârșit.”

„Iubirea ‘nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul’. Această iubire ‘nu va pieri niciodată’. Ea niciodată nu-și poate pierde valoarea; ea este o însușire cerească. Ca o comoară de preț, ea va intra, împreună cu posesorul ei, pe porțile cetății lui Dumnezeu.” — Faptele Apostolilor, p. 319 (cap. 30 — Chemarea la o treaptă mai înaltă).

Marți 8 februarie

3. CĂLĂUZIŢI ȘI ÎMPUTERNICIŢI DE DUHUL SFÂNT

a. Ce face Duhul Sfânt pentru copiii lui Dumnezeu? Romani 8:26, 27.

Romani 8:26, 27: „Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. Și Cel ce cercetează inimile știe care este năzuința Duhului, pentru că El mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu.”

„Hristos, Mijlocitorul nostru și Duhul Sfânt pledează constant în favoarea omului, dar Duhul nu pledează pentru noi așa cum face Hristos, care prezintă sângele Său, vărsat de la întemeierea lumii; Duhul însă lucrează asupra inimilor noastre, atrăgând rugăciuni și pocăință, laudă și mulțumire. Recunoștința care curge de pe buzele noastre este rezultatul faptului că Duhul a atins corzile sufletului în amintiri sfinte, deșteptând muzica inimii.

Serviciile religioase, rugăciunile, laudele, mărturisirile pline de căință ale păcatului se înalță de la credincioșii cei adevărați până la Sanctuarul ceresc, asemenea unei jertfe de tămâie. Totuși, pentru că trec prin canalele decăzute ale umanității, ele sunt așa de întinate, încât, dacă nu ar fi curățite de sângele lui Hristos, nu ar putea să aibă niciodată valoare înaintea lui Dumnezeu. Ele nu se înalță într-o stare de curăție deplină și, dacă nu ar fi Mijlocitorul care Se află la dreapta lui Dumnezeu, ca să le prezinte și să le curețe prin neprihănirea Sa, ele nu sunt acceptabile înaintea lui Dumnezeu. Toate jertfele de tămâie care se înalță din sanctuarele pământești trebuie să fie udate cu stropii curățitori ai sângelui lui Hristos. El ține înaintea Tatălui Său cădelnița cu meritele Sale, în care nu există nicio urmă de degradare pământească. El adună în cădelnița aceasta rugăciunile, laudele și mărturisirile poporului Său și, alături de ele, pune propria Sa neprihănire desăvârșită. Apoi, înmiresmată de meritele ispășirii lui Hristos, tămâia ajunge înaintea lui Dumnezeu sfințită și întru totul vrednică de primit. După aceea, sunt trimise înapoi răspunsuri pline de har.

O, fie ca oricine să vadă că tot ce ține de pocăință, laudă și mulțumire, trebuie să fie așezat pe focul strălucitor al neprihănirii lui Hristos. Mireasma acestei neprihăniri se înalță ca un nor în jurul tronului de har.” — Solii Alese, vol. 1, p. 344 (secț. 5, cap. 52, subcap. Pocăința și iertarea).

b. Dacă menținem o legătură consecventă cu Hristos, ce făgăduiește El să facă în favoarea noastră? Filipeni 1:6; 1 Ioan 2:1.

Filipeni 1:6: „Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.”

1 Ioan 2:1: „Copilașilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.”

„Va trebui adesea să ne plecăm și să plângem la picioarele Domnului Hristos din cauza slăbiciunilor și greșelilor noastre, dar nu trebuie să ne descurajăm. Chiar dacă suntem biruiți de vrăjmaș, nu suntem lepădați, nu suntem uitați și respinși de Dumnezeu. Nu! Domnul Hristos este la dreapta lui Dumnezeu, mijlocind pentru noi.” — Calea către Hristos, p. 64 (cap. 7 – Dovada adevăratei ucenicii).

Miercuri 9 februarie

4. SCOPUL LUI DUMNEZEU PENTRU COPIII SĂI

a. Cum îndrumă providența înțeleaptă a lui Dumnezeu totul în ceea ce privește copiii Săi? Romani 8:28.

Romani 8:28: „De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.”

„Prezența Tatălui L-a cuprins pe Hristos și nu I s-a întâmplat nimic altceva decât ce a îngăduit iubirea nemărginită, pentru binecuvântarea omenirii. Acesta era izvorul Său de mângâiere, și este și pentru noi. Acela care este pătruns de Spiritul Domnului Hristos rămâne în Hristos. Lovitura țintită spre el cade asupra Mântuitorului, care îl înconjoară cu prezența Sa. Și orice vine asupra lui, vine de la Hristos. El n-are nevoie să se împotrivească răului, deoarece Domnul este apărarea sa. Nimic nu-l poate atinge, decât dacă îngăduie El, și ‘toate lucrurile’ îngăduite ‘lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu’ (Romani 8:28).” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 71 (secț. Să nu vă împotriviți celui ce vă face rău...).

„Studiați istoria lui Iosif și a lui Daniel. Domnul nu a împiedicat uneltirile oamenilor care căutau să le facă rău; dar a făcut ca toate aceste mijloace să lucreze pentru binele slujitorilor Săi, care, în mijlocul încercărilor și luptelor, și-au păstrat credința și loialitatea.” — Divina vindecare, p. 487 (cap. 41 – În contact cu alții).

b. În timp ce Dumnezeu cunoaște viitorul tuturor ființelor, ce predestinează El pentru viața copiilor Săi? Romani 8:29; Ioan 1:12.

Romani 8:29: „Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulți frați.”

Ioan 1:12: „Dar tuturor celor ce l-au primit, adică celor ce cred în numele lui, le-a dat puterea să devină fiii lui Dumnezeu.” (BTF)

„Sunt oferite posibilități minunate tuturor celor care au credință în Hristos. Nu sunt ridicate ziduri pentru a împiedica vreun suflet viu de la mântuire. Predestinarea sau alegerea, despre care vorbește Dumnezeu, îi cuprinde pe toți cei care Îl vor accepta pe Hristos ca Mântuitor personal, care se vor întoarce la credința lor, la o ascultare desăvârșită față de toate poruncile lui Dumnezeu. Aceasta este mântuirea benefică a unui popor deosebit, ales de Dumnezeu dintre oameni. Toți cei care doresc să fie mântuiți de Hristos sunt aleșii lui Dumnezeu. Cei supuși și ascultători sunt cei predestinați de la întemeierea lumii.” — The Gospel Herald, 11 iunie, 1902.

c. Explicați care este procesul exercitat pas cu pas în beneficiul nostru. Romani 8:30.

Romani 8:30: „Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a și chemat, și pe aceia pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți, iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit.”

„Chemarea și îndreptățirea nu sunt unul și același lucru. Chemarea este atragerea păcătosului la Hristos și este o lucrare înfăptuită de Duhul Sfânt asupra inimii, condamnând păcatul și invitând la pocăință.” —Solii Alese, vol. 1, p. 390 (secț. 5, cap. 62: Îndreptățire prin credință).

Joi 10 februarie

5. UN CÂNTEC DE BIRUINŢĂ

a. Cum ne asigură cuvântul lui Dumnezeu de biruință — și cum a fost posibil acest lucru? Romani 8:31, 32.

Romani 8:31, 32: „Deci ce vom zice noi în fața tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?”

b. Ce face Dumnezeu pentru noi când ne unim cu El? Romani 8: 33–39.

Romani 8: 33–39: „Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socotește neprihăniți! Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi! Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia? După cum este scris: „Din pricina Ta suntem dați morții toată ziua; suntem socotiți ca niște oi de tăiat.” Totuși în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.”

„În curțile de sus, Hristos mijlocește pentru biserica Sa, pentru aceia pentru care El a plătit cu sângele Său prețul răscumpărării. Secolele, veacurile nu pot micșora niciodată eficacitatea jertfei Lui de ispășire. Nici viața și nici moartea, nici înălțimea și nici adâncimea nu pot să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus; nu fiindcă noi Îl ținem pe El așa de tare, ci fiindcă El ne ține pe noi atât de strâns. Dacă mântuirea noastră ar depinde de propriile noastre eforturi, atunci nu am putea fi mântuiți; dar ea depinde de Acela care Se află în spatele tuturor făgăduințelor. Modul în care ne prindem noi de El poate să fie slab, dar iubirea Lui este aceea a unui frate mai mare; atâta timp cât menținem unirea noastră cu El, nimeni nu ne poate smulge din mâna Sa.” — Faptele Apostolilor, pp. 552, 553 (cap. 54 – Un martor credincios).

„Când Domnul Hristos a luat asupra Sa natura noastră omenească, El a legat omenirea de Sine prin legături de iubire ce nu vor putea fi rupte niciodată de nicio putere, afară de cazul în care omul singur va alege aceasta. Satan va căuta întotdeauna să încerce tot felul de ademeniri înșelătoare pentru a ne face să rupem această legătură — să alegem astfel să ne despărțim de Hristos. În acest punct trebuie să veghem, să luptăm, să ne rugăm, ca nimeni și nimic să nu ne ademenească să alegem un alt stăpân, căci noi suntem întotdeauna liberi să facem acest lucru. Dar să păstrăm totdeauna ochii noștri ațintiți la Hristos și El ne va apăra. Privind la Hristos, noi suntem în siguranță. Nimeni nu ne va smulge din mâna Sa. Astfel, dacă vom privi constant la El, vom fi ‘schimbați în același chip al Lui, din slavă, prin Duhul Domnului’ (2 Corinteni 3:18).” — Calea către Hristos, p. 72 (cap. 8 – Creșterea în Hristos).

Vineri 11 februarie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Când suntem înfiați în familia lui Dumnezeu, ce schimbare are loc?

2. Descrieți roadele distinctive ale înfierii în familia Sa.

3. Explicați activitatea pe care Dumnezeirea o desfășoară acum în favoarea noastră.

4. De ce nu trebuie să fim stresați când ne confruntăm cu dificultăți neașteptate?

5. Ce se întâmplă când ne ținem ochii ațintiți asupra lui Isus?