Lecția 9. Omnipotența celui Atotputernic

Text de memorizat: „Isaia, de asemenea, strigă despre Israel: Dacă numărul copiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, o rămășiță va fi salvată. Fiindcă va termina lucrarea și o va scurta în dreptate, pentru că Domnul va face o lucrare scurtă pe pământ.” (Romani 9:27, 28, trad. BTF).

„Cel care domnește în ceruri este Acela care vede sfârșitul ... chiar de la început, Acela în fața Căruia tainele trecutului și cele ale viitorului sunt deopotrivă descifrate și care, dincolo de jalea, întunericul și ruina aduse de păcat, vede împlinirea planurilor Sale de iubire și binecuvântare.” — Patriarhi și profeți, p. 43 (cap. 1 – De ce a fost îngăduit păcatul?).

Recomandare pentru studiu: Faptele Apostolilor, pp. 372-382 (cap. 35 – Mântuirea pentru iudei).

Duminică 20 februarie

1. ISRAELUL LUI DUMNEZEU

a. Ce îi identifică pe copiii lui Avraam? Ioan 8: 37-39; Geneza 26: 5.

Ioan 8:37-39: „Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar căutați să Mă omorâți pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu. Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu și voi faceți ce ați auzit de la tatăl vostru.” „Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis: „Dacă ați fi copii ai lui Avraam, ați face faptele lui Avraam.”

Geneza 26:5: „pentru că Avraam a ascultat de porunca Mea și a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele și legile Mele.”

„Iudeii pretindeau a fi descendenți ai lui Avraam; dar nefăcând faptele lui Avraam, ei au dovedit că nu sunt adevărații copii ai acestuia. Numai aceia care se dovedesc a fi, în mod spiritual, în armonie cu Avraam, sunt recunoscuți ca adevărați descendenți ai lui Avraam.” — This Day with God, p. 183.

„Pavel spune: ‘Fii ai lui Avraam sunt cei ce au credință’ (Galateni 3:7). Credința lui Avraam, însă, s-a manifestat prin faptele sale… Apostolul Iacov zice: ‘Credința, dacă n-are fapte, este moartă’ (Iacov 2:17). Iar Ioan, care stăruie atât de mult asupra iubirii, ne spune: ‘Dragostea lui Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui’ (1 Ioan 5:3).” — Patriarhi și profeți, pp. 153, 154 (cap. 13 – Încercarea credinței).

b. Ce păstrează în minte întotdeauna adevărații israeliți de astăzi? Romani 9:24–29.

Romani 9:24-29: „Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci și dintre neamuri, după cum zice în Osea: „Voi numi popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu și preaiubită pe cea care nu era preaiubită. Și acolo unde li se zicea: ‘Voi nu sunteți poporul Meu’, vor fi numiți fii ai Dumnezeului celui viu.” Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel: „Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămășița va fi mântuită. Căci Domnul va împlini pe deplin și repede, pe pământ, cuvântul Lui.” Și, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânță, am fi ajuns ca Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora.”

Luni 21 februarie

2. MILA LUI DUMNEZEU DESCOPERITĂ

a. De ce a fost silit Dumnezeu să respingă Israelul ca națiune? Romani 9:31–33; 10:1–3.

Romani 9:31–33: „pe când Israel, care umbla după o Lege care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta. Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credință, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire, după cum este scris: „Iată că pun în Sion o piatră de poticnire și o stâncă de cădere, și cine crede în El nu va fi dat de rușine.”

Romani 10:1–3: „Fraților, dorința inimii mele, și rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru israeliți este să fie mântuiți. Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere, pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși și nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.”

„În mod vădit, conducătorii națiunii iudaice eșuaseră vizibil în a împlini planul lui Dumnezeu cu poporul Său ales. Aceia pe care Domnul îi făcuse depozitarii adevărului s-au dovedit a fi necredincioși în ceea ce li se încredințase și Dumnezeu i-a ales pe alții să facă lucrarea Sa. În orbirea lor, acești conducători au dat un mare avânt lucrării pe care ei o numeau o îndreptățită mânie împotriva celor care înlăturau învățăturile plăcute lor. Ei nu admiteau nici chiar posibilitatea ca ei înșiși să nu fi înțeles bine Cuvântul sau să fi interpretat sau aplicat greșit Scripturile. Ei acționau asemenea oamenilor care și-au pierdut rațiunea.” — Faptele Apostolilor, pp. 78, 79 (cap. 8 – Înaintea sinedriului).

b. De ce au putut fi altoite neamurile, ca moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu? Romani 9:30; 10:9-13; Isaia 42:6, 7.

Romani 9:30: „Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, și anume neprihănirea care se capătă prin credință.”

Romani 10:9-13: „Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de rușine.” În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu și grec, căci toți au același Domn, care este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă. Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.”

Isaia 42:6, 7: „Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire și Te voi lua de mână, Te voi păzi și Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor, să deschizi ochii orbilor, să scoți din temniță pe cei legați și din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric.”

„Mântuitorul dorea foarte mult să dezvăluie ucenicilor Săi adevărul cu privire la surparea ‘zidului de la mijloc de despărțire’ dintre Israel și celelalte națiuni — adevărul că ‘Neamurile sunt împreună moștenitoare cu noi’, cu iudeii, și ‘se împărtășesc de aceeași făgăduință în Hristos Isus, prin Evanghelie’ (Efeseni 2:14; 3:6). Adevărul acesta a fost descoperit în parte atunci când El a răsplătit credința sutașului din Capernaum și, de asemenea, când a predicat Evanghelia locuitorilor din Sihar. Mult mai lămurit a fost descoperit cu ocazia vizitei Sale în Fenicia, când a vindecat-o pe fiica femeii Canaanite. Experiențele acestea i-au ajutat pe ucenici să înțeleagă faptul că, printre aceia pe care mulți îi socoteau nedemni de mântuire, se găseau suflete care flămânzeau după lumina adevărului.

În felul acesta, Hristos căuta să-i învețe pe ucenici adevărul că în Împărăția lui Dumnezeu nu există granițe, nici caste și nici aristocrație; că ei trebuie să meargă la toate neamurile, ducându-le solia iubirii Mântuitorului. Dar de abia mai târziu au înțeles ei pe deplin că Dumnezeu ‘a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat anumite vremi și a pus anumite hotare locuinței lor, ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare dintre noi’ (Faptele Apostolilor 17:26, 27).” — Ibid., pp. 19, 20 (cap. 2 – Instruirea celor doisprezece).

Marți 22 februarie

3. DUMNEZEU IUBEȘTE ÎNTREAGA LUME

a. Explicați contrastul dintre înșelăciunea lui Satan și planul nepărtinitor al lui Dumnezeu pentru rasa umană. Galateni 3:28; 1 Timotei 2:3–6; 2 Petru 3:9.

Galateni 3:28: „Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus.”

1 Timotei 2:3–6: „Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului. Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită.”

2 Petru 3:9: „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.”

„Domnul Hristos îi dorea pe toți. Nu putea suporta ca vreun suflet să fie pierdut. O, dacă familia umană ar putea vedea rezultatele păcatului în călcarea legii, violența și crima care există în lume! Dacă ar putea vedea transformarea oamenilor de la chipul lui Dumnezeu la asemănarea cu Satan!” — That I May Know Him, p. 67.

„Domnul Hristos a avut parte de una dintre cele mai rușinoase morți, sacrificându-Se deplin și complet, pentru ca nimeni să nu piară, ci toți să ajungă la pocăință. El a făcut ispășire pentru fiecare suflet care se pocăiește și crede, pentru ca toți să găsească în El un purtător de păcate.” — Ibid., p. 100.

„Dumnezeu dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să aibă viața veșnică.” — Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 394 (cap. 55 – O mustrare a egoismului).

„Toți sunt una în Hristos. Nașterea, poziția socială, naționalitatea sau culoarea nu pot să înalțe, ori să înjosească un om. Caracterul este cel care îl face pe om.” — Sfaturi pentru o slujire creștină eficientă, p. 218 (cap. 23 – Diferite domenii ale lucrării misionare).

b. Ce însărcinare se dă tuturor celor care fac parte din poporul lui Dumnezeu? Matei 28:18–20; Romani 10:14, 15.

Matei 28:18–20: „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei și le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.”

Romani 10:14, 15: „Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!”

„La adunarea de pe munte, în Galilea, au venit toți credincioșii care au putut fi chemați.” — Hristos, Lumina lumii, p. 818 (cap. 86 – Duceți-vă și învățați toate neamurile).

„Îmbrăcat cu autoritate nemărginită, [Hristos] le-a dat ucenicilor Săi această însărcinare: ‘Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit; și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului’ (Matei 28:19-20).” — Ibid., p. 819 (cap. 86 — Duceți-vă și învățați toate neamurile).

„Intenția Mântuitorului era ca, după ce El Se va fi înălțat la cer pentru a deveni Mijlocitorul omului, urmașii Lui să ducă mai departe lucrarea pe care El o începuse… Dumnezeu cere ca fiecare suflet care cunoaște adevărul să caute să câștige pe alții în dragostea adevărului.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 9, p. 103 (cap. 11 – O lucrare a timpului de față).

„Domnul Isus caută conlucrarea acelora care vor deveni mijloace desăvârșite și libere pentru transmiterea fără încetare a harului Său. Cel dintâi lucru pe care trebuie să-l învețe toți aceia care vor să devină lucrători împreună cu Dumnezeu este lecția neîncrederii în sine; atunci sunt pregătiți să li se transmită caracterul lui Hristos. Acesta nu se poate primi prin educație în școlile cele mai înalte. Este rodul înțelepciunii, care se poate primi numai de la Învățătorul ceresc.” — Hristos, Lumina lumii, pp. 249, 250 (cap. 25 – Chemarea la mare).

Miercuri 23 februarie

4. UN APEL LA ACŢIUNE

a. Având în vedere grija uimitoare a lui Dumnezeu pentru o lume cufundată în conflicte, ce apel la acțiune trebuie să acceptăm fiecare? 1 Corinteni 12:13; Romani 11:1–4.

1 Corinteni 12:13: „Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi, și toți am fost adăpați dintr-un singur Duh.”

Romani 11:1–4: „Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce zice Scriptura în locul unde vorbește despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: „Doamne, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur și caută să-mi ia viața?” Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat șapte mii de bărbați, care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.”

„Să se organizeze acum grupuri de câte doi și să lucreze în Spiritul lui Hristos, urmând planurile Sale. Chiar dacă vreun Iuda s-ar strecura în rândurile lucrătorilor, Domnul Se va îngriji de lucrare. Îngerii Săi vor merge înainte și vor pregăti calea. Înainte de acest timp, fiecare oraș mare trebuie să fi auzit solia care testează mii de oameni, să fi luat cunoștință de adevăr. Treziți comunitățile și scoateți lumina de sub obroc!

Unde sunt oamenii care vor lucra, vor studia și vor agoniza în rugăciune ca Domnul Hristos? Noi nu trebuie să ne mărginim eforturile doar la câteva locuri. ‘Dacă vă vor prigoni într-o cetate, să fugiți în alta’ (Matei 10:23). Să fie urmat planul Domnului Hristos. El a urmărit continuu ocazii de a Se angaja în lucrare personală, fiind gata întotdeauna să intereseze pe oameni și să-i atragă la studiul Scripturilor. El a lucrat cu răbdare pentru oamenii care nu aveau cunoștințe inteligente despre adevăr. În timp ce noi moțăim sau pierdem vremea plănuind cum să ajungem la sufletele care pier, Satan este ocupat plănuind și baricadând calea…

S-a depus prea mult efort în așezămintele din câteva localități favorizate. Să nu se facă așa o mare cheltuială de bani și timp cum s-a făcut la _____ și pentru alte locuri…” — Lucrarea misionară medicală, p. 303 (secț. 17 - Lucrarea misionară medicală în marile orașe).

b. Explicați care trebuie să fie atitudinea și datoria noastră față de poporul evreu de astăzi. Romani 11:5, 11, 17–21.

Romani 11:5, 11, 17–21: „Tot așa, și în vremea de față, este o rămășiță datorită unei alegeri prin har. (11) Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă?” Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putință mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; (17-21) Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate și dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, nu te făli față de ramuri. Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.” Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te! Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine.”

„Lucrarea pentru evrei, așa cum este subliniat în capitolul unsprezece din Romani, este o lucrare care trebuie tratată cu o deosebită înțelepciune. Este o lucrare care nu trebuie ignorată. Înțelepciunea lui Dumnezeu trebuie să ajungă la poporul nostru. În toată înțelepciunea și neprihănirea trebuie să eliberăm drumul Regelui. Evreilor trebuie să li se ofere orice oportunitate de a veni la lumină.”— Comentarii Biblice, Noul Testament, E. G. White, vol. 6, p. 1079, (Romani 11).

c. Cum se dezvăluie mila lui Dumnezeu în conducerea Sa? Romani 11:22–25.

Romani 11:22–25: „Uită-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat și tu. Și chiar ei, dacă nu stăruiesc în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăși. Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți ei, care sunt ramuri firești în măslinul lor? Fraților, pentru ca să nu vă socotiți singuri înțelepți, nu vreau să nu știți taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ține până va intra numărul deplin al neamurilor.”

Joi 24 februarie

5. STRĂLUCIRE ÎN CIUDA ÎNTUNERICULUI

a. Descrieți ultima solie pe care fiecare dintre noi trebuie să o împărtășim cu cei cu care intrăm în contact. Isaia 40:10; Romani 11:30–32.

Isaia 40:10: „Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere și poruncește cu brațul Lui. Iată că plata este cu El și răsplătirile vin înaintea Lui.”

Romani 11:30–32: „După cum voi odinioară n-ați ascultat de Dumnezeu și după cum prin neascultarea lor ați căpătat îndurare acum, tot așa, ei, acum, n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare. Fiindcă Dumnezeu a închis pe toți oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toți.”

„Aceia care așteaptă venirea Mirelui trebuie să spună oamenilor: ‘Iată Dumnezeul vostru.’ Ultimele raze ale luminii harului, ultima solie de har care trebuie să fie vestită lumii, este o descoperire a caracterului iubirii Sale. Copiii lui Dumnezeu trebuie să dea pe față slava Sa. În propria lor viață și în propriul lor caracter, ei trebuie să descopere ceea ce a făcut Dumnezeu pentru ei.

Lumina Soarelui Neprihănirii trebuie să strălucească prin fapte bune — prin cuvinte ale adevărului și fapte de sfințenie…

Lucrarea de ajutorare practică va avea un efect mult mai mare decât simpla predicare… Izvoarele pecetluite ale unei iubiri calde, asemenea celei a Domnului Hristos, vor fi desigilate.” — Parabolele Domnului Hristos, pp. 415- 417 (cap. 29 – În întâmpinarea Mirelui).

b. Descrieți experiența adevăratului Israel al lui Dumnezeu de la sfârșitul istoriei — și motivul pentru aceasta. Apocalipsa 12:17; 14:12; Romani 11:33.

Apocalipsa 12:17: „Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășița seminței ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus Hristos.”

Apocalipsa 14:12: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.”

Romani 11:33: „O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!”

„În această lucrare finală, Domnul va lucra într-o modalitate foarte diferită de cursul firesc al lucrurilor și pe o cale întru totul contrară vreunui plan omenesc. Întotdeauna vor exista în mijlocul nostru unii care vor dori să aibă controlul asupra lucrării lui Dumnezeu și să dicteze fiecare pas ce trebuie să fie făcut, în timp ce lucrarea înaintează sub conducerea acelui înger care se alătură îngerului al treilea în vestirea soliei ce trebuie să-i fie adresată lumii. Dumnezeu va folosi căi și mijloace prin care se va vedea că El este Cel ce preia conducerea în mâinile Sale.” — Lucrarea de evanghelizare, p. 118 (secț. Evitarea organizării excesive).

Vineri 25 februarie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum trebuie să cresc mai deplin în putere spirituală, întocmai ca Avraam?

2. Într-o perioadă a discrepanțelor (deosebirilor), ce trebuie să aibă în vedere fiecare creștin?

3. Cum pot dezvolta modelul de credință pe care Dumnezeu îl laudă printre neamuri?

4. În puterea lui Hristos, ce acțiuni pot întreprinde pentru a câștiga suflete pentru El?

5. Cum pot împărtăși în mod practic solia celui de-al treilea înger?