Învățături din Epistolele lui Petru (II)

Lecția 9. Prețuind lumina cerească

Text de memorat: „Deci, cine știe să facă un bine, și nu face, săvârșește un păcat!” (Iacov 4:17).

„Îngerul a spus: ‘Dacă este dată o lumină și această lumină este lăsată la o parte sau respinsă, atunci urmarea este condamnarea și neplăcerea lui Dumnezeu; însă, înainte de a veni lumina, nu este considerat păcat, căci ei nu au avut lumină pe care să o respingă.’” – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 116 (cap. 16 – Timpul începerii Sabatului).

Studiu recomandat: Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pp. 695-711 (cap. 81 – Responsabilitate pentru lumina primită).

Duminică 25 august

1. PROBLEME DE ATITUDINE

a. Cum explică Petru soarta falșilor învățători? 2 Petru 2:20.

2 Petru 2:20: „În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.”

„Apostolul îi compară pe acești învățători mincinoși, ridicați în biserică și socotiți credincioși de către mulți dintre frații lor în credință, cu ‘niște fântâni fără apă, niște nori alungați de furtună: lor le este păstrată pentru totdeauna negura întunericului.’ ‘Starea lor de pe urmă’, declară el, ‘este mai rea decât cea dintâi.’” – Faptele Apostolilor, p. 535 (cap. 52 – Statornic până la moarte).

b. Ce cuvinte eterne ne ajută să avem o perspectivă matură și să facem alegeri înțelepte, atunci când alții ne disprețuiesc sau ne încearcă răbdarea? Eclesiastul 7:8.

Eclesiastul 7:8: „Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat.”

„Multora le place să fie lăudați și urmăresc cu gelozie orice desconsiderare și neglijență. Există un spirit dur și neiertător. Există invidie, luptă și rivalitate…

În timp ce te străduiești cu atâta zel să fii primul, adu-ți aminte că vei fi ultimul înaintea lui Dumnezeu, dacă nu reușești să ai un duh blând și smerit. Mândria inimii îi va face pe mulți să dea greș acolo unde ar fi putut avea succes. ‘Înaintea onoarei vine umilința’ și cel răbdător în duh este mai bun decât cel cu un duh îngâmfat.’” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 50 (cap. 4 – O mărturie importantă).

Luni 26 august

2. CÂTEVA ILUSTRAȚII INTERESANTE

a. La ce face referire Petru pentru a ne trezi? Proverbele 26:11; 2 Petru 2:20–22.

Proverbele 26:11: „Cum se întoarce câinele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui.”

2 Petru 2:20-22: „În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată. Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”

„Lumea se coace pentru nimicire. Dumnezeu îi va mai putea suporta pe păcătoși doar foarte puțin. Ei trebuie să bea drojdia paharului mâniei Sale neamestecată cu milă... Se va ști în curând cine este de partea Domnului, cine nu se va rușina de Isus. Aceia care nu au curajul moral de a lua în mod conștient poziție în fața necredincioșilor, de a părăsi practicile lumii și de a imita viața plină de tăgăduire de sine a lui Hristos, se vor rușina de El și nu vor iubi exemplul Său.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 287 (cap. 59 – Puterea exemplului).

b. Cum ne avertizează Domnul Hristos în mod similar împotriva eşecului de a menține o legătură umilă și dependentă cu El? Luca 11:24–26.

Luca 11:24-26: „Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.” Şi, când vine, o găseşte măturată şi împodobită. Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.”

„Casa împodobită reprezintă sufletul plin de îndreptăţire de sine. Satan este alungat de Domnul Hristos. Însă el s-a întors, în speranța că va găsi intrare. El găsește casa goală, măturată și împodobită. Doar îndreptățirea de sine sălășluiește acolo. ‘Atunci se duce, ia alte șapte duhuri, mai rele decât el, intră în casă și își fac locuința acolo; iar starea din urmă a acelui om devine mai rea decât cea dintâi.’

Îndreptățirea de sine este un blestem, o împodobire umană, pe care Satan o folosește pentru slava sa. Cei care își împodobesc sufletul cu laude și măguliri de sine, pregătesc calea celor șapte duhuri mai rele decât primul. Chiar în privința primirii adevărului, aceste suflete se înșală singure. Ele construiesc pe o temelie a îndreptățirii de sine. Rugăciunile comunităților pot fi adresate lui Dumnezeu împreună cu o serie de ceremonii, dar dacă sunt făcute în îndreptățire de sine, Dumnezeu nu este onorat de ele. Domnul declară: ‘Voi face cunoscute însă dreptatea ta și faptele tale, căci ele nu-ți vor fi de folos.’ În ciuda întregii lor etalări, a locuinței lor împodobite, Satan vine împreună cu o trupă de îngeri răi și își găsește loc în suflet, pentru a contribui la înșelăciune. Apostolul scrie: ‘Astfel, dacă, după ce au scăpat de murdăriile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă ajunge mai rea decât cea dintâi. Era mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății decât ca, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le-a fost dată.’” —Comentarii Biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 5, p. 1093 (cap. referitor la Matei 12).

Marți 27 august

3. RĂMÂNÂND ÎN CREDINȚĂ

a. De ce ni se spune clar să „rămânem” în Hristos? Coloseni 1:21–23

Coloseni 1:21-23: „Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină; negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.”

„Nu este necesar să alegem intenţionat să servim împărăției întunericului, pentru ca să ajungem sub stăpânirea ei. N-avem decât să neglijăm să ne aliem cu împărăția luminii. Dacă nu conlucrăm cu puterile cerești, Satan va lua în stăpânire inima și va face din ea locuința lui. Singura apărare împotriva răului este sălășluirea lui Hristos în inimă, prin credință în neprihănirea Lui. Dacă nu suntem legați strâns de Dumnezeu, nu putem rezista niciodată efectelor nesfințite ale iubirii de sine, ale îngăduinței de sine și tendinței spre păcat. Noi putem părăsi multe obiceiuri rele și, pentru câtva timp, putem da la o parte tovărășia lui Satan; dar, fără o legătură vie cu Dumnezeu prin predarea noastră față de El în fiecare clipă, vom fi biruiți. Fără o cunoaștere personală a lui Hristos și o comuniune continuă cu El, suntem supuși bunului plac al lui Satan și până la urmă vom împlini cerinţele lui.” – Hristos, Lumina lumii, p. 324 (cap. 33 – Cine sunt frații mei?).

b. Explicați echilibrul frumos pe care trebuie să-l înțelegem prin îndreptățirea prin credința în Domnul Isus. Romani 3:24–26; Evrei 6:4–6; 10:26, 27.

Romani 3:24-26: „Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu; pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel, încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.”

Evrei 6:4-6: „Căci cei ce au fost luminaţi odată – şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor – şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.”

Evrei 10:26, 27: „Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.”

„Acela care a vindecat pe bolnavi și a scos demoni când umbla printre oameni este același Mântuitor puternic și astăzi. Credința vine prin Cuvântul lui Dumnezeu. Însușiți-vă făgăduința Sa: ‘Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.’ (Ioan 6:37). Aruncați-vă la picioarele Sale și strigați: ‘Cred, Doamne! Ajută Tu necredinței mele!’ Niciodată nu vei putea pieri dacă faci astfel, niciodată!” — Hristos, Lumina lumii, p. 429 (cap. 47 – Servire).

„Când cel păcătos privește la Lege, vinovăția lui îi este arătată cu claritate și, în conștiința lui, este adusă convingerea că este condamnat. El găsește mângâierea și nădejdea numai când privește la crucea de pe Golgota. Când îndrăznește să ceară împlinirea făgăduințelor, crezându-L pe Dumnezeu pe cuvânt, în sufletul lui vin pacea și eliberarea. El strigă: ‘Doamne, Tu ai făgăduit că îi vei mântui pe toți cei ce vin la Tine în Numele Fiului Tău. Eu sunt un suflet pierdut, neajutorat și lipsit de speranță. Doamne, salvează-mă sau voi pieri!’ El se bazează pe Hristos prin credință și este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu.

Însă în timp ce Dumnezeu poate să fie drept, și totuși să-l îndreptățească pe cel păcătos prin meritele lui Hristos, niciun om nu poate să-și acopere sufletul cu hainele neprihănirii lui Hristos, în timp ce practică păcate cunoscute sau neglijează împlinirea datoriilor știute. Înainte ca îndreptățirea să poată avea loc, Dumnezeu cere o predare deplină a inimii, iar pentru ca omul să poată păstra îndreptățirea, este necesară o ascultare continuă, printr-o credință activă și vie, care lucrează din dragoste și curăță sufletul.” — Solii alese, vol. 1, pp. 365, 366 engl. (cap. 57, Hristos, Calea vieţii).

Miercuri 28 august

4. TRĂIND ÎN CONFORMITATE CU LUMINA

a. Binecuvântați fiind cu o abundență de lumină cerească, ce trebuie să avem în vedere dacă suntem serioși în privința mântuirii noastre? Iacov 4:17.

Iacov 4:17: „Deci cine ştie să facă bine, şi nu face, săvârşeşte un păcat!”

„Când li se vorbește oamenilor despre problema sănătății, ei spun adesea: ‘Știm multe lucruri mai bine de cum le facem.’ Ei nu-și dau seama că sunt răspunzători pentru fiecare rază de lumină legată de bunăstarea lor fizică și că fiecare deprindere este descoperită înaintea ochiului cercetător al lui Dumnezeu. Viața fizică nu trebuie să fie tratată la întâmplare. Fiecare organ, fiecare fibră a ființei trebuie să fie păzită cu sfințenie de obiceiuri vătămătoare.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 372 (cap. 45 – Redeșteptare în reforma sanitară).

b. În multe dintre aspectele adevărului prezent în care este nevoie de reformă (sănătatea fiind doar un exemplu), cât de departe ajung rezultatele deciziilor noastre zilnice? Romani 14:21; Ieremia 13:20.

Romani 14:21: „Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.”

Ieremia 13:20: „Ridică-ţi ochii şi priveşte pe cei ce vin de la miazănoapte. Unde este turma care-ţi fusese dată, turma de care erai aşa de mândru?”

„Subiectul reformei sănătății a fost prezentat în comunități; dar lumina nu a fost primită din toată inima. Poftele egoiste, distrugătoare de sănătate ale bărbaților și femeilor au contracarat influența soliei care urmează să pregătească un popor pentru ziua cea mare a lui Dumnezeu. Dacă comunitățile așteaptă putere, ele trebuie să trăiască adevărul pe care li l-a dat Dumnezeu. Dacă membrii comunităților noastre trec cu vederea lumina cu privire la acest subiect, ei vor culege consecința sigură a degenerării spirituale și fizice. Iar influența acestor vechi membri ai bisericii va dospi în cei veniți de curând la credință. Domnul nu lucrează acum pentru a aduce multe suflete la adevăr din cauza membrilor bisericii care n-au fost niciodată convertiți și a acelora care au fost cândva convertiți, dar care au apostaziat. Ce influență vor avea acești membri neconsacrați asupra noilor convertiți? Nu vor face ei oare fără efect solia dată de Dumnezeu, pe care trebuie s-o vestească poporul Său?” – Ibid., p. 370 (cap. 45 – Redeșteptare în reforma sanitară).

c. Având în vedere responsabilitatea grea care apasă asupra tuturor celor ce au fost încredințați cu lumina trimisă din ceruri pentru astăzi, ce îndemn stăruitor răsună chiar acum? Ieremia 3:12, 13; Psalmii 32:5.

Ieremia 3:12, 13: „Du-te de strigă aceste cuvinte spre miazănoapte şi zi: „Întoarce-te, necredincioasa Israel, zice Domnul. Nu voi arunca o privire întunecoasă împotriva voastră, căci sunt milostiv, zice Domnul, şi nu ţin mânie pe vecie. Recunoaşte-ţi numai nelegiuirea, recunoaşte că ai fost necredincioasă Domnului Dumnezeului tău, că ai alergat încoace şi încolo la dumnezei străini, sub orice copac verde, şi că n-ai ascultat glasul Meu, zice Domnul.”

Psalmii 32:5: „Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.”

Joi 29 august

5. STĂRUIND ÎNAINTE

a. Descrieți câteva îndemnuri potrivite pentru biserica lui Dumnezeu care trăiește în vremuri dificile. Evrei 5:13, 14; 6:1; Filipeni 2:14, 15.

Evrei 5:13, 14: „Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.”

Evrei 6:1: „De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte şi a credinţei în Dumnezeu.”

Filipeni 2:14, 15: „Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume.”

„Prin toate comunitățile noastre trebuie să aibă loc o reconvertire și o reconsacrare în slujire. Să nu fim noi, în lucrarea noastră viitoare și în adunările pe care le ținem, o inimă și un gând? Să nu ne luptăm noi cu Dumnezeu în rugăciune, cerând ca Duhul Sfânt să vină în fiecare inimă? Prezența lui Hristos, manifestată printre noi, ar vindeca lepra necredinței, care a făcut slujirea noastră atât de slabă și neroditoare. Avem nevoie ca suflul vieții divine să ne fie insuflat. Noi trebuie să fim canale prin care Domnul poate transmite lumii lumină și har. Cei căzuți de la credință trebuie să fie recâștigați. Noi trebuie să îndepărtăm păcatele noastre, umilindu-ne inimile noastre mândre înaintea lui Dumnezeu, prin mărturisire și pocăință. Valuri de putere spirituală trebuie să se reverse asupra acelora care sunt pregătiți să o primească.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 46 (cap. 7 – O priveliște a luptei).

„Oricare ar fi lucrarea voastră, iubiţi frați și surori, faceți-o ca pentru Domnul și faceți-o cel mai bine cu putință. Nu treceți cu vederea ocaziile de aur din prezent, şi nu lăsaţi ca viața voastră să se dovedească un eșec în timp ce leneviți, visând la tihnă și succes, într-o lucrare pentru care Dumnezeu nu a spus niciodată că sunteți potriviți. Faceți lucrarea care este cel mai aproape de voi. Faceți-o, chiar dacă ar trebui să treceți prin primejdii și greutăți în câmpul misionar; dar, vă rog, nu vă plângeți de greutăți și sacrificii. Priviți la valdenzi. Vedeți ce planuri au făcut ei pentru ca lumina Evangheliei să poată străluci în mințile întunecate. Noi nu trebuie să lucrăm așteptându-ne răsplata în această viață, ci având ochii ațintiți spre premiul de la sfârșitul alergării. Este nevoie de bărbați și femei care să fie credincioși la datorie precum acul busolei față de pol, bărbați și femei care să lucreze fără a li se netezi calea și a li se îndepărta orice obstacol.” – Evanghelizarea prin literatură, p. 68 (cap. 9 – Exemplari în obiceiuri, comportament și îmbrăcăminte).

Vineri 30 august

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Presupun eu ce este mai rău atunci când cineva nu pare să mă aprecieze?

2. În ce moduri se manifestă îndreptățirea de sine în aceste zile din urmă?

3. Cum pot obține și păstra îndreptățirea prin credința în sângele Domnului Hristos?

4. În ce domenii ale vieții ar trebui ca faptele mele să reflecte mai bine ceea ce știu?

5. Când sunt ispitit să mă plâng, ce trebuie să-mi amintesc?