Lumina lumii II

Lecţia 6. Primul rege al lui Israel

 

„tot poporul s-a dus la ghilgal şi au pus pe Saul împărat, înaintea Domnului.” (1 Samuel 11:15).

„Prin profetul Samuel, Domnul îl instruise pe Saul că, în calitate de rege al lui Israel, purtarea lui trebuia să fie de cea mai înaltă integritate.” – Conflict and Courage, pg. 174.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pg. 607-636 engl. (cap.59, 60, 61).

Duminică 4 mai
1. Primul rege al lui Israel învestit

a. În ciuda faptului că Israel a fost clar mustrat pentru alegerea unei monarhii, care a fost ultimul mesaj din cuvântarea lui Samuel? 1 Samuel 12:20, 25.

Samuel a zis poporului: „Nu vă temeţi! Aţi făcut tot răul acesta; dar nu vă abateţi de la Domnul şi slujiţi Domnului din toată inima voastră. (1Sam 12:20).
Dar dacă veţi face răul, veţi pieri, voi şi împăratul vostru.” (1Sam 12:25).

„Samuel nu a lăsat poporul într-o stare de descurajare, pentru că aceasta ar fi împiedicat orice efort pentru o viaţă mai bună.” – Idem., pg. 615 engl. (cap. 59).

b. Deşi lui Dumnezeu nu-I făcea plăcere că poporul Israel a ales o monarhie (Osea 13:11), de ce a pus un rege peste ei? 1 Samuel 12:13; Ezechiel 14:4. În ce sens erau ei orbi în păcatele lor?

Ţi-am dat un împărat în mânia Mea, şi ţi-l iau în urgia Mea! (Osea 13:11).
Iată, dar, împăratul pe care l-aţi ales şi pe care l-aţi cerut; iată că Domnul a pus un împărat peste voi. (1Sam 12:13).
De aceea vorbeşte-le şi spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Orice om din casa lui Israel care îşi poartă idolii în inimă şi care îşi pironeşte privirile spre ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui – dacă va veni să vorbească prorocului – Eu, Domnul, îi voi răspunde, în ciuda mulţimii idolilor lui. (Ezec 14:4).

„Zilele celei mai mari prosperităţi ale lui Israel fuseseră acelea în care ei Îl recunoscuseră pe Iehova ca Rege al lor – când legile şi conducerea pe care El le stabilise erau privite ca fiind superioare celor ale altor naţiuni… Însă, prin depărtarea de legea lui Dumnezeu, evreii nu deveniseră acel popor pe care dorea Dumnezeu să-l facă, iar apoi toate relele care erau rezultatul păcatului şi nebuniei lor le-au pus pe seama guvernării lui Dumnezeu. Atât de mult fuseseră orbiţi de păcat.” – Idem., pg. 605 engl. (cap. 59).

Luni 5 mai
2. Israel nu evangheliează

a. Ce binecuvântare promisă a fost în mod repetat supusă atenţiei poporului ales din zilele lui Moise? Deuteronomul 7:6, 11, 14, 18.

Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului. (Deut 7:6).
De aceea păzeşte poruncile, legile şi rânduielile pe care ţi le dau azi şi împlineşte-le. (Deut 7:11).
Vei fi binecuvântat mai mult decât toate popoarele; şi la tine nu va fi nici bărbat, nici femeie stearpă, nici vită stearpă în turmele tale. (Deut 7:14).
Să nu te temi de ele. Adu-ţi aminte ce a făcut Domnul Dumnezeul tău lui faraon şi întregului Egipt. (Deut 7:18).

„Planul pe care Dumnezeu caută să-l împlinească prin poporul Său astăzi este acelaşi pe care a dorit să-l împlinească prin Israel atunci când l-a scos din Egipt. Privind la bunătatea, mila, dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu date pe faţă în biserică, lumea trebuie să aibă o reprezentare a caracterului Său. Iar când legea lui Dumnezeu este exemplificată în felul acesta în viaţă, chiar lumea va recunoaşte superioritatea celor care iubesc, se tem şi slujesc lui Dumnezeu mai presus de orice alt popor de pe pământ. Domnul Îşi are îndreptată privirea asupra fiecăruia din poporului Său; El are un plan al Său pentru fiecare. Scopul Său este ca cei care practică preceptele Sale sfinte să fie un popor deosebit.” – Testimonies, vol. 6, pg. 12 engl. (cap.: „Scopul lui Dumnezeu cu biserica”).

b. De ce nu au fost israeliţii pregătiţi să evanghelizeze neamurile în timpul judecătorilor? 1 Cronici 5:25.

Dar au păcătuit împotriva Dumnezeului părinţilor lor şi au curvit după dumnezeii popoarelor ţării, pe care Dumnezeu le nimicise dinaintea lor. (1Cro 5:25).

„Taţii şi mamele au devenit indiferenţi faţă de obligaţiile lor faţă de Dumnezeu, indiferenţi faţă de obligaţiile lor faţă de copiii lor. Prin necredincioşia în cămin şi influenţe idolatre din afara lui, mulţi tineri evrei au primit o educaţie care se deosebea mult de cea pe care Dumnezeu o plănuise pentru ei. Ei au învăţat calea păgânilor.” – Educaţia, pg. 45, 46 engl. (cap.: „Şcolile profeţilor”).

c. Deşi forma de guvernământ al lui Israel s-a schimbat, cum i-a avertizat Samuel, pe cei din timpul lui, cu privire la scopul lui Dumnezeu cu ei de a fi o lumină pentru neamuri? 1 Samuel 12:15.

Dar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului şi vă veţi împotrivi cuvântului Domnului, mâna Domnului va fi împotriva voastră, cum a fost împotriva părinţilor voştri. (1Sam 12:15).

„Disciplina şi educaţia pe care Dumnezeu a prevăzut-o pentru Israel, i-ar fi făcut ca în toate căile vieţii lor, să difere de alte popoare. Această particularitate a lor… nu era pe placul lor.” – Idem., pg. 49 engl.

 

Marţi 6 mai
3. Israel nu mai este un popor deosebit

a. Ce arată că israeliţii dispreţuiau privilegiul de a fi un popor deosebit? 1 Samuel 8:20.
ca să fim şi noi ca toate neamurile; împăratul nostru ne va judeca, va merge în fruntea noastră şi ne va cârmui în războaiele noastre.” (1Sam 8:20).

„Dumnezeu i-a despărţit pe israeliţi de oricare alt popor ca să facă din ei comoara Sa deosebită. Însă ei, neluând în seamă această mare onoare, au dorit foarte mult să imite exemplul păgânilor! Totuşi, în mijlocul pretinsului popor al lui Dumnezeu există încă dorinţa de a se conforma la practicile şi obiceiurile lumeşti. Când se depărtează de Domnul, ei devin ambiţioşi pentru a obţine câştiguri şi onoruri lumeşti.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 607 engl. (cap. 59).

b. Cum este avertizat poporul lui Dumnezeu de astăzi cu privire la repetarea greşelii evreilor? 1 petru 2:9; 2 Corinteni 6:17, 18.

Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. (1Pet 2:9).
De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. 18 Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic.” (2Cor 6:17-18).

„Creştinii caută mereu să imite practicile acelora care se închină dumnezeului acestei lumi. Mulţi susţin că, prin unirea cu cei lumeşti şi prin conformarea la obiceiurile lor, ei pot exercita o mai mare influenţă asupra celor necredincioşi. Însă toţi care urmează această cale se vor despărţi prin aceasta de Izvorul puterii lor. Devenind prieteni cu lumea, ei sunt vrăjmaşi cu Dumnezeu. De dragul onoarei lumeşti, ei sacrifică onoarea de nedescris la care i-a chemat Dumnezeu de a vesti puterile minunate ale Celui ce i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată (1 Petru 2:9).” – Idem.

c. Împotriva cărui pericol îi va avertiza slujitorii lui Dumnezeu mereu pe cei din adunarea lor? Iacov 4:4; 1 Ioan 2:15, 16.

Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. (Iac 4:4).

15 Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. 16 Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. (1Ioan 2:15-16).

„Isus vine; va găsi El un popor care s-a conformat lumii? Îi va recunoaşte pe aceştia ca fiind poporul Său pe care l-a curăţit pentru Sine? O, nu. Nimeni în afară de cei curaţi şi sfinţi nu va fi recunoscut ca fiind al Său. Cei care s-au curăţit şi înălbit prin suferinţă şi au rămas despărţiţi, nepătaţi de lume, El îi va recunoaşte ca fiind ai Săi.” – Testimonies, vol. 1, pg. 133 engl. (cap.: „Asemănarea cu lumea”).

 

Miercuri 7 mai
4. Saul este încercat

a. Ce s-a întâmplat atunci când israeliţii au încercat să facă pace cu invadatorii amoniţi? 1 Samuel 11:1-4, 8, 11. În loc de a se încrede în Domnul atunci când a fost pus la încercare, ce păcat a comis Saul? 1 Samuel 13:5-13. Cu toate acestea, cum i-a ajutat Dumnezeu, în continuare, pe israeliţi? 1 Samuel 14:31.

Nahaş, amonitul, a venit şi a împresurat Iabesul din Galaad. Toţi locuitorii din Iabes au zis lui Nahaş: „Fă legământ cu noi, şi-ţi vom fi supuşi.” 2 Dar Nahaş, amonitul, le-a răspuns: „Voi face legământ cu voi, dacă mă lăsaţi să vă scot la toţi ochiul drept şi să arunc astfel o ocară asupra întregului Israel.” 3 Bătrânii din Iabes i-au zis: „Dă-ne un răgaz de şapte zile, ca să trimitem soli în tot ţinutul lui Israel; şi dacă nu va fi nimeni să ne ajute, ne vom supune ţie.” 4 Solii au ajuns la Ghibeea, cetatea lui Saul, şi au spus aceste lucruri în auzul poporului. Şi tot poporul a ridicat glasul şi a plâns. (1Sam 11:1-4).
Saul le-a făcut numărătoarea la Bezec; copiii lui Israel erau trei sute de mii, şi bărbaţii lui Iuda treizeci de mii. (1Sam 11:8).
A doua zi, Saul a împărţit poporul în trei cete. Au pătruns în tabăra amoniţilor în straja dimineţii şi i-au bătut până la căldura zilei. Cei ce au scăpat au fost risipiţi şi n-au mai rămas doi laolaltă dintre ei. (1Sam 11:11).
5 Filistenii s-au strâns să lupte cu Israel. Aveau o mie de care şi şase mii de călăreţi; şi poporul acesta era fără număr: ca nisipul de pe ţărmul mării. Au venit şi au tăbărât la Micmaş, la răsărit de Bet-Aven. 6 Bărbaţii lui Israel s-au văzut la strâmtorare, căci erau strânşi de aproape, şi s-au ascuns în peşteri, în tufişuri, în stânci, în turnuri şi în gropile pentru apă. 7 Unii evrei au trecut Iordanul, ca să se ducă în ţara lui Gad şi Galaad. Saul era tot la Ghilgal, şi tot poporul de lângă el tremura. 8 A aşteptat şapte zile, după timpul hotărât de Samuel. Dar Samuel nu venea la Ghilgal, şi poporul se împrăştia de lângă Saul. 9 Atunci Saul a zis: „Aduceţi-mi arderea de tot şi jertfele de mulţumire.” Şi a jertfit arderea de tot. 10 Pe când sfârşea de adus arderea de tot, a venit Samuel, şi Saul i-a ieşit înainte să-i ureze de bine. 11 Samuel a zis: „Ce-ai făcut?” Saul a răspuns: „Când am văzut că poporul se împrăştie de lângă mine, că nu vii la timpul hotărât şi că filistenii sunt strânşi la Micmaş, 12 mi-am zis: „Filistenii se vor coborî împotriva mea la Ghilgal, şi eu nu m-am rugat Domnului!” Atunci am îndrăznit şi am adus arderea de tot.” 13 Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel. (1Sam 13:5-13).
În ziua aceea au bătut pe filisteni de la Micmaş până la Aialon. Poporul era foarte obosit (1Sam 14:31).

„Sosise vremea ca Saul să fie încercat. El trebuia să arate acum dacă era gata sau nu să depindă de Dumnezeu şi să aştepte cu răbdare aşa cum poruncise El, dovedind în felul acesta că este un bărbat în care Dumnezeu Se putea încrede în zilele grele ca într-un conducător al poporului Său sau dacă se clatină, demonstrând că este nevrednic de răspunderea sfântă pe care o avea.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 618 engl. (cap.60).

b. Cum a dat Saul pe faţă încumetare şi înălţare de sine pentru a doua oară? 1 Samuel 14:24-29, 43-45.

Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbaţii lui Israel. Saul pusese pe popor să jure, zicând: „Blestemat să fie omul care va mânca pâine până seara, până mă voi răzbuna pe vrăjmaşii mei!” Şi nimeni nu mâncase. 25 Tot poporul ajunsese într-o pădure, unde se găsea miere pe faţa pământului. 26 Când a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgând; dar niciunul n-a dus mierea la gură, căci poporul ţinea jurământul. 27 Ionatan nu ştia de jurământul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână, l-a vârât într-un fagure de miere şi a dus mâna la gură; şi ochii i s-au luminat. 28 Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: „Tatăl tău a pus pe popor să jure, zicând: „Blestemat să fie omul care va mânca astăzi!” Şi poporul era sleit de puteri. 29 Şi Ionatan a zis: „Tatăl meu tulbură poporul; vedeţi, dar, cum mi s-au luminat ochii, pentru că am gustat puţin din mierea aceasta! (1Sam 14:24-29).
Saul a zis lui Ionatan: „Spune-mi ce-ai făcut.” Ionatan i-a spus şi a zis: „Am gustat puţină miere, cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână: iată-mă, voi muri.” 44 Şi Saul a zis: „Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea faţă de mine, dacă nu vei muri, Ionatane!” 45 Poporul a zis lui Saul: „Ce! să moară Ionatan, el, care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu este Domnul, că un păr din capul lui nu va cădea la pământ, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta.” Astfel poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte. (1Sam 14:43-45).

„Chiar cu preţul fiului [lui Saul], el dorea să arate supuşilor lui că autoritatea regească trebuia păstrată… Atunci când propria lui poruncă a fost călcată – deşi porunca era lipsită de raţiune şi fusese călcată din neştiinţă – regele şi tatăl şi-a condamnat fiul la moarte. Poporul a refuzat ca sentinţa să fie executată.” – Idem., pg. 625 engl. (cap. 60).

c. Ce lecţii ar trebui să învăţăm noi şi, în special, predicatorii şi lucrătorii, din greşelile regelui Saul? Matei 7:2.

Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura. (Mat 7:2).

„Cei care sunt cel mai gata să-şi scuze sau să-şi justifice păcatul, sunt adesea cei mai aspri în a-i judeca şi condamna pe alţii. Asemenea lui Saul, mulţi aduc asupra lor dizgraţia lui Dumnezeu, însă ei resping sfatul şi dispreţuiesc mustrarea. Chiar şi când sunt convinşi că Domnul nu este cu ei, ei refuză să vadă în ei cauza necazului lor. Ei nutresc un spirit mândru şi lăudăros, în timp ce-şi permit să judece fără milă sau să mustre cu asprime pe alţii care sunt mai buni decât ei.” – Idem.

 

Joi 8 mai
5. Respingerea finală a lui Saul

a. a tunci când a fost din nou încercat, cum a arătat Saul că autoritatea şi onoarea regească erau mai importante pentru el decât ascultarea de porunca lui Dumnezeu? 1 Samuel 15:1-3, 7-9, 20, 21.

Samuel a zis lui Saul: „Pe mine m-a trimis Domnul să te ung împărat peste poporul Lui, peste Israel: ascultă, dar, ce zice Domnul. 2 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Mi-aduc aminte de ceea ce a făcut Amalec lui Israel, când i-a astupat drumul la ieşirea lui din Egipt. 3 Du-te acum, bate pe Amalec şi nimiceşte cu desăvârşire tot ce-i al lui; să nu-i cruţi, şi să omori bărbaţii şi femeile, copiii şi pruncii, cămilele şi măgarii, boii şi oile.” (1Sam 15:1-3).
Saul a bătut pe Amalec, de la Havila până la Şur, care este în faţa Egiptului. 8 A prins viu pe Agag, împăratul lui Amalec, şi a nimicit cu desăvârşire tot poporul, trecându-l prin ascuţişul sabiei. 9 Dar Saul şi poporul au cruţat pe Agag şi oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele grase, mieii graşi şi tot ce era mai bun; n-a vrut să le nimicească cu desăvârşire, şi au nimicit numai tot ce era prost şi nebăgat în seamă. (1Sam 15:7-9).
Saul a răspuns lui Samuel: „Am ascultat glasul Domnului şi m-am dus în calea pe care mă trimitea Domnul. Am adus pe Agag, împăratul lui Amalec, şi am nimicit cu desăvârşire pe amaleciţi; 21 dar poporul a luat din pradă oi şi boi, ca pârgă din ceea ce trebuia nimicit cu desăvârşire, ca să le jertfească Domnului Dumnezeului tău la Ghilgal.” (1Sam 15:20-21).

b. În cele din urmă, de ce a trebuit ca Dumnezeu să-l respingă pe regele Saul? 1 Samuel 15:22-24.

Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. 23 Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimi. Fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca împărat.” 24 Atunci Saul a zis lui Samuel: „Am păcătuit, căci am călcat porunca Domnului şi n-am ascultat cuvintele tale; mă temeam de popor şi i-am ascultat glasul. (1Sam 15:22-24).

„Este un pas periculos acela de a desconsidera mustrările şi avertizările Cuvântului lui Dumnezeu sau ale Duhului Sfânt. Ca şi Saul, mulţi cedează ispitei, până ajung să fie orbi faţă de adevăratul caracter al păcatului. Ei se măgulesc că au avut în vedere un scop bun şi nu au făcut nimic rău când s-au depărtat de cerinţele Domnului. În felul acesta, se împotrivesc Duhului harului, până când glasul său nu se mai aude, iar ei sunt lăsaţi pradă ispitelor pe care le-au ales.” – Idem., pg. 635 engl. (cap. 61).
„Atunci când Saul a ales să acţioneze independent de Dumnezeu, Domnul nu a mai putut fi îndrumătorul lui şi a fost forţat să-l lepede.” – Idem., pg. 636 engl.

c. După ce Spiritul lui Dumnezeu s-a îndepărtat de la rege, unde a căutat Saul să găsească ajutor? 1 Samuel 16:14; 28:6, 7; Isaia 8:19.

Duhul Domnului S-a depărtat de la Saul; şi a fost muncit de un duh rău care venea de la Domnul. (1Sam 16:14).
Saul a întrebat pe Domnul, şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin proroci. 7 Atunci Saul a zis slujitorilor lui: „Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s-o întreb.” Slujitorii lui i-au zis: „Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii.” (1Sam 28:6-7).
Dacă vi se zice însă: „Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc şi bolborosesc”, răspundeţi: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morţi pentru cei vii? (Isa 8:19)

„În tot cursul purtării sale răzvrătite, Saul a fost linguşit şi înşelat de Satan.” – Idem., pg. 680 engl. (cap. 66).

Vineri 9 mai
Întrebări de revizuire personală

1. Ce avertizare a dat Samuel poporului atunci când a fost încoronat Saul?
2. După moartea lui Samuel, cum au arătat israeliţii că nu erau pregătiţi să evanghelizeze neamurile?
3. n umiţi câteva constrângeri lumeşti la care poporul lui Dumnezeu de astăzi ar putea fi predispus să cedeze?
4. Ce greşeală majoră a comis Saul la ghilgal?
5. În ce fel trebuie să evităm spirala descendentă în care a intrat Saul?