Lecția 1. Începutul Evangheliei lui Isus Hristos

„După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galileea și propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu. El zicea: S-a împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie.” (Marcu 1:14,15). 

„Nu a fost niciun fel de afișare de arme, nicio spargere a ușilor închisorilor; dar vindecarea bolnavilor, predicarea Evangheliei, înălțarea sufletelor oamenilor, mărturiseau despre misiunea lui Hristos.” — Educația, p. 157.

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, pp. 109–113 (cap. Botezul).

Duminică 27 septembrie

1. ÎNCEPUTUL EVANGHELIEI

a. Cum începe Marcu relatarea lui despre viața lui Hristos? Ce recunoaște el, chiar de la început, cu privire la Isus? Marcu 1:1.

Marcu 1:1: „Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.”

b. Explicați ce este „Evanghelia”. Romani 1:16.

Romani 1:16: „Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului...”

„Harul lui [Dumnezeu] și bunătatea Lui sunt complet nemeritate. Harul lui Hristos este gratuit, pentru a-l îndreptăți pe păcătosul fără merite sau pretenții în favoarea sa. Îndreptățirea este iertare deplină, completă a păcatului. În momentul în care un păcătos Îl acceptă pe Hristos prin credință, în acel moment el este iertat. Neprihănirea lui Hristos îi este atribuită și el nu trebuie să se mai îndoiască de harul iertător al lui Dumnezeu.” — Comentarii biblice ale AZȘ [Comentarii E. G. White], vol. 6, p. 1071. (Romani Cap. 3).

„Nu există niciun cusur în planul de mântuire al lui Dumnezeu pentru oameni. Dacă Evanghelia nu este pentru fiecare suflet o putere a lui Dumnezeu pentru mântuire, aceasta se întâmplă nu pentru că Evanghelia este greșită, ci pentru că oamenii nu sunt credincioși practici, primitori practici ai harului și neprihănirii lui Hristos. Pretinșii credincioși nu Îl iau pe Hristos ca Mântuitor personal, ci Îl urmează de la mare depărtare.” — Astăzi cu Dumnezeu, p. 18.

Luni 28 septembrie

2. ANTEMERGĂTORUL LUI HRISTOS

a. Care a fost lucrarea lui Ioan Botezătorul? Marcu 1:2; Luca 1:17.

Marcu 1:2: „După cum este scris în prorocul Isaia: „Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îți va pregăti calea...”

Luca 1:17: „Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii și pe cei neascultători, la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.”

„În fiecare etapă a istoriei acestui Pământ, Dumnezeu a avut agenții Săi care au dus mai departe lucrarea, care trebuia făcută în modul indicat de El. Ioan Botezătorul a avut o lucrare specială, pentru care s-a născut și care i-a fost încredințată – lucrarea de pregătire a căii Domnului. Slujirea sa din pustie a fost o foarte vizibilă împlinire literară a profeției.” — Comentarii biblice ale AZȘ [Comentarii E. G. White], vol. 5, p. 1115. (Luca Cap. 1)

„În Ioan Botezătorul, Domnul a ridicat un sol pentru El, pentru a pregăti calea Domnului. El trebuia să ducă lumii o mărturie curajoasă mustrând și denunțând păcatul.” – Solii alese, vol. 2, p. 147 (cap. 15: Avertismentul va fi auzit).

„Lucrarea noastră de a vesti cea de-a doua venire a lui Hristos este asemănătoare cu a lui Ioan Botezătorul, antemergătorul lui Hristos la prima Sa venire. Trebuie să proclamăm lumii solia, ,Marea zi a Domnului este aproape.’ ,Pregătește-te să întâlnești pe Dumnezeul tău.’ Noi trebuie să facem mult mai mult decât am făcut până acum.” — Asemenea lui Isus, p. 201.

b. Care a fost solia lui Ioan și cine venea să îl asculte? Marcu 1:3-5.

Marcu 1:3-5: „Glasul celui ce strigă în pustie: ,Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările’”, a venit Ioan care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor. Tot ținutul Iudeii și toți locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan.”

c. Spre cine i-a îndrumat Ioan pe oameni? Cum a fost lucrarea lui Ioan diferită de cea a lui Mesia care urma să vină? Marcu 1:6-8.

Marcu 1:6-8: „Ioan era îmbrăcat cu o haină de păr de cămilă și împrejurul mijlocului era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. Ioan propovăduia și zicea: „După mine vine Cel ce este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să mă plec să-I dezleg curelele încălțămintei. Eu, da, v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.”

„Ioan și-a informat ucenicii că Isus era Mesia Cel promis, Mântuitorul lumii. Pe măsură ce lucrarea lui se apropia de sfârșit, el și-a îndrumat ucenicii să privească la Isus și să-L urmeze ca pe Marele Învățător. Viața lui Ioan a fost plină de necazuri și de lepădare de sine. El a vestit prima venire a lui Hristos, dar nu i s-a îngăduit să fie martor la minunile Sale și să se bucure de puterea manifestată prin El. Când Isus avea să Își consolideze misiunea Sa ca Învățător, Ioan știa că el personal urma să moară. Vocea lui a fost rar auzită, excepție fiind în pustie. Viața lui a fost singuratică. El nu s-a atașat de familia tatălui său pentru a se bucura de societatea lor, ci i-a părăsit pentru a-și îndeplini misiunea. Mulțimile părăseau orașele aglomerate și satele și se adunau în pustie să audă cuvintele minunatului profet. Ioan a înfipt securea la rădăcina pomului. El mustra păcatul, fără a se teme de consecințe și a pregătit calea pentru Mielul lui Dumnezeu.” — Experiențe și viziuni, p. 154 (Cap. Prima venire a lui Hristos).

Marți 29 septembrie

3. MÂNTUITORUL ESTE BOTEZAT

a. Care a fost motivul pentru care Isus a venit să îl vadă pe Ioan? Marcu 1:9.

Marcu 1:9: „În vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii și a fost botezat de Ioan în Iordan.”

„Când Isus a venit să fie botezat, Ioan a recunoscut în El o puritate de caracter pe care nu o mai simțise niciodată înainte în vreun om... Niciodată nu a mai intrat el în contact cu o ființă umană de la care să adie o influență așa divină. Toate acestea erau în armonie cu ceea ce i se descoperise lui Ioan cu privire la Mesia. Totuși el s-a dat înapoi de la a răspunde cererii lui Isus. Cum putea el, un păcătos, să Îl boteze pe Cel fără păcat? Și de ce ar fi trebuit ca Acela care nu avea nevoie de pocăință să Se supună unui ritual care reprezenta o mărturisire a vinovăției care trebuia spălată?

Când Isus a cerut să fie botezat, Ioan s-a dat înapoi, exclamând: ,Eu trebuie să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?’ Cu autoritate fermă, totuși blândă, Isus a răspuns: ,Acceptă să fie așa acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.’ (trad. KJV). Și Ioan, cedând, L-a condus pe Mântuitorul jos la Iordan și L-a îngropat în apă.” — Hristos, Lumina lumii, p. 110, 111 (cap. Botezul).

b. Cum S-a manifestat Spiritul Sfânt la botezul lui Isus — și cum S-a manifestat Tatăl, de asemenea? Marcu 1:10.

Marcu 1:10: „Și îndată, când ieșea Isus din apă, el a văzut cerurile deschise și Duhul coborându-Se peste El ca un porumbel.”

„Domnul promisese să-i dea lui Ioan un semn prin care putea să-L recunoască pe Cel care era Mesia și acum, când Isus a ieșit din apă, semnul promis i-a fost dat; pentru că el a văzut cerurile deschise și Duhul lui Dumnezeu, ca un porumbel poleit cu aur, a zăbovit deasupra capului lui Hristos și o voce s-a auzit din cer, spunând: ,Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.’ ...

Din cauza păcatului, Pământul fusese separat de cer, dar prin brațul Lui uman Hristos a înconjurat rasa căzută și prin brațul Său divin El S-a prins de tronul Celui infinit, iar Pământul a fost adus în grația cerului, și omul în comuniune cu Dumnezeul său. Rugăciunea lui Hristos în favoarea omenirii pierdute a străpuns prin fiecare umbră pe care Satan a aruncat-o între om și Dumnezeu și a deschis un canal liber de comunicare direct către însuși tronul de slavă. Porțile au fost lăsate deschise, cerurile au fost deschise și Duhul lui Dumnezeu, sub forma unui porumbel, a înconjurat capul lui Hristos și vocea lui Dumnezeu s-a auzit, spunând: ,Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea’.” — Comentarii biblice ale AZȘ [Comentarii E.G. White], vol. 5, p. 1078. (Matei Cap. 3).

Miercuri 30 septembrie

4. CONDUS ÎN PUSTIE

a. Unde a mers Isus imediat după botezul Său? Marcu 1:12. De ce?

Marcu 1:12: „Îndată, Duhul a mânat pe Isus în pustie...”

„De ce, la începutul lucrării Sale publice, Hristos a fost condus în pustie ca să fie ispitit? ... El a mers, nu pentru Sine Însuși, ci pentru noi; ca să biruiască pentru noi. El a trebuit să fie încercat și probat ca reprezentant al rasei. El trebuia să-l întâlnească pe vrăjmaș în mod personal, să îl înfrângă pe cel care pretindea a fi căpetenia împărățiilor lumii...

Mântuitorul nostru a rezistat în fiecare punct testului ispitei și în acest fel a făcut posibilă biruința pentru om.” — That I May Know Him, p. 32.

„Când Isus a fost condus în pustie ca să fie ispitit, El a fost condus de Duhul lui Dumnezeu. El nu a invitat ispita. El a mers în pustie pentru a fi singur, pentru a medita la misiunea și lucrarea Sa. Prin post și rugăciune, El trebuia să Se întărească pentru cărarea pătată de sânge pe care trebuia să meargă. Dar Satan știa că Mântuitorul mersese în pustie și s-a gândit că acesta era cel mai bun timp pentru a-L aborda.” — Hristos, Lumina lumii, p. 114 (cap. Ispitirea lui Isus).

b. Pe când Isus era în pustie, cu ce a avut El de luptat? Cum L-a ajutat Dumnezeu? Marcu 1:13.

Marcu 1:13: „unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satan. Acolo stătea împreună cu fiarele sălbatice și-I slujeau îngerii.”

„Dacă nu ar exista posibilitatea de cădere, ispita nu ar mai fi ispită. Ispitei i se rezistă când omul este influențat cu putere să facă o acțiune greșită; și, știind că o poate face, el rezistă, prin credință, prinzându-se ferm de puterea divină. Aceasta a fost încercarea prin care a trecut Hristos.” — Solii alese, vol. 3, p. 132 (p. 70 ediția Ro, cap. 19: Întruparea).

c. Cum făgăduiește Dumnezeu că ne va ajuta în momentele când vom avea nevoie? Psalmii 91:11; 34:7.

Psalmii 91:11: „Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale...”

Psalmii 34:7: „Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El și-i scapă din primejdie.”

„Îngerii lui [Dumnezeu] sunt însărcinați să vegheze asupra noastră și dacă ne așezăm sub protecția lor, atunci în orice moment de primejdie ei vor fi la dreapta noastră. Când în mod inconștient suntem în pericol de a exercita o influență greșită, îngerii vor fi de partea noastră, îndemnându-ne să luăm o cale mai bună, alegând cuvintele pentru noi și influențându-ne acțiunile. Astfel, influența noastră poate fi tăcută, inconștientă, dar o forță puternică în a atrage pe alții la Hristos și către lumea cerească.” — My Life Today, p. 302.

Joi 1 octombrie

5. DEZVOLTÂND SOLIA LUI IOAN

a. După ce Ioan și-a îndeplinit misiunea, ce solie a început Isus să predice — și de ce? Marcu 1:14, 15.

Marcu 1:14, 15: „După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galileea și propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu. El zicea: „S-a împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie.”

„Solia Evangheliei, așa cum a fost dată de Însuși Mântuitorul, se baza pe profeții. ,Timpul’ despre care El declara că s-a împlinit, era perioada făcută cunoscută prin îngerul Gabriel lui Daniel. ,Să știi dar și să înțelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia) vor trece șapte săptămâni, apoi timp de șaizeci și două de săptămâni’ (Daniel 9:25), șaizeci și nouă de săptămâni sau patru sute optzeci și trei de ani. Porunca de a restaura și rezidi Ierusalimul, așa cum a fost întregită prin decretul lui Artaxerxes Longimanus (vezi Ezra 6:14; 7:1, 9), a intrat în vigoare în toamna anului 457 înainte de Hristos. De la acest moment, patru sute optzeci și trei de ani s-au extins până în toamna anului 27 după Hristos. Conform profeției, această perioadă trebuia să ajungă până la Mesia, Cel Uns. În anul 27 după Hristos, Isus, la botezul Lui, a primit ungerea Duhului Sfânt și curând după aceea Și-a început lucrarea. Atunci solia a fost proclamată: , Vremea s-a împlinit‘. ” — Hristos, Lumina lumii, p. 233 (cap. Împărăția lui Dumnezeu este aproape).

„Hristos Însuși a fost întemeietorul sistemului Iudaic, chiar temelia templului prețios, antitipul spre care indicau toate serviciile de jertfă. Iudeii așteptau cu aparentă neliniște venirea lui Hristos. Cărturarii, care erau învățați în lege și erau familiarizați cu declarațiile profeților privind venirea Sa, știau din istoria profetică faptul că timpul de veghere și așteptare pentru venirea Sa în lume se încheiase.” — The Spirit of Prophecy, vol. 3, p. 35.

Vineri 2 octombrie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Când ne iartă Dumnezeu? Cât de completă este această iertare?

2. Care a fost lucrarea specială a lui Ioan Botezătorul? Care este lucrarea noastră astăzi?

3. Ce s-a întâmplat la botezul lui Isus? De ce era aceasta semnificativ?

4. Cum a biruit Hristos pentru noi în timpul experienței Sale din pustie? Ce înseamnă aceasta?

5. La ce s-a referit Ioan când spunea că vremea s-a împlinit? La ce timp făcea El referire?