Lecția 7. Chemarea la un angajament total

Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos.” (1 Corinteni 11:1).

„Hristos a ales mai întâi câteva persoane și le-a invitat să-L urmeze. Apoi, ei au mers să își caute rudele și cunoștințele și le-au adus la Hristos. Acesta este modul în care trebuie să lucrăm noi. Câteva suflete scoase din lume și întemeiate în adevăr, vor fi lucrători pentru alții, așa cum au fost primii ucenici.” — Reflecting Christ, p. 245.

 Recomandare pentru studiu: Slujitorii Evangheliei (1915), p. 111-116 (cap. Consacrarea).

Duminică 8 noiembrie

  1. ACCEPTÂND CHEMAREA

a. Pe cine a chemat Isus ca să-L urmeze mai întâi și care a fost răspunsul lor? Marcu 1:16-18.

Marcu 1:16-18: „Pe când trecea Isus pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând o mreajă în mare, căci erau pescari. Isus le-a zis: „Veniți după Mine, și vă voi face pescari de oameni.” Îndată, ei și-au lăsat mrejele și au mers după El.”

„Când Isus i-a invitat pe Petru și pe tovarășii lui să-L urmeze, ei și-au părăsit imediat bărcile și plasele. Unii dintre acești ucenici aveau prieteni care depindeau de sprijinul lor; dar când au primit invitația Mântuitorului, ei nu au ezitat, întrebând: Cum voi trăi și cum îmi voi susține familia? Au ascultat chemarea; și când, mai apoi Isus i-a întrebat: ,Când v-am trimis fără pungă, fără traistă și fără încălțăminte, ați dus voi lipsă de ceva?’ ei au putut să răspundă: ,De nimic.’ [Luca 22:35.]”— Slujitorii Evangheliei, pp. 113, 114 (cap. Consacrarea).

b. Când Isus i-a chemat pe Iacov și Ioan, ce făceau ei? De ce ar trebui să fim inspirați de modul în care au răspuns ei la chemarea Sa? Marcu 1:19, 20.

Marcu 1:19, 20: „A mers puțin mai departe și a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, care și ei erau într-o corabie și își dregeau mrejele. Îndată i-a chemat; și ei au lăsat pe tatăl lor Zebedei în corabie cu cei ce lucrau pe plată și au mers după El.”

„Dumnezeu va chema oameni de la plug și de la vie și îi va trimite în slujba Sa, așa cum Hristos a chemat pescari de la ocupația lor zilnică... Acești slujitori devotați ai lui Hristos nu vor căuta cele mai înalte locuri, ci Îl vor urma pe Hristos pe calea lepădării de sine și sacrificiului și ei vor câștiga suflete pentru Mântuitorul.” — Manuscript Releases, no. 760, p. 11.

Luni 9 noiembrie

2. PREŢUL SLUJIRII

a. Ce s-a întâmplat când urmașii lui Hristos au răspândit Evanghelia? Marcu 13:9, 12. Cum se va repeta istoria?

Marcu 13:9, 12: „Luați seama la voi înșivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătorești și veți fi bătuți în sinagogi; din pricina Mea veți fi duși înaintea dregătorilor și înaintea împăraților, pentru ca să le slujiți de mărturie... Fratele va da la moarte pe frate-său și tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinților lor și-i vor omorî.”

 „În istoria profeților și apostolilor, sunt multe exemple nobile de loialitate față de Dumnezeu. Martorii pentru Hristos au suferit închisoare, tortură, chiar moarte, mai degrabă decât să calce poruncile lui Dumnezeu. Raportul lăsat de Petru și Ioan este la fel de curajos în orice eră a Evangheliei. Când stăteau pentru a doua oară în fața oamenilor care păreau hotărâți să îi distrugă, niciun fel de teamă sau ezitare nu s-a putut observa în cuvintele sau atitudinea lor.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 81 (cap. Înaintea Sinedriului).

„Va veni timpul când vom fi aduși înaintea consiliilor și înaintea a mii de oameni pentru Numele Său și fiecare va da o explicație pentru credința sa.” — Maranata, p. 252.

b. Când vom fi aduși să mărturisim înaintea altora, ce asigurare avem? Marcu 13:11; Matei 10:19.

Marcu 13:11: „Când vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijorați mai dinainte cu privire la cele ce veți vorbi, ci să vorbiți orice vi se va da să vorbiți în ceasul acela, căci nu voi veți vorbi, ci Duhul Sfânt.”

Matei 10:19: „Dar , când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijorați, gândindu-vă cum sau ce veți spune, căci ce veți avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela.”

„Slujitorii lui Hristos nu trebuie să pregătească vreo serie de discursuri pe care să le prezinte când sunt aduși în situația de a le fi probată credința. Pregătirea lor trebuie făcută zi de zi, strângând în inimile lor prețioasele adevăruri ale Cuvântului lui Dumnezeu, hrănindu-se cu învățăturile lui Hristos și întărindu-și credința prin rugăciune; apoi, când vor fi aduși în încercare, Duhul Sfânt le va aduce aminte chiar adevărurile care vor atinge inimile celor care le vor auzi. Dumnezeu va aduce ca o străfulgerare în memoria lor cunoștința obținută în cercetarea sârguincioasă a Scripturilor, chiar la timpul la care este nevoie.” — Înalta noastră chemare, p. 356 (16 decembrie).

c. Deși vom fi urâți de toți oamenii pentru Numele lui Hristos, ce făgăduință a dat El tuturor urmașilor Lui? Marcu 13:13.

Marcu 13:13: „Veți fi urâți de toți pentru Numele Meu, dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.”

„Lucrarea de mântuire nu este o joacă de copil, ca să fie apucată atunci când vrem și lăsată deoparte după buna noastră plăcere. Scopul statornic, efortul neobosit vor câștiga biruința în cele din urmă. Cel care rabdă până la sfârșit, este cel care va fi mântuit. Cei care continuă cu răbdare să facă binele sunt cei care vor avea viața veșnică și răsplata nemuritoare.” — Mărturii, vol. 2, p. 101, 102 (cap. Avertizări și mustrări).

Marți 10 noiembrie

3. CEL MAI MĂREŢ SLUJITOR

a. Ce preț urma să fie nevoit Isus să plătească în curând, pentru păcatele lumii? Marcu 9:31; 10:33, 34.

Marcu 9:31: „Căci învăța pe ucenicii Săi și zicea: „Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî, și a treia zi după ce-L vor omorî, va învia.”

Marcu 10:33, 34: „Iată”, a zis El, „ne suim la Ierusalim, și Fiul omului va fi dat în mâinile preoților celor mai de seamă și cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte și-L vor da în mâinile neamurilor, care își vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa și-L vor omorî, dar, după trei zile, va învia.”

„În călătoria prin Galileea, Hristos a încercat din nou să pregătească mințile ucenicilor pentru scenele care se aflau înaintea Lui. El le-a zis că urma să meargă la Ierusalim pentru a fi dat la moarte și a învia iarăși. Și El a adăugat anunțul solemn și ciudat al faptului că urma să fie trădat în mâinile vrăjmașilor Săi.” — Hristos, Lumina lumii, p. 432 (cap. Cine este mai mare?).

b. Care a fost reacția ucenicilor când Isus le-a spus despre suferințele Sale viitoare? Marcu 9:32; 10:32.

Marcu 9:32: „Dar ucenicii nu înțelegeau cuvintele acestea și se temeau să-L întrebe.”

Marcu 10:32: „Ei erau pe drum și se suiau la Ierusalim, și Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburați și mergeau îngroziți după El. Isus a luat iarăși la El pe cei doisprezece și a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple.”

 „Ucenicii acum n-au înțeles nici măcar cuvintele Lui. Deși umbra unei mari întristări a căzut peste ei, un spirit de rivalitate și-a găsit loc în inimile lor. Ei aveau o dispută între ei cu privire la cine să fie considerat cel mai mare în împărăție.” — Idem.

c. Cum au arătat ei că încă nu înțeleseseră natura împărăției Sale? Marcu 9:33-35.

Marcu 9:33-35: „Apoi au venit la Capernaum. Când era în casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbeați unul cu altul pe drum?” Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei ca să știe cine este cel mai mare. Atunci, Isus a șezut jos, a chemat pe cei doisprezece și le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toți și slujitorul tuturor!”

„Deși [Hristos] vorbise atât de clar despre ceea ce Îl aștepta, menționarea faptului că în curând urma să meargă la Ierusalim a aprins din nou speranța lor că împărăția urma să fie întemeiată. Aceasta condusese la întrebări cu privire la cine să ocupe cele mai înalte slujbe...

Mântuitorul Și-a adunat ucenicii în jurul Său și le-a zis: ,Dacă dorește cineva să fie cel dintâi, acela să fie ultimul dintre toți și servul tuturor.’ În aceste cuvinte era o solemnitate și un caracter impresionant pe care ucenicii erau departe de a-l înțelege. Ceea ce vedea Hristos, ei nu puteau să vadă. Ei nu înțelegeau natura împărăției lui Hristos și această ignoranță era cauza aparentă a disputei lor. Dar cauza reală se afla cu mult mai profund... Lupta pentru poziția cea mai înaltă era lucrarea aceluiași spirit care a fost originea marii lupte în lumile de sus și care L-a adus pe Hristos din ceruri ca să moară.” — Idem., p. 435.

Miercuri 11 noiembrie

4. BINECUVÂNTĂRILE SLUJIRII

a. Ce comentariu al lui Petru a arătat natura angajamentului făcut de ucenici? Marcu 10:28.

Marcu 10:28: „Petru a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat.”

„Isus i-a chemat să părăsească viața lor de mai înainte și să își unească interesele cu ale Sale. Petru a acceptat chemarea. Când a ajuns la țărm, Isus i-a invitat pe ceilalți trei ucenici: ,Urmează-Mă și te voi face pescar de oameni.’ Imediat, ei au lăsat totul și au mers după El.” — Hristos, Lumina lumii, p. 249 (cap. Chemarea la mare).

 b. Ce oferă Dumnezeu celor care sacrifică totul pentru El? Marcu 10:29, 30.

Marcu 10:29, 30: „Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau frați sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde pentru Mine și pentru Evanghelie și să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, frați, surori, mame, copii și holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viața veșnică.”

 „Înainte de a le cere să-și părăsească plasele și bărcile de pescari, Isus le dăduse asigurarea că Dumnezeu Se va îngriji de nevoile lor. Folosirea bărcii lui Petru pentru lucrarea Evangheliei a fost răsplătită din belșug. Cel care este ’bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă,’ a spus: ,Dați și vi se va da; o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra.’ (Romani 10:12; Luca 6:38). În această măsură răsplătise El serviciul ucenicilor Săi. Și fiecare sacrificiu care este făcut în slujba Sa va fi recompensat după ,nemărginita bogăție a harului Său.’ (Efeseni 3:20; 2:7).” — Idem., p. 249.

„Dacă trăim pentru a face bine altora și pentru a-L slăvi pe Dumnezeu, nu ne vom gândi la noi înșine, ci vom căuta să fim de folos în lume, binecuvântând omenirea, și vom primi binecuvântarea: ,Bine ai lucrat’, de pe buzele Stăpânului...

Am văzut că acei care trăiesc pentru un scop, care caută să fie de folos și să-i binecuvânteze pe semenii lor și să-L onoreze și să-L slăvească pe Răscumpărătorul lor, sunt cei cu adevărat fericiți de pe Pământ, în timp ce omul care este agitat, nemulțumit și caută aceasta și probează aceea, sperând să găsească fericirea, se plânge întotdeauna de dezamăgire. Lui îi lipsește mereu ceva, niciodată nu este satisfăcut, deoarece el trăiește doar pentru sine însuși. Fie ca scopul vostru să fie să faceți bine, să vă îndepliniți partea voastră în viață cu credincioșie.” — This Day with God, p. 280.

 „Dumnezeu nu ne promite comoditate, onoare sau bogăție în slujba Sa; dar ne asigură că toate binecuvântările de care avem nevoie vor fi ale noastre, împreună cu ,persecuții,’ și în lumea care va veni ,viața veșnică.’ Hristos nu va accepta nimic mai puțin decât o consacrare întreagă în slujba Sa. Aceasta este lecția pe care fiecare dintre noi trebuie să o învețe.” — Mărturii, vol. 5, p. 42 (cap. Educația dată de părinți).

Joi 12 noiembrie

5. CHEMAREA ADRESATĂ NOUĂ

a. Care ar trebui să fie prima noastră prioritate în viață astăzi, indiferent care ar fi vocația noastră specifică în viață? Matei 6:33.

Matei 6:33: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”

 „Nu trebuie să ne angajăm în vreo afacere, să urmărim vreo țintă, să căutăm vreo plăcere care ne-ar împiedica să promovăm neprihănirea Sa în caracterul și viața noastră. Orice facem, să facem cu toată inima, ca pentru Domnul.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 99 (cap. Adevăratul motiv în slujire).

b. Ce ar trebui să ne motiveze? Cum? 2 Corinteni 5:14,15.

2 Corinteni 5:14, 15: „Căci dragostea lui Hristos ne strânge, fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toți, toți deci au murit. Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei.”

„Când eul este pierdut în Hristos, adevărata dragoste izvorăște în mod spontan. Aceasta nu este o emoție sau un impuls, ci o decizie a unei voințe sfințite. Ea nu constă într-un sentiment, ci în transformarea în întregime a inimii, sufletului și caracterului, care sunt moarte față de eu și trăiesc pentru Hristos. Domnul și Mântuitorul nostru ne cere să ne predăm Lui. A preda eul lui Dumnezeu este tot ceea ce ne cere El, a ne da pe noi Lui, pentru ca El să ne folosească așa cum crede El de cuviință. Până nu ajungem în acest punct de predare, nu vom lucra cu bucurie, folositori sau cu succes, niciunde.” — Comentarii biblice AZȘ [Comentarii E. G. White], vol. 6, p. 1100, 1101. (2 Corinteni cap. 5)

Vineri 13 noiembrie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum au reacționat ucenicii când au fost chemați să lucreze pentru Stăpân? Cum Se îngrijește Dumnezeu de lucrătorii Săi de astăzi?

2. Ce putem face în fiecare zi pentru a ne pregăti să fim martori pentru Dumnezeu? Cum ne va ajuta El în momentul în care avem nevoie?

3. Când Isus încerca să îi pregătească pe ucenici pentru scenele suferinței Sale, ce se petrecea între ei? De ce?

4. Înainte ca Isus să le ceară ucenicilor să își părăsească ocupațiile, ce asigurare le-a dat El? Cum? Ce putem să învățăm din aceasta?

5. Care ar trebui să fie criteriile pentru noi, atunci când decidem ce carieră să urmăm sau în ce activitate să ne angajăm?