Lecția 5. Autoritatea lui Hristos

„Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Tu ești Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea.” (Marcu 1:11).

„În pofida faptului că păcatele unei lumi vinovate zăceau asupra lui Hristos, în pofida umilinței de a lua asupra Lui natura umană căzută, vocea din cer L-a declarat ca fiind Fiul celui Veșnic. Ioan fusese profund mișcat când L-a văzut pe Isus plecat în rugă, stăruind cu lacrimi pentru aprobarea Tatălui. Când slava lui Dumnezeu L-a înconjurat și vocea din cer a fost auzită, Ioan a recunoscut semnul pe care îl făgăduise Dumnezeu. El a știut că Îl botezase pe Mântuitorul lumii.” — Hristos, Lumina lumii, p. 112 (cap. Botezul).

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, pp. 593-600 (cap. Templul curățit din nou).

Duminică 25 octombrie

1. DUMNEZEU ÎL RECUNOAȘTE PE FIUL SĂU

a. Cum L-a recunoscut Tatăl pe Fiul Său la botezul Lui? Marcu 1:11.

Marcu 1:11: „Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Tu ești Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea.”

„Rugăciunea lui Hristos de pe malul Iordanului îi include pe toți cei care vor crede în El. Făgăduința că ești acceptat în Cel Preaiubit, ți se adresează ție. Prinde-o cu strângerea credinței care nu cedează. Dumnezeu a zis: ,Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc toată plăcerea Mea.’ Aceasta înseamnă că prin umbra întunecată pe care Satan a aruncat-o peste calea ta, Hristos a deschis un drum pentru tine până la tronul Dumnezeului infinit. El S-a prins de autoritatea atotputernică și tu ești acceptat în Cel Preaiubit.” — Lift Him Up, p. 109.

„Rugăciunea lui Hristos în favoarea omenirii pierdute a străbătut drumul prin orice umbră pe care Satan o aruncase între om și Dumnezeu și a lăsat un canal de comunicare clar, chiar până la tronul de slavă...

Vocea lui Dumnezeu s-a auzit ca răspuns la cererea lui Hristos și aceasta îi spune păcătosului că rugăciunea lui va găsi un loc sigur de ancorat la tronul Tatălui. Duhul Sfânt va fi dat celor care caută puterea și harul Său și va ajuta neputințelor noastre când vom intra în audiență cu Dumnezeu.” — Înalta noastră chemare, p. 156 (30 mai).

Luni 26 octombrie

2. HRISTOS ÎȘI DESCOPERĂ DIVINITATEA

a. Ce s-a întâmplat când Isus a luat pe trei dintre ucenici ca să Se suie pe munte și care a fost reacția lor? Marcu 9:1-6.

Marcu 9:1-6: „El le-a mai zis: „Adevărat vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor muri până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.” După șase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și i-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la față înaintea lor. Hainele Lui s-au făcut strălucitoare și foarte albe, de o albeață pe care niciun înălbitor de pe pământ n-o poate da. Ilie li s-a arătat împreună cu Moise și stăteau de vorbă cu Isus. Petru a luat cuvântul și a zis lui Isus: „Învățătorule, este bine să stăm aici, să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.” Căci nu știa ce să zică, atât de mare spaimă îi apucase.”

„În timp ce [Isus] este aplecat în umilință pe pământul stâncos, dintrodată se deschid cerurile, porțile de aur ale cetății lui Dumnezeu sunt larg deschise și strălucirea sfântă coboară pe munte, învăluind chipul Mântuitorului. Divinitatea din interior strălucește prin umanitate și întâlnește slava care vine de sus. Ridicându-Se din poziția Sa prosternată, Hristos stă în picioare într-o maiestate divină. Agonia sufletului a dispărut. Fața Sa strălucește acum `ca soarele` și veșmintele Sale sunt `albe ca lumina.`

„Ucenicii, trezindu-se, privesc potopul de slavă care iluminează muntele. Cu teamă și uimire, ei privesc la chipul strălucitor al Stăpânului lor. Când devin capabili să suporte lumina minunată, ei văd că Isus nu este singur.” — Hristos, Lumina lumii, p. 421 (cap. Schimbarea la față).

b. Cum S-a făcut Dumnezeu Însuși cunoscut în acest moment? Marcu 9:7.

Marcu 9:7: „A venit un nor și i-a acoperit cu umbra lui. Și din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultați!”

„În timp ce priveau norul de slavă, mai strălucitor decât cel care mersese înaintea semințiilor lui Israel în pustie, în timp ce auzeau vocea lui Dumnezeu vorbindu-le în maiestatea înfricoșătoare care a făcut ca muntele să tremure, ucenicii au căzut copleșiți la pământ.” — Idem., p. 425.

c. Când ucenicii au fost din nou singuri cu Isus, ce i-a atenționat El? De ce? Marcu 9:8, 9.

Marcu 9:8, 9: „Îndată, ucenicii s-au uitat împrejur și n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur cu ei. Pe când se coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul omului dintre cei morți.”

„Descoperirea făcută ucenicilor trebuia să rămână ca subiect de meditație în inimile lor, nu să fie vestită printre străini. Relatând-o mulțimilor, ea doar ar fi stârnit ridiculizare și uimire nefolositoare. Și chiar cei nouă apostoli nu urma să înțeleagă scena decât după ce Hristos urma să învieze dintre cei morți. Cât de înceți în a înțelege erau chiar și cei trei ucenici favorizați, se vede în faptul că, în pofida a tot ceea ce a zis Hristos despre ceea ce era înaintea Lui, ei au pus sub semnul întrebării între ei semnificația învierii din morți. Totuși, ei nu au cerut nicio explicație de la Isus.” — Idem., p. 426, 427.

Marți 27 octombrie

3. NICIO PRETENŢIE DE AUTORITATE DIVINĂ

a. Ce întrebare I-a fost pusă lui Isus de către preoți și cărturari pentru a-L prinde în cursă? Marcu 11:27,28.

Marcu 11:27, 28: „S-au dus din nou în Ierusalim. Și, pe când Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii și I-au zis: „Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Și cine Ţi-a dat puterea aceasta ca să le faci?”

„Conducătorii aveau înaintea lor dovezile Mesianității Sale. Ei au decis acum, nu să ceară vreun semn al autorității Sale, ci să scoată vreo mărturisire sau declarație prin care El să poată fi condamnat...

Ei se așteptau ca El să pretindă că autoritatea Sa era de la Dumnezeu. Ei intenționau să respingă o astfel de afirmație.” — Hristos, Lumina lumii, p. 593 (cap. Templul curățit din nou).

b. Relatați răspunsul lui Isus și apoi răspunsul preoților și cărturarilor. Marcu 11:29-33 (prima parte).

Marcu 11:29-33 p.p. „Isus le-a răspuns: „Am să vă pun și Eu o întrebare. Răspundeți-Mi la ea și apoi vă voi spune și Eu cu ce putere fac aceste lucruri. Botezul lui Ioan venea din cer ori de la oameni? Răspundeți-Mi!” Ei însă vorbeau astfel între ei: „Dacă răspundem: ,Din cer’, va zice: ,Dar de ce nu l-ați crezut?’ Şi dacă vom răspunde: ,De la oameni…’”, se temeau de norod, căci toţi socoteau că Ioan a fost în adevăr un proroc. Atunci au răspuns lui Isus: „Nu știm.” 

„Preoții au văzut că erau într-o dilemă din care nu puteau să iasă cu niciun fel de sofism. Dacă spuneau că botezul lui Ioan era din cer, incoerența lor ar fi devenit evidentă. Hristos ar fi spus: De ce nu ați crezut în el, atunci? Ioan mărturisise despre Hristos: ,Iată Mielul lui Dumnezeu, care îndepărtează păcatul lumii.’ (Ioan 1:29). Dacă preoții ar fi crezut mărturisirea lui Ioan, cum puteau ei să nege Mesianitatea lui Hristos? Dacă ei declarau credința lor reală, că lucrarea lui Ioan era de la oameni, ei și-ar fi adus asupra lor o furtună de indignare; pentru că oamenii îl credeau pe Ioan un profet.

Cu interes intens, mulțimea aștepta decizia. Ei știau că preoții mărturisiseră că acceptă lucrarea lui Ioan și se așteptau ca ei să recunoască fără niciun dubiu că el era trimis de la Dumnezeu. Dar după ce s-au sfătuit în secret între ei, preoții au decis să nu își asume răspunderea. Pretinzând în mod ipocrit că sunt ignoranți, ei au spus: ,Nu suntem capabili să spunem’.” — Idem., p. 593, 594.

c. Le-a spus Isus cu ce autoritate lucra? Marcu 11:33 (ultima parte). De ce da sau de ce nu?

Marcu 11:33 u.p.: „Și Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.”

„Cărturarii, preoții și conducătorii au fost toți reduși la tăcere. Derutați și dezamăgiți, ei stăteau în picioare cu fruntea plecată, fără a îndrăzni să-I mai adreseze alte întrebări lui Hristos. Prin lașitatea și indecizia de care au dat dovadă, își pierduseră, într-o mare măsură respectul poporului care asista acum, amuzându-se să îi vadă înfrânți pe acești oameni mândri și care se autoîndreptățeau.” — Idem., p. 594.

Miercuri 28 octombrie

4. FUNDAMENTUL AUTORITĂŢII

a. Deoarece fariseii nu Îl plăceau pe Isus, ce au poruncit ei unor aprozi să facă și care a fost rezultatul? Ioan 7:44.

Ioan 7:44: „Unii din ei voiau să-L prindă; dar nimeni n-a pus mâna pe El.”

b. De ce nu au urmat aprozii porunca lor? Ioan 7:45, 46.

Ioan 7:45, 46: „Aprozii s-au întors deci la preoții cei mai de seamă și la farisei. Și aceștia le-au zis: „De ce nu L-ați adus?” Aprozii au răspuns: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta.”

„Aprozii care au fost trimiși să-L prindă pe Isus, au raportat că niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta. Dar motivul pentru aceasta, era că niciodată nu a trăit cineva asemenea acestui om; pentru că dacă nu ar fi trăit așa, nu ar fi vorbit așa. Cuvintele Lui aduceau cu ele o putere convingătoare, deoarece veneau dintr-o inimă curată și sfântă, plină de dragoste și simpatie, binefacere și adevăr. Dincolo de cuvinte era elocvență, în viața liniștită, consecventă de creștin curat și adevărat.” — Slujitorii Evangheliei (1892), p. 244 (cap. 2, subcap. Pericole actuale).

c. Cum erau învățăturile lui Isus în comparație cu ale celorlalți învățători din vremea Lui? Marcu 1:22. De ce? Matei 23:1-3.

Marcu 1:22: „Oamenii erau uimiți de învățătura Lui, căci îi învăța ca unul care are putere, nu cum îi învățau cărturarii.”

Matei 23:1-3: „Atunci, Isus, pe când cuvânta gloatelor și ucenicilor Săi, a zis: „Cărturarii și fariseii șed pe scaunul lui Moise. Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziți, păziți-le și faceți-le, dar după faptele lor să nu faceți. Căci ei zic, dar nu fac.”

„Ceea ce le predica El, aceea și trăia. ,V-am dat o pildă,’ le-a zis El ucenicilor; ,ca să faceți și voi așa cum am făcut Eu.’ ,Eu am păzit poruncile Tatălui Meu.’ (Ioan 13:15; 15:10). În viața Lui, cuvintele acestea ale lui Hristos aveau o reprezentare și o susținere perfectă. Și mai mult decât atât: ceea ce El învăța, aceea și era. Cuvintele Sale erau expresia nu doar a propriei Sale vieți, ci și a propriului Său caracter. El nu doar că predica adevărul, ci El era adevărul. Aceasta dădea putere învățăturilor Sale.” — Educația, p. 78, 79 (cap. Învățătorul trimis de la Dumnezeu).

„[Hristos] nu Se ocupa de teorii abstracte, ci de ceea ce era esențial pentru dezvoltarea caracterului; ceea ce lărgea capacitatea omului de a-L cunoaște pe Dumnezeu și creștea puterea lui de a face bine. El vorbea despre acele adevăruri care aveau de-a face cu modul de purtare în viață și care uneau omul cu veșnicia.

În loc de a direcționa oamenii să studieze teoriile oamenilor despre Dumnezeu, Cuvântul Lui sau lucrările Lui, El îi învăța să privească la El, așa cum era manifestat în lucrările Sale, în Cuvântul Său și în providența Sa. El le-a adus mințile în legătură cu mintea Celui Infinit... Niciodată n-a vorbit nimeni mai înainte, care să aibă așa putere de a trezi mintea, de a aprinde năzuințele și de a antrena orice capacitate a trupului, minții și sufletului.” — Lift Him Up, p. 177. 

Joi 29 octombrie

5. ISUS, PIATRA DIN CAPUL UNGHIULUI

a. Ce cuvinte ale lui David au fost citate de Hristos? Cum Și-a arătat Isus autoritatea Sa ca Piatră din capul unghiului? Psalmii 118:22, 23; Marcu 12:10, 11.

Psalmii 118:22, 23: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii. Domnul a făcut lucrul acesta și este o minunăție înaintea ochilor noștri.”

Marcu 12:10, 11: „Oare n-ați citit locul acesta din Scriptură: ,Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, și este minunat în ochii noștri’?”

„Hristos era Piatra din capul unghiului pentru sistemul iudaic și pentru întreg planul de mântuire. Această piatră de temelie era respinsă acum de zidarii iudei, de preoții și conducătorii lui Israel. Mântuitorul le-a atras atenția la profețiile care le arătau că sunt în pericol. Prin fiecare mijloc al puterii Sale, El căuta să le clarifice natura actului pe care ei erau pe cale să îl facă.” — Hristos, Lumina lumii, p. 597 (cap. Templul curățit din nou).

b. Cum este confirmat Isus ca Piatra din capul unghiului? Isaia 28:16; Deuteronom 32:4; 1 Samuel 2:2.

Isaia 28:16: „De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preț, piatra din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă.”

Deuteronom 32:4: „El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârșite, căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate, El este drept și curat.”

1 Samuel 2:2: „Nimeni nu este sfânt ca Domnul; Nu este alt Dumnezeu decât Tine; Nu este stâncă așa ca Dumnezeul nostru.”

„În înțelepciunea Sa infinită, Dumnezeu a ales piatra de temelie și tot El Însuși a așezat-o. El a numit-o `o temelie sigură.` Întreaga lume poate să așeze pe ea poverile și durerile sale; ea poate să le suporte pe toate. Ei pot construi pe ea în perfectă siguranță. Hristos este `o piatră încercată`. Pe cei care se încred în El nu îi va dezamăgi niciodată. El a suportat orice încercare. El a îndurat apăsarea vinovăției lui Adam și vina urmașilor lui și a ieșit mai mult decât biruitor asupra puterilor celui rău. El a purtat poverile aruncate asupra Sa de către fiecare păcătos pocăit. În Hristos, inima vinovată a găsit alinare. El este temelia sigură. Toți cei care fac din El sprijinul lor se odihnesc în siguranță deplină.” — Idem., pp. 598, 599.

Vineri 30 octombrie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Ce înseamnă pentru tine răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunea lui Hristos de la Iordan?

2. Ce au văzut și au auzit cei trei ucenici pe munte cu Hristos?

3. Cum a răspuns Isus când a fost întrebat cu privire la autoritatea Sa de a predica? De ce?

4. Ce I-a dat lui Isus o asemenea autoritate de a vorbi? Cum se aplica aceasta la noi?

5. Ce avertizare viitoare a dat Isus când a vorbit despre Piatra din capul ughiului? De ce a făcut El aceasta?