Lecția 4. Vindecând mintea

„Binecuvântează, suflete, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui! El îți iartă toate fărădelegile tale, El îți vindecă toate bolile tale.” (Psalmii 103:2, 3).

„Aceeași putere care susține natura lucrează, de asemenea, și în om. Aceleași mari legi care conduc deopotrivă stelele și atomii, controlează viața umană. Legile care guvernează acțiunile inimii, reglând fluxul curentului de viață prin trup, sunt legile Inteligenței mărețe care are putere asupra sufletului” — Educația, p. 99 (cap. Dumnezeu în natură).

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, pp. 267-271 (cap. Poți să mă curățești).

Duminică 18 octombrie

1. ISUS VEDE O PERSOANĂ ÎN NEVOIE

a. Când Isus a mers în Capernaum și s-a răspândit vestea, ce s-a întâmplat? Marcu 2:1, 2. Cine altcineva a căutat de asemenea vindecare și cum L-a abordat pe Isus? Marcu 2:3.

Marcu 2:1, 2: „După câteva zile, Isus S-a întors în Capernaum. S-a auzit că este în casă și s-au adunat îndată așa de mulți că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea ușii. El le vestea Cuvântul.” Marcu 2:3: „Au venit la El niște oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inși.”

„Acest paralitic își pierduse orice speranță de recuperare. Boala sa era rezultatul unei vieți de păcat și suferințele sale erau amestecate cu amărăciunea mustrărilor de conștiință. El apelase de mai multe ori înainte la farisei și doctori, sperând la o vindecare a suferinței psihice și a durerii fizice. Dar ei l-au declarat cu răceală ca fiind incurabil și l-au abandonat mâniei lui Dumnezeu. Fariseii priveau suferința ca pe o dovadă a neplăcerii divine și ei înșiși se îndepărtau de cei bolnavi și în nevoie. Totuși, adesea chiar aceștia care se înălțau pe ei înșiși ca sfinți, erau mai vinovați decât suferinzii pe care îi condamnau. 

Omul paralizat era cu totul lipsit de ajutor și, fără să mai vadă vreo perspectivă de scăpare din vreun loc, se afundase în disperare. Atunci a auzit de lucrările minunate ale lui Isus. I s-a spus că alții la fel de păcătoși și lipsiți de ajutor ca și el, fuseseră vindecați; chiar leproși fuseseră curățați. Și prietenii care i-au istorisit aceste lucruri, l-au încurajat să creadă că el putea să fie, de asemenea, curățat, dacă putea să fie dus la Isus. Dar speranța lui a scăzut când și-a amintit cum venise boala asupra lui. El se temea că Medicul acela curat nu îl va suporta în prezența Sa.” — Hristos, Lumina lumii, p. 267 (cap. Poți să mă curățești).

Luni 19 octombrie

2. PRIETENII ÎL AJUTĂ PE CEL BOLNAV

a. Deoarece mulțimea Îl înconjura pe Isus, ce au făcut prietenii omului bolnav? Marcu 2:4. Ce lecții putem învăța din perseverența lor?

Marcu 2:4: „Fiindcă nu puteau să ajungă până la El din pricina norodului, au desfăcut acoperișul casei unde era Isus și, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.”

„Din nou și din nou, cei care îl purtau pe omul paralizat au încercat să își facă drum prin mulțime, dar în zadar. Bolnavul părea că avea o teamă de nedescris. Când ajutorul atât de mult sperat era așa de aproape, cum putea el să renunțe la speranță? La sugestia lui, prietenii l-au urcat pe acoperișul casei și, spărgând acoperișul, l-au coborât la picioarele lui Isus. Discursul a fost întrerupt. Mântuitorul a privit înfățișarea tristă și a văzut ochii rugători care erau ațintiți spre El. El a înțeles cazul; El era Cel care atrăsese la Sine acel suflet dezorientat și nedumerit la El. În timp ce paraliticul era încă acasă, Mântuitorul a adus convingerea în conștiința lui. Când el s-a pocăit de păcatul său și a crezut în puterea lui Isus de a-l face bine, harul dătător de viață al Mântuitorului a binecuvântat mai întâi inima lui care tânjea. Isus observase cum prima licărire de credință a crescut, devenind încrederea că El era singurul ajutor al păcătoșilor și a văzut-o crescând mai puternică, împreună cu fiecare efort de a veni în prezența Sa.” — Hristos, Lumina lumii, p. 268 (cap. Poți să mă curățești).

„Lasă ca inima ta să se frângă de dorul pe care îl are pentru Dumnezeu, pentru Dumnezeul Cel viu. Viața lui Hristos a arătat ce poate să facă umanitatea atunci când devine părtașă de natură divină. Tot ceea ce a primit Hristos de la Dumnezeu, putem să primim și noi. Atunci, cereți și primiți. Cu credința perseverentă a lui Iacov, cu persistența fermă a lui Ilie, pretindeți pentru voi înșivă tot ceea ce a făgăduit Dumnezeu.” — Parabolele Domnului Hristos, p. 149 (cap. Cerând pentru a da).

b. Ce pildă a lui Hristos ilustrează această însușire? Luca 11:5-10.

Luca 11:5-10: „Apoi le-a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten și se duce la el la miezul nopții și-i zice: ,Prietene, împrumută-mi trei pâini, căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu și n-am ce-i pune înainte’ și, dacă dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: ,Nu mă tulbura; acum ușa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ți dau pâini’, – vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuși, măcar pentru stăruința lui supărătoare, tot se va scula și-i va da tot ce-i trebuie. De aceea și Eu vă spun: Cereți, și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide. Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găsește și celui ce bate, i se deschide.”

„Uneori răspunsurile la rugăciunile noastre vin imediat; alteori trebuie să așteptăm cu răbdare și să continuăm să insistăm cu stăruință pentru lucrurile de care avem nevoie, cazurile noastre fiind ilustrate prin cazul omului care cerea în mod supărător pâine. ,Care dintre voi, dacă are un prieten și vine la el la miezul nopții...’ etc. Această lecție înseamnă mai mult decât ne putem noi imagina. Trebuie să continuăm să cerem, chiar dacă nu obținem imediat răspuns la rugăciunile noastre. ,Vă spun: Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide. Pentru că oricine cere, capătă; cine caută, găsește și celui ce bate, i se deschide.’ (Luca 11:9, 10).” — Sfaturi despre sănătate, p. 380 (cap. Credință și fapte).

Marți 20 octombrie

3. ISUS ROSTEȘTE VINDECARE MINŢII

a. Văzându-l pe omul bolnav, ce a spus Isus? Marcu 2:5.

Marcu 2:5: „Când le-a văzut Isus credința, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îți sunt iertate!”

„Acum, în cuvinte care au căzut asemenea unei muzici la urechile suferindului, Mântuitorul a spus: ,Fiule, fii cu inima veselă; păcatele îți sunt iertate.’

Povara de disperare se rostogolește de pe sufletul omului bolnav; pacea iertării se odihnește în sufletul lui și strălucește în exterior de pe fața lui. Durerea fizică a dispărut și întreaga lui ființă este transformată. Paraliticul lipsit de ajutor este vindecat! Păcătosul vinovat este iertat!

În credință simplă, el a acceptat cuvintele lui Isus ca pe favoarea unei noi vieți. El nu a mai solicitat nimic, ci stătea întins într-o liniște fericită, prea fericit pentru cuvinte. Lumina cerului iradia pe fața sa și lumea privea cu uimire asupra acestei scene.” — Hristos, Lumina lumii, p. 268 (cap. Poți să mă curățești).

b. Cum au reacționat cărturarii la aceste cuvinte? Marcu 2:6,7.

Marcu 2:6, 7: „Unii din cărturari, care erau de față, se gândeau în inimile lor: „Cum vorbește Omul acesta astfel? Hulește! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?”

„Rabinii așteptaseră cu nerăbdare să vadă ce atitudine va lua Hristos cu privire la acest caz. Ei și-au amintit cum omul apelase la ei pentru ajutor și cum ei îi refuzaseră orice speranță sau simpatie. Fără a fi satisfăcuți cu aceasta, ei declaraseră că el suferea blestemul lui Dumnezeu pentru păcatele lui. Ei remarcau interesul cu care toți priveau scena și simțeau o teamă teribilă că își vor pierde propria influență asupra oamenilor...

Isus declarase că păcatele paraliticului erau iertate. Fariseii s-au legat de aceste cuvinte ca fiind blasfemie și și-au imaginat că vor putea prezenta aceasta ca un păcat vrednic de moarte. Ei spuneau în inima lor: ,Hulește: Cine poate ierta păcatele, decât unul Singur, Dumnezeu?’ (Marcu 2:7, R.V.)” — Ibid., pp. 268, 269.

c. Cum a răspuns Isus îndoielilor lor? Marcu 2:8-11.

Marcu 2:8-11: „Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei și le-a zis: „Pentru ce aveți astfel de gânduri în inimile voastre? Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: ,Păcatele îți sunt iertate’ ori a zice: ,Scoală-te, ridică-ți patul și umblă’? Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: ,ție îți poruncesc’”, a zis El slăbănogului, „‘scoală-te, ridică-ți patul și du-te acasă.’”

„Fixându-Și privirea asupra lor, sub care ei s-au chircit de teamă și s-au dat înapoi, Isus a spus: ,De ce gândiți rău în inimile voastre? Căci ce este mai ușor, să spui: Păcatele îți sunt iertate; sau să spui: Ridică-te și umblă? Dar ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele,’ El a spus, întorcându-se către paralitic: ,Ridică-te, ia-ți patul și du-te acasă.’” — Idem. p. 269.

Miercuri 21 octombrie

4. PUTEREA LUI DUMNEZEU CARE VINDECĂ ȘI MÂNTUIEȘTE

a. Cum a răspuns paraliticul la porunca lui Isus de a umbla? Marcu 2:12 (prima parte).

Marcu 2:12 p.p.: „Și îndată, slăbănogul s-a sculat, și-a ridicat patul și a ieșit afară în fața tuturor.”

„Atunci, cel care a fost adus pe targă la Isus se ridică în picioare cu elasticitatea și puterea tinereții. Sângele dătător de viață curge prin venele sale. Fiecare organ al trupului său revine dintr-odată la activitate. Strălucirea sănătății ia locul palorii morții iminente.” — Hristos, Lumina lumii, p. 269 (cap. Poți să mă curățești).

b. Care a fost reacția oamenilor? Marcu 2:12 (partea a doua).

Marcu 2:12 (partea a doua): „așa că toți au rămas uimiți și slăveau pe Dumnezeu și ziceau: „Niciodată n-am văzut așa ceva!”

„Efectul produs asupra oamenilor prin vindecarea paraliticului a fost ca și când cerul s-ar fi deschis și ar fi descoperit slava unei lumi mai bune. Când omul care a fost vindecat a trecut prin mulțime, binecuvântând pe Dumnezeu la fiecare pas și ducându-și povara ca și când ar fi fost o pană, oamenii s-au dat înapoi pentru a-i face loc și îl priveau cu fețele pline de uimire, șoptind încet printre ei: ,Am văzut lucruri ciudate astăzi.’

Fariseii erau muți de uimire și copleșiți de înfrângere... Ei erau descumpăniți și umiliți, recunoscând, dar nu mărturisind, prezența unei ființe superioare. Cu cât era mai mare dovada că Isus avea putere pe pământ de a ierta păcatele, cu atât mai înverșunat se întăreau ei în necredință.” — Idem., pp. 270, 271.

c. Ce metodă a folosit Dumnezeu în creațiune? Psalmii 148:5; 33:6, 9; Geneza 1:3. Ce folosește El în mântuire? Cum are aceasta a face cu paraliticul?

Psalmii 148:5: „Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit și au fost făcute...”

Psalmii 33:6, 9: „Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului și toată oștirea lor, prin suflarea gurii Lui... Căci El zice și se face; poruncește și ce poruncește ia ființă.”

Geneza 1:3: „Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Și a fost lumină.”

„Nu era nevoie de nimic mai mult decât de puterea creatoare ca să restabilească sănătatea acelui trup care se degrada. Aceeași voce care a chemat la viață omul creat din țărână, l-a chemat la viață și pe paraliticul muribund. Și aceeași putere care a dat viață trupului, reînnoise și inima. Cel care la creațiune ,a zis și s-a făcut,’ Cel care ,poruncește și așa se întâmplă,’ (Psalmii 33:9), rostise viață sufletului mort în nelegiuiri și păcate. Vindecarea trupului era o dovadă a puterii care reînnoise inima. Hristos i-a poruncit paraliticului să se ridice și să umble, ,ca să știți,’ a zis El, ,că Fiul omului are putere pe Pământ să ierte păcatele.’” — Idem, pp. 269, 270.

Joi 22 octombrie

5. VINDECÂND PRIN IERTARE

a. Ce efect are păcatul asupra noastră și de ce anume avem nevoie? Psalmii 38:4; 41:4; Fapte 10:38.

Psalmii 38:4: „Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sunt prea grele pentru mine.”

Psalmii 41:4: „Eu zic: „Doamne, ai milă de mine! Vindecă-mi sufletul, căci am păcătuit împotriva Ta!”

Fapte 10:38: „Cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine și vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul, căci Dumnezeu era cu El.”

b. Ce însoțește vindecarea fizică? Psalmii 103:2, 3. Ce putem învăța din întâmplarea cu paraliticul?

Psalmii 103:2, 3: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui! El îți iartă toate fărădelegile tale, El îți vindecă toate bolile tale.”

„Paraliticul a găsit în Hristos vindecare atât pentru suflet, cât și pentru trup. Vindecarea spirituală a fost urmată de restaurare fizică. Această lecție nu ar trebui să fie trecută cu vederea. Sunt astăzi mii care suferă de boli fizice care, asemenea paraliticului, tânjesc după solia: ,Păcatele îți sunt iertate.’ Povara păcatului, cu neliniștea și dorințele sale tulburătoare, este rădăcina bolilor lor. Ei nu pot găsi alinare până când nu vin la Vindecătorul sufletului. Pacea pe care numai El o poate da, va oferi vigoare minții și sănătate trupului.

Isus a venit ca să ,nimicească lucrările diavolului.’ ,În El era viața,’ și El spune: ,Eu am venit ca ei să poată avea viață și s-o aibă din belșug.’ El este un ,Duh care dă viață.’ (1 Ioan 3:8; Ioan 1:4; 10:10; 1 Corinteni 15:45). Și El are încă aceeași putere dătătoare de viață, așa cum o avea atunci când, fiind pe Pământ îl vindeca pe cel bolnav și îi aducea iertare păcătosului. El ,îți iartă toate fărădelegile tale,’ El ,îți vindecă toate bolile tale.’ (Psalmii 103:3)” — Hristos, Lumina lumii, p. 270 (cap. Poți să mă curățești).

Vineri 23 octombrie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum îl priveau fariseii pe cel bolnav și în nevoie? Care era realitatea situației?

2. Când s-a pocăit paraliticul de păcatele sale? Ce a însoțit pocăința sa?

3. Cum a luat Isus povara mentală a acestui om și care a fost rezultatul?

4. Cum este similar modul în care Dumnezeu vindecă trupul cu modul în care El reînnoiește mintea?

5. După ce fel de vindecare tânjesc mulți oameni din lume astăzi?