Lecția 6. Hristos, Slujitorul oamenilor

„[Hristos] S-a făcut pe Sine Însuși fără niciun renume și a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.” (Filipeni 2:7, KJV).

„Domnul nostru Isus Hristos a venit în această lume ca un slujitor neobosit al nevoilor omului. El a `luat neputințele noastre și a purtat păcatele noastre,` ca să poată sluji fiecărei nevoi a omenirii. El a venit să înlăture povara bolii, și ticăloșiei, și păcatului. Era misiunea Lui aceea de a aduce oamenilor restaurare deplină; El a venit ca să le dea sănătate, și pace, și desăvârșire de caracter.” — Our Father Cares, p. 284.

Recomandare pentru studiu: Divina vindecare, pp. 17-22 (cap. Exemplul nostru).

Duminică 1 noiembrie

1. O VIAŢĂ DE SACRIFICIU DE SINE

a. Cât de departe ajunge slujirea lui Hristos? Marcu 2:2; 5:21, 24.

Marcu 2:2: „și s-au adunat îndată așa de mulți că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea ușii. El le vestea Cuvântul.”

Marcu 5:21, 24: „După ce a trecut Isus iarăși de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lângă mare.

(24) Isus a plecat împreună cu el. Și după El mergea mult norod și-L îmbulzea.”

„În mulțimea care se îngrămădea în jurul Mântuitorului, erau mulți care își petrecuseră viața lângă Marea Galileii.” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 147 (cap. Nu judecând, ci lucrând).

b. Cât de apăsat era El de nevoile celorlalți? Marcu 3:20; Matei 8:20.

Marcu 3:20: „Au venit în casă și s-a adunat din nou norodul, așa că nu puteau nici măcar să prânzească.”

Matei 8:20: „Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul.” 

„[Hristos] Își devota nopțile rugăciunii, [iar] de-a lungul zilei, era înghesuit de o mare mulțime de oameni și nu avea timp pentru El Însuși, nici măcar să mănânce.” — Hristos, Lumina lumii, p. 321 (cap. Cine sunt frații Mei?)

„Viața [lui Isus] a fost un sacrificiu de sine constant. El nu avea o casă în această lume, cu excepția celei pe care i-o oferea amabilitatea prietenilor Săi, ca unui călător. El a venit ca să trăiască în locul nostru viața celui mai sărac și să meargă și să lucreze printre cei în nevoie și suferinzi. Nerecunoscut și neonorat, El venea și pleca dintre oamenii pentru care făcuse atât de mult.” — Divina vindecare, p. 19 (cap. Exemplul nostru).

Luni 2 noiembrie

2. PREOCUPÂNDU-SE PENTRU ALŢII

a. Deoarece nevoile oamenilor erau atât de urgente, ce a făcut Isus pentru a oferi odihnă ucenicilor Săi? Marcu 6:31. De ce?

Marcu 6:31: „Isus le-a zis: „Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin.” Căci erau mulți care veneau și se duceau și ei n-aveau vreme nici să mănânce.”

„Deși timpul este scurt și există o mare lucrare care trebuie făcută, Domnului nu Îi face plăcere când ne prelungim perioada de activitate așa încât să nu mai rămână timp pentru odihnă, pentru studiul Bibliei și pentru comuniunea cu Dumnezeu. Toate acestea sunt esențiale ca să întărească sufletul, să ne așeze într-o poziție unde să putem primi înțelepciune de la Dumnezeu pentru a ne angaja talanții în slujba Stăpânului pentru cea mai înaltă răspundere.

Când Isus a spus că secerișul era mare și lucrătorii erau puțini, El nu le-a cerut ucenicilor Săi ca fiind necesar să muncească neîntrerupt. El spune ucenicilor Săi că puterea lor era sever pusă la probă, că ei vor fi nepotriviți pentru lucrarea viitoare dacă nu se vor odihni pentru o vreme... În numele lui Isus, economisiți-vă puterile, ca după ce au fost reîmprospătate prin odihnă, să puteți face o lucrare mai mare și mai bună.” — My Life Today, p. 133.

„Nu este înțelept ca să fim întotdeauna sub tensiunea muncii și a agitației, … pentru că în acest fel evlavia personală este neglijată și puterile minții și ale sufletului și ale trupului sunt suprasolicitate. Trebuie să manifestăm grijă cu privire la regularitatea orelor de somn și muncă.

Trebuie să avem perioade de odihnă, perioade de recreere, perioade pentru meditație.” — Credința prin care trăiesc, p. 233.

b. Când oamenii au continuat să îi urmeze, ce a răspuns Isus? Cum S-a ocupat El de nevoile lor? Marcu 6:34-44. 

Marcu 6:34-44: „Când a ieșit din corabie, Isus a văzut mult norod și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-aveau păstor, și a început să-i învețe multe lucruri. Fiindcă ziua era pe sfârșite, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu și ziua este pe sfârșite. Dă-le drumul să se ducă în cătunele și satele de primprejur ca să-și cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.” „Dați-le voi să mănânce”, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei și să le dăm să mănânce?” Și El i-a întrebat: „Câte pâini aveți? Duceți-vă de vedeți.” S-au dus de au văzut câte pâini au și au răspuns: „Cinci și doi pești.” Atunci le-a poruncit să-i așeze pe toți, cete-cete, pe iarba verde. Și au șezut jos în cete de câte o sută și de câte cincizeci. El a luat cele cinci pâini și cei doi pești. Și-a ridicat ochii spre cer și a rostit binecuvântarea. Apoi a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea și cei doi pești, i-a împărțit la toți. Au mâncat toți și s-au săturat; și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu firimituri de pâine și cu ce mai rămăsese din pești. Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați.”

„Isus, Mântuitorul prețios, nu a dat niciodată impresia că ar fi devenit obosit de insistențele sufletelor bolnave de păcat și ale celor bolnavi de diferite boli. ,Și Isus, când a ieșit afară, a văzut mult norod și a fost mișcat de milă față de ei’ (Marcu 6:34). Aceasta înseamnă mult pentru cei în suferință. El Își identifica interesul Său cu al lor. El lua parte la poverile lor. El le simțea temerile. El avea o milă intensă, care provoca durere inimii lui Hristos.” — That I May Know Him, p. 47.

c. După ce oamenii au fost hrăniți fizic și spiritual, cum S-a ocupat Isus pentru odihna Sa și a ucenicilor Săi? Marcu 6:45, 46.

Marcu 6:45, 46: „Îndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului. După ce Și-a luat rămas-bun de la norod, S-a dus în munte ca să Se roage.”

Marți 3 noiembrie

3. CALEA SLUJIRII

a. Ce implică a-L urma pe Hristos pe calea slujirii? Marcu 8:34.

Marcu 8:34: „Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi și le-a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să Mă urmeze.” 

„Hristos, Învățătorul iubit, spune: ,Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.’ Da, urmați-L pe El prin situațiile rele ca și prin cele bune. Urmați-L pe El ajutându-i pe cei care au cea mai mare nevoie și sunt lipsiți de prieteni. Urmați-I în a vă uita pe voi înșivă, a fi bogați în fapte de lepădare de sine și sacrificiu de sine pentru a face bine altora; când sunteți vorbiți de rău, nu vorbiți de rău înapoi; arătați dragoste și compasiune pentru rasa căzută. El nu Și-a considerat viața Lui prea scumpă, ci a renunțat la ea pentru noi toți. Urmați-L pe El de la umilul leagăn până la cruce. El a fost exemplul nostru. El vă spune că dacă vreți să fiți ucenicii Lui, trebuie să vă luați crucea, crucea disprețuită, și să Îl urmați. Putem noi să bem paharul? Putem noi să fim botezați cu acest botez?” — Mărturii, vol. 2, p. 178 (cap. Mândrie la tineret).

b. Cum compară Isus câștigul lumesc cu prețul plătit în slujba Sa? Marcu 8:35-37.

Marcu 8:35-37: „Căci oricine va vrea să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața din pricina Mea și din pricina Evangheliei o va mântui. Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?”

„Ce se poate compara cu pierderea unui suflet omenesc? Este o întrebare pe care fiecare suflet trebuie să și-o pună pentru el însuși – fie a câștiga comorile vieții veșnice, fie a pierde totul din cauza neglijenței sale de a-L face pe Dumnezeu și neprihănirea Sa prima și singura datorie. Isus, Răscumpărătorul lumii, … privește cu mâhnire asupra numărului mare al celor care mărturisesc a fi creștini, care nu Îi slujesc Lui, ci lor înșiși. Ei abia dacă se gândesc la realitățile veșnice, deși El le atrage atenția la răsplata bogată care îl așteaptă pe cel credincios care Îi va sluji cu dragoste neîmpărțită...

El dorește ca fiecare individ să simtă responsabilitatea sa de a folosi astfel timpul prețios de aici, din această lume, încât să fie zilnic roditor în fapte bune. Acesta este singurul scop vrednic al fiecărei ființe muritoare – de a-și folosi talentele date de Dumnezeu având în vedere rezultate eterne.” — That I May Know Him, p. 321.

c. Când ne predăm pe noi înșine cu totul lui Dumnezeu, pentru a-I sluji oriunde ne cheamă, ce asigurare ne dă El? Luca 22:35.

Luca 22:35: „Apoi, le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă și fără încălțăminte, ați dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei. 

Miercuri 4 noiembrie

4. CĂLCÂND PE URMELE STĂPÂNULUI

a. Ce solicitare a fost făcută cu privire la Iacov și Ioan și care a fost răspunsul lui Isus? Marcu 10:35-40.

Marcu 10:35-40: „Fiii lui Zebedei, Iacov și Ioan, au venit la Isus și I-au zis: „Învățătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere.” El le-a zis: „Ce voiți să vă fac?” „Dă-ne”, I-au zis ei, „să ședem unul la dreapta Ta și altul la stânga Ta când vei fi îmbrăcat în slava Ta.” Isus le-a răspuns: „Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care am să-l beau Eu sau să fiți botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem”, au zis ei. Și Isus le-a răspuns: „Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu, îl veți bea și cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veți fi botezați, dar cinstea de a ședea la dreapta sau la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită.”

„În împărăția lui Dumnezeu, poziția nu este câștigată prin favoritism. Nu este câștigată, nici primită printr-o răsplată arbitrară. Aceasta este rezultatul caracterului. Coroana și tronul sunt semnele unui obiectiv atins, ale unei stări ajunse; ele sunt dovezile biruirii de sine prin Domnul nostru Isus Hristos.” — Hristos, Lumina lumii, p. 549 (cap. Legea noii împărății).

b. Cum a folosit Isus această ocazie pentru a compara împărățiile lumii cu împărăția Sa? Marcu 10:41-44.

Marcu 10:41-44: „Cei zece, când au auzit lucrul acesta, au început să se mânie pe Iacov și pe Ioan. Isus i-a chemat la El și le-a zis: „Știți că cei priviți drept cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor.”

„Adevărata fericire se găsește doar într-o viață de slujire. Cel care trăiește o viață nefolositoare, egoistă, este nefericit. El nu este mulțumit de el însuși și de nimeni altcineva. Domnul Își disciplinează lucrătorii ca să poată fi pregătiți pentru a ocupa locurile care le-au fost indicate. Astfel dorește El ca să îi facă potriviți pentru a face o slujbă mai acceptabilă...

Sunt mulți cei care nu sunt mulțumiți să Îi slujească lui Dumnezeu în locul pe care El l-a desemnat pentru ei sau să facă, fără a se plânge, lucrarea pe care El le-a pus-o în mâini. Este drept ca să fim nemulțumiți de modul în care ne facem datoria, dar nu trebuie să fim nemulțumiți de datorie însăși, pentru că am vrea să facem mai degrabă altceva. În providența Sa, Dumnezeu pune înaintea ființelor umane slujba care va fi ca un tratament pentru mințile lor bolnave. Astfel, El caută să îi conducă pe oameni să lase deoparte preferința pentru eu, care, dacă este cultivată, îi va descalifica pentru lucrarea pe care El o are pentru ei.” — In Heavenly Places, p. 229.

c. Cum a mărturisit viața lui Isus că El era cel mai mare Slujitor al tuturor? Marcu 10:45.

Marcu 10:45: „Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața răscumpărare pentru mulți!”

„Hristos ar fi putut, din cauza vinovăției noastre, să Se îndepărteze de noi. Dar în loc să Se distanțeze, El a venit și a locuit printre noi, plin de toată plinătatea Dumnezeirii, pentru a fi una cu noi, ca prin harul Său să putem obține desăvârșirea. Printr-o moarte rușinoasă și de suferință, El a plătit răscumpărarea noastră. El a venit din cea mai înaltă formă de excelență; divinitatea Lui îmbrăcată cu umanitatea, a coborât pas cu pas în cele mai mari adâncimi ale umilinței. Nicio frânghie nu poate măsura adâncimea iubirii Sale.” — Asemenea lui Hristos, p. 17.

Joi 5 noiembrie

5. MAESTRUL ÎȘI SLUJEȘTE STUDENŢII

a. Ce a făcut Isus pentru ucenicii Săi în timpul Paștelui? Ioan 13:3-5.

Ioan 13:3-5: „Isus, fiindcă știa că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit și la Dumnezeu Se duce, S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ștergar și S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.”

„Ucenicii tocmai erau în dispută cu privire la cine să fie cel mai mare în împărăția cerurilor. Ei nu puteau cădea de acord. Unul pretindea onoarea pentru el însuși; altul pentru sine. Niciunul dintre ucenici nu era într-o condiție a minții potrivită să înțeleagă semnificația evenimentelor care urmau să vină sau să aprecieze solemnitatea ocaziei prezente. Ei nu erau pregătiți să participe la Cina Pascală.

Hristos i-a privit cu tristețe. El știa că înaintea lor erau încercări și inima Sa plină de dragoste s-a plecat spre ei cu milă duioasă și simpatie. Ca o manifestare a iubirii Sale pentru ei, El ,a luat un ștergar și S-a încins cu el. După aceea, a turnat apă într-un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu prosopul cu care era încins.’ Aceasta era o mare mustrare pentru ei toți.” — Reflecting Christ, p. 261.

b. Ce lecție de slujire le-a dat El? Ioan 13:12-16.

Ioan 13:12-16: „După ce le-a spălat picioarele, Și-a luat hainele, S-a așezat iarăși la masă și le-a zis: „Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiți Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, căci sunt. Deci , dacă Eu, Domnul și Învățătorul vostru, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu. Adevărat , adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul, mai mare decât cel ce l-a trimis.”

„Prin ritualul umilinței suntem învățați o lecție impresionantă. Hristos ne-a arătat necesitatea umblării în umilință înaintea lui Dumnezeu și înțelegerii a ceea ce El a făcut pentru noi prin darul Fiului Său. Hristos știa că ucenicii Săi nu vor uita niciodată lecția umilinței dată lor la Ultima Cină. Luând asupra Lui cea mai umilă formă de slujire, El le-a aplicat celor doisprezece cea mai aspră mustrare care le putea fi dată.” — Idem.

Vineri 6 noiembrie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Numiți câteva modalități prin care Isus punea nevoile altora deasupra propriilor Sale nevoi umane.

2. Cum Se îngrijește Isus de lucrătorii Săi de astăzi? Ce se întâmplă când ne suprasolicităm?

3. Ce înseamnă în mod practic să Îl urmăm pe Hristos în lepădare de sine?

4. Cum putem găsi adevărata fericire? Cum ar trebui să reacționăm față de lucrarea pe care o pune Dumnezeu în mâinile noastre?

5. Cum au dat acțiunile lui Isus de la Ultima Cină o mustrare puternică pentru ucenici?