Lecții din cartea lui Marcu

Lecția 10. Isus vorbește despre Împărăția Sa

„Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel ca să izbească privirile. Nu se va zice: `Uite-o aici` sau `Uite-o acolo!` Căci Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru.” (Luca 17:20, 21).

„Împărăția lui Dumnezeu începe în inimă. Nu vă uitați aici sau acolo pentru manifestări ale puterii pământești care să-i marcheze venirea.” — Hristos, Lumina lumii, p. 506 (cap. Fără să atragă privirea).

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, p. 419-425, 509, 510 (cap. Schimbarea la față, Nu cu arătarea în afară).

Duminică 29 noiembrie

1. O ALUZIE PRECOCE CU PRIVIRE LA SUFERINŢELE MÂNTUITORULUI

a. Ce întrebări au adresat ucenicii lui Ioan către Isus? Cum au încercat cărturarii și fariseii să Îl deprecieze în ochii poporului? Marcu 2:18.

 Marcu 2:18: „Ucenicii lui Ioan și fariseii obișnuiau să postească. Ei au venit și au zis lui Isus: „Pentru ce ucenicii lui Ioan și ai fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?”

 „[Fariseii] i-au căutat pe ucenicii lui Ioan Botezătorul și au încercat să îi instige împotriva Mântuitorului. Acești farisei nu acceptaseră misiunea Botezătorului. Ei arătaseră cu dispreț la viața lui cumpătată, la obiceiurile sale simple, la îmbrăcămintea sa aspră și îl declaraseră fanatic...

Acum când Isus a venit amestecându-se cu poporul, mâncând și bând la mesele lor, ei Îl acuzau că ar fi lacom și băutor de vin. Chiar acei care făceau această acuzație, erau ei înșiși vinovați. Așa după cum Dumnezeu este reprezentat greșit și îmbrăcat de Satan cu propriile sale atribute, tot astfel solii Domnului au fost prezentați în mod fals de către acești oameni răi.” — Hristos, Lumina lumii, p. 275, 276 (cap. Levi-Matei).

b. Cum a folosit Isus această ocazie pentru a profeți suferințele Sale? Marcu 2:19, 20.

Marcu 2:19, 20: „Isus le-a răspuns: „Oare pot posti nuntașii câtă vreme este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot posti. Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei, și atunci vor posti în ziua aceea.”

„Cuvintele lui Hristos evocau o imagine luminoasă, dar deasupra ei se întindea o umbră grea, pe care doar ochiul Său o putea discerne.” — Idem., p. 277.

Luni 30 noiembrie

2. DESCOPERIND UCENICILOR VIITORUL

a. Cum le-a descoperit în mod clar Isus ucenicilor Săi viitorul? Marcu 8:31; 9:31.

Marcu 8:31: „Atunci a început să-i învețe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și după trei zile să învieze.”

Marcu 9:31: „Căci învăța pe ucenicii Săi și zicea: „Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî, și a treia zi după ce-L vor omorî, va învia.”

b. Care a fost răspunsul lui Petru? Ce au făcut ucenicii în general? Marcu 8:32; 9:32.

Marcu 8:32: „Le spunea lucrurile acestea pe față. Petru însă L-a luat deoparte și a început să-L mustre.”

Marcu 9:32: „Dar ucenicii nu înțelegeau cuvintele acestea și se temeau să-L întrebe.”

c. Cum a încercat Isus să corecteze obișnuita înțelegere greșită cu privire la împărăția Sa? Ioan 18:36. Cum confundă mulți oameni împărăția harului cu împărăția viitoare de slavă?

Ioan 18:36: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăția Mea nu este de aici.”

„Astăzi, în lumea religioasă există mulțimi care, după cum cred ei, lucrează pentru întemeierea împărăției lui Hristos ca o stăpânire pământească trecătoare. Ei doresc ca să-L facă pe Domnul nostru conducătorul împărățiilor acestei lumi, conducător în sălile ei de judecată și în adunările ei, în instanțele ei legislative, în palatele și piețele ei. Ei se așteaptă ca El să conducă prin decrete legale, impuse de autoritatea umană. Cum Hristos nu este acum aici în persoană, ei înșiși vor prelua acțiunea în locul Lui, pentru a exercita legea împărăției Sale. Stabilirea unei astfel de împărății este ceea ce își doreau iudeii în zilele lui Hristos. Ei L-ar fi primit pe Isus, dacă El ar fi fost dornic să instaureze o domnie vremelnică, să impună ceea ce ei considerau ca legi ale lui Dumnezeu și să îi facă interpreți ai voinței Sale și agenți ai autorității Sale. Dar El a spus: ,Împărăția Mea nu este din lumea aceasta.’ (Ioan 18:36). El nu accepta un tron pământesc.” — Hristos, Lumina lumii, p. 509, 510 (cap. Fără să atragă privirea).

 „Acum, ca în zilele lui Hristos, lucrarea împărăției lui Dumnezeu nu e cu cei care pretind în mod vehement recunoaștere și susținere din partea conducătorilor pământești și a legilor omenești, ci cu cei care declară oamenilor, în Numele Lui, acele adevăruri spirituale care vor lucra în primitori experiența lui Pavel: ,Sunt răstignit împreună cu Hristos: totuși trăiesc; însă nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.’ (Galateni 2:20).” – Idem., p. 510.

 „Mulți dintre noi sunt pietre dure din carieră. Dar când prindem adevărul lui Dumnezeu, influența lui ne mișcă. El ne înalță și înlătură de la noi orice nedesăvârșire și păcat, indiferent de ce natură ar fi. Astfel, suntem pregătiți să Îl vedem pe Împărat în frumusețea Sa și în cele din urmă să ne unim cu îngerii curați și cerești în împărăția de slavă.” — Sfaturi despre sănătate, p. 44 (cap. Răscumpărați de Dumnezeu).

Marți 1 decembrie

3. ÎMPĂRĂŢIA VIITOARE DE SLAVĂ ÎN MINIATURĂ

a. Ce le-a spus Isus ucenicilor despre vederea împărăției Sale viitoare? Marcu 9:1.

Marcu 9:1: „El le-a mai zis: „Adevărat vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor muri până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.”

b. Cui i-a fost dată o întrezărire a împărăției Sale de slavă? De ce? Marcu 9:2-4, 7.

Marcu 9:2-4, 7: „După șase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și i-a dus singuri deoparte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la față înaintea lor. Hainele Lui s-au făcut strălucitoare și foarte albe, de o albeață pe care niciun înălbitor de pe pământ n-o poate da. Ilie li s-a arătat împreună cu Moise și stăteau de vorbă cu Isus... (7) A venit un nor și i-a acoperit cu umbra lui. Și din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultați!”

„Mântuitorul a văzut tristețea ucenicilor Săi și tânjea să le ușureze necazul prin asigurarea că nu era în zadar credința lor. Nu toți, chiar dintre cei doisprezece, pot primi descoperirile pe care dorește El să le dea. Doar cei trei care trebuie să fie martori la agonia Sa din Ghetsimani au fost aleși să fie cu El pe munte. Acum povara rugăciunii Sale este ca lor să le fie dată o manifestare a slavei pe care El a avut-o la Tatăl înainte să fi fost lumea, ca împărăția Lui să fie descoperită ochilor omenești și ca ucenicii Săi să poată fi întăriți să o privească. El Se roagă ca ei să poată fi martori la o manifestare a divinității Sale, care să îi mângâie în ceasurile supremei Lui agonii prin cunoștința faptului că El este cu siguranță Fiul lui Dumnezeu și că moartea Sa rușinoasă este parte din planul de mântuire...

Isus era îmbrăcat cu lumina cerului, așa cum va apărea atunci când va veni ,pentru a doua oară, fără păcat, pentru mântuire.’ Pentru că El va veni ,în slava Tatălui Său cu sfinții îngeri’ (Evrei 9:28; Marcu 8:38). Făgăduința Mântuitorului față de ucenici a fost acum împlinită. Pe munte, împărăția viitoare a fost reprezentată în miniatură, — Hristos, Regele, Moise reprezentantul sfinților înviați și Ilie al celor înălțați la ceruri.

Ucenicii nu înțeleg încă scena; dar se bucură că blândul Învățător, Cel umil și smerit, Cel care pribegea din loc în loc ca un străin lipsit de ajutor, este onorat de cei privilegiați în ceruri. Ei cred că Ilie a venit ca să anunțe domnia lui Mesia și că împărăția lui Hristos este aproape să fie întemeiată pe Pământ. Amintirea temerii și dezamăgirii lor este alungată pentru totdeauna. Aici, unde slava lui Dumnezeu este descoperită, ei își doresc să mai zăbovească... Ucenicii sunt încrezători că Moise și Ilie au fost trimiși ca să-L protejeze pe Stăpânul lor și să instituie autoritatea Sa ca împărat.

Dar înainte de coroană, trebuie să vină crucea.” — Hristos, Lumina lumii, p. 420-422 (cap. Schimbarea la față).

c. Ce a poruncit Isus ucenicilor cu privire la schimbarea la față? Cum a arătat răspunsul lor că nu au înțeles natura împărăției Sale? Marcu 9:8-10.

Marcu 9:8-10: „Îndată, ucenicii s-au uitat împrejur și n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur cu ei. Pe când se coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul omului dintre cei morți. Ei au păstrat în ei lucrul acesta și se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morți.”

Miercuri 2 decembrie

4. ILUSTRAŢII ALE ÎMPĂRĂŢIEI HARULUI

a. Descrieți paralela care există între creșterea seminței și împărăția lui Dumnezeu. Marcu 4:26-29.

Marcu 4:26-29: „El a mai zis: „Cu Împărăția lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânța în pământ; fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum. Pământul rodește singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic și, când este coaptă roada, pune îndată secera în ea, pentru că a venit secerișul.”

 „Hristos a folosit alte ilustrații... căutând să întoarcă gândurile lor de la speranța unei împărății lumești către lucrarea harului lui Dumnezeu în suflet.” — Parabolele Domnului Hristos, p. 62 (cap. Întâi un fir verde, apoi spic).

„Încolțirea seminței reprezintă începutul vieții spirituale și dezvoltarea plantei este o ilustrație a dezvoltării caracterului. Nu poate exista viață fără creștere. Planta trebuie fie să crească, fie să moară. Așa cum creșterea ei este silențioasă și imperceptibilă, dar continuă, așa este și creșterea caracterului...

Planta crește primind ceea ce Dumnezeu i-a dat pentru susținerea vieții. În același fel, creșterea spirituală este obținută prin cooperare cu agenții divini. La fel cum planta are rădăcina în sol, și noi trebuie să avem rădăcini în Hristos. După cum planta primește razele de soare, roua și ploaia, la fel și noi trebuie să primim Duhul Sfânt.” — Educația, p. 105, 106 (cap. Lecții de viață).

b. Cum este împărăția lui Dumnezeu ca o sămânță a unui grăunte de muștar? Marcu 4:30-32.

Marcu 4:30-32: „El a mai zis: „Cu ce vom asemăna Împărăția lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfățișa? Se aseamănă cu un grăunte de muștar, care, când este semănat în pământ, este cea mai mică dintre toate semințele de pe pământ, dar, după ce a fost semănat, crește și se face mai mare decât toate zarzavaturile și face ramuri mari, așa că păsările cerului își pot face cuiburi la umbra lui.”

„La începuturile ei, împărăția lui Hristos părea umilă și nesemnificativă. Comparativ cu împărățiile pământești, ea părea a fi cea mai neînsemnată dintre toate. Pretenția lui Hristos de a fi împărat era ridiculizată de conducătorii acestei lumi. Totuși în adevărurile puternice încredințate urmașilor Săi, împărăția Evangheliei deținea o viață divină. Și cât de rapidă era creșterea sa, cât de răspândită influența sa! …

La fel, lucrarea harului în inimă este mică la începuturile ei. Un cuvânt este rostit, o rază de lumină este revărsată în suflet, o influență este exercitată și acesta este începutul unei noi vieți; și cine poate estima rezultatele ei?” — Parabolele Domnului Hristos, p. 77, 78 (cap. Asemenea unui grăunte de muștar).

c. Care vor fi rezultatele creșterii seminței Cuvântului în noi? Ioan 15:5, 8; 2 Corinteni 5:17.

Ioan 15:5, 8: „Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic. ... (8) Dacă aduceți multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit și voi veți fi astfel ucenicii Mei.”

2 Corinteni 5:17: „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”

„Dumnezeu dorește să manifeste prin tine sfințenia, bunăvoința, compasiunea propriului Său caracter. Totuși Mântuitorul nu a poruncit ucenicilor să lucreze ca să aducă rod. El le-a spus să rămână în El.” — Hristos, Lumina lumii, p. 677 (cap. Să nu vi se tulbure inima).

Joi 3 decembrie

5. ÎMPĂRĂŢIA HARULUI ÎNTEMEIATĂ

a. Cum a procedat Dumnezeu pentru a-Și întemeia împărăția harului? Romani 5:6-10.

Romani 5:6-10: „Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiți. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva, dar pentru binefăcătorul lui poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiți neprihăniți prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui.”

„Împărăția harului a fost instituită imediat după căderea omului, când a fost conceput un plan de răscumpărare pentru rasa vinovată. El a existat atunci în intenția și prin făgăduința lui Dumnezeu; și prin credință, oamenii puteau deveni supușii acesteia. Totuși, ea nu a fost în fapt întemeiată până la moartea lui Hristos. Chiar și după ce a intrat în misiunea Sa pământească, Mântuitorul, obosit de încăpățânarea și nerecunoștința oamenilor, putea să Se dea înapoi de la jertfa de pe Calvar. În Ghetsimani, paharul durerii tremura în mâna Lui. El ar fi putut chiar atunci să Își șteargă sudoarea însângerată de pe frunte și să lase rasa umană să piară în nelegiuirea ei. Dacă ar fi făcut acest lucru, nu ar mai fi putut exista mântuire pentru oamenii căzuți. Dar când Mântuitorul Și-a dat viața și cu ultima suflare a strigat ,S-a sfârșit,’ atunci împlinirea planului de mântuire a fost asigurată. Făgăduința mântuirii, făcută perechii păcătoase în Eden, a fost ratificată. Împărăția harului, care existase înainte prin făgăduința lui Dumnezeu, a fost atunci întemeiată.” — Marea luptă, p. 347, 348 (cap. Lumină prin întuneric).

b. Cine trebuie incluși în invitația pentru împărăția harului? Cu ce insistență trebuie ei invitați? Luca 14:21-23.

Luca 14:21-23: „Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci, stăpânul casei s-a mâniat și a zis robului său: ,Du-te degrabă în piețele și ulițele cetății și adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi și șchiopi.’ La urmă, robul a zis: ,Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit și tot mai este loc.’ Și stăpânul a zis robului: ,Ieși la drumuri și la garduri și, pe cei ce-i vei găsi, silește-i să intre, ca să mi se umple casa.”

Vineri 4 decembrie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Unde începe împărăția lui Dumnezeu? De ce așteaptă mulți oameni o împărăție vremelnică?

2. Ce principii opuse există în Împărăția lui Dumnezeu în comparație cu o împărăție lumească?

3. Cum a fost împărăția viitoare descoperită celor trei ucenici? Cu ce scop?

4. Descrieți cum este comparată împărăția harului cu creșterea seminței.

5. Când a fost instituită împărăția harului? Când a fost ea întemeiată?