Lecția 2. Un Învățător divin

„Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” (Ioan 3:2).

„Isus, divinul Învățător ... nu Și-a luat natura umană pentru niciun alt scop decât să arate oamenilor harul, iubirea și bunătatea lui Dumnezeu în oferirea mântuirii și fericirii pentru creaturile Sale. Pentru acest obiectiv a murit El. Zilnic, El a manifestat înaintea lor, în lucrarea de binecuvântare a omului, cât de mare era gingășia și dragostea față de rasa căzută. Inima Lui a fost un izvor de compasiune nesecată, din care inima care tânjea putea fi săturată cu apa vieții.” — Sfaturi pentru lucrarea Școlii de Sabat, pp. 108, 109 (cap. Educatorul și lucrarea sa).

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, pp. 342, 343, 427-431, 601-603 (cap. Atingerea credinței, Servire, Controversa).

Duminică 4 octombrie

1. ÎNVĂŢĂTORUL ȘI ELEVII SĂI

a. Cum I s-au adresat ucenicii lui Isus cu numeroase ocazii? Marcu 4:38; 9:38; 13:1.

Marcu 4:38: „Și El dormea la cârmă, pe căpătâi. Ucenicii L-au deșteptat și I-au zis: „Învățătorule, nu-Ţi pasă că pierim?”

Marcu 9:38: „Ioan I-a zis: „Învățătorule, noi am văzut pe un om scoțând draci în Numele Tău și l-am oprit, pentru că nu venea după noi.”

Marcu 13:1: „Când a ieșit Isus din Templu, unul din ucenicii Lui i-a zis: „Învățătorule, uită-Te ce pietre și ce zidiri!”

b. Cum a recunoscut Isus folosirea acestui titlu? Ioan 13:13.

Ioan 13:13: „Voi Mă numiți Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, căci sunt.”

c. Cu ce scop a făcut Isus acest lucru? Ioan 13:14, 15.

Ioan 13:14, 15: „Deci , dacă Eu, Domnul și Învățătorul vostru, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu.”

„Hristos Și-a atribuit în mod distinct dreptul la autoritate și loialitate. ,Voi Mă numiți Învățătorul și Domnul,` zise El, `și bine ziceți; pentru că așa sunt.` `Unul Singur este Învățătorul, chiar Hristos.` Astfel, El Și-a menținut demnitatea care aparținea numelui Său și autoritatea și puterea pe care le avea în cer.” — Lift Him Up, p. 37.

Luni 5 octombrie

2. UN OM ÎN NEVOIE ARATĂ RESPECT

a. Cine era Iair și cum I-a arătat el respect lui Isus? Marcu 5:22.

Marcu 5:22: „Atunci a venit unul din fruntașii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntașul s-a aruncat la picioarele Lui.”

„[Isus] a rămas pe malul mării pentru o vreme, învățând și vindecând, și apoi a mers la casa lui Levi Matei pentru a se întâlni cu vameșii la ospăț. Aici L-a găsit Iair, conducătorul sinagogii. Acest fruntaș al sinagogii a venit la Isus cu un mare necaz și s-a aruncat la picioarele Lui.” — Hristos, Lumina lumii, p. 342 (cap. Atingerea credinței)

b. De ce a venit Iair să Îl vadă pe Isus? Cât de mare era credința lui? Marcu 5:23.

Marcu 5:23: „și I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetița mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă și să trăiască.”

„Isus a pornit imediat la drum cu acest conducător către casa lui. Deși ucenicii au văzut atâtea lucrări ale harului Său, ei erau uimiți de bunăvoința Lui de a răspunde cererii arogantului rabin; totuși L-au urmat pe Stăpânul lor și poporul L-a urmat și el, nerăbdător și plin de așteptări.” — Idem.

„Hristos era în drumul Lui către casa lui Iair, rabinul evreu care Îl rugase să vină să îi vindece fetița. Cererea făcută cu o inimă zdrobită, ,Fetița mea trage să moară: rogu-Te, vino de-Ți pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă și să trăiască` (Marcu 5:23), atinsese inima gingașă, plină de simpatie a lui Hristos și El a pornit imediat la drum cu acest conducător spre casa lui.” — Divina vindecare, p. 59 (cap. Atingerea credinței)

c. Când Isus Și-a amânat călătoria spre casa lui Iair, ce s-a întâmplat și cum i s-a adresat lui Isus solul? Marcu 5:35. 

Marcu 5:35: „Pe când vorbea El încă, iată că vin niște oameni de la fruntașul sinagogii, care-i spun: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învățătorul?”

„Casa conducătorului nu era la distanță, dar Isus și însoțitorii Săi înaintau încet, pentru că mulțimea Îl împingea din toate părțile. Tatăl neliniștit era nerăbdător din cauza întârzierii; dar Isus, fiindu-i milă de norod, se oprea din când în când pentru a alina suferința cuiva sau pentru a mângâia o inimă împovărată. În timp ce ei erau încă pe drum, un sol și-a făcut loc prin mulțime, aducându-i lui Iair vestea că fiica lui era moartă și că era fără rost să mai necăjească pe Domnul. Cuvintele au ajuns la urechile lui Isus. `Nu te teme,` i-a zis El, `crede numai și ea se va face bine.`” — Hristos, Lumina lumii, p. 342, 343 (cap. Atingerea credinței).

Marți 6 octombrie

3. DESCOPERINDU-ȘI DIVINITATEA

a. Cine a fost luat în casa lui Iair, când Isus a ajuns acolo? De ce? Marcu 5:37-40.

Marcu 5:37-40: „Și n-a îngăduit nimănui să-L însoțească, afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov. Au ajuns la casa fruntașului sinagogii. Acolo, Isus a văzut o zarvă și pe unii care plângeau și se tânguiau mult. A intrat înăuntru și le-a zis: „Pentru ce faceți atâta zarvă și pentru ce plângeți? Copila n-a murit, ci doarme .” Ei își băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toți, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce-L însoțiseră și a intrat acolo unde zăcea copila.”

„Iair s-a strecurat mai aproape de Mântuitorul, și împreună s-au grăbit spre casa conducătorului. Deja fuseseră angajați bocitori și cântăreții la flaut erau acolo, umplând aerul cu plânsetele lor. Prezența mulțimii și tumultul au făcut să vibreze sufletul lui Isus. El a încercat să-i liniștească, spunândule: `De ce faceți atâta zarvă și plângeți? Fetița n-a murit, ci doarme.` Ei erau indignați de cuvintele Străinului. Ei văzuseră copilul în brațele morții și râdeau de El cu dispreț. Cerându-le tuturor să iasă afară din casă, Isus a luat cu El pe tatăl și mama fetiței și pe trei dintre ucenici, Petru, Iacov și Ioan și împreună, au intrat în camera celei decedate.” — Hristos, Lumina lumii, p. 343 (cap. Atingerea credinței).

b. Ce minune a confirmat divinitatea lui Hristos? Marcu 5:41,42.

Marcu 5:41, 42: „A apucat-o de mână și i-a zis: „Talita cumi”, care, tălmăcit, înseamnă: „Fetițo, scoală-te, îți zic!” Îndată, fetița s-a sculat și a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniți.”

„Isus S-a apropiat de pat și, luând mâna copilului în mâna Lui, a rostit încetișor, în limbajul familial al căminului ei, cuvintele: `Fetițo, scoală-te, îți spun.` Imediat, o vibrație a străbătut chipul inconștient. Pulsul de viață a bătut din nou. Buzele s-au redeschis cu un zâmbet. Ochii s-au deschis larg, ca după un somn, și fetița se uita cu uimire la grupa adunată lângă ea. Ea s-a ridicat și părinții ei au strâns-o în brațele lor și au plâns de bucurie.” — Idem.

c. Ce alt caz avem în care Isus a făcut o minune asemănătoare? Luca 7:11-17.

Luca 7:11-17: „În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui și norod mult. Când S-a apropiat de poarta cetății, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; și cu ea erau o mulțime de oameni din cetate. Domnului, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!” Apoi, S-a apropiat și S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te , îți spun!” Mortul a șezut în capul oaselor și a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui. Toți au fost cuprinși de frică, slăveau pe Dumnezeu și ziceau: „Un mare proroc s-a ridicat între noi; și Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.” Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea și prin toate împrejurimile.”

„Mântuitorul a ridicat pe cei morți la viață. Unul dintre aceștia a fost fiul văduvei din Nain. Oamenii îl duceau la groapă, când s-au întâlnit cu Isus. El l-a luat de mână pe tânăr, l-a ridicat și l-a înapoiat viu mamei sale. Apoi, cei care îl însoțeau, s-au întors la casele lor cu strigăte de bucurie și laude pentru Dumnezeu.” —The Story of Jesus, p. 79.

Miercuri 7 octombrie

4. MULŢIMEA ÎL RECUNOAȘTE

a. Cum I s-a adresat lui Isus o persoană din mulțime? Care era marea sa nevoie? Marcu 9:17, 18.

Marcu 9:17, 18: „Și un om din norod I-a răspuns: „Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut. Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâşneşte din dinţi şi rămâne ţeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n-au putut.” 

b. Cum a arătat Isus necesitatea de a avea credință și care a fost răspunsul tatălui? Marcu 9:19-24.

Marcu 9:19-24: „O, neam necredincios!”, le-a zis Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceți-l la Mine.” L-au adus la El. Și, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere, copilul a căzut la pământ și se zvârcolea făcând spumă la gură. Isus a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când îi vine așa?” „Din copilărie”, a răspuns el. „Și, de multe ori, duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar, dacă poți face ceva, fie-Ţi milă de noi și ajută-ne.” Isus a răspuns: „Tu zici: ,Dacă poți.’ Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!” Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!”

„Tatăl a povestit istoria multor ani de suferință și apoi, ca și când nu ar mai putea suporta, a exclamat: ,Dacă poți să faci ceva, ai milă de noi și vindecă-l.’ ,Dacă poți!’ Chiar și acum, tatăl punea la îndoială puterea lui Hristos.

„Isus i-a răspuns: ,Dacă poți să crezi, toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede.’ Nu există lipsă de putere din partea lui Hristos; vindecarea fiului depinde de credința tatălui.” – Hristos, Lumina lumii, p. 428 (cap. Servire)

„Credința este cea care ne leagă de cer și ne aduce tărie pentru a face față puterilor întunericului. În Hristos, Dumnezeu a oferit mijloace pentru a supune orice însușire păcătoasă și a rezista oricărei ispite, oricât de puternică ar fi. Dar mulți simt că le lipsește credința și de aceea rămân departe de Hristos. Fie ca aceste suflete, în nevrednicia lor neajutorată, să se prindă de harul Mântuitorului lor plin de milă. Nu priviți la voi înșivă, ci la Hristos. Cel care a vindecat pe bolnavi și a izgonit demonii, când umbla printre oameni este un Mântuitor la fel de puternic și astăzi. Credința vine prin cuvântul lui Dumnezeu. Apoi prinde-te de făgăduința Sa: ,Pe cel ce vine la Mine, cu niciun chip nu-l voi izgoni afară.’ (Ioan 6:37). Aruncă-te la picioarele Sale strigând: ,Cred, Doamne; ajută necredinței mele.’ Nu vei pieri niciodată dacă vei face astfel – niciodată.” — Idem., p. 429.

c. Cum a arătat Isus că El era cu adevărat un Învățător divin? Marcu 9:25-27.

Marcu 9:25-27: „Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat și i-a zis: „Duh mut și surd, îți poruncesc să ieși din copilul acesta și să nu mai intri în el.” Și duhul a ieșit, țipând și scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, așa că mulți ziceau: „A murit!” Dar Isus l-a apucat de mână și l-a ridicat. Și el s-a sculat în picioare.” 

„Isus S-a întors la cel care suferea și i-a zis: ,Duh mut și surd, îți poruncesc, ieși afară din el și să nu mai intri în el.” A urmat un strigăt, o luptă de agonie. Demonul, ieșind, părea că aproape a nimicit viața victimei sale. Apoi, copilul stă întins fără să se miște și aparent fără viață. Mulțimea șoptește: ,A murit.’ Dar Isus îl ia de mână și îl ridică, prezentându-l tatălui în perfectă stare de sănătate a minții și sufletului. Tatăl și fiul laudă numele Eliberatorului lor. Mulțimea este ,uimită de puterea lui Dumnezeu,’ în timp ce cărturarii înfrânți și abătuți, se întorc îndepărtându-se supărați.” — Idem, p. 428, 429.

Joi 8 octombrie

5. VRĂJMAȘII LUI SUNT ULUIŢI

a. Cum I s-au adresat chiar dușmanii lui Isus, în timp ce se prefăceau a fi urmașii Lui? Ce le-a răspuns El? Marcu 12:13,14.

Marcu 12:13, 14: „Apoi au trimis la Isus pe unii din farisei și din irodieni ca să-L prindă cu vorba. Aceștia au venit și I-au zis: „Învățătorule, știm că spui adevărul și nu-Ţi pasă de nimeni, căci nu cauți la fața oamenilor și înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?”

„Fariseii erau mereu mânioși din cauza impozitului plătit ca tribut romanilor. Plata tributului o considerau contrară legii lui Dumnezeu. Acum au văzut în aceasta o ocazie de a-I întinde o cursă lui Isus. Spionii au venit la El, cu aparentă sinceritate, ca și când ar fi dorit să-și cunoască datoria și au zis: ,Stăpâne, știm că Tu vorbești și înveți drept și nu cauți la fața oamenilor, ci înveți cu adevărat calea lui Dumnezeu: este corect să plătim bir Cezarului sau nu?’ ”— Hristos, Lumina lumii, p. 601 (cap. Controversa).

b. Cum a încurcat Isus șiretlicul lor? Care a fost răspunsul lor? Marcu 12:15-17.

Marcu 12:15-17: „Să plătim sau să nu plătim?” Isus le-a cunoscut fățărnicia și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți? Aduceți-Mi un ban ca să-l văd.” I-au adus un ban, și Isus i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el, ale cui sunt?” „Ale Cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci, Isus le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Și se mirau foarte mult de El.”

„Spionii se așteptaseră ca Isus să răspundă direct întrebării lor, într-un fel sau altul. Acum se simțeau dejucați și învinși. Planurile lor erau date peste cap. Modul sumar în care a fost soluționată întrebarea lor i-a lăsat fără să mai poată spune ceva. Răspunsul lui Hristos nu a fost evaziv, ci un răspuns sincer la întrebare. Ținând în mână o monedă romană, pe care era imprimat numele și chipul Cezarului, El a declarat că deoarece trăiau sub protecția puterii romane, trebuia să ofere acelei puteri susținerea pe care aceasta o pretindea, atâta vreme cât aceasta nu venea în conflict cu o datorie mai înaltă. Dar în timp ce se supuneau în pace legilor țării, ei trebuia în orice timp să se supună în primul rând lui Dumnezeu.” — Idem., p. 602.

Vineri 9 octombrie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. De ce era corect pentru oameni să I se adreseze lui Isus ca „Învățătorule”?

2. Cum a arătat respect față de Isus un rabin trufaș? De ce a făcut el acest lucru?

3. Ce a descoperit despre Isus minunea cu fiica lui Iair?

4. Când Isus a alungat demonii din băiat, care a fost reacția familiei? Care a fost reacția cărturarilor? De ce?

5. Cum i-a derutat Isus pe spionii care au fost trimiși să-L prindă în cursă?