Lecții din viața lui David

Lecția 13. O moștenire a îndurării și dreptății

„Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrânețea căruntă, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum și puterea Ta neamului de oameni care va veni!” (Psalmii 71:18).

„Glorioase sunt făgăduințele date lui David și casei lui, făgăduințe care țintesc către veacurile veșnice și își găsesc deplina lor împlinire în Domnul Hristos.” ― Patriarhi și Profeți, p. 754 (cap. 73 – Ultimii ani ai lui David).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și Profeți, pp. 738-755 (cap. 72 – Răscoala lui Absalom; cap. 73 – Ultimii ani ai lui David).

Duminică 21 martie

1. STÂRPIREA RĂSCOALEI

a. Pe când David se pregătea de luptă, care era marea lui îngrijorare? 2 Samuel 18:1-5. Cu toate acestea, cum și-a găsit moartea Absalom? 2 Samuel 18:9, 10, 14, 15.

2 Samuel 18:1-5: „David a numărat poporul care era cu el și a pus peste ei căpetenii peste mii și căpetenii peste sute. A pus o treime din popor sub porunca lui Ioab, o treime sub Abișai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, și o treime sub Itai din Gat. Și împăratul a zis poporului: „Vreau să ies și eu împreună cu voi.” Dar poporul a zis: „Să nu ieși! Căci dacă vom lua-o la fugă, luarea aminte nu se va îndrepta asupra noastră și, când vor cădea jumătate din noi, nu vor lua seama la noi, dar tu ești ca zece mii dintre noi, și acum este mai bine să ne vii în ajutor din cetate.” Împăratul le-a răspuns: „Voi face ce credeți că este mai bine.” Și împăratul a stat lângă poartă, în timp ce tot poporul ieșea cu sutele și miile. Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abișai și lui Itai: „Pentru dragostea pe care o aveți față de mine, purtați-vă blând cu tânărul Absalom!” Și tot poporul a auzit porunca împăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.”

2 Samuel 18:9, 10, 14, 15: „Absalom s-a pomenit în fața oamenilor lui David. Era călare pe un catâr. Catârul a pătruns sub ramurile încâlcite ale unui mare stejar, și capul lui Absalom s-a prins de stejar; a rămas astfel spânzurat între cer și pământ, și catârul care era sub el a trecut înainte. Un om, văzând lucrul acesta, a venit și a spus lui Ioab: „Iată, am văzut pe Absalom spânzurat de un stejar.” (14, 15) Ioab a zis: „Nu voi zăbovi atâta cu tine!” Și a luat trei săgeți în mână și le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viață în mijlocul stejarului. Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au lovit și l-au omorât.”

„Dar când a privit la forțele vrăjmașe, gândul predominant din mintea împăratului nu era nici la coroană, nici la împărăție, nici la propria lui viață, care depindea de felul cum se desfășura lupta. Inima tatălui era plină de iubire și milă pentru fiul său răsculat” ― Patriarhi și Profeți, p. 743 (cap. 72 – Răscoala lui Absalom).

b. De ce a oprit Ioab manifestarea plină de jale a lui David? 2 Samuel 18:32, 33; 19:1-8.

2 Samuel 18:32, 33: „Împăratul a zis lui Cuși: „Tânărul Absalom este bine, sănătos?” Cuși a răspuns: „Ca tânărul acesta să fie vrăjmașii domnului meu, împăratul, și toți cei ce se ridică împotriva ta, ca să-ți facă rău!” Atunci, împăratul, cutremurându-se, s-a suit în odaia de sus a porții și a plâns. Pe când mergea, zicea: „Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!”

2 Samuel 19:1-8: „Au venit și au spus lui Ioab: „Iată că împăratul plânge și se jelește din pricina lui Absalom.” Și, în ziua aceea, biruința s-a prefăcut în jale pentru tot poporul, căci în ziua aceea, poporul auzea zicându-se: „Împăratul este mâhnit din pricina fiului său.” În aceeași zi, poporul a intrat în cetate pe furiș, ca niște oameni rușinați că au fugit din luptă. Împăratul își acoperise fața și striga în gura mare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!” Ioab a intrat în odaia unde era împăratul și a zis: „Tu acoperi azi de rușine fața tuturor slujitorilor tăi, care au scăpat azi viața ta, a fiilor tăi și a fetelor tale, a nevestelor tale și a țiitoarelor tale. Tu iubești pe cei ce te urăsc și urăști pe cei ce te iubesc, căci arăți azi că pentru tine nu sunt nici căpetenii, nici slujitori; și văd acum că, dacă ar trăi Absalom și noi toți am fi murit în ziua aceasta, lucrul acesta ți-ar fi plăcut. Scoală-te dar, ieși și vorbește după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieși să te arăți, nu va rămâne un om cu tine în noaptea aceasta, și aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decât toate nenorocirile care ți s-au întâmplat din tinerețe până acum.” Atunci, împăratul s-a sculat și a șezut la poartă. Au spus la tot poporul: „Iată că împăratul stă la poartă.” Și tot poporul a venit înaintea împăratului. Însă Israel fugise, fiecare în cortul lui.”

„Dumnezeu le dăduse pricină de triumf și bucurie; cea mai mare răscoală care fusese cunoscută vreodată în Israel fusese înfrântă; și totuși, biruința aceasta s-a transformat în jale pentru acela a cărui crimă costase viața a mii de viteji…

Oricât de tăioasă și crudă a fost mustrarea pentru împăratul lovit în inimă, David nu s-a simțit ofensat. Văzând că generalul său are dreptate, a coborât la poartă și, prin cuvinte de încurajare și laudă, i-a salutat pe bravii săi ostași în timp ce defilau prin fața lui.” – Ibid., p. 745 (cap. 72 – Răscoala lui Absalom).

Luni 22 martie

2. BINECUVÂNTARE ȘI ÎNCUMETARE

a. Oferiți câteva exemple ulterioare, cu privire la noblețea spiritului manifestat și în continuare de David și cu privire la grija lui Dumnezeu pentru acesta. 2 Samuel 19:18-23; 23:14-17.

2 Samuel 19:18-23: „Luntrea pusă la îndemâna împăratului tocmai pornise ca să-i treacă și casa dincolo; și în clipa când era să treacă împăratul Iordanul, Șimei, fiul lui Ghera, s-a închinat înaintea lui. Și a zis împăratului: „Să nu țină seamă domnul meu de nelegiuirea mea, să uite că robul tău l-a ocărât în ziua când împăratul, domnul meu, ieșea din Ierusalim și să nu țină seamă împăratul de lucrul acesta! Căci robul tău mărturisește că a păcătuit. Și iată, vin astăzi, cel dintâi din toată casa lui Iosif, înaintea împăratului, domnul meu.” Atunci, Abișai, fiul Ţeruiei, a luat cuvântul și a zis: „Nu trebuie oare să moară Șimei pentru că a blestemat pe unsul Domnului?” Dar David a zis: „Ce am eu cu voi, fiii Ţeruiei, și pentru ce vă arătați astăzi potrivnicii mei? Astăzi să se omoare oare vreun om în Israel? Nu știu eu că împărățesc azi peste Israel?” Și împăratul a zis lui Șimei: „Nu vei muri!” Împăratul i-a jurat că nu-l va omorî.”

2 Samuel 23:14-17: „David era atunci în cetățuie și o strajă a filistenilor era la Betleem. David a avut o dorință și a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului?” Atunci, cei trei viteji au trecut prin tabăra filistenilor și au scos apă din fântâna de la poarta Betleemului. Au adus-o și au dat-o lui David, dar el n-a vrut s-o bea și a vărsat-o înaintea Domnului. El a zis: „Departe de mine, Doamne, gândul să fac lucrul acesta! Să beau sângele oamenilor acestora care s-au dus cu primejdia vieții lor?” Și n-a vrut s-o bea. Iată ce au făcut acești trei viteji.”

„După moartea lui Absalom, Dumnezeu a întors inimile lui Israel, ca inima unui singur om, către David. Șimei, care blestemase pe David în timpul umilirii sale, temându-se pentru viața lui, a fost printre primii dintre răsculători care au venit înaintea lui David când acesta s-a întors la Ierusalim… Cei care au fost martori la comportamentul lui abuziv au cerut lui David să nu-i cruțe viața, pentru că blestemase pe unsul Domnului. Dar David i-a mustrat. El nu doar că a cruțat viața lui Șimei, dar l-a iertat plin de îndurare.” – Spiritual Gifts, vol. 4A, p. 91.

b. Deși restaurarea completă a împărăției lui David nu a fost nici imediată, nici ușoară, ce a putut el să declare? 2 Samuel 22:1-3, 7, 18, 19, 51.

2 Samuel 22:1-3, 7, 18, 19, 51: „David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul. El a zis: „Domnul este stânca mea, cetățuia mea, Izbăvitorul meu. Dumnezeu este stânca mea la care găsesc un adăpost, scutul meu și puterea care mă mântuiește, turnul meu cel înalt și scăparea mea. Mântuitorule, Tu mă scapi de silnicie! (7) În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locașul Lui, El mi-a auzit glasul și strigătul meu a ajuns la urechile Lui. (18, 19) ... m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmașii mei care erau mai tari decât mine. Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu... (51) El dă mari izbăviri împăratului Său și arată milă unsului Său: lui David și seminței lui pentru totdeauna.”

c. Ce greșeală a comis David mai târziu în viață? 1 Cronici 21:1-7.

1 Cronici 21:1-7: „Satan s-a sculat împotriva lui Israel și a ațâțat pe David să facă numărătoarea lui Israel. Și David a zis lui Ioab și căpeteniilor poporului: „Ducețivă de faceți numărătoarea lui Israel de la Beer-Șeba până la Dan și spuneți-mi, ca să știu la cât se ridică numărul poporului.” Ioab a răspuns: „Domnul să facă pe poporul Lui încă de o sută de ori pe atâta! Împărate, domnul meu, nu sunt ei toți slujitori ai domnului meu? Dar pentru ce cere domnul meu lucrul acesta? Pentru ce să faci pe Israel să păcătuiască astfel?” Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab. Și Ioab a plecat și a străbătut tot Israelul, apoi s-a întors la Ierusalim. Ioab a dat lui David cartea numărătorii poporului: în tot Israelul erau o mie de mii și o sută de mii de bărbați în stare să scoată sabia, iar în Iuda erau patru sute șaptezeci de mii de bărbați în stare să scoată sabia. Între ei n-a numărat și pe Levi și Beniamin, căci porunca împăratului i se părea o urâciune. Porunca aceasta n-a plăcut lui Dumnezeu, care a lovit pe Israel.”

„Mândria și ambiția erau cele care îl determinau pe împărat să facă această lucrare. Numărătoarea poporului avea să arate contrastul dintre slăbiciunea împărăției când David a urcat pe tron și tăria și prosperitatea ei în timpul domniei lui. Lucrul acesta urma să contribuie la creșterea încrederii în sine, și așa destul de mare, atât a împăratului, cât și a poporului. ‘Satan s-a sculat împotriva lui Israel și a ațâțat pe David să facă numărătoarea lui Israel’ [1 Cronici 21:1]. Prosperitatea lui Israel în timpul lui David se datora binecuvântării lui Dumnezeu, și nu iscusinței împăratului sau tăriei oștirii lui. Dar sporirea puterii militare a împărăției urma să le dea națiunilor înconjurătoare impresia că încrederea lui Israel era în oștirile lui, și nu în puterea Domnului.” ― Patriarhi și Profeți, p. 747 (cap. 73 – Ultimii ani ai lui David).

d. Ce a realizat David, în umilință, după ce făcuse recensământul? 2 Samuel 24:10. Cum a ales dintre opțiunile pe care i le-a dat Dumnezeu? 2 Samuel 24:11-14.

2 Samuel 24:10: „David a simțit cum îi bătea inima după ce făcuse numărătoarea poporului. Și a zis Domnului: „Am săvârșit un mare păcat făcând lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoiește și iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!”

2 Samuel 24:11-14: „A doua zi, când s-a sculat David, cuvântul Domnului a vorbit astfel prorocului Gad, văzătorul lui David: „Du-te și spune lui David: ‘Așa vorbește Domnul: «Îți pun înainte trei nenorociri; alege una din ele, și te voi lovi cu ea.»’” Gad s-a dus la David și i-a făcut cunoscut lucrul acesta zicând: „Vrei șapte ani de foamete în țara ta sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmașilor tăi, care te vor urmări, sau să bântuie ciuma trei zile în țară? Acum alege și vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite.” David a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare! O, mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite, dar să nu cad în mâinile oamenilor!”

„[Poporul] cultivase aceleași păcate care determinaseră acțiunile lui David. După cum, prin păcatul lui Absalom, Domnul îl pedepsise pe David, tot astfel, prin greșeala lui David, a pedepsit păcatele lui Israel.” – Ibid., p. 748 (cap. 73 – Ultimii ani ai lui David).

Marți 23 martie

3. ACCEPTARE ȘI ABDICARE

a. De ce a trebuit să sufere atât de mulți oameni – și care a fost rezultatul stăruinței lui David? 2 Samuel 24:15-17, 21, 25.

2 Samuel 24:15-17, 21, 25: „Domnul a trimis ciuma în Israel de dimineață până la vremea hotărâtă. Și, din Dan până la Beer-Șeba, au murit șaptezeci de mii de oameni din popor. Pe când îngerul întindea mâna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S-a căit de răul acela și a zis îngerului care ucidea poporul: „Destul! Trage-ți mâna acum.” Îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna, Iebusitul. David, văzând pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: „Iată că am păcătuit! Eu sunt vinovat. Dar oile acestea ce au făcut? Mâna Ta să se îndrepte dar împotriva mea și împotriva casei tatălui meu!” (21) Aravna a zis: „Pentru ce vine domnul meu împăratul la slujitorul lui?” Și David a răspuns: „Ca să cumpăr de la tine aria și să zidesc în ea un altar Domnului, pentru ca să înceteze urgia aceasta de peste popor.” (25) David a zidit acolo un altar Domnului și a adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire. Atunci, Domnul a fost potolit față de țară și a încetat urgia de deasupra lui Israel.”

„Nenorocirea a urmat de îndată. Șaptezeci de mii de oameni au murit loviți de ciumă. David și bătrânii lui Israel erau în cea mai adâncă umilință, plângând înaintea Domnului. Pe când îngerul Domnului era pe cale de a distruge Ierusalimul, Dumnezeu i-a poruncit să-și oprească acea lucrare a morții. Un Dumnezeu milostiv iubea încă pe poporul Său, în ciuda răzvrătirii lor. Îngerul, îmbrăcat ca un războinic, cu o sabie ascuțită în mâna lui întinsă, se descopere asupra Ierusalimului, lui David și celor care erau cu el. David se înspăimântă foarte tare, totuși în disperarea și compasiunea lui pentru Israel, el își înalță glasul. Îl imploră pe Dumnezeu să-i cruțe turma. În chin sufletesc, el mărturisește: ‘Eu am păcătuit! Eu sunt vinovat! Mâna Ta să se îndrepte împotriva mea și împotriva casei tatălui meu, nu împotriva poporului!’ Dumnezeu îi vorbește lui David prin profetul Său și îi poruncește să facă ispășire pentru păcatul lui. Inima lui David era în această lucrare și pocăința lui a fost acceptată.” ― Spiritual Gifts, vol. 4A, pp. 92, 93.

b. Cum au fost ascultate rugăciunile lui David pentru har la bătrânețe, în ultima sa încercare? Psalmii 71:9, 18; 1 Împărați 1:5, 6, 15-21, 32-35, 39.

Psalmii 71:9, 18: „Nu mă lepăda la vremea bătrâneții; când mi se duc puterile, nu mă părăsi!... (18) Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrânețea căruntă, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum și puterea Ta neamului de oameni care va veni!”

1 Împărați 1:5, 6, 15-21, 32-35, 39: „Adonia, fiul Haghitei, s-a sumețit până acolo încât a zis: „Eu voi fi împărat!” Și și-a pregătit care și călăreți și cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. Tatăl său nu-l mustrase niciodată în viața lui zicând: „Pentru ce faci așa?” Adonia, de altfel, era foarte frumos la chip și se născuse după Absalom... (15-21) Bat-Șeba s-a dus în odaia împăratului. El era foarte bătrân; și Abișag, Sunamita, îi slujea. Bat-Șeba s-a plecat și s-a închinat înaintea împăratului. Și împăratul a zis: „Ce vrei?” Ea i-a răspuns: „Domnul meu, tu ai jurat roabei tale pe Domnul Dumnezeul tău, zicând: ‘Solomon, fiul tău, va împărăți după mine și va ședea pe scaunul meu de domnie.’ Și acum, iată că Adonia împărățește! Și tu nu știi, împărate, domnul meu! El a înjunghiat boi, viței grași și oi în mare număr și a poftit pe toți fiii împăratului, pe preotul Abiatar și pe Ioab, căpetenia oștirii, dar pe robul tău Solomon nu l-a poftit. Împărate, domnul meu, tot Israelul are ochii îndreptați spre tine, ca să-i faci cunoscut cine va ședea pe scaunul de domnie al împăratului, domnului meu, după el. Și, când împăratul, domnul meu, va fi culcat împreună cu părinții săi, se va întâmpla că eu și fiul meu Solomon vom fi priviți ca niște vinovați.” (32-35) Împăratul David a zis: „Chemați-mi pe preotul Ţadoc, pe prorocul Natan și pe Benaia, fiul lui Iehoiada.” Ei au intrat și s-au înfățișat înaintea împăratului. Și împăratul le-a zis: „Luați cu voi pe slujitorii stăpânului vostru, puneți pe fiul meu Solomon călare pe catârul meu și coborâți-l la Ghihon. Acolo, preotul Ţadoc și prorocul Natan să-l ungă împărat peste Israel. Să sunați din trâmbiță și să ziceți: ‘Trăiască împăratul Solomon!’ Să vă suiți apoi după el, ca să vină să se așeze pe scaunul meu de domnie și să împărățească în locul meu. Căci porunca mea este ca el să fie căpetenia lui Israel și Iuda.” (39) Preotul Ţadoc a luat cornul cu untdelemn din cort și a uns pe Solomon. Au sunat din trâmbiță, și tot poporul a zis: „Trăiască împăratul Solomon!”

 „[Adonia] se revolta acum împotriva autorității lui Dumnezeu care îl rânduise pe Solomon la tron. Atât prin înzestrările naturale, cât și prin caracterul religios, Solomon era mai bine calificat decât fratele lui mai mare să ajungă domnitorul lui Israel; dar, cu toate că se arătase foarte lămurit pe cine alesese Dumnezeu, Adonia nu a ezitat în a-și găsi simpatizanți. Ioab, deși vinovat de multe crime, fusese până acum credincios tronului; totuși, cu această ocazie s-a alăturat la conspirația împotriva lui Solomon și, tot așa a făcut și preotul Abiatar…

David a abdicat imediat în favoarea lui Solomon, care a fost imediat uns și proclamat împărat. Uneltirea a fost înfrântă. Fruntașii ei meritau pedeapsa cu moartea… Ioab și Adonia au fost cruțați deocamdată, dar, după moartea lui David, și-au primit pedeapsa pentru nelegiuirea lor. Executarea sentinței asupra fiului lui David completa împătrita sentință [2 Samuel 12:5, 6] care mărturisea neplăcerea lui Dumnezeu față de păcatul tatălui.” ― Patriarhi și Profeți, pp. 749, 750 (cap. 73 – Ultimii ani ai lui David).

Miercuri 24 martie

4. O MOȘTENIRE A CREDINŢEI

a. Explicați învățăturile oferite lui Solomon de către David – și cea mai profundă îngrijorare a acestuia la sfârșitul vieții. 1 Împărați 2:1-4; 1 Cronici 28:9.

1 Împărați 2:1-4: „David se apropia de clipa morții și a dat îndrumări fiului său Solomon, zicând: „Eu plec pe calea pe care merge toată lumea. Întărește-te și fii om! Păzește poruncile Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui și păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui și învățăturile Lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să izbutești în tot ce vei face și oriîncotro te vei întoarce și pentru ca Domnul să împlinească următoarele cuvinte, pe care le-a rostit pentru mine: ‘Dacă fiii tăi vor lua seama la calea lor, umblând cu credincioșie înaintea Mea din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș pe scaunul de domnie al lui Israel.’”

1 Cronici 28:9: „Și tu, fiule Solomoane, cunoaște pe Dumnezeul tatălui tău și slujește-I cu toată inima și cu un suflet binevoitor, căci Domnul cercetează toate inimile și pătrunde toate închipuirile și toate gândurile. Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine, dar, dacă-L vei părăsi, te va lepăda și El pe vecie.”

„David simte cea mai mare îngrijorare pentru Solomon… El învățase, prin experiență, că Domnul nu va aproba în niciun caz fărădelegea, fie că se găsește în cel mai nobil prinț sau cel mai umil supus, și urma să cerceteze pe conducătorul poporului Său cu o pedeapsă cu atât mai severă, cu cât poziția lui este mai responsabilă decât cea a umilului supus. Păcatele săvârșite de conducătorii lui Israel urmau să aibă astfel o influență asupra minții și conștiinței poporului de a diminua atrocitatea crimelor și urmau să fie aduse în atenția altor națiuni, care nu se tem de Dumnezeu, ci calcă în picioare autoritatea Lui; și ei urmau să fie conduși să-L hulească pe Dumnezeul lui Israel. David îl însărcinează în mod solemn pe fiul său să respecte cu desăvârșire legea lui Dumnezeu și să păstreze toate orânduirile Sale.” ― Spiritual Gifts, vol. 4A, pp. 94, 95.

b. Asupra a ce altceva se îndrepta atenția lui David acum? 1 Cronici 28:10, 20; 29:3, 9.

1 Cronici 28:10, 20: „Vezi acum că Domnul te-a ales ca să zidești o casă care să-I slujească de locaș sfânt. Întărește-te și lucrează.” (20) David a zis fiului său Solomon: „Întărește-te, îmbărbătează-te și lucrează; nu te teme și nu te înspăimânta. Căci Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, va fi cu tine. El nu te va lăsa, nici nu te va părăsi până se va isprăvi toată lucrarea pentru slujba Casei Domnului.”

1 Cronici 29:3, 9: „Mai mult, în dragostea mea pentru Casa Dumnezeului meu, dau Casei Dumnezeului meu aurul și argintul pe care-l am, afară de tot ce am pregătit pentru casa Sfântului Locaș... (9) Poporul s-a bucurat de darurile lor de bunăvoie, căci le dădeau cu dragă inimă Domnului, și împăratul David, de asemenea, s-a bucurat mult.”

„Domnul, prin îngerul Său, l-a instruit pe David și i-a dat un model al casei pe care Solomon avea s-o construiască pentru El. Îngerul a fost însărcinat să stea alături de David în timp ce el scria, pentru Solomon, îndrumări importante cu privire la planurile pentru acea casă. Inima lui David era în această lucrare. El a manifestat multă seriozitate și devotament în a face pregătiri ample pentru construcție, și nu a economisit nici forță de muncă, nici cheltuieli, ci a făcut donații generoase din propria vistierie, oferind astfel un nobil exemplu înaintea poporului său, care, de altfel, nu a ezitat să îi urmeze cu o inimă largă.” – Ibid., p. 94.

c. Cum poate inspira exemplul lui David pe cei mai în vârstă? Psalmii 71:1; 119:132, 133.

Psalmii 71:1: „În Tine, Doamne, îmi caut scăparea: să nu rămân de rușine niciodată!”

Psalmii 119:132, 133: „Întoarce-Ţi Fața spre mine și ai milă de mine, după obiceiul Tău față de cei ce iubesc Numele Tău! Întărește-mi pașii în Cuvântul Tău și nu lăsa nicio nelegiuire să stăpânească peste mine!”

„În aranjarea lucrărilor sale, David a lăsat un bun exemplu tuturor acelora care sunt înaintați în vârstă ― să-și pună în ordine problemele lor cât timp sunt în stare să facă aceasta, pentru ca atunci când se vor găsi în fața morții și facultățile lor mintale vor fi diminuate, ei nu vor mai poseda nimic de natură lumească care să le abată mințile de la Dumnezeu.” – Ibid., p. 96.

Joi 25 martie

5. UN MESAJ PENTRU ULTIMELE ZILE

a. Cum se împlinește făgăduința din 2 Samuel 7:16? Luca 1:30-33; Faptele Apostolilor 2:29-36.

2 Samuel 7:16: „Ci casa ta și împărăția ta vor dăinui veșnic înaintea Mea și scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie.’”

Luca 1:30-33: „Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Și iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus. El va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; și Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăți peste casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit.”

Faptele Apostolilor 2:29-36: „Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraților, să vă spun fără sfială că a murit și a fost îngropat, și mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. Fiindcă David era proroc și știa că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmașii săi pe scaunul lui de domnie, despre învierea lui Hristos a prorocit și a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuința morților și trupul lui nu va vedea putrezirea. Dumnezeu a înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martori ai Lui. Și acum, odată ce S-a înălțat prin dreapta lui Dumnezeu și a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, a turnat ce vedeți și auziți. Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: ‘Domnul a zis Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»’ Să știe bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe acest Isus pe care L-ați răstignit voi.”

b. Ce mesaj, notat de David, are o importanță deosebită în aceste zile din urmă ale istoriei Pământului? Psalmii 119:17, 18, 33- 40, 126, 127.

Psalmii 119:17, 18, 33-40, 126, 127: „Fă bine robului Tău, ca să trăiesc și să păzesc Cuvântul Tău! Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!... (33-40) Învață-mă, Doamne, calea orânduirilor Tale, ca s-o țin până la sfârșit! Dămi pricepere, ca să păzesc Legea Ta și s-o țin din toată inima mea! Povățuiește-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea! Pleacă-mi inima spre învățăturile Tale, și nu spre câștig! Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deșarte, înviorează-mă în calea Ta! Împlinește-Ţi făgăduința față de robul Tău, făgăduința făcută pentru cei ce se tem de Tine! Depărtează de la mine ocara de care mă tem! Căci judecățile Tale sunt pline de bunătate. Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fămă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine!... (126-127) Este vremea ca Domnul să lucreze, căci ei calcă Legea Ta. De aceea, eu iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul curat.”

„Este posibil ca oamenii să meargă atât de departe în nelegiuirea lor, în împotrivire continuă, încât Dumnezeu să vadă că este necesar să Se ridice pentru apărarea onoarei Sale. Astfel stau lucrurile în perioada actuală a istoriei acestui pământ. Crime de tot soiul devin din ce în ce mai izbitoare. Pământul este plin de violența oamenilor împotriva semenilor lor.

Ce poziție va lua biserica? Oare cei care în trecut au avut respect față de legea lui Dumnezeu, se vor lăsa smulși de curentul răului? Oare disprețuirea și călcarea aproape universală a legii lui Dumnezeu și disprețuirea ei, vor întuneca în mod egal atmosfera spirituală a tuturor sufletelor? Va smulge oare, nerespectarea legii lui Dumnezeu, barierele ocrotitoare? Deoarece răutatea și nelegiuirea predomină, să fie legea lui Dumnezeu mai puțin prețuită? Pentru că marea majoritate a celor care trăiesc pe pământ calcă această lege, puținii credincioși să facă și ei la fel ca toți ceilalți necredincioși? Nu vor înălța ei mai degrabă rugăciunea lui David: ‘Este vremea ca Domnul să lucreze, căci ei calcă legea Ta’?” ― The SDA Bible Commentary [E. G. White Comments], vol. 3, p. 1153.

„[Psalmii 119:17, 18, 33-40 citat] Rugăciuni ca acestea ar trebui să fie aduse încontinuu de către slujitorii lui Dumnezeu. Această rugăciune dezvăluie o consacrare a inimii și a minții față de Dumnezeu; aceasta este consacrarea pe care o cere Dumnezeu de la noi.” – Ibid., p. 1152.

Vineri 26 martie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Ce putem învăța din răspunsul lui David la mustrarea făcută de Ioab?

2. În ce aspecte ale vieții aș putea fi ispitit să comit același păcat, la fel cum a făcut David în recensământul său?

3. Enumerați împătrita sentință asupra fiilor lui David și cum ne avertizează acesta.

4. Asemenea lui David, cum putem să valorificăm la maxim anii bătrâneții?

5. Ce apel face David, prin psalmi, la fiecare dintre noi astăzi?

Lecția 13. O moștenire a îndurării și dreptății